Cursuri Rezidenti Bune Bune PT Grila PDF

Farmacologie clinică – rezidenţiat
Coordonator: Prof. Dr. Cătălina Elena Lupuşoru
Cursul nr. 1
Subiectul nr. 1. Farmacodinamia generală
Farmacologia studiază:
 interacţiunea dintre o substanţă activă administrată exogen şi un biosistem;
 modul în care o substanţă activă modifică procesele biochimice, fiziologice şi/sau
psihice, în condiţii normale sau patologice;
 caracteristicile, acţiunea, posibilele utilizări terapeutice ale unei substanţe active.
Medicamentul (pharmakon, pharmacus, pharmacum):
 este o substanţă farmacologic activă, care, prin interacţiunea specifică cu molecule
ţintă ale organismului, determină diferite efecte biologice;
 este o substanţă activă, care, prin administrare, este utilizată pentru diagnosticul,
profilaxia, ameliorarea sau vindecarea unei boli.
Farmacodinamia studiază mecanismele de acţiune ale medicamentelor şi ale

răspunsului terapeutic sau toxic, la organismul viu.
Mecanismele generale de acţiune ale medicamentelor includ:

- mecanisme fizico-chimice simple;
- acţiune pe enzime;
- acţiune prin intermediul receptorilor;
- acţiune prin eliberarea de substanţe active din depozitele celulare;
- acţiune de activare/blocare a canalelor ionice;
- acţiune directă asupra aparatului genetic al celulei;
- acţiune prin formarea de „pori” în membrana celulară;
- acţiune privind radicalii liberi (sinteză, eliberare, captare).
Sinergismul şi antagonismul medicamentelor

 tipuri de sinergism medicamentos: de sumare, de potenţare;
 tipuri de antagonism medicamentos: competitiv, necompetitiv, agonismul invers.
Relaţia structură-efect
Pornind de la o structură de bază, se pot obţine:
● substanţe cu efecte similare (de exemplu, acetilcolina şi metacolina);
● substanţe cu efecte antagonice (de exemplu, histamina şi antihistaminicele).
Relaţia doză-efect
Doza reprezintă cantitatea minimă de substanţă activă care determină un efect
farmacodinamic.
Relaţiile dintre doză şi efect:
 pot fi:
 efecte direct proporţionale – rar întâlnite;
 efecte proporţionale cu logaritmul zecimal al dozei – frecvent întâlnite;
 variază în funcţie de mecanismul de acţiune al substanţei cercetate.
1
Indicele terapeutic (IT) sau factorul de siguranţă = raportul DL50/DE50 (raportul între
doza letală medie şi doza eficientă medie).
În clinică, IT va rezulta din raportul DT50/DE50 (raportul între doza toxică medie şi doza
eficientă medie).
IT ar trebui să fie ≥ 10 ; IT > 10 = IT al medicamentelor ce pot fi utilizate în condiţii de
siguranţă.
Efectele adverse ale medicamentelor

 Reacţiile idiosincrazice sunt reacţii neobişnuite ale organismului la dozele terapeutice,
fiind determinate genetic: de exemplu, răspunsul anormal la un medicament
(sulfonamidele determină hemoliză la pacienţii cu deficit de G6PDH).
 Reacţiile imunologice:
● tipul I (anafilactic): penicilinele, aminoglicozidele, sulfonamidele, lincosamidele,
eritromicina, substanţele iodate, compuşii cu brom, cu arsen, cu mercur,
barbituricele, neurolepticele, hidantoinele, antitiroidienele de sinteză de tipul
metiltiouracil, carbimazole;
● tipul al II-lea (citotoxic): de exemplu, hidralazina, procainamida, clorpromazina,
fenitoinul, izoniazida, D-penicilamina pot produce lupus eritematos sistemic;
metildopa şi chinidina pot determina anemie hemolitică autoimună; chinidina poate
determina purpură trombocitopenică; D-penicilamina şi trimetadiona pot produce
miastenie;
● tipul al III-lea (prin complexe imune): penicilinele, aminoglicozidele,
sulfonamidele, compuşii cu iod, anticonvulsivantele;
● tipul al IV-lea (mediate celular): de exemplu, sulfonamidele.
 Obişnuinţa
 Dependenţa (fizică, psihică; adicţia)
 Din cauza terapiei cu chimioterapice antimicrobiene se pot produce:
● reacţiile locale: durere la locul injectării intramusculare, flebită în cazul
administrării intravenoase;
● reacţia Herxheimer (şocul endotoxinic);
● dismicrobismul intestinal.
 Efectele adverse particulare la nou-născuţi: din cauza imaturităţii sistemelor
enzimatice, a imaturităţii unor funcţii fiziologice sau structuri anatomice.
 Mutageneza, teratogeneza, carcinogeneza
 Bolile iatrogene
 Polimedicaţia
2
Cursul nr. 2
Subiectul nr. 2. Farmacocinetica generală
Farmacocinetica studiază viteza proceselor de absorbţie, distribuţie, metabolizare şi

excreţie (ADME) a substanţelor medicamentoase şi a metaboliţilor lor, precum şi influenţarea
farmacodinamiei (respectiv, răspuns terapeutic sau toxic) la organismul viu.
Absorbţia medicamentelor începe din momentul administrării acestora şi se termină

când ele ajung în sânge sau direct la locul de acţiune.
Factorii care influenţează absorbţia:
 barierele: fiziologice, biochimice, fizice;
 viteza de disociere a medicamentului;
 dimensiunile moleculelor de medicament;
 polaritatea moleculelor de medicament;
 raportul dintre hidro- şi liposolubilitate;
 gradul de irigare a ţesuturilor;
 asocierile medicamentoase şi alimentele (în cazul administrării pe cale
orală).
Particularităţi ale absorbţiei în funcţie de calea de administrare:
 calea enterală: orală, sublinguală, intrarectală;
 calea parenterală: injectabilă, sub forma peletelor subcutanate, calea respiratorie;
 calea topică (pentru efecte locale/sistemice).
Transportul medicamentelor
Transportul plasmatic al medicamentelor se realizează sub formă de:
 fracţii libere: ajung rapid la locul de acţiune; prezintă acţiune rapidă, de durată scurtă,
foarte intensă; se elimină rapid;
 fracţii legate de proteinele plasmei: ajung lent la locul de acţiune; prezintă acţiune cu
durată medie sau de lungă durată; se elimină lent.
Transportul transmembranar al medicamentelor este reprezentat de:
 transportul pasiv:
 difuzia pasivă;
 filtrarea;
 difuzia facilitată;
 transportul activ:
 pinocitoza;
 transcitoza.
Distribuţia medicamentelor reprezintă repartiţia acestora în organism, realizată prin

fluxul de sânge. Depinde de proprietăţile fizice şi chimice ale moleculei.
Distribuţia poate fi întâlnită în:
 compartimentul vascular;
 compartimentul vascular şi extracelular;
3
 în tot volumul lichidian din organism.

Volumul de ditribuţie este o constantă de proporţionalitate între cantitatea de
medicament din organism (doza)şi concentraţia plasmatică a acesteia (C):
Doza
Vd 
C
Utilitatea practică a volumului de distribuţie constă în calcularea cuantumului unei noi
doze. Pacientul a primit o doză 1 de medicament, iar concentraţia de plasmă este C1. Pentru a
obţine o concentraţie plasmatică C2, ar trebui să fie administrată o doză de 2:
Doza1 Doza 2 C 2  Doza1
Vd   , deci, Doza 2  .
C1 C2 C1
Metabolizarea medicamentelor (biotransformarea)

Metabolizarea unei molecule active de medicament conduce la:
 inactivarea medicamentului (Propranololul este inactivat prin
biotransformare);
 metaboliţi activi (Diazepamul este transformat în Oxazepam);
 metaboliţi toxici (Acetaminofenul în doze mari este metabolizat la un compus
toxic).
Metabolizarea (biotransformarea) unei molecule de medicament inactiv (pro-
medicament) conduce la:
 activarea medicamentului (Levodopa este transformată în dopamină);
 metaboliţi toxici.
Inducerea metabolizării medicametelor reprezintă stimularea sintezei şi a activităţii
enzimelor metabolizatoare. Medicamentele inductoare enzimatice ale metabolizării
medicamentelor sunt reprezentate de:
 anxiolitice - sedative - hipnotice: barbituricele;
 medicamente anticonvulsivante: Carbamazepina, Fenitoin;
 chimioterapice antibacteriene: Rifampicina;
 hormoni: steroizii anabolici;
 hidrocarburi cancerigene: 3,4-benzpirenul, 3-metilcolantrenul;
 altele: Spironolactona, etanolul, nicotina.
Inhibarea metabolizării medicamentelor se referă la inhibarea sintezei şi activităţii
enzimelor metabolizatoare. Medicamentele inhibitoare enzimatice ale metabolizării
medicamentelor sunt reprezentate de:
 Alopurinol (inhibitor al sintezei acidului uric);
 Cimetidină (H2-antagonist);
 Ketoconazol (agent antifungic);
 Fenilbutazonă (AINS);
 chimioterapice antibacteriene: sulfonamide, Metronidazol, Cloramfenicol,
Izoniazidă, Eritromicină, Claritromicină;
 medicamente antidepresive: Sertraline;
 Disulfiram (inhibitor al alcooldehidragenazei).
Medicamentele se pot concentra în:

 SNC, ţesutul adipos: Hexobarbital, Tiopental;
 LCR: benzodiazepine, medicamente antidepresive, medicamente
anticonvulsivante (Carbamazepină, Fenitoin, Etosuximidă);
4
 secreţiile bronşice: Ampicilină, Cefalotin, Gentamicină;

 ficat: vitamina B6, Dapson (antilepros);
 Bilă: chimioterapice antibacteriene (aminopeniciline, macrolide, tetracicline,
ciclosporină, chinolone de generaţia a III-a, cefalosporine de de generaţia a
III-a şi a IV-a, aminoglicozide), medicamente antineoplazice (Vincristina),
barbiturice, benzodiazepine (cu ciclu entero-hepatic); opiacee (Morfina
naturală, Heroina – sunt intens metabolizate după prima trecere prin ficat),
Spironolactonă, Indapamid, digitalice;
 Salivă: medicamente anticonvulsivante (Fenitoină, Carbamazepină, Acid
valproic, Etosuximidă), Teofilină, Digoxin, Chinidină, sărurile de litiu,
„droguri ilicite” (morfină, cocaină, amfetamine), benzodiazepine
( Diazepam, Nitrazepam);
 Glandele salivare: Minociclină, chinoleine (Clorchinaldol);
 Lacrimi: medicamentele anticonvulsivante, Minociclină;
 Sudoare: amfetamine;
 Lapte: Fenobarbitalul, Teofilina, Morfina, nicotina, Penicilina G,
aminoglicozidele, barbituricele, etanolul, bromurile, tetraciclinele;
 Păr: chinolone de generaţia a III-a (Temafloxacin, Ofloxacin, Norfloxacin,
Ciprofloxacin), opiacee, cocaină, amfetamine, Fenciclidină, canabinoizi,
medicamente antipsihotice (Haloperidol), nicotină, metale grele;
 Lichidul peritoneal: Gentamicină, Vancomicină, Cefoxitin;
 Lichidul interstiţial: Psoralens, Acitretin (utilizate în dermatologie);
 Mucusul cervical: nicotina;
 Prostată: chinolone de generaţia a III-a, sulfonaminde, Trimetoprim;
 Lichidul seminal: cefalosporine, macrolide, chinolone, AINS (salicilaţi,
Sulfasalazină), Propranolol, nicotină;
 Lichidul vaginal: chinolone de generaţia a III-a, sulfonamide, Trimetoprim,
Spectinomicina;
 Os, cartilaj: tetracicline, lincosamine, chinolone de generaţia a III-a, metale
grele;
 Rinichi (ganglioni hilari, tubi renali, interstiţiu): nitrofurani;
 Sângele fetal şi lichidul amniotic: Ampicilină, Azlocilină, medicamente
anticonvulsivante, sedative-hipnotice, beta-blocante, nicotină.
Eliminarea medicamentelor
 Renală (urină) – principala cale de eliminare:
 filtrare glomerulară – pentru fracţiile libere de medicament;
 secreţie tubulară – mecanism activ;
 reabsorbţie tubulară – pentru moleculele lipofile.
 Biliară, intestinală (prin fecale):
 circuitul enterohepatic
 Hepatică (prin metabolizare)
 Respiratorie
 Salivă
 Lacrimi
 Lapte
 Fanere
5
Principalii parametri farmacocinetici

 Concentraţia plasmatică maximă (Cmax)(micrograme/ml sau mg/ml)
 Timpul la care se obţine concentraţia plasmatică maximă (Tmax)
 Aria de sub curba concentraţiilor plasmatice (AUC)
 Clearance-ul total (Cl)
 Timpul de înjumătăţire biologică (t1/2)
 Biodisponibilitatea
Tipuri de echivalenţe între formele farmaceutice

 Echivalenţă chimică
 Echivalenţă farmaceutică
 Echivalenţă farmacologică
 Echivalenţă biologică (bioechivalenţă)
 Echivalenţă clinică (echivalenţă terapeutică)
 Concentraţia plasmatică la echilibru

 Cumularea
 Modele farmacocinetice
 Medicamentul generic
6
Cursurile nr. 3 şi 4
Subiectul nr. 8. Sistemul colinergic
A. Substanţe stimulatoare asupra componentei parasimpatice a

sistemului nervos vegetativ (parasimpaticomimetice)
Clasificarea medicamentelor parasimpaticomimetice
1. Parasimpaticomimetice cu acţiune directă

 Agonişti neselectivi ai receptorilor colinergici muscarinici (M) şi nicotinici (N):
 Esteri sintetici ai colinei:
 esteri ai alfa-metil-colinei cu acid acetic: Metacolina;
 esteri ai colinei şi beta-metil-colinei cu acid carbamic: Carbacol,
Betanecol.
 Alcaloizi colinomimetici şi derivaţii lor de sinteză:
 cu acţiune semiselectivă pe receptorii M: alcaloizi naturali
(Pilocarpina); derivaţi de sinteză (Muscarina, Arecolina);
 cu acţiune semiselectivă pe receptorii N: naturale (Lobelina,
Nicotina); derivaţi de sinteză (Difenilmetilpiperazinium).
 Agonişti selectivi ai receptorilor M:
 agonişti selectivi ai receptorilor M1: Xanomeline, Cevimeline;
 agonişti selectivi ai receptorilor M2: Oxotremorine;
 agonişti selectivi ai receptorilor M3: Aceclidine.
2. Parasimpaticomimetice cu acţiune indirectă (inhibitori ai acetilcolinesterazei)
 Compuşi naturali: Fisostigmina (Eserina)
 Derivaţi de semisinteză şi sinteză:
 Inhibitori reversibili ai acetilcolinesterazei (AchE):
 alcooli simpli purtători ai unui grup amoniu cuaternar: Edrofonium;
 esteri de alcool şi acid carbamic purtători ai unui grup amoniu
cuaternar/terţiar: Neostigmina, Piridostigmina, Distigmina, Clorura de
ambenoniu, Demecarium;
 alte structuri: Tacrine, Donepezil, Rivastigmine.
 Inhibitori ireversibili ai acetilcolinesterazei (AchE):
 organofosforate:
 medicamente: Ecotiofat, Metrifonate;
 insecticide: Paration, Paraoxon, Malation;
 gaze toxice de luptă: Sarin, Tabun, Soman.
Indicaţii ale medicamentelor parasimpaticomimetice

 Acetilcolina: oftalmologie, cardiologie.
 Carbacol: glaucom.
 Betanecol: glaucom, pareze postoperatorii ale tubului digestiv, ileus, retenţii
urinare.
 Pilocarpina: glaucom, xerostomie, antidot în intoxicaţia acută cu Atropină.
7
 Xanomeline, Cevimeline, Aceclidine: xerostomie.

 Fisostigmina: glaucom, boala Alzheimer.
 Edrofonium: diagnosticul miasteniei gravis, detectarea terapiei inadecvate cu
alte anticolinesterazice.
 Neostigmina: miastenia gravis, ileus paralitic, retenţie urinară
postoperatorie/postpartum, decurarizare, intoxicaţia acută cu Atropină.
 Piridostigmina: miastenia gravis, ileus paralitic, retenţie urinară
postoperatorie, decurarizare.
 Distigmina: miastenia gravis, ileus paralitic, retenţie urinară postoperatorie.
 Clorura de ambenoniu: miastenia gravis.
 Demecarium, Ecotiofat: glaucom.
 Tacrine, Donepezil, Rivastigmine: boala Alzheimer.
 Metrifonat: antihelmintic (infecţii cu Schistosoma haematobium).
Contraindicaţii ale medicamentelor parasimpaticomimetice:

 astm bronşic; BPOC;
 hipertiroidie;
 epilepsie;
 leziuni ateromatoase stenozante coronariene acute severe;
 ulcer peptic.
Efecte adverse ale medicamentelor parasimpaticomimetice în

cazul administrării sistemice:
 hipersalivaţie, transpiraţii abundente;
 greţuri, vărsături;
 dureri abdominale, diaree;
 bronhospasm;
 scăderea tensiunii arteriale;
 roşeaţa tegumentelor.
8
B. Substanţe cu acţiune inhibitoare asupra componentei

parasimpatice a sistemului nervos vegetativ
Blocantele colinoceptorilor (antagonişti ai colinoceptorilor) sunt divizate pe bazele
afinităţii receptorilor specifici în:
 antagoniştii muscarinici M (antagonişti ai receptorilor M sau blocante
ale receptorilor M; substanţe anti–M; M-colinolitice);
 antagoniştii nicotinici N (antagonişti ai receptorilor N sau blocante ale
receptorilor N):
o antagonişti ai receptorilor Nn (ganglioplegice);
o antagonişti ai receptorilor Nm (miorelaxante cu acţiune
sinaptică sau substanţe anti - Nm; curarizante).
I. Antagoniştii competitivi ai receptorilor muscarinici

Clasificarea M-colinoliticelor. Indicaţii
1. Alcaloizi naturali: Atropina, Scopolamina.
2. Derivaţii semisintetici şi sintetici:
2.1. Antimuscarinice utilizate în tulburările gastro-intestinale şi genito-urinare
(scăderea tonusului şi motilităţii musculaturii netede gastro-intestinale şi
genito-urinare):
i. aminele cuaternare:
● proprietăţi antispastice şi antiemetice: Butilscopolamina;
● antispastice: Propantelina, Metantelina, Metscopolamina,
Clidinium, Isopropamida, Mepenzolate, Glicopirolat, Oxifenonium;
● în incontinenţa urinară: Trospium, Emepronium.
ii. aminele terţiare:
● proprietăţi antispastice: Pirenzepina (selectiv pe M1 şi M3),
Telenzepine (selectiv pe M1 şi M3), Dicicloverine, Oxifenciclimin;
● în incontinenţa urinară:
* antimuscarinice neselective: Oxibutinin, Tolterodin,
Propiverin;
* selective pe M3: Darifenacin;
* selective pe M1, M3: Solifenacin.
2.2. Antimuscarinice folosite în tratamentul astmului bronşic:
o durată de acţiune scurtă: Ipratropim, Oxitropium;
o durată de acţiune lungă: Tiotropium.
2.3. Antimuscarinice utilizate în tratamentul bolii Parkinson şi al
pseudoparkinsonismului:
o cu acţiune centrală şi periferică: Benztropina;
o cu acţiune centrală: Trihexifenidil, Orfenadrina, Biperiden,
Prociclidina, Difenciclimin.
2.4. Antimuscarinice utilizate în oftalmologie: Homatropina, Ciclopentolat, Tropicamida.
2.5. Anticolinergice centrale indicate ca miorelaxante: Clorzoxazona, Ciclobenzaprina,
Carisoprodol, Clorfenezina, Metaxalone, Metocarbamol, Orfenadrina.
9
2.6. Inhibitori ai eliberării de acetilcolină, indicaţi în tratamentul spasmului localizat al

muşchilor globilor oculari, acalazia cardiei; ca analgezice, în nevralgia de trigemen,
lombalgii, dureri miofasciale; cosmetică: toxina botulinică tipul A şi tipul B.
Contraindicaţii ale antimuscarinicelor:

 glaucom;
 leziuni ateromatoase coronariene severe; tulburări de ritm; tulburări de conducere;
insuficienţă cardiacă;
 boala ulceroasă cu hipersecreţie acidă;
 hiperplazia benignă de prostată;
 nou-născuţi, copiii mici (chiar în administrare topică), vârstnici.
Observaţie: în timpul tratamentului trebuie evitată expunerea la soare.
II. Blocante ale receptorilor nicotinici

II.1. Blocante ale receptorilor Nn (ganglioplegice)
Aceste medicamente blochează acţiunea acetilcolinei atât la nivel simpatic, cât şi la
nivel parasimpatic. Din cauza lipsei lor de selectivitate, care determină o gamă largă de
efecte adverse, a fost limitată utilizarea lor clinică.
Clasificare:
 Compuşi cu amoniu cuaternar: Hexametoniu, Pentolinium, Decametoniu,
Bromura de azametoniu
 Structuri cu funcţii aminice secundare: Mecamilamina
 Structuri cu funcţii aminice terţiare: Pempidina
 Derivaţi sulfonici: Camsilat de Trimetafan
II.2. Blocante ale receptorilor Nm (blocante ale receptorilor Nm de la nivelul joncţiunii
neuromusculare sau miorelaxante cu acţiune sinaptică)
Blocada receptorilor Nm se realizează prin două mecanisme de bază:
 antagonişti competitivi ai receptorilor Nm situaţi la poarta canalelor de
Na+/K+ - acetilcolindependente (acestea sunt blocante nedepolarizante sau
curarizante nedepolarizante sau pahicurare; curarizante de ordinul I);
 agonişti parţiali ai receptorilor Nm situaţi la poarta canalelor de
Na+/K+ - acetilcolindependente (numite blocante depolarizante, leptocurare,
curarizante de ordinul al II-lea).
Clasificare:
1. Curarizante nedepolarizante (pahicurare):
 D-Tubocurarina
 Atracurium
 Cisatracurium
 Doxacurium
 Mivacurium
 Metocurine
 Pancuronium
 Rocuronium
 Galamina
2. Curarizante depolarizante (leptocurare):
 Succinilcolina
Indicaţii:
10
 pentru producerea miorelaxării în intervenţiile chirurgicale;

