Expertiza toxicologică - schema

1.Anamneza - Istoricul și circumstanțele expunerii la toxice;

2. Examenul clinic
3. Examenul anatomopatologic și etiologic în intoxicații.
4. Teste paraclinice, analize chimice - Norme privind recoltarea probelor (ante- și post-mortem și din mediu)
5. Procedurile de recoltare, ambalare și păstrare
6. Expedierea probelor destinate examenului chimico-toxicologic de laborator.
7. Intocmirea foii de însoțire a probelor

ANAMNEZA  scop final = stabilirea cauzei intoxicației

 Ascultați proprietarul
 Observați animalul !!! Inițiați de urgență terapia de susținere!
 Identificați mediul în care trăiește animalul
 Aflați medicația curentă sau alte antecedente medicale ale animalului (ex. boli cardiace, probleme renale,
gestație etc.).
 Identificati circumstanțele expunerii la toxic
 Dacă este posibil, identificați toxicul (sau toxicele).
 Estimați doza si comparati-o cu DOZA LETALA cunoscuta
 Tratați pacientul, nu toxicul!

Proprietarii
- pot oferi informații necorespunzătoare, nerealiste și uneori, premeditat neadevărate.
- se pot simți vinovați
- deseori, falsifică, premeditat, istoria cazului

Medicii veterinari
- trebuie să fie înțelegători, delicati și răbdători pentru a câștiga rapid încrederea proprietarului
- trebuie să sistematizeze datele obținute prin anamneză, într-un mod ordonat și logic și să stabilească cronologia
exactă a evenimentelor, corelate cu semnele clinice observate
- trebuie să identifice și percepțiile incorecte ale proprietarilor că animalul lor a fost intoxicat, deoarece acestea pot
determina medicul veterinar să se orienteze numai către o cauză toxică.
- nu trebuie, niciodată, să sugereze că animalul clientului a fost otrăvit, decât atunci când există evidențe clare

Anamneză standardizată - utilizând „Fişa anamnetică şi de evaluare a circumstanţelor producerii intoxicaţiilor la

animale” - !!! document medico-legal, care poate fi folosit în justiție

Fişa anamnetică şi de evaluare a circumstanţelor producerii intoxicaţiilor la animale

Date despre proprietar

- Data:
- Numele proprietarului:
- Adresa:
- Telefon:

Date despre pacient

- Specia, rasa:
- Sex
- Greutate:
- Vârsta:
Antecedente medicale
1
 - Îmbolnăvirile din ultimile 6 luni:
- Contacte cu alte animale în ultimile 30 de zile:
-Vaccinări:
- Tratamente efectuate în ultimile 6 luni:
- Data ultimului examen medical:

Situatia epidemiologica actuala

- Efectivul:
- Proveniența:
- Primul caz semnalat (specia, data):
- Data în care au fost văzute în viață și sănătoase animalele găsite moarte:

Date despre habitat

a) Animale mari / Animale de fermă
- Mediul de viață al animalului (ex: pășune, pădure, regiuni riverane, grajduri deschise, adăposturi închise cu ventilație mecanică,
caracteristicile pardoselilor și a sistemelor de evacuare a dejecțiilor, apropierea de arterele de circulație și obiective industriale, accesul la
gunoiul menajer).
- Evenimente ce pot determina expunerea la toxice (ex: mutări recente, folosirea pesticidelor în areal ).
b) Animale mici
- Mediul de viață al animalului ( ex: casă, curte – liber sau în padoc, liber în vecinătate)
- Evenimente ce pot determina expunerea la toxice (ex: folosirea insecticidelor, îmbăieri, accesul la detergenți sau alte substanțe de
uz casnic, medicamente, produse pentru autovehicule, plante de apartament sau de grădină).

Date cu privire la alimentaţie

- Tipul alimentației:
- Modificări recente în alimentație:
- Modificări în regimul de hrănire (ex: limitare sau la discreție):
- Alimente/furaje mucegăite sau alterate:
- Sursa de apă potabilă:
-Schimbări în regimul de adăpare

Semne clinice – ataxie, voma, icter, salivatie, diaree, hemoragie, orbire / tulb vedere, melena, hematurie,
hemoglobinurie, depresie, agitatie, ploiurie, ploifagie, polidipsie, contractii, febra, convulsii, slabicune muscular,
disfonie, dispnee etc

Modificări anatomopatologice (descriere în detaliu)

EXAMENUL CLINIC - semnele generale semnele speciale evoluţia intoxicaţiei.