 laringoscopii, bronhoscopii, esofagoscopii;
 manevre ortopedice;
 profilaxia rupturilor musculare, a fracturilor etc, în terapia cu electroşoc a
bolilor psihice.
Contraindicaţii:
 intervenţii chirurgicale la nivelul globilor oculari; glaucom;
 miotonii;
 tulburări de ritm: Galamina, Pancuronium, Rocuronium;
 insuficienţa renală severă, arsuri, paralizii/plegii musculare, tulburări de ritm:
Succinilcolina.
Efecte adverse:
 nu produc o bună relaxare a glotei: pahicurarele;
 eliberează histamină: D-Tubocurarina, Atracurium, Mivacurium, Metocurine;
 efecte ganglioplegice: D-Tubocurarina, Metocurine;
 antagonism alosteric pe receptorii M2 cardiaci: Galamina, Pancuronium,
Rocuronium;
 scade coagulabilitatea sângelui: D-Tubocurarina;
 hiperpotasemie, fasciculaţii musculare dureroase la revenirea din curarizare:
Succinilcolina.
11
Cursurile nr. 5, 6 şi 7
Subiectul nr. 9. Sistemul adrenergic
A. Substanţe cu acţiune stimulatoare asupra SNV simpatic
Clasificare
1. Stimulante ale receptorilor adrenergici
1. 1. Stimulante ale receptorilor α, β-adrenergici, ± ai receptorilor
dopaminergici:
 acţiune directă (agoniste pe receptori):
o Adrenalina (Epinefrina);
o Noradrenalina (Norepinefrina);
o Dopamina;
o Ibopamina.
 acţiune indirectă (de eliberare a noradrenalinei) şi directă (agonist pe
receptorii adrenergici): Efedrina
1.2. Stimulante ale receptorilor α-adrenergici (vasoconstrictoare):
 cu administrare sistemică: Fenilefrina (este şi eliberator al noradrenalinei din
depozitele celulare), Etilefrina, Metoxamina, Midodrine,
Metaraminol;
 cu administrare topică (locală): Nafazolina (este şi eliberator al
noradrenalinei din depozitele celulare), Tetrizolina, Oximetazolina,
Xilometazolina.
1.3. Stimulante ale receptorilor β-adrenergici:
 agonişti semiselectivi ai receptorilor β1, β2-adrenergici (stimulante
β-adrenergice de generaţia a II-a):
o cu acţiune semiselectivă şi de scurtă durată: Isoprenalina
(Isoproterenol), Orciprenalina, Etilnorepinefrina;
o cu acţiune predominantă pe receptorii -vasculari: Bufenina,
Bametan;
 agonişti selectivi ai receptorilor β1-adrenergici: Dobutamina, Prenalterol;
 agonişti selectivi ai receptorilor β2-adrenergici (stimulante β-adrenergice de
generaţia a III-a):
o indicate în astmul bronşic:
 β2-stimulante cu durată relativ scurtă de acţiune (3-6 ore): Albuterol;
 β2-stimulante cu durată medie de acţiune (6-8 ore) şi efect rapid:
Salbutamol, Fenoterol, Terbutalina, Clenbuterol, Pirbuterol,
Procaterol;
 β2-stimulante cu durată lungă de acţiune (12 ore): Salmeterol,
Formoterol;
 β2-stimulante cu durată foarte lungă (superlungă) de acţiune (24 ore):
Bambuterol.
o indicate în travaliul prematur: Salbutamol, Ritodrine.
2. Alţi eliberatori de catecolamine (alţii decât Efedrina, Fenilefrina, Nafazolina):
 Amfetamina şi derivaţii săi:
 Amfetamina;
12
 Dextroamfetamina;
 Metamfetamina.
 Alte structuri: Amantadina
3. Simpaticomimetice speciale: cocaina, tiramina
4. Stimulante ale SNV simpatic cu acţiune predominantă la nivel central
Indicaţii
 Adrenalina: alergii, resuscitare în stopul cardiorespirator, glaucom (topic),
sângerări difuze la suprafaţa pielii sau a mucoaselor (topic), asociere cu
anestezicele locale, astm bronşic în criză (inhalator);
 Noradrenalina: sângerări difuze la suprafaţa pielii sau a mucoaselor (topic),
asociere cu anestezicele locale;
 Dopamina: şocul cardiogen;
 Efedrina: hipotensiune arterială (alternativă); astm bronşic în criză, rinite
(topic), conjunctivite (topic), cu sau fără componentă alergică;
 Etilefrina, Fenilefrina, Midodrine, Metoxamina, Metaraminol:
hipotensiunea arterială;
 Fenilefrina: rinite sau conjunctivite (topic) nespecifice sau alergice,
producerea midriazei în scop diagnostic, tahicardii paroxistice
supraventriculare, asociere cu anestezicele locale, diagnosticul sindromului
Claude-Bernard-Horner cu leziuni pre- şi postganglionare;
 Nafazolina, Tetrizolina, Oximetazolina, Xilometazolina: rinite nespecifice
sau alergice;
 stimulantele semiselective ale receptorilor β1, β2-adrenergici (stimulante
β-adrenergice de generaţia a II-a):
o Isoprenalina: resuscitarea stopului cardiorespirator din infarctul
miocardic acut cu asistolă sau BAV total (iv); astm bronşic
(iniţial, ca alternativă);
o Orciprenalina: astm bronşic (rar utilizată);
o Bufenina, Bametanul: claudicaţie intermitentă, sindrom
Raynaud (rar utilizată);
 stimulantele selective ale receptorilor β1-adrenergici: şocul cardiogen, unele
forme clinice de insuficienţă cardiacă (în terapie asociată);
 stimulantele selective ale receptorilor β2-adrenergici: astmul bronşic,
travaliul prematur;
 Amfetamina: narcolepsie; sindrom hiperkinetic, cu deficit de memorie la
copil; enurezis; adjuvant în boala Parkinson; adjuvant în crizele de epilepsie
petit mal; stimularea performanţelor psihomotorii;
 Fenmetrazina: anorexigen;
 Hidroxiamfetamina: sindrom Horner cu leziune preganglionară;
 Metilen-dioxi-metamfetamina (MDMA sau „Ectasy”): utilizată frecvent în
scopuri nemedicale.
Contraindicaţii
 Adrenalina, Noradrenalina: angina pectorală, tahiaritmii, HTA; persoane cu
risc crescut de accident cerebral; hipertiroidii;
 stimulantele receptorilor  -adrenergici şi agoniştii receptorilor
dopaminergici: glaucom (pentru stimulante, în special); migrene şi alte
13
cefalei pulsatile (pentru stimulante, în special); angina pectorală; aritmii,

tahicardii paroxistice supraventriculare; HTA; hipertiroidii; psihoze endogene;
diabet zaharat (pentru stimulante, în special); dislipidemii (pentru
stimulante, în special).
B. Substanţe cu acţiune inhibitoare asupra SNV simpatic
Clasificare
1.Blocante (antagonişti competitivi) ale receptorilor adrenergici şi/sau
dopaminergici
1.1. Blocante ale receptorilor α-adrenergici:
1.1.1. blocante semiselective (acţiune inhibitoare a receptorilor
α1 = α2-adrenergici): Fentolamina; derivaţi hidrogenaţi ai alcaloizilor polipeptidici din
Ergot (derivaţi hidrogenaţi ai Ergotoxinei – complex format din Ergocristină, Ergocriptină
şi Ergocornină; Dihidroergocristina);
1.1.2. blocante selective:
 blocante selective α1-adrenergice (acţiune inhibitoare a
receptorilor α1-adrenergici): Fenoxibenzamina, Prazosin,
Terazosin, Doxazosin, Trimazosin, Tamsulozin, Alfuzosin,
Indoramin;
 blocante selective α2-adrenergice (acţiune inhibitoare a
receptorilor α2-adrenergici): Yohimbina, Tolazoline, Rauwolscina;
 blocante ale receptorilor α1-postsinaptici şi stimulante ale
receptorilor α2-presinaptici: Urapidil.
1.2.Blocante ale receptorilor β-adrenergici:
1.2.1. blocante semiselective (acţiune inhibitoare a receptorilor β1 = β2 –
adrenergici):
 fără activitate simpaticomimetică intrinsecă (fără ASI):
Propranolol, Timolol, Sotalol, Nadolol, Bupranolol;
 cu activitate simpaticomimetică intrinsecă (cu ASI): Oxprenolol,
Alprenolol, Pindolol, Penbutolol, Carteolol;
1.2.2. blocante selective β1 (β1 – blocante):
 fără ASI: Metoprolol, Atenolol, Bisoprolol, Betaxolol, Esmolol,
Nebivolol (este şi donor de NO);
 cu ASI: Acebutolol, Celiprolol;
1.2.3. blocante selective β2 (nu prezintă, deocamdată, indicaţii terapeutice):
Butoxamina;
1.3.Blocante ale receptorilor α şi β-adrenergici: Labetalol, Carvedilol (este şi
blocant al receptorilor NMDA), Medroxolol, Bucindolol.
2.Inhibitori ai sintezei de dopamină: Metyrosine (inhibitor competitiv al tirozin-
hidrozilazei)
3.Neurosimpaticolitice (acţiunea centrală a agenţilor simpatolitici):
3.1. Cu acţiune predominant centrală:
 stimulante (agonişti) selective ale receptorilor
imidazolinicici I1: Moxonidina, Rilmenidina;
 stimulante (agonişti) ale receptorilor α2- presinaptici şi ale
receptorilor imidazolinici I1: Clonidina, Apraclonidina,
Brimonidina, Tizanidina, Dexmedetomidina;
14
 cu mecanisme asociate de acţiune: Metildopa, Guanabenz,

Guanfacina;
3.2. Cu acţiune centrală şi periferică: Rezerpina;
3.3.Cu acţiune predominant periferică: Guanetidina, Guanadrel, Bethanidina,
Debrisoquin.
Indicaţii
 Fentolamina, Fenoxibenzamina: feocromocitom; flebite, tromboflebite;
traumatisme asociate cu tulburări circulatorii; sindrom Raynaud; alternativă
terapeutică în unele cazuri de infarct miocardic acut, edemul pulmonar acut;
 Fentolamina: şoc; disfuncţii erectile (în asociere cu Papaverina, prin injectare în
venele peniene);
 derivaţii hidrogenaţi ai alcaloizilor polipeptidici din ergot: adjuvant în tratamentul
HTA; tulburări de irigaţie cerebrală şi periferică, tulburări cerebrale de tip boală
Alzheimer;
 Prazosin: tratamentul de fond al HTA esenţiale;
 Terazosin, Doxazosin, Indoramin: tratamentul de fond al HTA, hiperplazia benignă
de prostată;
 Alfuzosin, Tamsulozin: hiperplazia benignă de prostată;
 Urapidil: tratamentul HTA;
 blocantele semiselective ale receptorilor β1 = β2 – adrenergici şi blocantele
selective β1-adrenergice, cu şi fără ASI: angina pectorală, cronică stabilă, cu valori
normale ale TA sau cu HTA; infarct miocardic asociat cu HTA; tahiaritmii/aritmii
supraventriculare/ventriculare (antiaritmice de clasa a II-a); HTA; feocromocitom
(numai în asociere cu -blocante); anxietate; migrenă; tremor esenţial benign; tremor
indus de tratamentul cu litiu în psihozele bipolare; adjuvant în tratamentul bolii
Parkinson, al sindromului de abstinenţă la alcoolicii cronici, adicţia la opiacee; adicţia
indusă de substanţele halucinogene; hipertiroidie; tirotoxicoză; schizofrenie, manie;
hipertensiunea portală (de elecţie, pentru prevenirea hemoragiilor digestive prin
rupturi ale varicelor esofagiene);
 Metoprolol, Bisoprolol: insuficienţa cardiacă;
 Betaxolol: glaucom;
 Nebivolol: elecţie la pacienţii cu angină pectorală şi astm bronşic, fiind contraindicat
la pacienţii cu glaucom;
 blocantele receptorilor α şi β-adrenergici: terapia post-infarct de miocard;
 Labetalol: feocromocitom, crize HTA;
 Carvedilol: insuficienţa cardiacă, HTA, angina pectorală;
 Metyrosine: feocromocitom;
 stimulantele receptorilor imidazolinici I1:
o Rilmenidina: HTA cu valori mici/medii; HTA la tineri, la pacienţi cu
hipertrofie ventriculară stângă, cu diabet zaharat, cu ateroscleoză
cerebrală, cu insuficienţă renală (până la un clearance al creatininei
peste 15 ml/minut), la pacienţi cu insuficienţă hepatică;
o Moxonidina: HTA moderată;
 Clonidina: alternativă în tratamentul de fond al HTA; alternativă în glaucom;
migrenă, alte cefalei pulsatile; adicţia la opiacee;
 Apraclonidina, Brimonidina, Dexmedetomidina: glaucom;
 Dexmedetomidina: analgezic; sedativ-hipnotic; miorelaxant;
 Tizanidina: miorelaxant, analgezic;
15
 Metildopa: tratamentul HTA esenţiale (de elecţie, în HTA din sarcină);

 Guanfacina, Guanabenz: HTA cu hiperreninemie la adultul tânăr, la pacienţii cu
leziuni coronariene, cu infarct miocardic în antecedente, cu hipertrofie ventriculară
stângă;
 Rezerpina, Guanetidina, Guanadrel: HTA, ca alternative (rar folosite).
Contraindicaţii
 Fentolamina, Fenoxibenzamina: ulcer gastro-duodenal, hipovolemie;
 Fenoxibenzamina: insuficienţă coronariană, tulburări de ritm şi de conducere,
insuficienţă cardiacă, hiperplazie benignă de prostată, glaucom;
 blocantele semiselective ale receptorilor β1 = β2 – adrenergici fără ASI: astm
bronşic, bronşite spastice, BPOC; bradiaritmii; bloc atrio-ventricular; diabet zaharat;
dislipidemii severe; insuficienţă vasculară periferică, sindrom Raynaud; sindroame
depresive; sarcină;
 blocantele semiselective ale receptorilor β1 = β2 – adrenergici cu ASI: aceleaşi
contraindicaţii ca şi cele fără ASI, cu excepţia pacienţilor cu bradicardie moderată şi
insuficienţă cardiacă, unde pot fi administrate;
 blocantele selective ale receptorilor β1 - adrenergici fără ASI: aceleaşi
contraindicaţii ca şi cele semiselective fără ASI, cu excepţia pacienţilor cu astm
bronşic, unde pot fi administrate;
 blocantele selective ale receptorilor β1 - adrenergici cu ASI: aceleaşi
contraindicaţii ca şi cele semiselective fără ASI, cu excepţia pacienţilor cu astm
bronşic sau cu bradicardie moderată şi insuficienţă cardiacă, unde pot fi administrate;
 blocantele receptorilor α şi β-adrenergici: aceleaşi contraindicaţii ca la beta –
blocante, în plus, insuficienţa hepatică;
 stimulantele receptorilor imidazolinici I1: depresii severe, insuficienţă renală severă
(clearance al creatininei sub 15 ml/minut), sindrom Raynaud;
 stimulantele receptorilor imidazolinici I1 şi ale receptorilor  -presinaptici
adrenergici: depresii endogene, sarcină, insuficienţă renală severă, diabet zaharat,
dislipidemii, bradicardie, bloc atrio-ventricular, sindrom Raynaud, feocromocitom;
 Metildopa: primele 6 luni de sarcină, depresii endogene, afecţiuni hepatice, boală
Parkinson, feocromocitom, glaucom;
 Guanabenz, Guanfacina: sarcină, depresii endogene, feocromocitom, copii sub 12
ani;
 Rezerpina: depresii endogene, feocromocitom, ulcer gastro-duodenal, gastro-enterite
acute, colite acute, epilepsie, boală Parkinson, pseudoparkinsonism, sarcină, adultul
tânăr;
 Guanetidina, Guanadrel: feocromocitom; insuficienţă cardiacă; bradicardie; bloc
atrio-ventricular; insuficienţă vasculară periferică, sindrom Raynaud; asocierea cu
antidepresive triciclice, neuroleptice fenotiazinice, cocaină, amfetamine;
administrarea locală în asociere cu vasoconstrictoare simpaticomimetice.
16
Cursul nr. 8
Subiectul nr. 27. Histamina şi antihistaminicele
A. Histamina
Indicaţii:
 pentru diagnosticul capacităţii secretorii gastrice (înlocuit cu testul la
Pentagastrină);
 pentru diagnosticul feocromocitomului (înlocuit cu metoda determinării nivelului
urinar al metaboliţilor catecolaminelor);
 pentru diagnosticarea hiperreactivităţii bronşice (constituie, însă, un risc major,
din cauza efectelor adverse ale histaminei).
Efecte adverse:
 bronhoconstricţie;
 hipotensiune arterială; tahicardie;
 tulburări gastro-intestinale;
 astenie.
Contraindicaţii:
 astm bronşic;
 ulcer peptic activ; complicaţii ale ulcerului peptic.
Agonişti ai receptorilor histaminici

Clasificare. Indicaţii
1. Betahistidina: indicaţii – sindrom Meniere;
2. Betazole (agonist al receptorilor H2 şi antagonist H1): utilizat experimental –
testarea capacităţii secretorii acide gastrice;
3. Impromidine (agonist selectiv H3, inhibitor al eliberării histaminei,
noradrenalinei, acetilcolinei, serotoninei, inhibitor al sintezei histaminei).
B. Antihistaminicele
Clasificare:
1. Inhibitori ai eliberării de histamină: Cromoglicat de sodiu, Nedocromil,
Amlexanox, Lodoxamida, Pemirolast, Reprinast, metilxantine, flavonoizi
2. Antagoniştii fiziologici ai histaminei: adrenalina, noradrenalina
3. Antagoniştii competitivi ai receptorilor pentru histamină:
1.3.1. Antagoniştii competitivi ai receptorilor H1:
o generaţia I (traversează bariera hemato-encefalică):
 alchilamine: Clorfeniramin, Bromfeniramin;
 derivaţi fenotiazinici: Prometazina, Proclorperazina, Tietilperazina,
Alimemazina;
 etanoalmine: Difenhidramina, Carbinoxamina, Doxylamina, Dimenhydrinate;
 imidazoline: Antazoline;
 etiamindiamine: Pyrilamina, Tripelenamine;
 etilendiamine: Cloropiramina;
17
 piperazine: Hidroxizine, Cyclizine, Meclizin;

 alte antihistaminice de tip anti-H1: Ciproheptadina (de asemenea un
antagonist al receptorilor 5HT2), Phenindamine, Clemastina, Clorfenoxamina,
Dimetinden, Bamipine, Ketotifen;
o generaţia a II-a (nu traversează bariera hemato-
encefalică):
 derivaţi piperidinici: Loratadina şi metabolitul său, Desloratadina;
Terfenadina şi metabolitul său, Fexofenadina; Astemizol;
 derivaţi piperazinici: Cetirizina, Levocetirizina;
 derivaţi fenotiazinici: Mequitazina;
 alte structuri: Ebastine, Levocabastine, Azelastin, Mizolastina, Acrivastine.
1.3.2. Antagonişti competitivi ai receptorilor H2:
 Cimetidina
 Ranitidina
 Nizatidina (prezintă şi un mecanism de acţiune adiţional de blocare a
acetilcolinesterazei)
 Famotidina
1.3.3. Antagonişti competitivi ai receptorilor H3:
 Idophenpropit
1.3.4. Agonişti inverşi
 Thioperamide (antagonist competitiv al receptorilor H3 şi H4);
 Tiprolisant (antagonist competitiv al receptorilor H3).
Indicaţii:
 inhibitorii eliberării de histamină: astm bronşic, rinite alergice, conjunctivite
alergice, alergii alimentare;
 antagoniştii competitivi ai receptorilor H1: tratamentul alergiilor; ca
anxiolitice-sedative-hipnotice (cei de generaţia I); ca antiemetice (derivaţii
fenotiazinici, piperazinici, etanolaminele); sindrom Meniere; cenestoze; terapia
bolilor psihice (Clorpromazina - antipsihotic); stimularea apetitului
(Ciproheptadina); boala Parkinson (Difenhidramina şi alte etanolamine);
sindromul cistitei interstiţiale (Hidroxizin);
 antagoniştii competitivi ai receptorilor H2: boala peptică, inclusiv cea indusă
de AINS; sindromul Zollinger Ellison; refluxul gastro-esofagian; dispepsia
neulceroasă; prevenirea gastritelor induse de stres, condiţii de hipersecreţie.
Efecte adverse; contraindicaţii:

 Cromoglicatul de sodiu poate determina: dermatite reversibile, urticarie; miozite;
infiltrate pulmonare cu eozinofile; artralgii; disurie, greţuri, gust neplăcut, gastro-
enterite; foarte rar, bronhospsm trecător, tuse, wheezing;
 Nedocromil poate determina: cefalee, gust amar, greţuri, disconfort abdominal;
 antagoniştii competitivi ai receptorilor H1 – efecte adverse: sedare (cei de
generaţia I); excitaţie paradoxală la copii, nervozitate, euforie; efecte
antimuscarinice; creştere ponderală (Ciproheptadina); tahiaritmii fatale (torsada
vârfurilor; Astemizol, Terfenadina);
 antagoniştii competitivi ai receptorilor H2:
18
 Cimetidina – efecte adverse: la nivelul SNC; efecte hematologice; efecte la

nivel hepatic;
 Ranitidina - efecte adverse: la nivel hepatic;
 Famotidina – efecte adverse: cefalee, efecte adverse la nivel hepatic;
 Nizatidina – efecte adverse: cefalee, efecte prokinetice, creşterea tranzitorie a
transaminazelor, reducerea frecvenţei şi a forţei de contracţie a cordului;
 contraindicaţii ale anti-H2: insuficienţa renală şi hepatică severă, psihoze
endogene.
19
Cursurile nr. 9, 10 şi 11
Subiectul nr. 28. Influenţarea altor sisteme autacoide:
serotonina, kininele, angiotensina, monoxidul de azot,
endotelina
Clasificarea autacoizilor
1. Amine biologic active:
 Histamina
 Serotonina (5-hidroxitriptamina)
2. Polipeptide biologic active:
 Angiotensina şi sistemul renină-angiotensină-aldosteron
 Kininele şi sistemul kalikreină-kinină
 Peptidele natriuretice (ANP, BNP, CNP)
 Peptidul intestinal vasoactiv (VIP)
 Substanţa P
 Neurotensina
 Endotelinele
 Peptid înrudit genetic cu calcitonina (CGRP)
 Neuropeptidul Y
 Sistemul opiopeptidelor endogene
3. Lipide biologic active şi peptidolipide (eicosanoizi):
 Metaboliţi ai acidului arahidonic obţinuţi pe calea ciclooxigenazei:
 Prostaglandine: PGA -> PGJ
 Tromboxani: TXA, TXB
 Metaboliţi ai acidului arahidonic obţinuţi pe calea lipooxigenazei:
 Leucotriene: LTA -> LTE
 Lipoxine
 Hepoxiline
 Metaboliţi ai acidului arahidonic obţinuţi pe calea epoxigenazei:
 Epoxiprostaglandine
 Dioli
 Metaboliţi ai acidului arahidonic obţinuţi sub acţiunea radicalilor liberi:
 Isoprostani
Influenţarea farmacologică a serotoninei

Clasificare
1. Stimulatoare ale activităţii serotoninei
1.1. Agonişti ai receptorilor pentru serotonină:
 agonişti selectivi ai receptorilor 5HT1A: Buspirona, Ipsaspirona, Gepirona,
Tandospirona;
 agonişti neselectivi ai receptorilor 5-HT1D ŞI 5-HT1B: Sumatriptan,
Naratripan, Rizatriptan, Zolmitripan;
 agonişti selectivi ai receptorilor 5HT4: Cisaprid, Norcisaprid;
20
 agonişti parţiali selectivi ai receptorilor 5HT4: Tegaserod;

 agonişti parţiali ai receptorilor 5HT1 şi 5HT2: alcaloizii de ergot.
1.2. Stimulatori ai eliberării serotoninei:
 Dexfenfluramina
 Fenfluramina
1.3. Inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei:
 Fluoxetine
 Sertraline
 Paroxetine
 Fluvoxamine
 Citalopram
 Escitalopram
1.4. Inhibitori ai recaptării serotoninei şi noradrenalinei:
 Venlafaxin
 Bupropion
2. Antagoniştii serotoninei
2.1. Antagonişti ai receptorilor pentru serotonină:
 antagonişti ai receptorilor 5-HT2A/5-HT2C: Trazodone, Nefazodone,
Mirtazapine;
 antagonişti ai receptorilor 5-HT3:
● cu efect antiemetic: Ondansetron, Granisetron, Dolansetron,
Tropisetron; Cilansetron;
● cu efect prokinetic: Alosetron;
 antagonişti ai receptorilor 5-HT2:
● indicat ca antiagreagant: Ritanserine, Ketanserin (este şi
antagonist al receptorilor 5HT1C);
● indicat în profilaxia migrenei: Metisergid;
● indicaţi în tratamentul alergiilor, pentru stimularea apetitului, în
tratamentul tumorilor carcinoide, al sindromului dumping
post-gastrectomie: Ciproheptadina.
Indicaţii:
 agonişti selectivi ai receptorilor 5HT1A (Buspirona, Ipsaspirona, Gepirona,
Tandospirona): anxiolitice (nu sunt eficiente în atacurile de panică);
 agonişti neselectivi ai receptorilor 5-HT1D ŞI 5-HT1B (Sumatriptan,
Naratripan, Rizatriptan, Zolmitripan): tratamentul şi profilaxia crizei de migrenă
şi ale altor cefalei vasculare;
 agonişti selectivi ai receptorilor 5HT4 (Cisaprid, Norcisaprid): prokinetice;
 agonişti parţiali selectivi ai receptorilor 5HT4 (Tegaserod): tratamentul colonului
iritabil;
 stimulatori ai eliberării serotoninei (Dexfenfluramina, Fenfluramina):
tratamentul obezităţii;
 inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei şi neselectivi ai recaptării
serotoninei şi noradrenalinei: tratamentul depresiilor;
 antagonişti ai receptorilor 5-HT2A/5-HT2C (Trazodone, Nefazodone,
Mirtazapine): tratamentul depresiilor;
 Ondansetron, Granisetron, Dolansetron, Tropisetron; Cilansetron: antiemetice;
 Alosetron: tratamentul colonului iritabil;
 Ritanserine, Ketanserine: antiagregante plachetare;
21
 Ciproheptadina: tratamentul alergiilor, stimularea apetitului, tratamentul

tumorilor carcinoide, al sindromului dumping post-gastrectomie;
 Metisergid: profilaxia migrenei.
Contraindicaţii:
 agoniştii receptorilor pentru serotonină: angina pectorală, leziunile ateromatoase
coronariene severe, tulburările de ritm;
 antagoniştii receptorilor pentru serotonină: sarcina, tulburările de ritm;
insuficienţa hepatică severă; insuficienţa renală severă;
 Ciproheptadina: glucom, retenţie urinară, conducătorii auto.
Influenţarea farmacologică a sistemului renină-angiotensină-

aldosteron
A. Stimularea sistemului renină-angiotensină-aldosteron
 Stimularea producerii de aldosteron: angiotensina sintetică, hormonii

glucocorticoizi, estrogeni, hormonii tiroidieni;
 Stimularea producerii de renină: Minoxidil, Hidralazina, Diazoxid, diureticele
tiazidice, diureticele de ansă.
Indicaţii ale angiotensinei sintetice: şoc fără hipovolemie, colaps (ca alternativă
la noradrenalină).
Avantaj: nu favorizează tahiaritmiile, nu determină hiperlactacidemie.
B. Inhibarea sistemului renină-angiotensină-aldosteron
 Antagoniştii competitivi ai receptorilor pentru angiotensina II (antagonişti ai

R-AT):
 neselectivi: Saralazin;
 selectivi pe receptorii AT1 ai vaselor: Valsartan, Losartan, Candesartan,
Telmisartan, Irbesartan, Eprosartan;
 inhibitori ai activităţii reninei: Enalkiren, Remikiren, Aliskiren;
 medicamente care blochează secreţia de renină: Clonidina, Metildopa,
Guanfacina, Guanabenz, Rilmenidina, Moxonidina, betablocantele;
 inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA):
 de tip sulfhidril: Captopril; Zofenopril;
 de tip dicarboxilat: Enalapril, Lisinopril, Ramipril, Quinapril, Perindopril,
Benazepril;
 de tip fosfonat: Fosinopril;
 alte structuri: Moexipril, Spirapril, Trandolapril, Cilazapril, Alacepril,
Altiopril, Fentiapril, Pivalopril, Delapril, Imidapril.
Indicaţii:
 IECA: HTA (de elecţie la hipertensivi cu diabet zaharat, insuficienţă cardiacă,
accidente coronariene acute, hipertrofie ventriculară stângă, la persoanele în
22
vârstă); insuficienţă cardiacă congestivă; după infarctul de miocard; prevenirea

nefropatiei diabetice;
 Antagoniştii competitivi selectivi pe receptorii AT1 ai vaselor: HTA esenţială,
insuficienţa cardiacă congestivă.
Contraindicaţii:
 IECA:
 absolute: stenoză de arteră renală (bilaterală sau pe rinichi unic);
creatininemie; hiperpotasiemie; sarcină trimestrele al II-lea şi al III-lea,
angioedem în antecedente; hipotensiune arterială simptomatică;
 asocierea cu: diuretice economisitoare de potasiu, glicozizi cardiotonici;
antiinflamatoare nesteroidiene.
 Antagoniştii competitivi selectivi pe receptorii AT1 ai vaselor: sarcină,
insuficienţă renală.
Efecte adverse:
 IECA:
 care ţin de clasă: hipotensiune arterială; tuse uscată iritativă; angioedem;
hiperpotasiemie; creşterea concentraţiei acidului uric; hipoglicemie; greţuri,
diaree; nefrotoxicitate; teratogenitate;
 care ţin de medicament:
o Captopril, Alacepril, Zofenopril: alterarea gustului, reacţii
imunologice de tip I, neutropenie, creşterea
transaminazelor, proteinurie, pancreatite;
o Captopril: efecte de tip boală Addison;
o Enalapril: sincope, crampe musculare, glosită, creşterea
transaminazelor, tulburări vizuale, acufene.
 Antagoniştii competitivi selectivi pe receptorii AT1 ai vaselor: similare cu cele ale
IECA, cu excepţia tusei şi angioedemului.
Influenţarea farmacologică a sistemului kalikreină-kinină

A. Stimularea sistemului kalikreină-kinină:
 IECA
 Preparat de kalikreină cu resorbţie lentă
Indicaţii ale preparatului de kalikreină cu resorbţie lentă: gangrena diabetică, plăgi
cu tendinţă redusă la vindecare, ocluzii vasculare acute.
B. Inhibarea sistemului kalikreină-kinină:

 Inhibitori ai sintezei kininelor: Aprotinina
 Antagonişti competitivi selectivi ai receptorilor B2: Icatibant
Indicaţii:
 Aprotinina: pancreatite acute hemoragice; şocul hemoragic; ca antifibrinolitic.
 Icatibant: pentru evaluarea rolului kininelor în durere, hiperalgezie şi inflamaţie.
23
Influenţarea farmacologică a peptidelor natriuretice şi a

endotelinelor
A. Peptidele natriuretice (ANP, BNP, CNP):
 analog sintetic al BNP: Nesiritide:
 indicaţii: pe termen scurt, în tratamentul insuficienţei cardiace congestive
decompensate acut;
 efecte adverse: hipotensiunea arterială; alterarea funcţiei renale; cefalee;
tahicardii ventriculare; dureri abdominale.
B. Endotelinele:
 antagoniştii receptorilor pentru endotolină ETA şi ETB: Bosentan:
 indicaţii: hipertensiunea pulmonară;
 efecte adverse: cefalee, edeme periferice, atrofie testiculară, infertilitate
masculină;
 contraindicaţii: sarcina.
Influenţarea farmacologică a lipidelor biologic active şi a

peptidolipidelor (a eicosanoizilor)
A. Analogi de prostaglandine:
 indicaţi în obstetrică-ginecologie:
 derivaţi de PGE1: Gemeprost;
 derivaţi de PGE2: Dinoprostone, Sulprostone;
 derivaţi de PGF2α: Carboprost, Dinoprost;
 indicaţi în ulcer peptic:
 derivaţi de PGE1: Misoprostol;
 derivaţi de PGE2: Enprostil, Arbaprostil, Rioprostil;
 indicaţi în afecţiunile cardiovasculare:
 derivaţi de PGE1: Alprostadil, Prostin;
 derivaţi de PGI2: Epoprostenol, Iloprost;
 indicaţi în glaucom:
 derivaţi de PGF2α: Latanoprost, Travoprost, Bimatoprost.
Efecte adverse:
 derivaţii de PGE, derivaţii de PGI2 şi derivaţii de PGF2α: greţuri,
vărsături, diaree, crampe abdominale;
 derivaţii de PGE şi derivaţii de PGI2: hipotensiune arterială,
tahiaritmii;
 derivaţii de PGF2α: hipertensiune arterială, bronhoconstricţie.
B. Antagonişti de leucotriene:
 inhibitori ai 5-lipoxigenazei: Zileuton;
 antagonişti ai receptorilor pentru leucotriene LTD4: Montelukast,
Zafirlukast, Pranlukast.
24
Indicaţii:
 tratamentul de fond al astmului bronşic indus de efort sau indus de antigene;
 tratamentul astmului bronşic indus de acidul acetilsalicilic (Montelukast,
Zafirlukast, Pranlukast).
Efecte adverse (pentru Montelukast, Zafirlukast, Pranlukast):

 reacţii alergice cutante, angioedem, anafilaxie;
 cefalee;
 insomnie;
 tulburări gastro-intestinale.
Nitriţii şi nitraţii
Indicaţii: tratamentul anginei pectorale.
Clasificare:
 indicaţi în criza de angină pectorală:
o Nitroglicerina
o Nitritul de amil
 indicaţi în tratamentul de fond al anginei pectorale:
o Nitroglicerina
o Isosorbid mononitrat
o Isosorbid dinitrat
o Pentaeritritil tetranitrat
Efecte adverse:
 hipotensiune arterială până la sincopa nitritoidă;
 cefalee bitemporală pulsatilă (la începutul tratamentului);
 tahifilaxie;
 anemie, methemoglobinemie;
 precipitarea crizei de glaucom.
25
Cursul nr. 12
Subiectul nr. 38. Digitalicele şi alte inotrop pozitive
Clasificare
1. Glicozizii cardiotonici:
1.1. cu acţiune rapidă şi de durată scurtă/medie: Strofantina G (Ouabaina), Digoxin,
Metildigoxin, Lanatosid, Deslanatozid;
1.2. cu acţiune lentă şi de lungă durată: Digitoxina, Acetildigitoxina.
2. Alte substanţe cu efect inotrop pozitiv:
2.1. inhibitorii de fosfodiesteraze:
 neselectivi: metilxantinele (Teofilina, Cafeina);
 selectivi:
 bipiridinele: Milrinona, Amrinona;
 imidazolii: Enoximona;
 benzimidazolii: Levosimendan, Pimobendan ( adiţional, cresc sensibilitatea la
calciu a proteinelor contractile);
 altele: Vesnarinona;
2.2. stimulanţi ai recepturilor β-adrenergici:
 agonişti β1 adrenergici: Dobutamină, Prenalterol;
 agonişti β1=β2 adrenergici: Isoproterenol;
 Dopamina.
2.3. Glucagonul
Glicozizii cardiotonici
Indicaţii:
 insuficienţa cardiacă cu/fără fibrilaţie atrială sau flutter atrial;
 fibrilaţia atrială;
 flutterul atrial.
Contraindicaţii:
 bradicardia;
 tahicardia ventriculară, blocul atrio-ventricular;
 insuficienţa hepatică sau renală;
 miocardite;
 pericardite;
 stenoza mitrală.
26
Metilxantinele
Indicaţii:
 Teofilina: astmul bronşic, BPOC, apnee la nou-născut, adjuvant în tratamentul
insuficienţei cardiace.
 Pentoxifilina: arteriopatii obstructive (elecţie); ulcere trofice, flebite, tromboflebite;
mielom multiplu; policitemie; hiperlipidemie.
 Cafeina: psihoanaleptic.
Contraindicaţii:
 infarct miocardic acut; tahiaritmii;
 epilepsie, insomnie, persoane labile psihic;
 insuficienţă hepatică;
 ulcer peptic;
 imunosupresie, afecţiuni herpetice;
 asocierea cu psihostimulante, cu fluorochinolone.
Bipiridinele
Indicaţii:
 insuficienţa cardiacă congestivă severă, care nu răspunde la altă terapie.
Efecte adverse:
 aritmii supraventriculare şi ventriculare;
 hipotensiune arterială;
 trombocitopenie reversibilă;
 hepatotoxicitate;
 nefrotoxicitate;
 reducerea sensibilităţii gustative şi olfactive.
27
Cursul nr. 13
Subiectul nr. 39. Vasodilatatoarele în tratamentul
insuficienţei cardiace
Clasificare
1. Antagoniştii competitivi ai receptorilor pentru angiotensina II

(antagonişti ai R-AT):
 neselectivi: Saralazin;
 selectivi pe receptorii AT1 ai vaselor: Valsartan, Losartan, Candesartan,
Telmisartan, Irbesartan, Eprosartan.
2. Inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA):
 de tip sulfhidril: Captopril; Zofenopril;
 de tip dicarboxilat: Enalapril, Lisinopril, Ramipril, Quinapril, Perindopril,
Benazepril;
 de tip fosfonat: Fosinopril;
 alte structuri: Moexipril, Spirapril, Trandolapril, Cilazapril, Alacepril,
Altiopril, Fentiapril, Pivalopril, Delapril, Imidapril.
3. Diureticele
 diureticele de ansă;
 diureticele tiazidice;
 diureticele care economisesc potasiul.
4. Agenţii inotropi poztivi: glicozizii cardiotonici.
5. Venodilatatoarele: nitriţii / nitraţii.
6. Dilatatoarele arteriolare: Hidralazina.
7. Blocante selective β1 (β1 – blocante) fără ASI: Metoprolol, Bisoprolol.
8. Antagonişti ai receptorilor pentru vasopresină:
 antagonişti ai receptorilor V1a, V2: Conivaptan;
 antagonişti ai receptorilor V2: Tolvaptan, Lixivaptan, Satavaptan.
9. Peptidele natriuretice:
 analog sintetic al BNP: Nesiritide.
10. Inhibitori ai fosfodiesterazei:
 bipiridinele: Milrinone, Amrinone,
 imidazolii: Enoximona.
 benzimidazolii: Levosimendan, Pimobendan ( adiţional, cresc sensibilitatea la
calciu a proteinelor contractile).
28
Cursul nr. 14
Subiectul nr. 40. Antiaritmicele
Clasificare
1. Clasa I (blocante ale canalelor de sodiu voltaj-dependente)
1.1. Subclasa 1A: Chinidina, Procainamida, Disopiramida, Ajmalina, Aprindina
1.2. Subclasa 1B: Lidocaina, Fenitoin, Mexiletin, Tocainida;
1.3. Subclasa 1C: Encainida, Flecainida, Lorcainida, Propafenona; Indecainida,
Morizicina, Cibenzolina
2. Clasa a II-a (blocante competitive ale receptorilor β-adrenergici semiselective
β1=β2 sau selective β1, cu sau fără ASI):
1.2.1. blocante semiselective (acţiune inhibitoare a receptorilor β1 = β2 –
adrenergici):
Propranolol, Timolol, Sotalol (cu mecanism adiţional de clasa
a III-a), Nadolol, Bupranolol;
1.2.2. blocante selective β1 (β1 – blocante):
 cu ASI: Acebutolol, Celiprolol.
3. Clasa a III-a (blocante ale canalelor de potasiu; medicamente care prelungesc
perioada refractară efectivă cu ajutorul prelungirii potenţialului de acţiune):
Amiodarona; Bretilium; Sotalol (cu mecanism adiţional de clasa a II-a); Ibutilida;
Dofetilida; Clofilium; Pranolium.
4. Clasa a IV-a (blocante ale canalelor de calciu):
 cu acţiune la nivelul canalelor de calciu vasculare şi ale cordului:
 dihidropiridine: Nifedipina, Amlodipina, Nitrendipina,
Nicardipina;
 fenilalchilamine: Verapamil;
 benzotiazepine: Diltiazem;
 cu acţiune relativ selectivă la nivelul canalelor de calciu ale
cordului: Bepridil;
5. Clasa a V-a (alţi agenţi antiaritmici): Adenozina; sărurile de magneziu;
digitalicele.
Indicaţii:
 antiaritmicele din subclasa 1A:
 tahiaritmii supraventriculare, TPSV, flutter atrial,
fibrilaţie atrială;
29
 aritmii ventriculare: tahicardie ventriculară, extrasistole

ventriculare simptomatice; prevenirea fibrilaţiei
ventriculare;
 antiaritmicele din subclasa 1B:
 tahicardie ventriculară;
 extrasistole ventriculare simptomatice;
 prevenirea fibrilaţiei ventriculare;
 antiaritmicele din subclasa 1C:
 aritmii ventriculare severe (tahicardie ventriculară,
fibrilaţie ventriculară);
 aritmii supraventriculare;
 antiaritmicele din clasa a II-a:
 tahicardii sinusale, tahiaritmii supraventriculare,
prevenirea TPSV;
 extrasistole ventriculare;
 profilaxia fibrilaţiei ventriculare;
 antiaritmicele din clasa a III-a:
 prevenirea şi tratamentul aritmiilor prin reintrare sau prin
creşterea automatismului (TPSV, tahicardii paroxistice
ventriculare, fibrilaţie atrială, flutter atrial);
 antiaritmicele din clasa a IV-a:
 tahicardii paroxistice supraventriculare prin reintrare;
 fibrilaţie atrială, flutter atrial;
 Verapamil este elecţie în TPSV;
 Adenozina:
 elecţie: TPSV;
 tahicardii ventriculare;
 Sulfatul de magneziu: elecţie în torsada vârfurilor.
Efecte adverse:
 antiaritmicele din subclasa 1A:
 risc proaritmogen;
 insuficienţă ventriculară stângă;
 efecte anticolinergice tahicardizante, până la fibrilaţie
atrială şi flutter atrial;
 Procainamida: lupus eritematos sistemic
 antiaritmicele din subclasa 1B:
 Tocainida: tremor; voalarea vederii; letargie;
 Fenitoin: hipotensiune arterială, aritmii;
 Mexiletine: tremor; voalarea vederii; letargie; greţuri;
 Moricizine: vertij, greţuri, aritmii.
 antiaritmicele din subclasa 1C:
 risc proaritmogen;
 insuficienţă ventriculară stângă;
 antiaritmicele din clasa a III-a:
 hipotensiune arterială (Bretilium);
30
 efecte adverse rezultate din blocarea receptorilor beta-

adrenergici (Sotalol);
 efecte proaritmogene;
 antiaritmicele din clasa a IV-a:
 bloc atrio-ventricular, bradicardii sinusale;
 efect inotrop negativ;
 hipotensiune arterială (excepţie, Bepridil).
31
Cursul nr. 15
Subiectul nr. 41. Antianginoase
A. Tratamentul crizei de angină pectorală
 Nitriţi /nitraţi indicaţi în criza de angină pectorală:
o Nitroglicerina
o Nitritul de amil
B. Tratamentul de întreţinere al anginei pectorale
1. Nitriţi /nitraţi indicaţi în tratamentul de fond al anginei pectorale:

o Nitroglicerina
o Isosorbid mononitrat
o Isosorbid dinitrat
o Pentaeritritil tetranitrat
2. Compuşi cu acţiune similară cu a nitriţilor / nitraţilor:
o Molsidomine
o Nicorandil
3. Blocante competitive ale receptorilor β-adrenergici semiselective β1=β2 sau
selective β1, cu sau fără ASI:
3.1. blocante semiselective (acţiune inhibitoare a receptorilor β1 = β2 –
adrenergici):
Propranolol, Timolol, Sotalol, Nadolol, Bupranolol;
3.2. blocante selective β1 (β1 – blocante):
 cu ASI: Acebutolol, Celiprolol.
4. Blocante competitive ale receptorilor β-adrenergici:
o Labetalol
o Carvedilol
5. Blocante ale canalelor de calciu:
 cu acţiune la nivelul canalelor de calciu vasculare şi ale cordului:
 dihidropiridine: Nifedipina, Amlodipina, Nitrendipina,
Nicardipina;
 fenilalchilamine: Verapamil;
 benzotiazepine: Diltiazem;
cordului: Bepridil;
vaselor:
 dihidropiridine: Felodipina, Isradipina, Nisoldipina,
Lacidipina, Lercanidipina.
6. Modulatoare metabolice (inhibitori parţiali ai căii de oxidare a acizilor graşi la
32
nivelul miocardului sau inhibitori pFOX):

o Trimetazidina
o Ranolazina
7. Blocante selective ale canalelor de sodiu If:
o Ivabradina;
8. Medicamente antiagregante plachetare: Acid acetilsalicilic (75-325 mg/zi);
Clopidogrel, Ticlopidină, Abciximab, Eptifibatidă, Dipiridamol;
9. Medicamente hipolipemiante:
9.1. inhibitori ai HMG-CoA reductazei: Lovastatina, Simvastatina, Pravastatina,
Fluvastatina, Atorvastatina, Rosuvastatina, Cerivastatina, Mevastatin, Pitavastatin;
9.1. fibraţi: Clofibrat, Fenofibrat, Bezafibrat, Gemfibrozil, Ciprofibrat, Clinofibrat,
Tocofibrat, Simfibrat, Pirifibrat.
10. Altele: Amiodarona.
33
Farmacologie clinică – rezidențiat
Coordonator: Prof. Dr. Cătălina Elena Lupușoru
Lector: Conf Dr. Elena Albu
Cursul nr. 16
Subiectul nr. 60. Hipolipemiantele
Grupe de agenţi activi farmacologic indicaţi în tulburările de metabolism lipidic
Dislipidemii - totalitatea tulburărilor cantitative şi calitative ale lipidelor plasmatice

(↑Colesterol, ↑Trigliceride, ↓HDL-col).
“Normalul” lipidic:
• CT <200 mg%
• TG <150 mg%
• HDLc - ♀ 40-45 mg%; ♂ 45-50 mg%
Clase ale lipoproteinelor

Forme circulante ale lipidelor
• Chilomicroni
• VLDL – lipoproteine cu densitate foarte mică
• IDL - lipoproteine cu densitate intermediară
• LDL - lipoproteine cu densitate mică
• HDL - lipoproteine cu densitate mare
Clasificarea lipoproteinelor
Clasa Conţinut lipidic(%)*
TG C FL
Chilomicroni 80-95 2-7 3-9
VLDL 55-80 5-15 10-20
IDL 20-50 20-40 15-25
LDL 5-15 40-50 20-25
HDL 5-10 15-25 20-30
*=diferenţa până la 100% este reprezentată de Apo - apoproteina; TG – trigliceride, C –
colesterol; FL - fosfolipide
Lipoproteinele din categoria LDL si trigliceridele intervin în procesul de aterogeneză

şi facilitează dezvoltarea bolii coronariane. Concentraţii mari de trigliceride pot genera
fenomene de pancreatită acută. HDL sunt lipoproteine cu densitate mare şi dimensiuni mici,
care transporta surplusul de colesterol din ţesuturi. HDL are rol protector faţă de aterogeneză.
Clasificarea dislipidemiilor
a. în funcţie de natura anomaliei
1. Hipercolesterolemii (HC)
Genetice (primare, familiale) Secundare
HC familială Hipotiroidism
HC prin deficit de apoB100 Sindrom nefrotic
HC poligenică Colestază
2. Hipertrigliceridemii (HTG)
1

Deficit de LPL DZ controlat nesatisfăcător
Deficit de apo CII sindrom nefrotic, uremie
HTG familială alcoolism, estrogeni, betablocante
3. Hiperlipidemii mixte (HM)
Disbetalipoproteinemia (HLP familială tip III) Sindrom nefrotic
Hiperlipidemia familială combinată Hipotiroidism
Boală Cushing
Diuretice
DZ controlat nesatisfăcător
b. în funcţie de severitate
1. Hipercolesterolemii
• uşoare: 200-239 mg%
• moderate: 240-299 mg%
• severe: ≥300 mg%
2. Hipertrigliceridemii
• de graniţă: 150-199 mg%
• moderate: 200-399 mg%
• severe: ≥ 400 mg%
3. Hiperlipidemii mixte
• moderate: colesterol = 200-299 mg%; trigliceride = 200-400 mg%
• severe: colesterol ≥ 300 mg%; trigliceride ≥ 400 mg%
Clasificarea medicamentelor indicate în tratamentul tulburărilor de metabolism

lipidic
1. inhibitoare ale aportului exogen de colesterol
1.1. Răşini schimbătoare de ioni
• Colestiramina
• Colestipol
1.2. EZETIMIB
2 Inhibitori ai biosintezi de colesterol
2.1. Inhibitori de HMG-CoA reductaza - Statine
2.2. Fibraţii
2.3. Grupul niacinei
• Acidul nicotinic
• Nicotinamida
• Xantinol nicotinat
• Acipimox
2.4. Alte hipolipemiante
• Probucol
• Neomicina
• Estrogenii
• Dextrotiroxina
• acizii graşi de tip omega-3.
2
1. Statine
Mecanism de acţiune: diminuă sinteza colesterolului prin inhibarea HMG CoA
reductaza (3-hidroxi-3-metilglutaril-Coenzima A reductaza) – enzimă care catalizează o
reacţie limitativă, ce intervine precoce în biosinteza colesterolului la nivelul ficatului.
Consecutiv, determină:
• scăderea nivelul plasmatic al colesterolului şi LDL;
• creşterea numărul de receptori LDL din ficat, cu epurare sporită a LDL, IDL,
VLDL.
Alte efecte (non lipidice) ale statinelor:
• ameliorarea funcţiei endoteliale;
• stabilizare plachetară;
• inhibarea răspunsului inflamator asociat aterogenezei.
Indicaţii:
• hiperlipoproteinemii cu LDL crescute în plasmă;
• hipercolesterolemie primară (hiperlipidemia tip II);
• hipercolesterolemie familială (hiperlipidemia tip IIa şi IIb);
• sindrom dislipidemic din diabetul zaharat;
• cardipopatie ischemică asociată cu hipercolesterolemie moderată sau severă.
Eficacitatea diferiţilor compuşi este asemănătoare, dar există diferenţe de potenţă:
Doza (mg/zi)
o Atorvastatin (Sortis, cp 10 mg, 20 mg) 10-80
o Simvastatin (Zocor, cp 10 mg, 20 mg) 10-40
o Pravastatin (Elisor, cp 10 mg, 20 mg) 10-40
o Lovastatin (Mevacor, cp 20 mg) 20-80
o Fluvastatin (Lescol, caps 20 mg, 40 mg) 20-80
o Rosuvastatin (Crestor cp 5 mg, 10 mg, 20 mg, 40 mg) 10-40
o Cerivastatin
o Mevastatin
o Pivastatin
Efecte adverse:
• tulburări digestive (anorexie, greţuri, vărsături, crampe abdominale);
• creşterea transaminazelor hepatice;
• creşterea creatinkinazei;
• miozită care poate evolua spre rabdomioliză (dependentă de doză);
• risc crescut de miozită în cazul administrării concomitente cu macrolide,
ciclosporină, gemfibrozil, clofibrat sau niacină);
• rash cutanat.
Contraindicații:
• sarcină, alăptare;
• copii;
• afecţiuni hepatice evolutive.
2. Fibraţi
Mecanism de acţiune: stimularea lipoproteinlipazei, mai ales în muşchi, cu
creşterea catabolismului VLDL, respectiv a hidrolizei trigliceridelor VLDL precum şi
inhibarea sintezei şi favorizarea oxidării acizilor graşi în ficat. Biosinteza colesterolului
nu este modificată, dar secreţia de colesterol în bilă este mai mare. Reducerea disponibilului
de trigliceride este, probabil, responsabilă de uşoara creştere a colesterolului HDL.
3
Fibraţi: Clofibrat (primul fibrat folosit 1967), Fenofibrat (analog al clofibratului),

Gemfibrozil, Bezafibrat, Ciprofibrat.
Efecte farmacodinamice:
• scăderea sintezei hepatocitare de colesterol şi VLDL;
• creşterea clearance-ului plasmatic al VLDL;
• reducerea uşoară a LDL-colesterolului;
• creşterea uşoară a HDL-colesterolului.
Cei mai folosiţi fibraţi:
Doza (mg/zi)
o Fenofibrat (Lipanthyl 100 mg/cp) 300 mg
o Bezafibrat (Regadrin 200 mg/cp) 600-1200 mg
o Ciprofibrat (Lipanor 100 mg/cps) 100 mg
Fenofibratul se absoarbe bine din intestin, absorbţie favorizată de alimente. Este bine
tolerat, are efecte adverse minime: fenomene dispeptice, uneori creşterea transaminazelor,
miozită, scăderea libidoului, reacţii alergice.
Indicaţii:
• hiperlipoproteinemii de tip III (disbetalipoproteinemii);
• hiperlipoproteinemii de tip IV (hipertrigliceridemii familiale);
• hiperlipoproteinemii de tip V (hipertrigliceridemie mixtă);
• hiperlipidemie familială combinată (hiperlipidemie de tip IIa, IIb, IV).
Efecte adverse:
• tulburări dispeptice;
• alopecie;
• hepatotoxicitate;
• miozită (în special la cei cu insuficienţă renală);
• leucopenia;
• litiază biliară colesterolică (clofibrat).
Contraindicaţii:
• insuficienţă renală;
• insuficienţă hepatică;
• sarcină, alăptare;
• litiază biliară preexistentă;
• alcoolism cronic;
• copii.
3. Alte hipolipemiante (răşini chelatoare de acizi biliari, acid nicotinic)

a. Răşini fixatoare de acizi biliari
• Colestiramina;
• Colestipol.
Mecanism de acţiune: polimeri neabsorbabili care fixează acizii biliari din intestin,
împiedicându-le absorbţia. Deficitul de acizi biliari stimulează sinteza lor din colesterol, care
va scădea consecutiv. Colestiramina are un indice risc/beneficiu mic.
Indicaţii:
• Hipercolesterolemii.
Efecte adverse:
• greaţă (la doze mari);
• constipaţie;
4
• flatulenţă.
• Scade absorbţia medicamentelor acide, pe care le fixează în intestin.
b. Acidul nicotinic – scade concentraţia trigliceridelorşi colesterolului plasmatic.
Mecanism de acţiune: inhibă lipoliza cu scăderea disponibilul de acizi graşi şi
trigliceride, favorizeaza epurarea VLDL.
Indicaţii:
• dislipidemii severe (medicament de rezervă).
Efecte adverse:
• iritaţie gastrointestinală,
• flush.
c. EZETIMIB
Mecanism de acţiune: inhibă absorbţia intestinală de colesterol şi de steroli vegetali.
Indicaţii:
• se asociază statinelor in hipercolesterolemii familiale.
Efecte adverse
• cefalee;
• astenie;
• dureri abdominale;
• diaree.
Contraindicaţii:
• sarcină;
• alăptare;
• afecţiuni hepatice în evoluţie.
5
Lector: Prof. Dr. Cătălina Elena Lupușoru
Cursul nr. 17. Subiectele nr. 42, 43, 44 si 45. Antihipertensivele. Medicaţia
vasoactivă. Diureticele. Antidiureticele
Antihipertensivele.
Clasificare
Grupe de agenţi activi farmacologic indicaţi în tratamentul hipertensiunii arteriale -
tratamentul de fond al HTA
1. Diuretice.
2. Agenţi simpaticolitici:
antagonişti ai receptorilor adrenergici:
• antagonişti ai receptorilor α-adrenergici;
• antagonişti ai receptorilor β-adrenergici;
blocant α1 postsinaptic şi stimulant α2 presinaptic: Urapidil;
neurosimpaticolitice.
3. Inhibitori ai producţiei sau activităţii angiotensinei:
antagonişti competitivi ai receptorilor angiotensinei II;
inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei.
4. Blocate ale canalelor de calciu.
5. Vasodilatatoare directe: Hidralazina; Dihidralazina; Minoxidil; Diazoxid.
6. Antagonişti ai receptorilor 5-HT1C şi 5HT2: Ketanserina.
Grupe de agenţi activi farmacologic indicaţi în tratamentul hipertensiunii arteriale -

tratamentul de urgenţă în HTA
Urgenţe majore (cu risc vital) administrată i.v.:
Furosemid debutul acţiunii în 15 minute;
Nitroglicerină debutul acţiunii în 2-5 minute;
Enalapril debutul acţiunii în 15 minute;
Nicardipină debutul acţiunii în 5-10 minute;
Propranolol debutul acţiunii în 1-2 minute;
Labetalol debutul acţiunii în 5-10 minute;
Nitroprusiat de sodiu debutul acţiunii: instantaneu;
Diazoxid debutul acţiunii în 1-5 minute;
Ketanserină debutul acţiunii în 10 minute;
Alte medicamente: Clonidină, Camsilat de trimetafan, Metildopa, Rezerpină;
Urgenţe relative administrată p.o. până la posibilitatea administrării parenterale:
Furosemid; Nifedipină.
1
Medicaţia vasoactivă.
Agenţii activi farmacologic cu acţiune la nivelul musculaturii netede vasculare sunt
reprezentaţi de următoarele grupe:
A. Substanţe care stimulează contracţia musculaturii netede vasculare

(vasoconstrictoare)
1. Substanţe care acţionează prin intermediul sistemului nervos vegetativ
1.1 Stimulante alfa şi beta adrenergice
1.1.1. Cu acţiune directă (agonişti ai receptorilor alfa şi beta adrenergici)
• Adrenalina
• Noradrenalina
1.1.2. Cu acţiune indirectă (eliberare de noradrenalină din depozite) şi directă (agonişti ai
receptorilor alfa şi beta adrenergici)
• Efedrina
1.2. Stimulante alfa adrenergice
1.2.1. Cu administrare sistemică
• Etilefrina
• Fenilefrina
• Metoxamina
• Midodrine
• Metaraminol
1.2.2. Cu administrare locală
• Nafazolina
• Oximetazolina
• Tetrizolina
• Xylometazolina
2. Substanţe care acţionează şi prin alte mecanisme decât SNV
2.1. Hormoni nonapeptidici
• Vasopresina
2.2. Derivaţi din Ergot
2.2.1.Derivaţi aminici din Ergot
• Methysergide
2.2.2.Derivaţi polipeptidici din Ergot/derivaţi hidrogenaţi ai alcaloizilor polipeptidici din
Ergot
• Ergotamina
• Dihidroergotamina
2.3. Agonişti selectivi ai receptorilor serotoninergici 5-HT1D şi 5–HT1B
• Sumatriptan
• Naratriptan
• Rizatriptan
• Zolmitriptan
B. Substanţe care inhibă contracţia musculaturii netede vasculare (relaxează

musculatura netedă vasculară) (vasodilatatoare)
1. Substanţe care acţionează prin intermediul SNV
1.1. Stimulante semiselective ale receptorilor beta-1 şi beta-2 adrenergici
• Bufenina
2
• Bamethan
1.2. Blocante ale receptorilor alfa adrenergici
1.2.1. Blocante semiselective ale receptorilor alfa-1 şi alfa-2 adrenergici
1.2.1.1. Derivaţi imidazolinici
• Fentolamina
1.2.1.2. Derivaţi hidrogenaţi ai alcaloizilor polipeptidici din Ergot
• Dihidroergotoxina
1.2.2. Blocante selective alfa-1 adrenergice
• Fenoxibenzamina
• Prazosin
• Doxazosin
• Trimazosin
• Indoramin
1.2.3. Blocante selective alfa-2 adrenergice
• Tolazoline
1.2.4. Blocante ale receptorilor adrenergici alfa-1 postsinaptici şi stimulante ale receptorilor
adrenergici alfa-2 presinaptici
• Urapidil
1.3. Blocante ale receptorilor beta-adrenergici
1.4. Blocante ale receptorilor adrenergici alfa şi beta
1.5. Neurosimpaticolitice
1.5.1. Neurosimpaticolitice cu acţiune predominant centrală
1.5.1.1. Stimulante selective ale receptorilor imidazolinici I1
• Moxonidina
• Rilmenidina
1.5.1.2. Stimulante ale receptorilor adrenergici alfa-2 presinaptici şi imidazolinici I1
• Clonidina
• Apraclonidina
• Brimonidina
• Tizanidina
• Dexmedetomidina
1.5.1.3. Neurosimpaticolitice cu mecanisme de acţiune asociate
• Metildopa
• Guanfacina
• Guanabenz
1.5.2. Neurosimpaticolitice cu acţiune centrală şi periferică
• Reserpina
1.5.3. Neurosimpaticolitice cu acţiune predominant periferică
• Guanetidina
• Guanadrel
2.1. Blocante de canale de calciu
2.1.1. Cu acţiune la nivelul canalelor de calciu vasculare şi cardiace
2.1.1.1. Dihidropiridine
• Nifedipina
• Amlodipina
• Nitrendipina
3
• Nicardipina
2.1.1.2. Alte structuri
• Verapamil
• Diltiazem
2.1.2. Cu acţiune relativ selectivă la nivelul canalelor de calciu vasculare
• Felodipina
• Isradipina
• Nisoldipina
• Lacidipina
• Lercanidipina
2.1.3. Cu acţiune relativ selectivă la nivelul canalelor de calciu cerebrale
• Nimodipina
2.1.3.2. Derivaţi piperazinici
• Cinarizina
2.2. Blocante neselective ale fosfodiesterazelor
2.2.1. Derivaţi izochinoleinici din opiu
• Papaverina
• Eupaverina
• Ethaverina
• Proxifylline
• Diproxifylline
• Enprofylline
2.3. Blocante selective ale 5-fosfodiesterazei
• Sildenafil
• Tadalafil
• Vardenafil
2.4. Blocante ale receptorilor adenozinici A1 şi A2
2.4.1. Metilxantine
• Teofilina
• Cafeina
• Pentoxifilina
• Propentofilina
• Pentifiline
• Dyphylline
2.5. Vasodilatatoare selective arteriolare
• Hidralazina
• Minoxidil
• Diazoxid
• Fenoldapam
2.6. Vasodilatatoare neselective (arteriolare şi venoase)
2.6.1. Nitriţii / nitraţii
• Nitroglicerina
• Nitrit de amil
• Nitroprusiat de sodiu
• Isosorbid mononitrat
4
• Isosorbid dinitrat
• Pentaeritritil tetranitrat
2.6.2. Alte structuri
• Molsidomine
• Nicorandil
A. Substanţe care stimulează contracţia musculaturii netede vasculare

(vasoconstrictoare)
1.1. Stimulante alfa şi beta adrenergice
1.1.1.Cu acţiune directă (agonişti ai receptorilor alfa şi beta adrenergici)

Adrenalina şi Noradrenalina prezintă următoarele indicaţii datorate efectelor lor
vasoconstrictoare:
• sângerări difuze de la suprafaţa pielii sau mucoaselor (topic);
• asociere cu anestezicele locale.

receptorilor alfa şi beta adrenergici)
Efedrina prezintă următoarele indicaţii datorate efectelor sale vasoconstrictoare şi
antialergice:
• hipotensiune arterială;
• pentru reducerea edemului mucoasei nazale (rinite) sau conjunctivale
(conjunctivite), cu sau fără componentă alergică.
1.2. Stimulante alfa adrenergice

1.2.1. Cu administrare sistemică
Etilefrina, Fenilefrina, Metoxamina, Midodrine şi Metaraminol sunt indicate în
• tratamentul de fond al hipotensiunii arteriale. În plus, Fenilefrina prezintă
următoarele indicaţii datorate efectelor sale vasoconstrictoare şi antialergice:
• rinite sau conjunctivite nespecifice sau alergice (topic sau p.o.);
• se asociază ca vasoconstrictor la anestezicele locale, cu excepţia anesteziei locale
la nivelul extremităţilor.
1.2.2. Cu administrare locală

Nafazolina, Oximetazolina, Tetrizolina şi Xylometazolina sunt indicate, în
administrare topică, pentru tratamentul rinitelor sau conjunctivitelor nespecifice sau alergice.
Nafazolina este şi eliberator de noradrenalină din depozite, putând determina tahifilaxie.

2.1. Hormoni nonapeptidici
Vasopresina
2.2.Derivaţi din Ergot
Methysergide (agonist slab al receptorilor adrenergici alfa-1 şi alfa-2, agonist slab al
receptorilor dopaminergici, antagonist parţial al receptorilor 5-HT2 şi stimulator slab, prin
alte mecanisme, al contracţiilor uterine), Ergotamina şi Dihidroergotamina (agonişti ai
5
receptorilor adrenergici alfa-1 şi alfa-2, antagonişti parţiali ai receptorilor 5-HT2 şi

stimulatori slabi, prin alte mecanisme, ai contracţiilor uterine).
2.3. Agonişti selectivi ai receptorilor serotoninergici 5-HT1D şi 5–HT1B

Sumatriptan, Naratriptan, Rizatriptan şi Zolmitriptan sunt indicaţi în tratamentul şi
profilaxia crizei de migrenă şi ale altor cefalei vasculare.
B. Substanţe care inhibă contracţia musculaturii netede vasculare (relaxează

musculatura netedă vasculară) (vasodilatatoare)

1.1. Stimulante semiselective ale receptorilor beta-1 şi beta-2 adrenergici
Bufenina şi Bamethan sunt indicate pentru efectele lor vasodilatatoare în tratamentul
claudicaţiei intermitente şi, foarte rar, în prezent, în tratamentul sindromului Raynaud.
1.2. Blocante ale receptorilor alfa adrenergici

Fentolamina (blocant semiselectiv al receptorilor alfa-1 şi alfa-2 adrenergici şi
blocant al receptorilor 5-HT2, agonist al receptorilor muscarinici, agonist al receptorilor
histaminergici H1 şi H2) şi Fenoxibenzamina (blocant selectiv al receptorilor alfa-1
adrenergici şi blocant al receptorilor 5-HT2, blocant al receptorilor muscarinici, blocant al
receptorilor histaminergici H1, stimulator al eliberării noradrenalinei din depozite şi inhibitor
al recaptării noradrenalinei, blocant al transportului tubular de baze organice) prezintă
următoarele indicaţii pentru efectele lor vasodilatatoare:
• tratamentul pre-/intraoperator al feocromocitomului; cazuri inoperabile;
• flebite, tromboflebite, traumatisme asociate cu tulburări circulatorii;
• degerături;
• arteriopatii obstructive;
• sindrom Raynaud.
Dihidroergotoxina (antagonist parţial al receptorilor adrenergici alfa-1 şi alfa-2 şi
antagonist al receptorilor 5-HT2) prezintă următoarele indicaţii:
• adjuvant în tratamentul hipertensiunii arteriale;
• tulburări de irigaţie cerebrală, tulburări cerebrale de tip boală Alzheimer.
Prazosin, Doxazosin, Trimazosin, Indoramin (blocante selective ale receptorilor
alfa-1 adrenergici) şi Urapidil (blocant alfa-1 postsinaptic şi stimulant alfa-2 presinaptic) vor
fi prezentate în capitolul Grupe de agenţi activi farmacologic indicaţi în tratamentul
hipertensiunii arteriale.
Tolazoline (blocant selectiv al receptorilor alfa-2 adrenergici) prezintă următoarele
indicaţii:
alternativă terapeutică în afecţiuni vasospastice periferice, sindrom Raynaud;
hipertensiunea pulmonară cu sindrom de detresă respiratorie la nou-născuţi.
1.3./1.4. Blocantele receptorilor beta adrenergici şi blocantele receptorilor adrenergici alfa

şi beta au fost prezentate în capitolul Efecte farmacodinamice ale betablocantelor la nivel
cardiovascular şi metabolic.
1.5. Neurosimpaticoliticele vor fi prezentate în capitolul Grupe de agenţi activi farmacologic

indicaţi în tratamentul hipertensiunii arteriale.

6
2.1. Blocante de canale de calciu

Efectele farmacodinamice ale blocantelor canalelor de calciu la nivel cardiovascular
sunt următoarele:
• scăderea tensiunii arteriale sistolice şi diastolice (cu excepţia blocantelor de
canale de calciu relativ selective la nivelul cordului);
• scăderea rezistenţei periferice, scăderea fluxului sangvin coronar, scăderea
debitului cardiac (cu excepţia blocantelor de canale de calciu relativ selective la
nivelul cordului);
• efecte inotrop, cronotrop şi dromotrop negative (cu excepţia Felodipinei,
Isradipinei, Nisoldipinei - blocante de canale de calciu relativ selective la nivel
vascular);
• reducerea vasospasmului cerebral, putând fi indicate pentru prevenirea leziunilor
postischemice cerebrale (post – traumatism craniocerebral), în tulburările de
irigaţie periferică şi cerebrală (efect semnificativ pentru blocantele de canale de
calciu
• relativ selective cerebrale).
Verapamil determină în plus:
• inhibarea eliberării de insulină;
• inhibarea glicoproteinei multitransportoare P170;
• creşterea HDL colesterolului;
• reducerea depozitării Ca2+ în peretele vascular;
• reducerea hipertrofiei ventriculare stângi.
Verapamil are şi acţiune de blocare a porţii interne a canalelor de sodiu; Diltiazem
prezintă acest mecanism în măsură mai redusă, iar Nifedipina aproape nesemnificativ.
Verapamil prezintă selectivitate mai mare pentru canalele de calciu localizate la nivel
cardiac şi determină o scădere moderată a tensiunii arteriale. Diltiazem acţionează în egală
măsură asupra canalelor de calciu vasculare şi cardiace, în timp ce Nifedipina acţionează mai
puternic asupra canalelor de calciu vasculare.
Blocantele canalelor de calciu nu acţionează asupra polului calcic din reticulul
sarcoplasmatic; acest grup de substanţe nu influenţează musculatura scheletică.
Blocantele de canale de calciu prezintă următoarele indicaţii în terapia afecţiunilor
cardio-vasculare:
• HTA (tratament de fond), cu excepţia Bepridil, Nimodipine, Cinarizină;
• angină pectorală, asociată cu HTA;
• tahiaritmii (pentru controlul frecvenţei cardiace din fibrilaţie/flutter atrial):
• Verapamil (este de elecţie în TPSV), Diltiazem, Bepridil;
• cardiomiopatia hipertrofică obstructivă;
• tulburări de irigaţie cerebrală, traumatisme cranio-cerebrale: Nimodipine,
Cinarizina;
• sindrom Raynaud: Nifedipina, Felodipina, Isradipina, Nisoldipina.
2.2. Blocante neselective ale fosfodiesterazelor

2.2.1. Derivaţi izochinoleinici din opiu
Prin efectele lor vasodilatatoare derivaţii izochinoleinici din opiu sunt indicaţi ca
alternativă în tratamentul vasospsmului fără leziuni organice ale vaselor.
Aceşti derivaţi prezintă următoarele efecte adverse: “furt sanguin” din zona bolnavă a
vasului în favoarea zonei sănătoase; efecte de tip chinidinic (în special, în cazul administrării
rapide iv); hepatotoxicitate (în special, la doze mari şi/sau administrare de lungă durată) şi
7
următoarele contraindicaţii: arteriopatii obstructive, insuficienţa cardiacă, bradiaritmii,

insuficienţa renală, insuficienţa hepatică.
2.3. Blocante selective ale 5-fosfodiesterazei

Aceşti derivaţi prezintă următoarele indicaţii:
• disfuncţii sexuale erectile;
• hipertensiune arterială pulmonară;
• sindrom Raynaud;
• utilizare nemedicală: afrodisiac.
2.4. Blocante ale receptorilor adenozinici A1 şi A2

2.4.1. Metilxantine
Metilxantinele (blocante ale receptorilor adenozinici A1 şi A2 şi inhibitori neselectivi
ai fosfodiesterazelor) determină, la nivel cardio-vascular, vasoconstricţia vaselor cerebrale,
creşterea rezistenţei periferice vasculare, scăderea TA sistolice şi diastolice, efecte inotrop,
cronotrop şi dromotrop pozitive. Pentoxifilina determină efecte antiagregante plachetare,
scade vâscozitatea sângelui, creşte capacitatea de deformare a hematiilor.
Teofilina este indicată, pentru efectele sale cardio-vasculare, ca adjuvant în
tratamentul insuficienţei cardiace, iar Pentoxifilina prezintă următoarele indicaţii: arteriopatii
obstructive (indicaţie de elecţie), ulcere trofice, flebite, tromboflebite (venoase, hemoroidale),
mielom multiplu, policitemie, hiperlipidemie. Cafeina este indicată ca psihoanaleptic şi ca
adjuvant în profilaxia şi tratamentul migrenei.
2.5. Vasodilatatoare selective arteriolare

Hidralazina este indicată ca alternativă în tratamentul de fond al HTA. Determină
creşterea producţiei de renină plasmatică şi retenţie de apă şi sodiu.
Minoxidil şi Diazoxid (deschid şi activează canalele ionice de K+) sunt indicate ca
alternativă în tratamentul HTA severe (urgenţele hipertensive).
2.6. Vasodilatatoare neselective (arteriolare şi venoase)

Nitriţii / nitraţii şi Molsidomine vor fi prezentaţi în capitolul Grupe de agenţi active
farmacologic indicaţi în tratamentul anginei pectorale.
Diureticele.
Clasificare
1.1. Inhibitori de anhidrază carbonică: Acetazolamida, Metazolamida,
Dorzolamida, Diclorfenamida, Brinzolamida.
1.2. Diuretice de ansă:
acizi carboxilici:
• Furosemid şi derivaţii săi (Bumetanida, Piretanida);
• Acid etacrinic şi analogii săi (Indacrinona, Ticrinafen);
derivaţi de sulfoniluree: Torsemid;
diuretice mercuriale.
1.3. Diuretice cu structură tiazidică:
benzotiadiazine: Hidroclorotiazida, Clorotiazida, Benztiazida,
Bendroflumetiazida, Hidroflumetiazida, Ciclotiazida, Politiazida,
Ciclopentiazida, Meticlotiazida, Butiazida;
8
analogi şi variante: Indapamida, Metolazona, Clopamida, Clortalidona,

Xipamid, Clorexolona, Quinetazona.
1.4. Diuretice care „economisesc“ potasiul:
antagonişti competitivi ai receptorilor pentru aldosteron:
• neselectivi pe receptorii pentru hormonii steroidieni: Spironolactona,
Prorenona;
• selectivi pe receptorii pentru aldosteron: Eplerenone;
antagonişti fiziologici: Amilorid, Triamteren.
1.5. Diuretice care influenţează excreţia apei:
diuretice osmotice: Manitol, Uree, Glucoza, Zaharoza, Sucroza;
antagonişti ai hormonului antidiuretic: Săruri de litiu, derivaţi de tetracicline
(Demeclociclina).
1.6. Alţi compuşi cu efect diuretic, dar care nu sunt indicaţi în terapie pentru
efectul diuretic:
metilxantine: Teofilina, Cafeina;
digitalice.
Antidiureticele
Antidiuretice: Vasopresina şi Desmopresina
Mecanism de acţiune:
Vasopresina: agonist al receptorilor pentru vasopresină V1, V2, V2-like.
Desmopresina (derivat de sinteză al vasopresinei): agonist selectiv al
receptorilor pentru vasopresină de tip V2.
Vasopresina: - efecte vasopresoare foarte puternice (mediate de V1R);
- efect antidiuretic (mediat de V2R);
- stimularea eliberării de factor VIIIc al coagulării şi de factor von
Willebrand (mediat de V2-likeR);.
Desmopresina: efect antidiuretic.
Vasopresina
Farmacocinetică:
absorbţie foarte bună la nivelul mucoasei nazale;
transport plasmatic: nu este legată de proteinele plasmatice; T1/2 = 20 minute.
metabolizare: la nivel hepatic şi renal;
eliminare: parţial nemodificată la nivel renal;
Indicaţii:
diabet insipid de cauză hipofizară (medicament de elecţie);
enurezis;
refacerea capacităţii renale de concentrare a urinii în cursul terapiei cronice cu
litiu;
hemoragii digestive superioare, rupturi de diverticuli ai colonului;
hemofilie de tip A, boală von Willebrand.
Contraindicaţii: HTA, leziuni ateromatoase coronariene severe; insuficienţă renală
avansată; sarcină.
9
Desmopresina
Farmacocinetică: absorbţie foarte bună la nivelul mucoasei nazale; efect antidiuretic
intens, de 1 oră, durata de acţiune de 8-24 ore.
Indicaţii:
diabet insipid de cauză hipofizară (medicament de elecţie);
enurezis la copii.
Contraindicaţii: leziuni ateromatoase coronariene severe; sarcină.
Efecte adverse:
cefalee, greaţă, vărsături, “crampe abdominale”;
creşteri tensionale (administrarea perfuzabilă explică vasoconstricţia
coronarelor);
hiponatremii severe (intoxicaţie cu apă a organismului şi în cazul
supradozărilor);
edem la nivelul mucoasei nazale;
alergii de tip I.
10
Cursul nr. 18 Subiectele nr. 56, 57, 58 si 59. Antianemicele. Factorii de

creştere hematopoietici. Antitromboticele. Hemostaticele
Antianemicele.
Clasificare
1.1. Preparate cu fier:
cu administrare p.o.: Glutamat feros, Sulfat feros, Gluconat feros, Fumarat
feros, Ferocolinat;
cu administrare parenterală: Fier polimaltozat (Dextriferon), Fier sorbitex.
1.2. Vitamina B12 (Ciancobalamina) şi Acidul folic.
1.3. Factori de creştere hematopoietică:
Factorii de creştere hematopoietici.

Eritropoietina;
Trombopoietina;
Factori de stimulare mieloidă;
Interleukina 3 (IL-3);
Interleukina 11 (IL-11).
Eritropoietina
Este un polipeptid care se administrează i.v.
Mecanism de acţiune: acţiune pe receptorii pentru eritropoietină ai celulelor
formatoare de colonii eritroblastice din măduva osoasă.
Efecte farmacodinamice: favorizarea eritropoiezei.
Indicaţii (în terapie se foloseşte eritropoietina umană recombinată):
anemie din insuficienţa renală cronică, boli inflamatorii cronice,
mielodisplazie, mielofibroză, mielom multiplu, flebotomii;
anemie cauzată de tratamentul cu Zidovudină la pacienţi cu SIDA.
Efecte adverse:
HTA;
cefalee, vărsături, tulburări vizuale; convulsii;
tromboze;
reacţii alergice (erupţii cutanate, frisoane, sindrom pseudogripal).
Contraindicaţii: HTA, suplimentarea cu fier.
Trombopoietina
Este o proteină glicozilată, de 65-85 kDa, care se administrează i.v.
Mecanism de acţiune: acţiune pe receptorii specifici pentru trombopoietină, dar şi
independent de aceştia, prin stimularea dezvoltării progenitorilor megacariocitari
1
primari. Stimulează maturarea megacariocitelor şi activează plachetele mature în

răspunsul la stimuli inductori ai agregării.
Efecte farmacodinamice: favorizarea formării de plachete.
Indicaţii (în terapie se foloseşte trombopoietina umană recombinată este în
experiment clinic):
trombocitopenie după chimioterapie, transplant de măduvă osoasă (inclusiv
administrare la donorul normal pentru a-i creşte numărul de plachete).
Se consideră că este bine tolerată.
Factorii de stimulare mieloidă

În terapie se folosesc:
factor de stimulare a coloniilor de granulocite (GCSF): Filgrastim®, sau forma
sa pegilată, Pegfilgrastim®;
factor de stimulare a coloniilor de granulocite-macrofage (GM-CSF):
Sargramostim®.
Indicaţii:
neutropenie după chimioterapie, după transplant de măduvă osoasă, din
infecţia HIV, neutropenie congenitală, ciclică, neutropenie asociată cu anemie
aplastică;
mielodisplazie;
leucopenie indusă de Zidovudină;
pancitopenie (în asociere cu alţi factori de creştere, deoarece GCSF şi GM-
CSF nu stimulează formarea eritrocitelor sau a plachetelor).
Efecte adverse (mai frecvente la GM-CSF): febră, artralgii, sindrom de infiltrare
capilară.
Interleukina-3 (IL-3)
Mecanism de acţiune: stimulează producţia de trombocite şi hematii. Are toxicitate
ridicată.
Indicaţii: insuficienţă medulară.
Interleukina-11 (IL-11)
Este o proteină de 65-85 kDa, produsă de fibroblaşti şi celulele stromale în măduva
osoasă.
Farmacocinetică: t1/2 = 7 ore, administrare: s.c.
Indicaţii (în terapie se foloseşte IL-11 recombinată): profilaxia secundară a
trombocitopeniei după chimioterapia pentru cancere nemieloide (terapia se începe cu
6-24 de ore după încetarea administrării chimioterapiei şi se continuă timp de 14-21
zile, până la atingerea unui nivel de peste 50000 trombocite).
Efecte adverse: oboseală, cefalee, vertij; efecte cardiovasculare: anemie (datorată
hemodiluţiei), dispnee (datorată acumulării fluidelor în plămâni), aritmii
supraventriculare tranzitorii; mai rar, hipokaliemie.
Antitromboticele.
Clasificare:
1. Anticoagulante;
2. Antiagregante plachetare;
2
3. Fibrinolitice.
Anticoagulante:
Heparina nefracţionată, heparine cu greutate moleculară mică şi heparinoizii;
Anticoagulante orale:
• derivaţi de 4-hidroxicumarină: Warfarină, Acenocumarol,
Bisdihidroxicumarina, Biscumacetat de etil, Tioclomarol,
Ciclocumarol, Fenprocumarona;
• derivaţi de indan 1,3-dione: Fenindiona, Difenadiona, Anisindiona,
Bromindiona, Fluindionona;
Anticoagulante folosite in vitro: Oxalat de sodiu, Fluorură de sodiu, Citrat de
sodiu, Edetat de sodiu.
Antiagregante plachetare:
substanţe cu efect antiagregant dependent de doză: Acid acetilsalicilic;
blocante neselective ale receptorilor plachetari pentru fibrinogen: Ticlopidine,
Clopidogrel;
blocante selective ale receptorilor GP-IIb/IIIa ai trombocitelor: Abciximab,
Eptifibatida, Tirofiban, Optifiban;
mecanisme multiple de acţiune: Dipiridamol;
antagonişti ai receptorilor 5HT2: Ritanserina;
derivaţi de prostaglandine (derivaţi PGI2 Epoprostenol, derivaţi PGE1
Alprostadil).
substanţe cu efect antiagregant ca efect secundar: Flurbiprofen,
Sulfinpirazona, Fenilbutazona, Acid flufenamic.
Fibrinolitice: Streptokinaza, Urokinaza, activatori tisulari ai plasminogenului (Alteplaza,

Reteplaza), Anistreplase.
Hemostaticele
Hemostatice:
1. cu acţiune locală;
2. cu acţiune sistemică:
• Coagulante;
• Antifibrinolitice.
Hemostatice cu acţiune locală

Clasificare:
Adrenalină;
Hemostatice astringente: Perclorură de fier, Acid tricloracetic, apa oxigenată;
Hemostatice adsorbabile: trombină, gelatină, fibrină (sub formă de pudră,
bureţi, pelicule), extract tisular cu acţiune tromboplastinică;
Vitamina C;
3
Rutoside: Rutosid, Troxerutin;

Extract tisular cu acţiune tromboplastinică.
Hemostatice cu acţiune sistemică:

Coagulante
Vitaminele K - surse:
vegetale vitamina K1 (fitomenadiona);
sintetizat de flora intestinală vitamina K2 (menaquinona);
de sinteză vitamina K3 (menadiona).
Factorii coagulării - reprezentaţi de:

factorul I (fibrinogen uman);
factorul VIII;
factorul IX;
factorul XIII (stabilizator al fibrinei).
Alte coagulante
Sulfat de protamină
Venostat
Etamsilat
Carbazocroma
Preparate cu calciu.
Antifibrinolitice
Acid epsilon-aminocaproic (AEAC)
Acid tranexamic
Aprotinina
4
Lector: Asist. Dr. Liliana Tarțău
Cursul nr. 19
Subiectele nr. 48, 49, 50, 51, 51, 53, 54 și 55. Antiulceroasele. Substituienţii
şi stimulantele secreţiilor digestive. Prokineticele. Antispasticele.
Antivomitivele. Antidiareicele. Laxativele şi purgativele. Medicaţia bolii
Crohn şi rectocolitei ulcerohemoragice
Antiulceroasele.
Clasificare
1.1. Antiacide.
1.2. Inhibitoare ale secreţiei acide gastrice:
1.2.1. blocante ale receptorilor histaminergici H2 (antihistaminice de tip anti-
H2) (inhibitoare ale receptorilor H2): Cimetidina, Ranitidina, Famotidina,
Nizatidina;
1.2.2. inhibitoare de pompă de protoni (inhibitoare ale H+/K+-ATP-azei):
• de generaţia I: Omeprazol, Lansoprazol, Pantoprazol;
• de generaţia a II-a: Rabeprazol, Esomeprazol;
1.2.3. blocante ale receptorilor muscarinici (antimuscarinice) indicate ca
antispastice: Pirenzepina, Telenzepine, Propantelina;
1.2.4. inhibitori de anhidrază carbonică: Acetazolamida;
1.2.5. analogi ai somatostatinului: Octreotid;
1.2.6. antagonişti de colecistokinină: Proglumid.
1.3. Citoprotectoare ale mucoasei gastrice:
1.3.1. Compuşi coloidali de bismut: bismut dicitrat tripotasic, bismut
subcarbonic, bismut subnitric, salicilat de bismut;
1.3.2. Sucralfat;
1.3.3. Carbenoxolona;
1.3.4. Derivaţi de prostaglandină E1: Misoprostol.
1.4. Medicamente cu efect anti-Helicobacter pylori: aminopeniciline (Ampicilina,
Amoxicilina); macrolide (Eritromicina, Claritromicina, Azitromicina); Ciprofloxacin;
Tetraciclina; Metronidazol; compuşi coloidali de bismut.
Asocieri folosite în tratamentul bolii peptice asociate cu H. pylori: Amoxicilina
(Ampicilina) / Claritromicina (Azitromicina, Eritromicina) + Metronidazol + inhibitor de
pompă de protoni (Omeprazol) / Misoprostol.
Substituienţii şi stimulantele secreţiilor digestive.
Clasificare substituenţi ai enzimelor digestive (ai amilazei, tripsinei, lipazei):

Enzime pancreatice (tripsina, lipaza, amilaza): Digestin®, Mexaze®,
Mexaform®, Triferment®, Kreon®.
Asocieri între enzimele pancreatice şi alte substanţe utile în digestie:
• Asociere cu bilă: Panzcebil®, Festal®, Digestal forte®.
• Asociere cu acid dehidrocolic: Zymogen®.
1
Prokineticele.
Clasificare:
3.1. Parasimpaticomimetice:
• cu acţiune directă: Betanecol;
• cu acţiune indirectă: Neostigmina, Piridostigmina, Distigmina;
3.2. Parasimpaticomimetice şi antidopaminergice: Metoclopramid;
3.3. Antidopaminergice periferice: Domperidon;
3.4. Parasimpaticomimetice şi agonişti ai receptorilor 5HT4: Cisaprid,
Norcisaprid, Renzaprid, Mosaprid;
3.5. Agonişti parţiali ai receptorilor 5HT4: Tegaserod;
3.6. Antagonişti ai receptorilor 5HT3: Alosetron, Cilansetron;
3.7. Macrolide: Eritromicina, Claritromicina, Azitromicina.
Contraindicaţii: în prezenţa obstrucţiei mecanice a tractului gastro-intestinal.
Antispastice indicate în tratamentul afecţiunilor gastro-intestinale

Clasificare
2.1. Antimuscarinice:
Alcaloizi naturali: Atropina, Scopolamina;
Derivaţi de sinteză sau semisinteză:
• Amine cuaternare:
– antispastice şi antiemetice: Butilscopolamina;
– antispastice: Propantelina, Metantelina, Metscopolamina,
Clidinium, Isopropamida, Mepenzolat, Glicopirolat,
Oxifenonium, Tridihexetil;
• Amine terţiare:
– antispastice: Oxifenciclimin;
– antispastice indicate în colon iritabil: Diciclomin
(Dicicloverine);
• combinaţii: Scobutil compus(+) (Butilscopolamina +
Noraminofenazonă).
2.2. Derivaţi izochinoleinici din opiu (inhibitori ai 5-fosfodiesterazei PD-5):
Papaverina.
2.3. Antimuscarinice şi blocante ale canalelor de calciu: Drotaverine, Mebeverine,
Alverine, Rociverine.
Antivomitivele (Antiemetice)
Clasificare
4.1. Antihistaminice de tip anti-H1:
Cu nucleu fenotiazinic: Prometazina, Proclorperazina, Tietilperazina;
Etanolamine: Difenhidramina, Doxilamina, Carbinoxamina;
Piperazine: Hidroxizin, Ciclizin.
2
4.2. Neuroleptice cu structură fenotiazinică: Clorpromazina.

4.3. Anticolinergice: Scopolamina, Butilscopolamina, Atropina.
4.4. Colinomimetice şi antidopaminergice: Metoclopramid.
4.5. Antidopaminergice periferice: Domperidon.
4.6. Antagonişti ai receptorilor 5-HT3: Ondansetron, Granisetron, Dolansetron,
Tropisetron, Cilansetron.
4.7. Antagonişti ai receptorilor pentru neurokinină NK-1: Aprepitant,
Fosaprepitant.
4.8. Corticosteroizi: Dexametazona, Metilprednisolon.
4.9. Derivaţi de Marijuana: Dronabinol, Nabilone.
4.10. Anxiolitice-sedative-hipnotice din grupa benzodiazepine.
4.11. Antiemetice cu acţiune periferică:
Anestezicele locale administrate pe cale orală: Procaina clorhidrică,
Benzocaina;
Sifon, ceai din droguri vegetale (mentă, melissa, muşeţel, anison).
Antidiareicele.
Clasificare:
6.1. Derivaţi de sinteză ai opioizilor, agonişti cu afinitate slabă pe receptorii
opioizi µ:
• Loperamid;
• Difenoxilat;
• Difenoxin (metabolit al Difenoxilat).
6.2. În experiment clinic: agonişti ai receptorilor α2 presinaptici centrali
(Clonidina).
Indicaţii: diaree acută nespecifică, diareea din bolile inflamatorii cronice ale
intestinului.
Contraindicaţii: colite ulcerative (se poate induce megacolon toxic), infecţii cu
Shigella, Salmonella.
Laxativele şi purgativele.
Clasificare
5.1. Purgative iritante sau stimulante (purgative de contact):
ulei de ricin (p.o.);
purgative antrachinonice:
• extracte din surse vegetale (senna, frangula, rhubarba, aloe, cruşin etc),
Acid crisofanic, Fenolftaleina (p.o.);
• Bisacodil (p.o./intrarectal).
5.2. Purgative de volum:
Coloizi hidrofili şi fibre nedigerabile:
• Coloizi hidrofili: agar (geloza), extracte din algele marine Gelidium,
extract de Chondrus, metilceluloză, carboximetilceluloză.
• Fibre nedigerabile: tărâţe de grâu sau alte fibre vegetale (seminţe de
Psylla, seminţe de in).
3
Medicaţia bolii Crohn şi rectocolitei ulcerohemoragice

Corticosteroizi şi alţi agenţi imunosupresori.
Salicilaţi:
Acid 5-aminosalicilic (5-ASA);
Mesalamina;
Sulfasalazina (sulfapiridin + acid 5-aminosalicilic, unite printr-o grupare
"azo”);
• Efecte adverse: greaţă, disconfort abdominal, cefalee, inhibarea
absorbţiei acidului folic, reacţii alergice, deprimare severă a măduvei
hematoformatoare, stare generală influenţată.
Olsalazine;
Balsalazide.
Indicaţii: afecţiuni inflamatorii cronice intestinale (colite ulcerative, boala Crohn).
4
Lector: Șef lucr. Dr. Cristina Ghiciuc
Cursul nr. 20
Subiectele nr. 46, 47, 24, 10 și 11. Antiasmaticele. Antitusivele,
expectorantele şi surfactantul. Influienţarea sistemului
eicosanoid.Anestezicele generale. Anestezicele locale
Antiasmaticele.
Agenţii activi farmacologic cu acţiune la nivelul musculaturii netede bronşice sunt
reprezentaţi de următoarele grupe:
A. Substanţe care inhibă contracţia musculaturii netede bronşice (relaxează
musculatura
netedă bronşică) (bronhodilatatoare)
1. Substanţe care acţionează prin intermediul SNV:
1.1. Stimulante ale receptorilor α, β-adrenergici
1.1.1. Cu acţiune directă (agonişti ai receptorilor alfa şi beta adrenergici): Adrenalina.
receptorilor alfa şi beta adrenergici): Efedrina.
1.2. Stimulante beta adrenergice
1.2.1. Stimulante semiselective β1,β2-adrenergice: Isoprenalina, Orciprenalina.
1.2.2. Stimulante selective β2:
Durată medie de acţiune şi efect rapid: Salbutamol, Terbutalina, Fenoterol,
Clenbuterol, Pirbuterol, Procaterol;
Durată lungă de acţiune şi efect tardiv: Salmeterol, Formoterol;
Durată superlungă de acţiune: Bambuterol.
1.3. Blocante (antagonişti competitivi) ale receptorilor muscarinici:
alcaloizi naturali: Atropina;
substanţe de sinteză (amine cuaternare): Ipratropium, Oxitropium, Tiotropium.
2. Metilxantine: Teofilina (utilizată mai mult sub formă de Teofilină-etilendiamină sau
Aminofilină).
3. Antagonişti ai receptorilor pentru leucotriene LTD4: Montelukast, Zafirlukast,
Pranlukast.
4. Inhibitori ai 5-lipoxigenazei: Zileuton.
5. Blocante ale canalelor de calciu: Verapamil, Diltiazem, Nifedipina
B. Substanţe care stimulează contracţia musculaturii netede bronşice

(bronhoconstrictoare)
1.1. Acetilcolina şi toate stimulantele SNV parasimpatic (parasimpaticomimeticele)
1.2. Blocante semiselective ale receptorilor β adrenergici (betablocante)
2. Histamina şi substanţe eliberatoare de histamină.
3. Serotonina (5-hidroxitriptamina)
4.Dintre lipidele biologic active şi peptidolipide
Prostaglandinele PGF2α şi PGD2 puternice constrictoare ale musculaturii
netede bronşice.
Tromboxanii: TXA2 cel mai puternic eicosanoid bronhoconstrictor.
1
Hepoxiline contracţii slabe, cresc intensitatea contracţiilor produse de

histamină.
Leucotrienele: LTB4, LTC4 şi LTD4 constricţii marcate ale musculaturii
netede bronşice.
A. Substanţe care inhibă contracţia musculaturii netede bronşice (relaxează

musculatura
netedă bronşică) (bronhodilatatoare)
1.1. Stimulante ale receptorilor α, β-adrenergici
1.1.1. Cu acţiune directă (agonişti ai receptorilor alfa şi beta adrenergici):
Adrenalina, prin acţiunea la nivelul musculaturii netede bronşice asupra receptorilor ß2–
adrenergici determină bronhodilataţie de intensitate medie, de aceea prezintă ca indicaţie
datorată efectului bronhodilatator: astm bronşic (însoţit de edem al mucoasei) criză şi în
iniţierea terapiei, în administrare inhalatoare.

receptorilor alfa şi beta adrenergici):
Efedrina prezintă ca indicaţie datorată efectului bronhodilatator: astm bronşic, criză şi în
iniţierea terapiei (în administrare inhalatoare).
1.2. Stimulante ale receptorilor β-adrenergici
1.2.1. Stimulante semiselective β1 şi β2-adrenergice (stimulante β-adrenergice de generaţia a
II-a)
• cu acţiune semiselectivă şi de scurtă durată: Isoprenalina (Isoproterenol),
Orciprenalina.
1.2.2. Stimulante selective β2 (de generaţia a III-a):
• cu durată medie de acţiune (6 ore) şi efect rapid (după 1-2 minute): Salbutamol,
Terbutalina, Fenoterol, Clenbuterol, Pirbuterol, Procaterol;
• cu durată lungă de acţiune (12 ore) şi efect tardiv (după 10-12 minute): Salmeterol,
Formoterol;
• cu durată superlungă de acţiune (24 ore): Bambuterol.
1.3. Blocante (antagonişti competitivi) ale receptorilor muscarinici:
Atropina, prin blocarea receptorilor muscarinici M3, determină bronhodilataţie, efect evident
doar la persoanele cu astm bronşic, de aceea poate fi indicată ca adjuvant în tratamentul
astmului bronşic cu debut recent. Ca dezavantaj al utilizării acestui compus, se poate
menţiona reducerea secreţiei apoase a glandelor bronşice, ceea ce determină creşterea
vâscozităţii secreţiei bronşice.
Ipratropium, Oxitropium, Tiotropium sunt indicate în administrare inhalatoare în astm
bronşic cu debut recent. Dezavantajul acestor compuşi constă în faptul că determină o
creştere a vâscozităţii secreţiei bronşice.
2. Metilxantine: Teofilina (1,3-dimetilxantină)
Mecanismele de acţiune constau în următoarele:
antagonişti competitivi ai receptorilor adenozinici A1 şi A2;
inhibitori neselectivi ai fosfodiesterazelor (inhibă şi 4-fosfodiesteraza PDE-4).
Efectele farmacodinamice la nivelul aparatului respirator sunt reprezentate de:
bronhodilataţie, creşterea contracţiei muşchiului diafragm, stimularea transportului
mucociliar.
Se utilizează mai mult Teofilina sub formă de teofilin-etilendiamină (Aminofilină®),
indicată în:
2
astm bronşic (p.o. tratament de fond, i.v. tratamentul crizei);

BPOC.
3. Antagonişti ai receptorilor pentru leucotriene LTD4: Montelukast, Zafirlukast,

Pranlukast.
Prin inhibarea receptorilor pentru leucotriene LTD4, determină efect bronhodilatator, de aceea
sunt indicate în:
tratamentul de fond al astmului bronşic indus de efort sau indus de antigene;
astmul indus de acidul acetilsalicilic.
4. Inhibitori ai 5-lipoxigenazei: Zileuton.

Prin inhibarea 5-lipoxigenazei, determină inhibarea producţiei de leucotriene bronhospastice
(LTC4, LTD4), dar şi de LTB4 care au rol chemotactic şi de activare pentru leucocitele de la
nivelul mucoasei bronşice; de aceea, sunt indicate în tratamentul de fond al astmului bronşic
indus de efort sau indus de antigene.
5. Blocante ale canalelor de calciu: Verapamil, Diltiazem, Nifedipina

Prin acţiune de blocarea canalelor de Ca2+ în muşchiul neted bronşic determină efect
bronhodilatator.
Antitusivele, expectorantele şi surfactantul.

Antitusive
Clasificare
Antitusive opiacee:
Codeina;
Dextrometorfan;
Propoxifen, Dextropropoxifen, Levopropoxifen;
Antitusive neopiacee:
Oxeladina;
Clobutinol;
Butamirat;
Pentoxiverina, Prenoxdiazina, Levodropropizina; Clofedanol.
Expectorante
Clasificare
2.1. Expectorante fluidifiante:
extracte din Liquiritia, radăcină de Primula, pătlagină, sirop expectorant;
Guaiafenezina;
săruri de amoniu (Clorura de amoniu, Licoare amoniacală anisată); Benzoat de
sodiu;
sucuri foarte dulci, ceaiuri, bomboane de malţ;
vomitive care stimulează secreţia bronşică prin mecanism reflex (Ipeca);
2.2. Expectorante mucolitice:
Acetilcisteina (N-Acetilcisteina);
Carbocisteina;
Dornaza alfa (Desoxiribonucleaza);
Erdosteina;
3
2.3. Expectorante cu mecanism mixt (fluidifiant şi mucolitic):

Bromhexin;
Ambroxol (metabolit activ al Bromhexin).
Surfactantul
Indicații: prematuri cu risc crescut de a dezvolta sau care au dezvoltat sindromul de detresă
respiratorie prin deficit de surfactant (SDRDS)
Administrarea surfactantului profilactic şi/sau curativ la aceşti prematuri scade riscul
morbidităţii şi mortalităţii prin SDRDS şi complicaţiile acestuia.
Administrarea profilactică de surfactant: în primele 15 minute de viaţǎ, după echilibrare,
tuturor prematurilor cu VG mai micǎ de 26 sǎptǎmâni.
Administrarea curativă de surfactant : se realizează precoce, în primele douǎ ore de viaţǎ, în
prezenţa semnelor de SDRDS, dacă radiografia toracică exclude altǎ patologie şi creşte
FiO2–ul necesar prematurului.
Influienţarea sistemului eicosanoid.

Lipide biologic active şi peptidolipide (eicosanoizi):
Metaboliţi ai acidului arahidonic obţinuţi pe calea ciclooxigenazei:
• Prostaglandine: PGA PGJ;
• Tromboxani: TXA, TXB.
Metaboliţi ai acidului arahidonic obţinuţi pe calea lipooxigenazei:
• Leucotriene: LTA LTE;
• Lipoxine;
• Hepoxiline.
Metaboliţi ai acidului arahidonic obţinuţi pe calea epoxigenazei:
• Epoxiprostaglandine;
• Dioli.
Metaboliţi ai acidului arahidonic obţinuţi sub acţiunea radicalilor liberi:
• Izoprostani.
Analogi de prostaglandine
indicaţi în obstetrică-ginecologie:
• Derivaţi de PGE1: Gemeprost;
• Derivaţi de PGE2: Dinoprostone, Sulprostone;
• Derivaţi de PGF2alfa: Carboprost, Dinoprost.
indicaţi în ulcer peptic:
• Derivaţi de PGE1: Misoprostol;
• Derivaţi de PGE2: Enprostil, Arbaprostil, Rioprostil.
indicaţi în afecţiuni cardiovasculare:
• Derivaţi de PGE1: Alprostadil, Prostin;
• Derivaţi de PGI2: Epoprostenol, Iloprost.
Antagonişti de leucotriene
Inhibitori ai 5-lipoxigenazei: Zileuton;
Antagonişti ai receptorilor pentru leucotriene LTD4: Montelukast, Zafirlukast,
Pranlukast.
4
Anestezice generale
Anestezicele generale sunt medicamente prin care se suprimă temporar şi reversibil starea de
conştienţă, sensibilitatea la durere, reflexele somatice şi vegetative.
Clasificare
2.1. anestezice generale cu administrare inhalatoare:
gazoase: Protoxid de azot;
lichide volatile: Halotan, Isofluran, Enfluran, Sevofluran, Desfluran,
Metoxifluran, Eter etilic.
2.2. anestezice generale cu administrare i.v.:
tioarbiturice: Hexobarbital, Metohexital, Tiopental, Tiamilal, Tiobutabarbital;
derivaţi imidazolici: Etomidat;
steroizii anestezici: Altesin;
alte structuri: Propanidid, Propofol, Ketamina.
2.3. Adjuvanţi pentru realizarea anesteziei generale echilibrate: benzodiazepine
(Midazolam, Diazepam, Lorazepam).
Anestezia disociativă cu Ketamină.
Neuroleptanalgezia neuroleptic (Haloperidol / Droperidol) + analgezic din grupa
opiacee (Fentanyl).
Neuroleptanestezia neuroleptic (Haloperidol / Droperidol) + analgezic din grupa
opiacee (Fentanyl) + Protoxid de azot.
Anestezicele locale
Clasificare în funcţie de structură:
1. anestezice locale cu structură esterică:
• naturale: Cocaina;
• de sinteză: Benzocaina (Anestezina), Tetracaina, Procaina,
Cloroprocaina, Proparacaina.
2. anestezice locale cu structură amidică:
• Lidocaina (Xilina®), Mepivacaina, Articaina, Bupivacaina,
Levobupivacaina, Ropivacaina, Prilocaina, Etidocaina.
3. alte anestezice locale: Clorura de etil, zăpadă carbonică, împachetări reci.
Clasificare în funcţie de durata de acţiune:

cu durată scurtă (20-60 minute): Benzocaina (Anestezina), Procaina,
Cloroprocaina , Proparacaina;
medie (1-2 ore): Lidocaina, Mepivacaina, Prilocaina, Cocaina;
cu durată lungă (> 3 ore): Bupivacaina, Levobupivacaina, Ropivacaina, Articaina, Etidocaina,
Tetracaina, Clorura de etil.
5
Cursul nr. 21.

Subiectele nr. 21, 23, 24. Antiparkinsonienele. Miorelaxantele nervos
centrale. Analgezicele opioide şi antagoniştii
Antiparkinsonienele.
1. Substituirea carenţei de dopamină:

L-Dopa (Levodopa) ± inhibitori ai enzimelor care inactivează periferic şi/sau central
L-Dopa:
inhibitori ai Dopa-decarboxilazei (IDDC): Benserazida, Carbidopa;
inhibitori ai MAO tip B (IMAO-B): Selegiline, Rasagiline, Lazabemide,
Mofegiline;
inhibitori ai catecol-o-metil-transferazei (ICOMT): Tolcapone, Nitecapone,
Entacapone, CGP-28014 (atipic).
Alţi agonişti ai receptorilor dopaminergici :
Ergopeptine: Bromocriptina, Lisuride, Terguride, Pergolide, Cabergoline.
Derivaţi neergopeptinici: Piribedil, Ropinirole, Apomorfina, Pramipexole,
Talipexole.
Eliberatori de Dopamină: Amantadina, amfetaminele
2. Anticolinergice:
Cu acţiune centrală şi periferică:
alcaloizi naturali (Atropina, Scopolamina);
derivaţi de sinteză (Benztropina);
Cu acţiune centrală (blocante ale receptorilor muscarinici de la nivelul neuronilor
medulari intercalari): Trihexifenidil, Biperiden, Orfenadrina, Prociclidina,
Difenciclimin.
3. Blocante ale receptorilor histaminergici H1 de generaţia I: Etanolamine
Difenhidramina.
4. DL-Treo-Dihidroxifenilserina (DOPS).
5. Alte posibilităţi de influenţare farmacologică:
Vitamina E;
Factorii neurotrofici (gangliozid GM-1).
6. Proceduri chirurgicale: grefe de ţesut cromafin în nucleul caudat.
Miorelaxantele nervos centrale.

Clasificare
1. Agonişti ai segmentului benzodiazepinic al receptorilor GABA-A: Diazepam,
Clonazepam.
2. Agonişti ai receptorului GABA-B: Baclofen.
3. Agonişti ai receptorilor pentru glicină: Glicina, Progabid, Idrocilamide.
4. Inhibitori ai eliberării de acetilcolină: Toxina botulinică (tip A).
5. Agonişti ai receptorilor adrenergici α2-presinaptici: Tizanidina, Dexmedetomidina.
1
6. Antagonişti competitivi ai receptorilor muscarinici de la nivelul neuronilor intercalari

medulari: Clorzoxazona, Ciclobenzaprina, Carisoprodol, Clorphenesine, Metaxalone,
Metocarbamol, Orphenesine, Mephenesin, Chlormezanone.
7. Inhibitori ai transmisiei glutamatergice: Riluzole.
Analgezicele opioide şi antagoniştii.
Clasificare
3.1. Agonişti ai receptorilor opioizi:
alcaloizi naturali:
• cu afinitate înaltă: Morfina, Tebaina;
• cu afinitate redusă: Codeina (Metilmorfina);
derivaţi de semisinteză:
• cu afinitate înaltă: Heroina (Diamorfina), Hidromorfon, Oximorfon,
Etilmorfina, Etorfina;
• cu afinitate redusă: Dihidrocodeina, Oxicodon, Hidrocodon;
derivaţi de sinteză:
• cu afinitate înaltă:
Meperidina,
Metadona,
Levometadil,
Fentanil, Alfentanil, Sufentanil, Remifentanil,
Levorfanol;
• cu afinitate redusă:
Propoxifen, Dextropropoxifen, Levopropoxifen,
Dextrometorfan,
Loperamid, Difenoxin, Difenoxilat, Dextromoramid;
3.2. Agonişti parţiali ai receptorilor opioizi: Buprenorfina, Tramadol;
3.3. Agonişti-antagonişti ai receptorilor opioizi: Pentazocina, Dezocina, Nalorfina,
Nalbufina, Butorfanol;
3.4. Antagonişti competitivi ai receptorilor opioizi:
cu acţiune centrală şi periferică: Naloxon, Naltrexon, Nalmefene;
cu acţiune periferică: Alvimopan.
2
Cursul nr. 26
Subiectele nr. 61, 62, 63, 33, 34 si 64. Ocitocitele. Tocoliticele. Medicaţia
disfuncţiei erectile. Hormonii sexuali. Substanţele anabolizante
Contraceptivele hormonale sistemice
Ocitocitele.
Ocitocicele sunt substanţe care stimulează musculatura netedă uterină.

Oxitocina şi derivaţii de prostaglandine (E2 şi F2α) stimulează contracţiile fazice, ritmice ale
uterului. Sunt utilizate pentru inducerea şi menţinerea travaliului. Ergometrina şi metilergometrina
cresc tonusul uterin fiind folosite în tratamentul metroragiilor postpartum.
Oxitocina
Este o peptidă neurohipofizară. În terapie se foloseşte oxitocina sintetică cu rol în declanşarea
travaliului şi a reflexului de ejectie al laptelui matern.
- stimulează motilitatea fazică, crescând frecvenţa şi forţa contracţiilor ritmice ale uterului.
- declanşează contracţiile uterine fiziologice ce asigură expulzia fătului. Efectul este imediat
şi de durată medie.
Indicaţii:
- inducerea travaliului pentru o sarcină care nu este la termen, dacă există riscuri majore
pentru mamă sau făt.
- inducerea travaliului pentru sarcină ce a depăşit termenul.
- susţinerea contracţiilor uterine ineficiente, la începutul şi în timpul naşterii.
Reacţii adverse:
- în caz de supradozare se produce hipoxie fetală prin contracţia tetanică a uterului care
reduce circulaţia placentară.
- rupturi uterine.
Derivaţii de prostaglandină (PG) E2 (Dinoproston, Minprostin E2) şi prostaglandină (PG) F2α

(Dinoprost, Minprostin F2α, Enzoprost)
- stimulează contracţiile fazice ale uterului şi provoacă dilatarea colului uterin,
provocând avort în orice trimestru al sarcinii.
Indicaţii:
- avort terapeutic în sarcina cu risc;
- producerea maturării cervicale în ultimul trimestru de sarcină (în caz de dilatare
uterină incompletă).
- inducerea travaliului la termen.
- tonifierea uterului, profilaxia hemoragiilor postpartum.
Contraindicaţii:
- cezariană în antecedente
Reacţii adverse:
- greţuri, vărsături, diaree,
- dureri abdominale,
1
- cefalee, ameţeli.
- în doze mari provoacă spasme uterine.
Dinoprostona - se administrează intravaginal.

Indicaţii:
- inducerea travaliului, producerea maturării cervicale
- avort terapeutic în trimestrul al II-lea de sarcină.
Dinoprost - se utilizează în avorul terapeutic în trimestrul II de sarcină.
Carboprost - se utilizează în controlul hemoragiilor postpartum.
Derivaţi de ergot:
Ergotamina (Ergomet) - este un alcaloid din secara cornută care are următoarele efecte
farmacodinamice:
- creşte frecvenţa şi amplitudinea contracţiilor uterine şi măreşte tonusul miometrului.
- are acţiune hemostatică uterină, cu închiderea sinusurile venoase şi oprirea metroragiei.
Indicaţii:
- tratamentul şi profilaxia hemoragiilor postpartum şi postavortum.
Reacţii adverse:
- creşte brusc tensiunea arterială,
- scade circulaţia materno-fetală cu suferinţă fetală.
- în doze mari provoacă rupturi uterine,
- poate produce traumatizarea fătului,
- embolie cu lichid amniotic.
Contraindicaţii:
- inducerea travaliului,
- HTA, boli cardiace, accidente vasculare cerebrale în antecedente.
Metilergometrina - compus de sinteză cu efecte uterotonice mai puternice decât ergometrina.
Tocoliticele.
Sunt substanţe care determină relaxarea musculaturii uterine diminuând contracţiile. Indicaţii:
- profilaxia iminenţei de avort,
- profilaxia naşterii premature.
Agonişti β2 (selective: Fenoterol, Salbutamol, Terbutalină, Ritodrine)

- inhibă contracţiile uterine.
Indicaţii:
- iminenţă de avort, naştere prematură,
- hiperkinezie în timpul travaliului
- pentru pregătirea intervenţiei cezariene.
Reacţii adverse:
- tahicardie, palpitaţii,
- tremor, anxietate, nelinişte.
Contraindicaţii:
- cardiopatie ischemică,
- aritmii,
- insuficienţă cardiacă.
2
- tireotoxicoză,
- metroragie.
Sulfat de magneziu
- se foloseste în combaterea convulsiilor din eclampsie,
- este utilizat ca tocolitic în doze mari,
- supradozarea provoacă deprimare cardio-respiratorie marcată atât la mamă, cât şi la făt, bloc
neuromuscular la făt şi depresie respiratorie severă la mamă.
Antiinflamatoarele nesteroidiene (Indometacin, Acid acetilsalicilic, Ibuprofen)

- deprimă motilitatea uterină probabil datorită inhibării sintezei prostaglandinelor (PG).
Indicaţii:
- prevenirea naşterii premature,
- diminuarea simptomatologiei în dismenoree.
Blocante de canale de calciu (Nifedipină)

- au efect relaxant asemănător Ritodrinului.
Reacţii adverse:
- hipotensiune arterială la mamă şi risc de hipoxie fetală.
Medicaţia disfuncţiei erectile.
Tratamentul de elecţie pentru disfuncţia erectilă constă în administrarea orală a inhibitorilor de

5 fosfodiesterază (PDE5) – sildenafil, vardenafil, tadalafil.
- produc dilatarea de lungă durată (4-8 ore) a vaselor sangvine la nivel penian.
- nu au efect afrodisiac.
- determină scăderea tensiunii arteriale, în special la persoanele ce urmează tratament
antihipertensiv.
Contraindicaţii:
- hipotensiune arterială,
- pacienţii aflaţi sub tratament cu nitroglicerină sau cu nitraţi (se potenţează scăderea tensiunii
arteriale),
- insuficienţa cardiacă,
- retinită pigmentară.
Sildenafil (Viagra) este primul medicament oral, cu eficienţă demonstrată în disfuncţia erectilă.
Studiile au arătat că sildenafil este eficient în obţinerea şi menţinerea erecţiilor peniene chiar şi la
pacienţii cu diabet zaharat, hipertensiune arterială, rezecţie a prostatei, depresie, etc.
Efecte adverse:
- cefalee, dureri abdominale,
- tulburări de vedere,
- hipotensiune arterială, în special în asociere cu alte medicamente (de exemplu:
nitroglicerină).
Yohimbina
- este un extras ce provine din scoarţa unui arbore originar din Africa, cu efecte
farmacodinamice şi efecte adverse asemănătoare inhibitorilor PDE-5.
3
Hormonii sexuali
1. Androgenii
Analogii androgenilor În terapie, se folosesc produşi care sunt mai greu inactivaţi la
nivel hepatic:
i.m. esteri sau suspensii de microcristale de testosteron: Propionat, Enantat,
Cipionat;
p.o. Metiltestosteron; Fluoximesteron; Mesterolon (nu poate fi metabolizat
în estrogeni, având avantajul de a nu provoca atrofii testiculare).
Antiandrogenii - clasificare:
Cyproteron acetat
Buserelina
Leuprolide-acetat
Flutamid
Spironolactona
2. Progestativele
Progesteronul este sintetizat în ovar, testicul, corticosuprarenală şi placentă, fiind
secretat ca atare sau administrat ca precursor pentru estrogeni, androgeni şi
corticosteroizi.
Derivaţi care au şi acţiune masculinizantă asupra fătului de sex feminin; nu pot fi
administraţi în timpul sarcinii, sunt puternici inhibitori ai secreţiei de LH şi sunt mai
mult folosiţi ca anticoncepţionale orale:
Etiniltestosteron;
Derivaţi de 19-nor-testosteron.
Derivaţi pentru administrare orală, cu acţiune pur progestativă:
Acetat de medroxiprogesteron;
Etinilestrenol.
Derivaţi care se administrează în timpul sarcinii şi care cresc producţia placentară
de progesteron şi de estrogeni:
Allylestrenol.
Esteri la C17 ai progesteronului, injectabili, cu acţiune prelungită:
Caproat de hidroxiprogesteron.
3. Estrogenii
Sunt: - Estradiol produs de ovar;
- Estronă produs în ficat,ţesuturi periferice (adipos, muscular, renal), creier;
- Estriol idem Estrona.
Analogi estrogenici - preparate:
Etinil-estradiol (p.o.);
Dietilstilbestrol (p.o.);
Valerianat de estradiol (i.m.);
Cipionatul de estradiol (i.m.);
Preparate estrogenice conjugate (p.o., i.m., i.v., creme vaginale);
Estradiol (p.o., transdermic);
Quinestrol (p.o.).
Antiestrogeni
Tamoxifen
4
Clomifen
Stimulatori ai ovulaţiei - indicaţii:
pentru tratamentul sterilităţii datorate lipsei ovulaţiei: Clomifen, Menotropine
(hMG);
pentru tratamentul sterilităţii datorate unor secreţii crescute de prolactină:
Bromocriptină.
Substanţele anabolizante
Steroizii anabolizanţi sunt derivaţi sintetici cu efecte asemănătoare testosteronului.
Pot fi administraţi pe mai multe căi: intramuscular sau subcutanat, oral, implantare de
pelete subcutanate sau aplicarea pe piele a unor geluri, creme sau plasturi.
În organism, precursorii metabolici ai testosteronului sau ai nandrolonului sunt
convertiţi la testosteron sau derivaţi înrudiţi:
- androstenediona,
- androstenediol,
- norandrostenediona,
- dehidroepiandrosteron (DHEA).
- îmbunătăţirea utilizării proteinelor ingerate;
- favorizarea sintezei proteice;
- favorizarea arderii grăsimilor;
- creşterea nivelului de hemoglobină şi a numărului de hematii;
- favorizarea retenţiei de calciu în oase;
- scăderea excreţiei de sodiu, potasiu şi calciu.
Efecte adverse:
• androgenice:
- modificarea libidoului, scăderea fertilităţii;
- creşte agresivitatea şi apetitul sexual, ceea ce determină uneori
comportamente sexuale aberante sau porniri criminale;
- la bărbaţi determină impotenţă în cazul utilizării cronice, atrofie testiculară,
ginecomastie, mărirea prostatei, diminuarea producerii de spermă, calviţie;
- la femei se produc fenomene de masculinizare ireversibile: hirsutism
(creşterea excesivă a pilozităţii), îngroşarea vocii, dereglarea ciclului
menstrual, micşorarea sânilor, sindrom polichistic ovarian.
- la copii determină osificarea prematură a cartilajelor de creştere a oaselor
lungi cu oprirea creşterii; pubertate prematură la fete.
• cardiovasculare:
- creşterea presiunii arteriale, ischemie şi hipertrofie miocardică, aritmii,
tromboze.
- creşterea riscului de ateroscleroză (disfuncţie endotelială);
- scaderea HDL-colesterolului,
- stop cardiac la persoanele tinere consumatoare.
• hepatice:
- hepatotoxicitate (alterarea testelor funcţionale hepatice) / icter;
- neoplasme
5
• psiho-comportamentale:
- agresivitate, nervozitate, iritabilitate, manie, depresie,
- dependenţă,
- modificări ale personalităţii;
• altele:
- acnee, alopecie;
- scăderea elasticităţii pielii prin afectarea colagenului.
- crampe musculare;
Substanţe anabolizante non-steroidiene

Se utilizează:
- ca alternativă a steroizilor anabolizanţi: clenbuterolul, hormonul de creştere
uman, insulina, gama-hidroxibutirat (GHB);
- pentru a diminua efectele adverse pe termen scurt ale consumului de steroizi
anabolizanţi: eritropoietina, gonadotropina corionică umană (HCG), tamoxifen;
- pentru a masca consumul de steroizi anabolizanţi;
- diuretice (de exemplu: spironolactonă, furosemid) care micşorează concentraţia
urinară a steroizilor anabolizanţi prin diluare;
- substanţe uricozurice (Probenecid) care micşorează excreţia steroizilor
anabolizanţi;
- epitestosteronul care reduce detecţia utilizării testosteronului prin modificarea
raportului testosteron/epitestosteron.
Contraceptivele hormonale sistemice.
Metodele contaceptive hormonale sunt bazate pe acţiunea fie unei combinaţii de

progestative şi estrogeni (ex. etinilestradiol), fie doar pe progestative.
1. Contraceptivele orale combinate
Sunt preparate de estrogeni şi progesteron sintetic (conţin doze foarte mici de hormoni)
cu eficacitate crescută în prevenirea sarcinii.
- efectul contraceptiv este datorat inhibării ovulaţiei (a eliberării ovulelor din ovare).
- de asemenea modifică endometrul împiedicând implantarea, îngroaşă mucusul
cervical, îngreunând trecerea spermatozoizilor în uter şi trompe.
Folosire:
- contraceptivele orale combinate sunt disponibile sub formă de folii cu 21 de pilule
sau 28 de pilule 21 de pilule active, care conţin de hormoni şi 7 pilule inactive.
Eficienţă: sunt deosebit de eficiente dacă sunt utilizate corect şi continuu.
Avantaje:
- sunt eficiente imediat, nu sunt legate de momentul actului sexual,
- reglarea menstruaţiilor, diminuarea intensităţii şi duratei sângerărilor,
- reducerea durerilor menstruale,
- protejează împotriva cancerului endometrial şi ovarian,
- previn sarcina ectopică.
6
Dezavantaje:
- nerespectarea orarului duce la dispariţia protecţiei, eficienţa poate fi diminuată
în cazul interacţiunii cu alte medicamente.
Efecte adverse:
- greţuri, cefalee, mici sângerări între menstruaţii,
- creşterea greutăţii corporale,
- senzaţie de tensiune a sânilor,
- tromboză venoasă (mai ales la fumatoare şi la femeile trecute de 35 de ani).
2. Contraceptivele orale numai cu progestageni

Sunt preparate ce conţin un singur hormon (un progestativ), în cantităţi mai mici decat
pilulele combinate. Ele nu conţin estrogen.
- efectul contraceptiv este datorat îngroşării mucusului cervical, îngreunând
trecerea spermatozoizilor în uter şi trompe.
- la aproximativ jumătate din ciclurile menstruale inhibă ovulaţia (eliberarea
ovulelor).
Folosire: se administrează o pilula în fiecare zi, fără pauză şi fără să se ţină cont de
momentul apariţiei menstruaţiilor.
Eficienţa: sunt deosebit de eficiente dacă sunt utilizate corect şi continuu.
! Important este ca administrarea să se facă în aceeaşi zi, aproximativ la aceeaşi oră.
Avantaje:
- sunt eficiente imediat, nu sunt legate de momentul actului sexual,
- nu au efecte secundare estrogenice (nu cresc riscul complicaţiilor legate de
estrogen),
- administrarea e foarte simplă,
- reduc durerile menstruale,
- protejează împotriva cancerului endometrial,
- scad incidenţa bolilor benigne ale sânului,
- pot fi utilizate de femeile care alăptează,
- pot fi folosite de către femeile care fumează.
Dezavantaje:
- pot apare modificări ale ciclurilor menstruale (mici sângerări între menstruaţii,
amenoree, menstruaţii prelungite sau abundente), posibil timp de mai multe luni,
- modificări ale greutăţii corporale (creşteri sau scăderi).
- la femeile care alăptează pot produce modificarea calităţii şi gustului laptelui
matern, uneori oprirea lactaţiei.
3. Patch-urile transdermice
Avantaje:
- administrare comodă (se înlocuieşte patch-ul în fiecare săptămână)
- ameliorează dismenoreea,
- reduc riscul de cancer ovarian, de fibroză chistică ovariană,
- reduc riscul de cancer de colon,
- previn apariţia tumorilor benigne de sân.
Dezavantaje:
- sunt vizibile pe piele
- pot cauza iritaţii cutanate locale
7
Efecte adverse:
- cefalee
- greţuri
- tensiune mamară
- sângerări intermenstruale.
4. Implantele subdermice
Acestea sunt 6 capsule subţiri, flexibile, (de dimensiunea unui chibrit) care conţin un
progestativ asemănător hormonului natural produs de organismul femeii. Se implantează sub
piele, în partea superioară a braţului.
- hormonul este eliberat din cele 6 capsule în sânge, lent, constant, în cantităţi
foarte mici.
- efectul contraceptiv este datorat îngroşării mucusului cervical, cu îngreunarea
trecerii spermatozoizilor în cavitatea uterină şi trompele uterine.
- inhibă ovulaţia la aproximativ jumătate din ciclurile menstruale (eliberarea
ovulelor).
Eficienţa: sunt deosebit de eficiente. Un set de capsule previne sarcina timp de cel puţin
5 ani.
Avantaje:
- previn sarcina pe perioadă foarte lungă, dar cu efect reversibil,
- administrarea nu sunt legată de momentul actului sexual,
- nu necesită administrare zilnică, la aceeaşi oră,
- fertilitatea revine aproape imediat după extragerea capsulelor,
- nu au efecte secundare estrogenice (nu cresc riscul complicaţiilor legate de
estrogen),
- ajută la prevenirea sarcinilor ectopice,
- pot preveni apariţia cancerului endometrial,
- femeile nu pot începe sau întrerupe singure tratamentul. Capsulele trebuie să fie
inserate şi extrase de personal medical instruit în acest sens.
Dezavantaje:
- pot apare modificări ale ciclurilor menstruale (mici sângerări între menstruaţii,
amenoree),
- pot produce creşterea dimensiunii ovarelor sau a chisturilor de ovar preexistente.
Efecte adverse:
- greţuri,
- nervozitate,
- acnee sau erupţii cutanate,
- modificarea poftei de mâncare, creşterea greutăţii corporale.
5. Contraceptivele injectabile
Aceste preparate conţin un progestativ sau un progestativ şi un estrogen.
- efectul contraceptiv este datorat inhibării ovulaţiei (eliberarea ovulelor din ovare).
- de asemenea îngroaşă mucusul cervical îngreunând trecerea spermatozoizilor în
cavitatea uterină şi trompele uterine.
Folosire: se administrează o injecţie în fiecare lună sau din 3 în 3 luni.
Eficienţă: sunt foarte eficiente. O injecţie previne sarcina timp de o lună sau de 3 luni.
Avantaje:
8
- previn sarcina pe perioadă lungă de timp, dar cu efect reversibil,

- administrarea nu e legată de momentul actului sexual,
- nu necesită administrare zilnică,
- ajută la prevenirea cancerului endometrial şi a celui de ovar.
- ajută la prevenirea fibromatozei uterine.
Dezavantaje:
- pot apare modificări ale ciclurilor menstruale (sângerări între menstruaţii,
amenoree);
- pot determina creşterea în greutate,
- revenirea fertilităţii se face după un timp mai îndelungat decât în cazul celorlalte
metode.
Efecte adverse:
- greţuri,
- cefalee,
- reducerea apetitului sexual,
- acnee.
! IMPORTANT
Nici o metodă contraceptivă hormonală nu protejează împotriva infecţiilor cu
transmitere sexuală.
Nici una din metode nu determină întreruperea evoluţiei unei sarcini
preexistente.
Decizia asupra metodei contraceptive hormonale potrivite, trebuie să fie luată de
către fiecare femeie în parte, împreună cu medicul (ginecolog sau specialist în
planing familial). El este cel care va face evaluarea stării de sănătate a femeii şi
va decide asupra situaţiilor speciale, a condiţiilor deosebite sau a
contraindicaţiilor.
6. Contracepţia hormonală de urgenţă

În timp ce majoritatea metodelor contraceptive hormonale sunt utilizate înaintea
contactului sexual, câteva metode pot fi utilizate şi la scurt timp după contactul sexual
neprotejat. Deşi sunt cunoscute sub denumirea de pilula de a doua zi, denumirea corectă este
de contraceptive secundare, contraceptive de urgenţă.
Deoarece implantarea oului (ovulul fecundat de spermatozoid) în uter se realizează abia
după aproximativ 6 zile de la fertilizare, această perioadă de timp permite utilizarea unor
metode contraceptive pentru prevenirea unei sarcini nedorite.
Acest tip de contracepţie presupune metode utilizate de urgenţă şi nu de rutină,
recomandate a fi utilizare în următoarele situaţii:
- în cazul unui contact sexual neprotejat, întâmplător;
- în cazul eşecului metodei contraceptive folosite: utilizarea incorectă sau ruperea
metodelor contraceptive de barieră (prezervativ, diafragmă), erori în calculul
perioadei permise din cadrul abstinenţei periodice.
Deşi reprezintă o alternativă preferabilă avortului şi mult mai puţin traumatizantă,
contracepţia de urgenţă trebuie să rămână doar o metodă utilizată ocazional.
Contracepţia hormonală de urgenţă presupune folosirea de: preparate hormonale şi
antiprogestative.
Preparate hormonale:
1. preparate combinate, estroprogestative administrate în 2 prize la interval de 12
ore, tratamentul fiind iniţiat în primele 72 de ore de la contactul sexual neprotejat;
9
2. preparate numai pe baza de progestative: cel mai utilizat fiind levonorgestrelul

administrat în primele 48 de ore de la contactul sexual neprotejat, doza repetându-
se la 12 ore (ex. Postinor 2);
3. estrogeni în doze mari: etinilestradiol în doze mari, timp de 5 zile, tratamentul
fiind iniţiat în primele 72 de ore de la contactul sexual neprotejat.
Antiprogestativele:
- Mifepristona (RU 486): este un antiprogestativ de sinteză, care poate fi
administrat în doză unică în primele 5 ore după contactul sexual neprotejat;
- Epostane.
! Estrogenii şi antiprogestativele nu fac parte din metodele utilizate în mod curent.

Efecte adverse:
- greţuri, vărsături, uneori severe;
- perturbări ale echilibrului hormonal, manifestate în special prin tulburări ale
ciclului menstruale (sângerări intermenstruale importante), tensiune mamară.
- dureri în abdomenul inferior,
- oboseală, cefalee, vertij.
Contraindicaţii:
- unele boli cardiovasculare ca: tromboze venoase, inclusiv accidente cerebro-
vasculare, embolie pulmonară, hipertensiune arterială, afecţiuni coronariene,
infarct de miocard;
- tulburări de cauză vasculară retiniană sau cerebrală (glaucom, migrenă),
- la purtatoarele de lentile de contact, care pot prezenta tulburări datorită edemului
cornean;
- afecţiuni hepatice: adenomul hepatic, carcinomul hepatocelular, litiaza biliară.
7. Contracepţia hormonală masculină

Forma contraceptivă hormonală pentru bărbaţi care este cea mai aproape de a fi
comercializată combină un implant care eliberează lent progesteron, un hormon feminin, cu
injectarea de androgen, un hormon masculin. Acest implant progesteronic asigură protecţie
contraceptivă timp de 12 luni dacă este suplimentat cu administrarea de androgeni la fiecare
trei luni.
Mai multe studii clinice efectuate pentru a studia efectul acestei combinaţii a
demonstrat că metoda este eficientă şi complet reversibilă. Combinaţia hormonală determină
supresia producerii de spermatozoizi, aceasta revenind la parametri normali la 6 luni de la
orpirea utilizării metodei contraceptive. Mulţi cercetători consideră că această metodă va fi
bine primită de bărbaţi care, pentru prima dată, vor avea controlul asupra capacităţii lor de
reproducere printr-o metodă sigură, eficientă bazată pe hormoni.
Bărbatului i se administrează lunar trei doze de progesteron injectabil (hormon folosit şi
în contracepţia la femei).
Însă progesteronul, pe lângă inhibiţia spermatogenezei, mai are şi un rol secundar
privind hormonogeneza, scăzând concentraţia de testosteron, care va avea efecte negative atât
privind libidoul bărbatului, cât şi asupra mineralizării ososase. Pentru a evita aceste
inconveniente i se va face bărbatului o data la 4 luni un implant cu testosteron.
Din păcate contraceptivele hormonale prezintă şi ele, ca şi la femei, efecte adverse:
greaţă, icter, cefalee.
Totuşi această metodă are avantajul că nu trebuie administrată zilnic la o anumită oră,
aşa cum ar fi cazul pilulelor contraceptive.
10
Cursul nr. 27
Subiectele nr. 68, 69, 70 și 71. Chimioterapicele antimicrobiene.
Chimioterapicele antivirale. Chimioterapicele antifungice.
Chimioterapicele antiparazitare.
Chimioterapice substanţe cu structură chimică bine definită, de origine biologică, de

semisinteză sau sinteză chimică, care pot fi administrate în terapia antiinfecţioasă.
Sunt: antibacteriene, antivirale, antifungice, antiparazitare.
Mecanisme de acţiune:
Inhibarea sintezei peretelui bacterian.
Inhibarea funcţiei membranei celulare.
Inhibarea sintezei proteinelor bacteriene.
Inhibarea sintezei acizilor nucleici.
Inhibarea la alt nivel a lanţului metabolic bacterian.
Chimioterapicele antimicrobiene.
Clasificare
1.Inhibitoare ale sintezei peretelui bacterian:
1.1.Chimioterapice antibacteriene betalactamice:
• 3.1.1.1. Peniciline naturale şi de semisinteză
• 3.1.1.2. Cefalosporine
• 3.1.1.3. Carbapeneme (Imipenem, Meropenem, Ertapenem)
• 3.1.1.4. Monobactame (Aztreonam)
1.2. Chimioterapice antibacteriene glicopeptidice (Vancomicina, Teicoplanin)
1.3. Fosfomicine (Fosfomicina)
1.4. Cicloserina
1.5. Chimioterapice antibacteriene polipeptidice (Bacitracina)
1.6. Ristocetina
2. Inhibitoare ale funcţiei peretelui bacterian:
Polimixinele.
1.Inhibitoare ale sintezei peretelui bacterian:

1.1. Chimioterapice antibacteriene betalactamice
1.1.1. Peniciline
Clasificare
Peniciline naturale:
Benzilpenicilina (Penicilina G)
Procainpenicilina
Benzatinpenicilina
Fenoximetilpenicilina (Penicilina V).
Peniciline de semisinteză:
Cu spectru îngust:
• Peniciline antistafilococice (rezistente la betalactamaze):
1
–izoxazolilpeniciline: Oxacilina, Cloxacilina,

Dicloxacilina;
– Meticilina;
– Nafcilina.
Cu spectru larg:
• Aminopeniciline: Ampicilina, Amoxicilina;
• Carboxipeniciline: Carbenicilina, Ticarcilina;
• Ureidopeniciline: Piperacilina, Mezlocilina, Azlocilina;
• Amidinopeniciline: Pivmecilinam, Furazlocilina.
Inhibitori de beta-lactamaze
Clasificare:
Acid clavulanic: produs de Streptomyces clavuligerus;
Sulbactam;
Tazobactam.
1.1.2. Cefalosporine
Clasificare
Cefalosporine de generaţia I:
administrare orală: Cefalexin, Cefradine, Cefadroxil;
administrare parenterală: Cefazolin, Cefradine, Cefalotin, Cefapirin.
Cefalosporine de generaţia a-II-a:
administrare orală: Cefaclor, Cefuroxime, Loracarbef, Cefpodoxime,
Cefixime, Cefotiam;
administrare parenterală: Cefamandole, Cefuroxime, Cefmetazole,
Cefonicid, Ceforanid.
Cefalosporine de generaţia a-III-a:
administrare parenterală: Cefotaxime, Ceftriaxone, Cefoperazone,
Cefotetan, Cefoxitime, Moxalactam, Ceftazidime, Ceftizoxim, Ceftibuten,
Proxetil.
Cefalosporine de generaţia a-IV-a:
administrare parenterală: Cefepime, Cefpirone.
1.1.3. Carbapeneme: Imipenem, Meropenem, Ertapenem
1.1.4. Monobactame: Aztreonam
1.2. Chimioterapice antibacteriene glicopeptidice: Vancomicina, Teicoplanin
1.3. Fosfomicine: Fosfomicina
1.4. Cicloserina
1.5. Chimioterapice antibacteriene polipeptidice: Bacitracina
2. Inhibitoare ale funcţiei peretelui bacterian: Polimixinele

Clasificare:
2
Colistin;
Polimixina B.
3. Chimioterapice antibacteriene care inhibă sinteza proteinelor bacteriene

3.1. Fenicoli;
3.2. Aminoglicozide;
3.3. Aminociclitoli;
3.4. Macrolide;
3.5. Ketolide;
3.6. Streptogramine;
3.7. Tetracicline;
3.8. Oxazolidinone;
3.9. Nitrofurani;
3.10. Lincosamide (Lincomicine);
3.11. Acid fusidic.
3.1. Fenicoli: Cloramfenicol, Tiamfenicol
3.2. Aminoglicozide
Clasificare:
Streptomicina;
Gentamicina;
Tobramicina;
Amikacina;
Kanamicina;
Neomicina;
Netilmicina;
Paromomicina;
Isepamicina;
Framicetina.
3.3. Aminociclitoli: Spectinomicina
3.4. Macrolide
Clasificare:
Eritromicina;
Claritromicina;
Azitromicina;
Roxitromicina;
Rovamicina;
Josamicina;
Diritromicina;
Spiramicina.
3.5. Streptogramine
Clasificare:
Quinupristin (Streptogramina B);
3
Dalfopristin (Streptogramina A);

Pristinamicina.
3.6. Ketolide: Telitromicina
3.7. Tetracicline
Clasificare:
Cu durată scurtă de acţiune: Tetraciclina, Oxitetraciclina, Clortetraciclina,
Rolitetraciclina;
Cu durată medie de acţiune: Demeclociclina, Metaciclina, Lymeciclina;
Cu durată lungă de acţiune: Doxiciclina, Minociclina.
3.8. Oxazolidinone (Linezolid, Eperozolid)

Clasificare: Linezolid, Eperozolid (în fază experimentală).
3.9. Lincosamide (Lincomicine): Lincomicina, Clindamicina
Nitrofurani
Clasificare:
Nitrofurazon;
Furazolidon;
Nitrofuranoin.
Acid fusidic
4. Chimioterapice antibacteriene care inhibă sinteza acizilor nucleici

Clasificare:
Rifampicina;
Chinolone:
• Chinolone de generaţia I: Acid nalidixic;
• Chinolone de generaţia a-II-a: Acid oxolinic, Acid pipemidinic,
Cinoxacin nu se mai folosesc în terapie;
• Chinolone de generaţia a-III-a : Ciprofloxacin, Pefloxacin,
Norfloxacin, Ofloxacin, Temafloxacin, Sparfloxacin, Clinafloxacin,
Levofloxacin, Trovafloxacin, Lomefloxacin, Moxifloxacin,
Acrosoxacin, Enoxacina, Grepafloxacin, Gatifloxacin, Moxifloxacin.
3. Chimioterapice antibacteriene care inhibă lanţul metabolic bacterian
Clasificare:
Sulfonamide:
• Cu administrare orală, absorbabile: Sulfizoxazol, Sulfamethiazol,
Sulfametoxazol, Sulfadiazina, Sulfadoxina;
• Cu administrare orală, neabsorbabile: Sulfasalazina, Ftalilsulfatiazol;
• Cu administrare topică: Mafenid, Sulfadiazina, Sulfacetamida.
Trimetoprim.
Chimioterapice antituberculoase
din "prima linie"
Izoniazidă (hidrazida acidului isonicotinic sau HIN);
Rifampicină;
Etambutol;
4
Pirazinamidă;
Streptomicina.
de rezervă
Etionamidă;
Acid paraaminosalicilic (PAS);
Amikacina;
Capreomicina;
Tetraciclinele;
Rifabutin;
Rifapentine;
Ciprofloxacin, Ofloxacin, Levofloxacin;
Clofazimine;
Cicloserina.
Chimioterapice antileproase
Medicaţia folosită pentru terapia leprei:
Dapson;
Acedapson (formă depozit a Dapson);
Thiambutosin (înrudit cu Dapson);
Rifampicina;
Clofazimine;
Amithiozon.
Chimioterapicele antivirale.
Clasificare
1. Inhibitori ai intrării virusului în celulă:
4.1.1. inhibitori ai adsorbţiei şi penetrării în celulele susceptibile:
Gama Globulina, Amantadina, Rimantadina, Disoxaviril;
4.1.2. inhibitori ai penetrării în celula gazdă inhibitori ai fuziunii:
Enfuvirtide, Docosanol.
2. Inhibitori ai sintezelor virale intracelulare:
inhibitori ai sintezelor proteice precoce, nestructurale: Guanidină,
Hidroxibenzilbenzimidazol;
inhibitori ai sintezelor de acizi nucleici:
• analogi nucleozidici:
– inhibitori ai ARN-polimerazei virale / ADN-polimerazei virale:
Ribavirin, Sorivudine, Trifluridina, Bromvinildeoxiuridina;
– inhibitori nucleozidici ai revers-transciptazei retrovirusurilor:
Zidovudina, Didanozina, Zalcitabina, Lamivudina, Stavudina,
Abacavir, Emtricitabine;
– alţi analogi nucleozidici: Aciclovir, Valaciclovir, Penciclovir,
Famciclovir, Cidofovir, Brivudina, Ganciclovir,
Valganciclovir, Vidarabina, Idoxuridina, Cytarabina,
5-Fluorouracil, 5-Bromouracil;
– alţi inhibitori ai sintezelor de acid nucleic viral: Foscarnet,
Interferoni (alfa, beta, gamma).
• analogi nucleozidici;
5
• inhibitori nucleotidici de revers-transcriptază: Tenofovir, Cidofovir;

• inhibitori nenucleozidici ai revers-transcriptazei retrovirusurilor:
Nevirapina, Efavirenz, Delavirdina, Atevirdina, Alfa-anilino-fenil-
acetamida;
• inhibitori de proteaze retrovirale: Saquinavir, Ritonavir, Indinavir,
Nelfinavir, Amprenavir, Fosamprenavir, Atazanavir, Lopinavir;
inhibarea sintezelor proteice tardive: Fluorofenilalanina, Puromicina,
Thiosemicarbazone, Methisazona, 2-Deoxi-2-glucoza;
alţi inhibitori ai sintezelor acizilor nucleici: Acidul fosfonacetic,
Azidotimidina.
3. Inhibitori ai asamblării componentelor virale şi ai eliberării virusului:
3.1. inhibitori de neuraminidază: Zanamivir, Oseltamivir;
3.2. alţi inhibitori: 5-fluoro-2'-deoxiuridina, Puromicina, Rifampicina;
3.3. antagonişti ai receptorilor pentru chemokine;
3.4. anti-integraze.
Chimioterapicele antifungice.
Clasificare
1. Poliene: Amfotericina B*; Natamicina; Nistatin**;
2. Benzofuranone: Griseofulvina*;
3. Azoli:
3.1. Imidazoli: Ketoconazol, Miconazol, Econazol, Clotrimazol; Isoconazol**;
3.2. Triazoli: Fluconazol*, Itraconazol*, Voriconazol*; Bifonazol**,
Fenticonazol**, Sertaconazol**, Flutrimazol**;
4. Alilamine: Terbinafina; Naftifin**;
5. Alte structuri: Flucitozina*; Hidroxistilbamidina*; Caspofungina*, Tolnaftat**;
Tolciclat**; Haloprogin**; Ciclopirox**; Candicidin**; Acizi graşi (Acidul
undecilenic**).
* - numai cu administrare sistemică; ** - numai cu administrare locală
Chimioterapicele antiparazitare.
Clasificare
1. Tratamentul infecţiilor cu protozoare:
1.1. Amoebiază:
derivaţi de dicloroacetamidă: Diloxanid-furoat, Iodochinol;
nitroimidazoli: Metronidazol, Tinidazol, Ornidazol, Secondizole;
alte structuri: Emetină, Dihidroemetină, Paromomicină, Clorchinaldol,
Cliochinol, Diiodohidroxichinolina, Clorochina.
1.2. Leishmanioză:
Pentamidina;
Stibogluconat de sodiu;
Meglumine antimoniate;
6
alte structuri: Amphotericin B, Metronidazol, Cicloguanil embonat,

Dehidroemetin-resinat, Allopurinol singur sau în combinaţie cu Stibogluconat
de sodiu.
1.3. Malarie:
4-aminochinoline: Clorochina; Hidroxiclorochina; Amodiachina;
Chinoline-metanoli: Chinina; Meflochina;
Fenantrilcarbinol: Halofantrina;
Diaminopirimidine: Pirimetamina;
8-aminochinoline: Primaquine
Derivaţi de biguanidă: Proguanil
Compuşi din plante: Artemisinin, Artemether, Artesunate.
1.4. Pneumocistoză: Atovaquone.
1.5. Toxoplasmoză:
Sulfonamide + Pirimetamina de elecţie,
Spiramicina, Azitromicina, Cotrimoxazol, Pentamidina.
1.6. Trichomoniază:
nitroimidazoli: Metronidazol, Tinidazol, Ornidazol, Secondizole.
1.7. Tripanosomiază:
diamide aromatice: Pentamidina, Stilbamidin, Propamidin;
Melarsaprol;
alte structuri: Alfa-difluoro-metil-ornitina, Nifurtimox, Suramina.
2. Tratamentul infecţiilor cu helminţi (Helmintiaze):
derivaţi de benzimidazol: Albendazol, Mebendazol, Tiabendazol;
alte structuri: Bithionol, Citrat de dietilcarbamazină, Emetină, Ivermectin,
Levamisol, Metrifonat, Niclosamide, Oxamniquine, Oxantel, Paromomicina,
Piperazina, Praziquantel, Pyrantel, Quinacrina, Suramina, Tetracloretilenul.
7
Cursul nr. 28.

Subiectul nr. 72. Chimioterapicele anticanceroase şi imunosupresivele
Chimioterapicele anticanceroase.
Chimioterapice antitumorale (antineoplazice) sunt medicamente toxice pentru celulele
tumorale prin inhibarea sintezei materialului genetic sau prin distrugere ireversibilă a ADN-
ului, ceea ce are drept rezultat reducerea volumului tumoral, ameliorarea stării clinice,
prelungirea supravieţuirii sau vindecarea bolnavilor cu afecţiuni neoplazice.
Chimioterapia antitumorală este măsură curativă în:
cancerul testicular;
limfomul histiocitar difuz, boala Hodgkin, limfom Burkitt;
coriocarcinom;
unele tipuri de tumori la copil;
leucemie limfoblastică acută;
tumoră Wilms;
rabdomiosarcom embrionar.
Clasificare
1. Chimioterapice antitumorale cu acţiune specifică asupra ciclului celular (CCS)
1.1. Antimetaboliţi:
• Analogi structurali ai acidului folic: Metotrexat;
• Analogi purinici: Mercaptopurina, Azatioprina, Thioguanina,
Pentostatin, Fludarabine, Cladribine;
• Analogi pirimidinici: 5-Fluorouracil, Floxuridina, Azacitidina,
Citarabina, Capecitabine, Gemcitabine.
1.2. Chimioterapice antitumorale peptidice: Bleomicină.
1.3. Alcaloizi podofilotoxinici: Etoposid (VP-16), Teniposid (VM-26).
1.4. Alcaloizi din grupul Vinca: Vincristine, Vinblastine, Vinorelbine.
1.5. Taxani: Paclitaxel, Docetaxel.
2. Chimioterapice antitumorale cu acţiune nespecifică asupra ciclului celular (CCNS)

2.1. Agenţi alchilanţi:
derivaţi de azot muştar: Ciclofosfamidă, Ifosfamida, Clorambucil, Melfalan,
Mecloretamina;
alchil-sulfone: Busulfan, Treosulfan;
etilenimine: Thiotepa;
derivaţii de nitrosuree: Carmustine, Lomustine, Semustine, Estramustine.
alte structuri: Mecloretamină, Dacarbazina, Temozolomid.
2.2. Chimioterapice antitumorale citotoxice:
antracicline: Doxorubicină, Daunorubicină, Epirubicină, Idarubicină,
Aclarubicin, Mitoxantrone, Valrubicin;
alte structuri: Dactinomicină (Actinomicina D), Mitomicină, Plicamicină
(Mitramicina).
2.3. Derivaţi de platină: Cisplatin, Carboplatin, Oxaliplatin.
2.4. Camptotecine: Topotecan, Irinotecan.
1
2.5. Substanţe cu acţiune probabil asemănătoare cu cea a agenţilor alchilanţi:

Procarbazina, Altretamina.
3. Alte chimioterapice antitumorale

7.3.1. Agenţi hormonali:
androgeni: Androstalonona, Fluoximesteron, Testolactona, Testosteron
antiandrogeni: Buserelina, Leuprolide-acetat, Flutamid;
estrogeni: Dietilstilbestrol, Etilestradiol
antiestrogeni: Tamoxifen;
progestative: Caproat de hidroxiprogesteron, Acetat de medroxiprogesteron;
hormoni corticosuprarenalieni: Prednison, Hidrocortizon;
analogi de hormon eliberator de gonadotropine (GnRH): Leuprolid, Goserelin.
7.3.2. Inhibitori de aromatază: Aminoglutetimida, Anastrozole, Exemestane,
Letrozole.
7.3.3. Alte antineoplazice: Amsacrine, Mitoxantrone, Asparaginaza, Hidroxiuree,
Amifostine, Mitotan, derivaţi de acid retinoic, factori de creştere medulară.
Imunosupresivele.
Imunosupresia specifică: anticorpi monoclonali şi policlonali antilimfocitari,
globulina imună.
Imunosupresia nespecifică:
Agenţi fizici: radiaţiile X şi gamma;
Agenţi chimici:
• agenţii alchilanţi: Ciclofosfamida, Clorambucil, Dacarbazina,
Procarbazina;
• antimetaboliţi:
– analog structural al acidului folic: Metotrexat
– antagonişti purinici: Mercaptopurina, Azatioprina,
Thioguanina, Pentostatin, Fludarabine, Cladribine;
– antagonişti pirimidinici: 5-Fluorouracil, Floxuridina,
Azacitidina, Citarabina, Capecitabine, Gemcitabine;
• antiinflamatoarele nesteroidiene;
• antireumatismale modificatoare ale bolii;
• alţi agenţi chimici: Hidroxiuree, Dapson, Complexul
Tetraclordecaoxigen;
Agenţi virali;
Substanţe naturale şi analogi de sinteză:
• Alcaloizi: Vinblastine, Vincristine, Podofilotoxina;
• Colchicina; Bucillamina;
• Dextran;
• Ciclosporina şi alte antibiotice cu efecte imunosupresoare;
• Hormoni glucocorticosteroizi şi analogii lor de sinteză;
• Ac şi complexe imune circulante;
• Gama globulina;
• Prostaglandine şi leucotriene;
• Tacrolimus;
2
Noi agenţi imunosupresori: Mycophenolate mofetil, Mizoribine, Brequinar

sodic, Sirolimus, 15-Deoxyspergualin, Talidomida, Leflunomid.
3
Cursul nr. 31
Subiectele nr. 3, 13 și 25. Farmacotoxicologia generală. Stimulantele
psihomotorii. Aspectele generale ale toxicomaniei şi dependenţei.
Farmacotoxicologia generală.
Principii generale de tratament în intoxicaţii
Clasificarea intoxicaţiilor:
- acute
- subacute
- cronice
• accidentale
• voluntare
După natura substanţei ce produce intoxicaţia:
- gazoasă
- lichidă
- solidă
Toxic este orice compus chimic exogen, care pătruns în organism pe diferite căi,
provoacă alterări structurale şi funcţionale, la diferite nivele de organizare a materiei vii, şi
care se exprimă pe plan clinic printr-o stare patologică.
Toxicitatea unei substanţe este determinată de:
-proprietăţile fizico-chimice ale toxicului
-doza
-concentraţia
-calea şi viteza de pătrundere a toxicului în organism
-vârsta, sexul şi greutatea corporală a pacientului
-predispoziţia individuală
-obişnuinţa şi farmacodependenţa
-regimul alimentar
-eventualele stări patologice
După calea de pătrundere în organism, intoxicaţiile pot fi:
♦ digestive
♦ respiratorii
♦ tegumentare (pentru substanţele liposolubile)
♦ parenterale
♦ transplacentare
Măsuri de tratament în intoxicaţii

a) iniţiale: suport al funcţiilor vitale
b) generale: I) Îndepărtarea toxicelor neabsorbite
II) Grăbirea eliminării toxicelor deja absorbite
c) specifice: i) Antagonişti competitivi
ii) Antidoturi -fizice
-chimice
1
-fiziologice
Măsuri iniţiale
Sunt măsuri prestabilite, de resuscitare şi stabilizare a funcţiilor vitale, pentru a
asigura supravieţuirea intoxicatului şi răgazul unei investigări amănunţite a acestuia.
Aceste măsuri constau în:
-resuscitare cardiorespiratorie;
-oxigenoterapie;
-intubaţie orotraheală;
-ventilaţie asistată cu presiune pozitivă la sfîrşitul expirului (PEEP);
-corectarea echilibrului hidroelectrolitic şi acido-bazic;
-combaterea şi tratamentul convulsiilor şi al comei.
Măsuri generale:
I) Îndepărtarea toxicelor neabsorbite

Anamneza corectă (de la intoxicat sau de la anturaj) poate duce la depistarea toxicului.
Dacă nu este posibilă anamneza, se încearcă identificarea toxicului în lichidele biologice
(lichid de vărsătură, sânge, urină).
1. Pentru toxicele pătrunse pe la nivelul pielii, se va face spălătura tegumentelor cu
multă apă şi săpun (cel puţin 15 minute).
2. Dacă toxicele au pătruns prin sacul conjunctival, se vor spăla abundent ochii cu
multă apă sau cu ser fiziologic, în jet cu presiune mică, circa 10-15 minute.
3. Pentru toxicele ingerate:
Provocarea vărsăturii este utilă doar în primele 2-3 ore de la ingestie, când încă toxicul
nu a fost absorbit. Se poate face prin:
- stimularea mecanică a luetei
- administrare de soluţie de IPECA
- administrare de APOMORFINĂ (este agonist pe receptorii opiacei- produce greţuri şi
vărsături prin mecanism central; se administrează pe kg corp, i.v.).
NU se administrează în intoxicaţia cu opiacee (scade sensibilitatea centrilor respiratori
la concentraţia de CO2, accentuează deprimarea respiratorie). Dacă după administrarea
apomorfinei, persistă depresia respiratorie, se administrează un antagonist: NALOXON (cu
efect rapid 1-4 ore; blochează acţiunea apomorfinei şi, mai ales, înlătură deprimarea
respiratorie produsă).
Provocarea vărsăturii are următoarele contraindicaţii:
-comă (risc de aspirare a conţinutului gastric şi asfixie);
-intoxicaţii cu acizi sau baze (o nouă trecere a toxicului la nivelul mucoasei agravează
leziunile, iar efortul poate produce perforaţii);
-intoxicaţii cu solvenţi organici (care sunt volatili, putînd produce pneumonie chimică);
-cardiaci (risc de colaps);
-vîrstnici cu ATS, HTA (pericol de hemoragie cerebrală);
-emfizematoşi (risc de pneumotorax);
-gravide (risc de declanşare a travaliului).
Spălătura gastrică se face cu sonde moi tip Fouché, pentru îndepărtarea toxicelor
neabsorbite din stomac.
Spălătura poate fi simplă, cu cantităţi mici de lichid 100-150 ml, repetat pînă la 1-2 l.
2
La lichidul de spălătură se poate adăuga cărbune activat, ce adboarbe toxicul pe

suprafaţa sa, împiedicînd absorbţia lui. În lichidul de spălătură se mai poate adăuga NaCl,
soluţii slab acide sau antidoturi.
Ca şi contraindicaţii, spălătura gastrică are, în plus, faţă de vărsătură, următoarele:
convulsii;
bolnavi agitaţi;
intoxicaţii cu substanţe convulsivante (stricnina) – prin introducerea sondei
gastrice, există riscul de creştere a frecvenţei şi severităţii crizelor.
!!! Spălătura gastrică se poate face la comatoşi, numai după intubaţie orotraheală.
Administrarea de purgative se face pentru îndepărtarea toxicului ingerat şi a
eventualilor produşi rezultaţi din biotransformarea acestuia, sau chiar îndepărtarea toxicului
ce se elimină prin bilă sau prin mucoasa intestinală.
Se administrează p.o. sau pe sondă gastrică sulfat de sodiu, sulfat de magneziu, în
cantitate de 30 g, dizolvate în 200 ml apă. Se preferă purgativele osmotice, cu excepţia
intoxicaţiei produse cu acizi, baze sau solvenţi organici.
Contraindicaţii: abdomen acut; sarcină.
Administrarea de diuretice – se preferă diureticele osmotice. Dacă este implicat un
nefrotoxic (atît prin el însuşi cît şi prin metaboliţii săi activi), se folosesc cu precauţie
diuretice de ansă (Furosemid i.v.).
II) Grăbirea eliminării toxicelor deja absorbite

Diureza forţată se practică pentru substanţele cu eliminare la nivel renal.
Contraindicaţii:
-simptome de edem cerebral sau edem pulmonar;
-insuficienţă cardiacă congestivă cronică;
-suspiciuni de hemoragie cerebrală;
-insuficienţă renală cronică.
Se administrează diuretic de ansă Furosemid iv + soluţii hiperosmolare sau volume
mari de soluţii izotonice.
În intoxicaţiile cu substanţe al căror clearance renal este crescut prin alcalinizarea
urinii, se administrează perfuzie cu:
-MANITOL
-ser fiziologic
-glucoză
-bicarbonat de sodiu
În intoxicaţiile cu substanţe al căror clearance renal este crescut prin acidifierea urinii,
se administrează perfuzie cu:
-MANITOL
-ser fiziologic, glucoză
-clorură de amoniu
În intoxicaţiile în care clearance-ul renal al toxicului NU este influenţat de alcalinizarea
sau acidifierea urinii, se practică diureză osmotică neutră, cu:
-MANITOL
-ser fiziologic, glucoză
-clorură de potasiu
Hemodializa
Indicaţii:
3
- intoxicaţii cu substanţe cu dializanţă mare (toxice cu greutate moleculară mică,

care nu se leagă covalent de proteine: ex. Barbiturice, izoniazidă,
difenilhidantoină);
- pentru substanţe nefrotoxice (etilenglicol, tetraclorură de carbon, săruri solubile de
Hg, Pb, Ar, toxice din Amanita faloides, antibiotice nefrotoxice).
Contraindicaţii:
-hemoragii digestive;
-hemoragii cerebrale recente;
-alergie la heparină.
Exsangvinotransfuzia
Indicaţii:
-se aplică mai ales la copii;
-intoxicaţii ce evoluează cu hemoliză intravasculară;
-insuficienţa renală acută;
-intoxicaţii în care substanţele toxice realizează concentraţii mari în sînge.
Hemoperfuzia constă în trecerea sîngelui printr-un cartuş filtrant, în care se găseşte

cărbune activat sau un schimbător de ioni.
Indicaţii:
- în intoxicaţii severe, cînd terapia funcţională şi de susţinere nu îmbunătăţeşte evoluţia
clinică;
- comă toxică profundă;
- complicaţii pulmonare grave;
- comă profundă sau stop cardiorespirator tranzitor care a necesitat ventilaţie imediată.
Măsuri specifice:
Constau în utilizarea de antagonişti competitivi ai receptorilor sau situsurilor
enzimatice pe care acţionează toxicele, sau în utilizarea de antidoturi.
i) Antagoniştii competitivi acţionează conform acţiunii legii maselor, cuplîndu-se cu

agonistul la nivelul situsului de afinitate, blocînd cuplarea agonistului cu receptorul. Astfel,
se antagonizează reacţia de răspuns iniţiată de agonist.
Exemple:
Atropina = antidot în intoxicaţia cu organofosforate;
Pilocarpina, Neostigmina = antidoturi în intoxicaţia cu atropină;
Flumazenil = antidot în intoxicaţia cu benzodiazepine;
Naloxon, Naltrexon, Nalmefen = antidoturi în intoxicaţia acută cu morfină sau cu
derivaţi de sinteză şi de semisinteză ai acesteia – agonişti ai receptorilor opioizi.
ii) Antidoturile fizice
Mecanismul de acţiune este fizico-chimic simplu, legăturile rezultate fiind stabile
pentru maximum 4 ore, astfel încît, este necesară grăbirea evacuării complexului format, prin
administrarea de purgative. În caz contrar, legăturile se rup şi toxicul este din nou eliberat.
Exemplu: cărbunele activat – adsoarbe toxicul, formînd un complex inactiv care nu se
absoarbe, ci se elimină la nivel intestinal.
iii) Antidoturile chimice
Sunt agenţi chelatori, ce posedă grupări sulfhidrice sau amino, care reacţionează cu
ionii metalici din toxice, formînd compuşi inactivi, care sunt rapid eliminaţi.
4
!!! Acţionează şi asupra ionilor endogeni – ex. Ca2+, pe care-i vor chela; astfel, apare o
competiţie între ionii metalici ai toxicului şi ionii endogeni – ex. Se produce eliminarea
crescută a calciului din organism, adică hipocalcemie.
Agenţii chelatori formează cu ionii metalici compuşi relativ stabili, care se desfac şi,
astfel, toxicul se acumulează la nivel renal; deci sunt nefrotoxice. De aceea, este necesară
grăbirea eliminării acestor complexe, prin alcalinizarea urinii. Aceste complexe se elimină la
nivel renal, predominant prin mecanism tubular, dar şi prin filtrare glomerulară.
Exemple:
- Dimercaptopropanol (DMP) - utilizat în intoxicaţia cu metale Ar, Cu. Este
contraindicat în intoxicaţia cu Pb – formează un compus toxic.
- Sarea de calciu sau de sodiu a EDTA (acid etilen-diamino-tetra-acetic) – în intoxicaţia
cu Pb.
- DTPA (acid dietilen-triamino-penta-acetic) – utilizat în intoxicaţia cu Pb, Hg.
- Desferal (Deferoxamina) – utilizat în intoxicaţia cu fier, hemocromatoză, hemolize
(chelează doar fierul liber, NU şi pe cel legat în hemoglobină).
- D-Penicilamina (Cuprenil®) – chelează ionii de Cu, în boala Wilson (degenerescenţa
hepatolenticulară).
iV) Antidoturile fiziologice
Sunt substanţe care acţionează indirect asupra toxicului, de obicei prin intervenţia unor
mecanisme enzimatice.
Exemple:
- Albastru de metilen – utilizat în intoxicaţia cu substanţe methemoglobinizante;
- Alcool etilic – folosit în intoxicaţia cu alcool metilic. Ambele substanţe folosesc
aceeaşi enzimă de metabolizare. Metanolul nu e toxic decît după metabolizare, cînd
rezultă acid formic. Astfel, dacă antidotul, (alcoolul etilic), se administrează în
primele 2 ore de la intoxicaţia cu metanol, etanolul captează enzima, astfel încît,
metanolul nu mai poate fi metabolizat.
- Tiosulfat de sodiu, Nitrit de sodiu – utilizate în intoxicaţia cu cianuri.
Stimulantele psihomotorii.
Sunt substanţe care stimulează activitatea mintală şi pe cea motorie atenuând efectele
oboselii. Stimularea psihomotorie şi diminuarea oboselii se datorează excitării scoarţei
cerebrale, direct sau indirect (prin intermediul sistemului reticulat activator ascendent).
Psihostimulante sau psihotonice:
- pot îndepărta temporar starea de oboseală sau de somnolenţă,
- măresc activitatea şi randamentul intelectual,
- corectează performanţa psihică, acuitatea senzorială şi reactivitatea motorie.
Amfetamina, metamfetamina, fenmetrazina
- favorizează eliberarea de catecolamine din terminaţiile presinaptice, diminuează
recaptarea şi inhibă inactivarea acestora de către monoaminooxidaza intraneuronală,
- exercită efecte stimulante psihomotorii, anorexigene şi simpatomimetice.
- produc excitaţie psihică, stare de trezire corticală, bună dispoziţie, creşterea capacităţii
de concentrare, memorizare şi de efort fizic,
5
- determină diminuarea nevoii de somn şi a duratei acestuia,

- cresc presiunea intraoculară, determină tahicardie,
- scad pofta de mâncare.
Indicaţii:
- creşterea performanţelor psihomotorii şi îndepărtarea oboselii,
- narcolepsie, sindromul hiperkinetic la copii,
- ca medicaţie adjuvantă în boala Parkinson (la bolnavi cu intoleranţă la levodopa),
- enurezis nocturn.
Efecte adverse:
- anxietate, tremurături, insomnie, somn neodihnitor,
- hipertensiune arterială,
- palpitaţii, dureri anginoase,
- flatulenţă, constipaţie,
- tulburări de comportament cu caracter depresiv, anxietate, nelinişte,
- senzaţie de depersonalizare şi alterarea percepţiei, până la schizofrenie paranoidă.
- dependenţă.
Metilxantine (Cafeina, Teofilina, Teobromina)
Efectele cafeinei sunt rezultatul unor acţiuni directe şi indirecte, consecutive eliberării
de adrenalină şi noradrenalină de către sistemul simpato-medulo-suprarenalian. Stimularea
psihomotorie se datorează probabil creşterii proceselor excitatorii la nivelul scoarţei
cerebrale.
Efecte farmacodinamice
- stimulează miocardul,
- produc vasodilataţie splahnică şi cerebrală,
- vasodilataţie arteriolară cu scăderea rezistenţei periferice, uneori creşterea fluxului
coronarian,
- măresc consumul de oxigen al creierului şi cordului,
- bronhodilataţie,
- au slab efect diuretic,
- stimulează secreţia clorhidropeptică gastrică,
- stimulare psihomotorie.
Indicaţii:
- migrenă şi alte forme de cefalee vasculară.
Efecte adverse:
- nervozitate, insomnie
- palpitaţii, tremor
- tahicardie.
Activatoare ale metabolismului cerebral, sunt substanţe care:

- pot ameliora procesele metabolice neuronale şi pot proteja creierul de diverse
agresiuni (traumatisme, hipoxie, chimice);
- pot îmbunătăţi procesele cognitive, uşurând învăţarea, memorizarea, mărind
performanţele psihice, ca urmare a ameliorării funcţionării conexiunilor intercorticale
şi cortico-subcorticale.
6
Piracetam este un derivat ciclizat al acidului gama aminobutiric (GABA).

- creşte eficienţa sistemelor colinergice şi catecolaminice,
- produce diferite modificări metabolice: diminuează consumul neuronal de oxigen,
facilitează oxidarea glucozei, favorizează formarea ATP-ului, etc.
Indicaţii:
- sindroame psiho-organice involutive,
- sindroame de suferinţă cerebrală acută sau cronică.
Reacţii adverse:
- agitaţie psihomotorie, agresivitate, insomnie.
Piritinol este un compus înrudit chimic cu piridoxina (vitamina B6).
- ameliorează coordonarea psihomotorie,
- creşte atenţia şi capacitatea de concentrare diminuate sub influenţa oboselii.
Indicaţii:
- ateroscleroză cerebrală,
- astenie psihică,
- sindrom funcţional în traumatismele cerebrale.
Analepticele respiratorii sunt substanţe excitante ale SNC, capabile să stimuleze respiraţia
mai mult sau mai puţin selectiv.
Au utilizări limitate, datorită indicelui terapeutic mic şi a efectului lor foarte scurt.
Doxapramul stimulează respiraţia atât prin excitarea directă a centrilor bulbari, cât şi reflex
prin excitarea chemoreceptorilor carotidieni.
Indicaţii:
- insuficienţă respiratorie cronică cu hipoxie şi hipercapnie,
- în reanimare după anestezia generală, pentru grăbirea trezirii şi stimularea respiraţiei
deprimate.
Alte analeptice respiratorii precum: Pentetrazol, Amifenazol au eficacitate scăzută.
Stricnina este un alcaloid toxic extras din seminţele de Strichnos nux vomica.
- produce hiperexcitabilitate reflexă şi crize convulsive tonice declanşate de excitaţie.
- efectul stimulant central al stricninei se realizează prin îndepărtarea controlului
inhibitor al diferitelor sisteme neuronale la nivel cerebral.
Beneficiul său terapeutic este îndoielnic, existând în schimb risc de producere a intoxicaţiei.
Aspectele generale ale toxicomaniei şi dependenţei.
Obişnuinţa, dependenţa, adicţia la medicamente

Obişnuinţa la un medicament este o scădere a reactivităţii după administrarea repetată a
medicamentului respectiv, pentru menţinerea constantă a efectului fiind necesară creşterea
progresivă a dozei.
Cauzele obişnuinţei pot fi:

• modificare în farmacocinetica medicamentului (de exemplu, o metabolizare mai
rapidă, prin inducţie enzimatică);
7
• scăderea numărului de receptori sau trecerea lor dintr-o formă în activă într-una
inactivă (de exemplu, scăderea numărului de receptori la insulină în
hiperinsulinemie);
• reacţii homeostatice ce antagonizează efectul unui medicament (de exemplu, reglarea
secreţiei de hormon tiroidian prin nivelul concentraţiilor plasmatice ale acestuia);
• mecanisme necunoscute.
Obişnuinţa se poate produce inegal pentru diferitele efecte ale unei substanţe. De
exemplu, la opiacee, obişnuinţa se produce pentru majoritatea efectelor, dar nu pentru efectul
intestinal, constipaţia necedând, indiferent de durata administrării.
Tahifilaxia este o obişnuinţă ce se instalează rapid. Nu poate fi înlăturată prin creşterea
dozei. Mecanismele implicate pot fi:
a) depleţia depozitelor de mediatori într-un ritm mai rapid decât cel de refacere (de
exemplu tahifilaxia la Efedrină);
b) depolarizarea: dozele crescătoare progresive de acetilcolină determină stimulare tot
mai puternică a structurilor sensibile, dar peste o anumită doză, acţiunea dispare şi
stimularea nu se mai produce, oricât s-ar mări doza (motivul este menţinerea
membranelor celulelor reactive în stare de depolarizare continuă).
Dependenţa
O serie de substanţe, inhibitoare sau excitatoare ale SNC, pot îndepărta stări psihice
neplăcute, pot provoca o senzaţie de bună stare psihică şi fizică sau creşterea acestei senzaţii,
dacă ea există în prealabil, până la atingerea stării de euforie. Fenomenul se poate produce
atât la oameni bolnavi, cât şi la oameni sănătoşi.
Euforia este o stare subiectivă plăcută, în care individul se simte satisfăcut sub aspect
fizic şi psihic, de propria sa persoană şi netulburat sau deplin satisfăcut de tot ceea ce îl
înconjoară.
Substanţele euforizante administrate repetat, pot produce, la anumite persoane, în
funcţie de particularităţile psihice, starea generală a sănătăţii şi de factorii de mediu, stări de
farmacodependenţă. În instalarea unei stări de farmacodependenţă, se deosebesc două etape:
instalarea dependenţei psihice, urmată de instalarea dependenţei fizice.
Dependenţa psihică se caracterizează prin:

a) senzaţia unei cerinţe (care este foarte puternică, dar nu are caracter irezistibil) de a
consuma produsul respectiv, pentru a obţine o stare de bună dispoziţie sau pentru a
îndepărta proasta dispoziţie instalată la întreruperea consumării sau din alte motive;
b) tendinţa de a creşte doza consumată este limitată sau absentă;
c) dependenţa psihică nu este însoţită de o dependenţă fizică, iar consumul produsului,
faţă de care persoana este dependentă psihic, poate fi întrerupt, fără a se produce o
suferinţă somatică, dar pot exista, pentru durate variabile, unele dificultăţi psihice,
cefalee, insomnii;
d) efectele nocive, când există, privesc pe dependent (de exemplu, în cazul tutunului),
dar uneori (în cazul halucinogenelor, de exemplu), pot fi comise şi acte antisociale.
Dependenţele psihice cele mai frecvent întâlnite sunt la tutun, cafea sau alte băuturi
care conţin cafeină.
8
Dependenţa fizică este o stare de intoxicaţie cronică sau periodică, consecinţă a

utilizării unui agent farmacologic euforizant. Printre caracteristici se pot enumera:
a) o nevoie irezistibilă (compulsivă) de a lua continuu agentul farmacologic, pentru
procurarea căruia dependentul utilizează orice mijloace;
b) o tendinţă de creştere a dozei;
c) existenţa dependenţei psihice, instalată în prealabil, precum şi a dependenţei fizice;
oprirea sau scăderea bruscă a consumului euforizantului respectiv produce reacţii
somatice, uneori suficient de puternice pentru a provoca moartea dependentului;
d) efectele dependenţei sunt nocive nu numai pentru dependent, ci, în majoritatea
cazurilor, şi pe plan social.
Prezenţa simultană a dependenţei fizice şi a celei psihice se numeşte adicţie.
Clinic, nu există dependenţă fizică, fără dependenţă psihică, astfel încât, noţiunea de
adicţie se suprapune practic celei de dependenţă fizică.
Oprirea bruscă a consumului substanţei care a determinat adicţia, produce reacţii
somatice care se încadrează în sindromul de abstinenţă, ce diferă în funcţie de substanţa
implicată şi, uneori, poate provoca moartea dependentului.
Alcoolul etilic provoacă cele mai frecvente adicţii. Alte substanţe cu acţiune asupra
SNC, care pot provoca adicţie, sunt: eterul, meprobamatul, barbituricele, paraldehida,
cloralhidratul, opiaceele.
Deoarece între starea de dependenţă psihică şi fizică există toate treptele intermediare
şi, uneori, delimitarea celor două stări este greu de făcut, OMS a introdus noţiunea mai
cuprinzătoare de farmacodependenţă.
Conform definiţiei OMS, farmacodependenţa este starea psihică, câteodată şi fizică,
care rezultă din consumarea unui agent farmacologic şi este caracterizată prin reacţii de
comportare sau altele în care există totdeauna nevoia compulsivă de a consuma un agent
farmacologic în mod continuu sau periodic, în scopul de a-i simţi efectele psihice şi,
câteodată spre a suprima starea de indispoziţie consecutivă abstinenţei: obişnuinţa poate
coexista sau nu.
O persoană poate fi sub dependenţa mai multor substanţe.

Cursuri Rezidenti Bune Bune PT Grila PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cursuri Rezidenti Bune Bune PT Grila PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Farmacologie clinică – rezidenţiat

Coordonator: Prof. Dr. Cătălina Elena Lupuşoru

Farmacodinamia studiază mecanismele de acţiune ale medicamentelor şi ale

Mecanismele generale de acţiune ale medicamentelor includ:

Sinergismul şi antagonismul medicamentelor

Efectele adverse ale medicamentelor

Farmacocinetica studiază viteza proceselor de absorbţie, distribuţie, metabolizare şi

Absorbţia medicamentelor începe din momentul administrării acestora şi se termină

Distribuţia medicamentelor reprezintă repartiţia acestora în organism, realizată prin

 în tot volumul lichidian din organism.

Metabolizarea medicamentelor (biotransformarea)

Medicamentele se pot concentra în:

 secreţiile bronşice: Ampicilină, Cefalotin, Gentamicină;

Principalii parametri farmacocinetici

Tipuri de echivalenţe între formele farmaceutice

 Concentraţia plasmatică la echilibru

A. Substanţe stimulatoare asupra componentei parasimpatice a

Clasificarea medicamentelor parasimpaticomimetice

1. Parasimpaticomimetice cu acţiune directă

Indicaţii ale medicamentelor parasimpaticomimetice

 Xanomeline, Cevimeline, Aceclidine: xerostomie.

Contraindicaţii ale medicamentelor parasimpaticomimetice:

Efecte adverse ale medicamentelor parasimpaticomimetice în

B. Substanţe cu acţiune inhibitoare asupra componentei

I. Antagoniştii competitivi ai receptorilor muscarinici

2.6. Inhibitori ai eliberării de acetilcolină, indicaţi în tratamentul spasmului localizat al

Contraindicaţii ale antimuscarinicelor:

II. Blocante ale receptorilor nicotinici

 pentru producerea miorelaxării în intervenţiile chirurgicale;

cefalei pulsatile (pentru stimulante, în special); angina pectorală; aritmii,

B. Substanţe cu acţiune inhibitoare asupra SNV simpatic

 cu mecanisme asociate de acţiune: Metildopa, Guanabenz,

 Metildopa: tratamentul HTA esenţiale (de elecţie, în HTA din sarcină);

Agonişti ai receptorilor histaminici

 piperazine: Hidroxizine, Cyclizine, Meclizin;

Efecte adverse; contraindicaţii:

 Cimetidina – efecte adverse: la nivelul SNC; efecte hematologice; efecte la

Influenţarea farmacologică a serotoninei

 agonişti parţiali selectivi ai receptorilor 5HT4: Tegaserod;

 Ciproheptadina: tratamentul alergiilor, stimularea apetitului, tratamentul

Influenţarea farmacologică a sistemului renină-angiotensină-

A. Stimularea sistemului renină-angiotensină-aldosteron

 Stimularea producerii de aldosteron: angiotensina sintetică, hormonii

B. Inhibarea sistemului renină-angiotensină-aldosteron

 Antagoniştii competitivi ai receptorilor pentru angiotensina II (antagonişti ai

vârstă); insuficienţă cardiacă congestivă; după infarctul de miocard; prevenirea

Influenţarea farmacologică a sistemului kalikreină-kinină

B. Inhibarea sistemului kalikreină-kinină:

Influenţarea farmacologică a peptidelor natriuretice şi a

Influenţarea farmacologică a lipidelor biologic active şi a

Efecte adverse (pentru Montelukast, Zafirlukast, Pranlukast):

1. Antagoniştii competitivi ai receptorilor pentru angiotensina II

 aritmii ventriculare: tahicardie ventriculară, extrasistole

 efecte adverse rezultate din blocarea receptorilor beta-

1. Nitriţi /nitraţi indicaţi în tratamentul de fond al anginei pectorale:

nivelul miocardului sau inhibitori pFOX):

Grupe de agenţi activi farmacologic indicaţi în tulburările de metabolism lipidic

Dislipidemii - totalitatea tulburărilor cantitative şi calitative ale lipidelor plasmatice

Clase ale lipoproteinelor

Lipoproteinele din categoria LDL si trigliceridele intervin în procesul de aterogeneză

Genetice (primare, familiale) Secundare

Clasificarea medicamentelor indicate în tratamentul tulburărilor de metabolism

Fibraţi: Clofibrat (primul fibrat folosit 1967), Fenofibrat (analog al clofibratului),