Semnele generale
 Semnele digestive – voma, diaree, constipatie
 Semnele respiratorii
Semnele speciale
 Dominant nervoase – organofosforice, stricnina
 Dominant respiratorii – ANTU (alfa-naftil-tio-uree = raticid)
 Dominant cutanate - fotosensibilizarile
 Dominant genital - hiperestrogenismul
Evolutia intoxicatiei
 Supraacuta
 Acuta
 Cronica

EXAMENUL ANATOMOPATOLOGIC
Examinarea cadavrelor - mare valoare în stabilirea diagnosticului final.

2
Probele de țesuturi și organe recoltate
- se introduc în recipiente cu formol 10%,
- volumul de formol trebuie să depășească de 10 ori volumul țesutului,
- tesutul trebuie secționat în porțiuni subțiri, pentru a asigura o pătrundere uniformă a formolului.

În intoxicații leziunile cu caracter de specificitate sau cele patognomonice sunt relativ puține
 Leziuni orientative - icterul este frecvent în intoxicațiile cu toxice pe bază de fosfor la animalele mici, sau în
intoxicațiile cu lupin și cu cupru la rumegătoare; edemul pulmonar este prezent în toate cazurile de intoxicație cu
ANTU, prezența diatezei hemoragice ne orientează către intoxicațiile cu substanțe anticoagulante etc.
 Leziuni patognomonice - meningoencefalita eozinofilică în intoxicația cu sare la porc, infiltrațiile eozinofilice în
submucoasa intestinală în intoxicațiile cu sare la pasăre; hemoragiile în pancreas și timus - în intoxicația cu stricnină,
cristale de oxalați din rinichi - în intoxicația cu etilenglicol, steatoză hepatică și proliferarea canaliculelor biliare în
aflatoxicoză.

TESTE PARACLINICE, ANALIZE CHIMICE

În vederea efectuării testelor de laborator, este necesară recoltarea de probe:
 de la animale
 din mediul ambiant
 de la cadavru
Se adauga:
o probe de la animale sacrificate de necesitate (carne, organe și alte produse bănuite a conține
substanțe toxice provenite de la animale tăiate de necesitate, când se cere aviz pentru darea lor în
consum public)
o insecte folositoare (albinele se trimit în cutii de chibrituri sau borcănașe)

Pentru realizarea unui examen toxicologic complex și complet se recomandă a se preleva cantități mai mari de
produse suspecte

Probe de la animalul în viaţă - se recoltează în principal:

o sânge (vehiculul major de transport al substanțelor toxice),
o material vomitat (care oferă indicii cu privire la expuneri orale recente),
o urină (calea majoră de excreție a multor substanțe toxice),
o fecale (unele substanțe toxice sunt eliminate prin fecale, datorită excreției prin bilă),
o păr (care oferă indicii despre acumularea metalelor sau a unor substanțe toxice organice).

Probe pentru diagnosticul toxicologic ANTEMORTEM – vezi slide 23, 24

Probe din mediul ambiant – de alimente / furaje, plante toxice și apă.

Se mai pot recolta:
o momeli (surse concentrate de substanțe toxice),
o pesticide, produse de uz casnic, solvenți și recipienții (ambalajele) acestora cu care animalele ar fi putut
veni în contact,
o medicamente (la care animalele ar fi putut avea acces sau au fost folosite, recent, în terapia acestora).
- nu confirmă diagnosticul de intoxicație, dar servește la stabilirea sursei de toxic.
- Pentru obținerea unei probe reprezentative (proba medie) este necesară recoltarea de probe
multiple (probe parțiale).

Probe pentru diagnosticul toxicologic din MEDIU – vezi slide 27, 28

Probe de la cadavru
3
!!!În cazul intoxicaţiilor în masă se trimit probe de la cel puțin trei cadavre.
Probe pentru diagnosticul toxicologic POSTMORTEM – vezi slide 31,32, 33, 34, 35

Unele substanţe toxice pot determina modificări caracteristice la nivelul organelor sau al metabolismului,
care pot fi confirmate prin teste de laborator.

Acestea sunt reprezentate de:

– determinări enzimatice, pentru cuantificarea tulburărilor hepatice și renale;
– teste de coagulare (timpul de protrombină, timpul de tromboplastină activată);
– analize de urină, pentru determinarea prezenței hematiilor, hemoglobinei, leucocitelor, bilirubinei,
oxalaților etc.;
– examenul hematologic, pentru anemie (inclusiv anemia aplastică), bazofilie și trombocitopenie;
– analiza electroliților (Ca, Mg, K, Na etc.);
– determinarea pH-ului sanguin, bicarbonatului, osmolarității.

Prin analiza chimică a organelor și țesuturilor se poate determina concentrația unei substanțe toxice sau a
metaboliților săi, aceasta reprezentând cea mai importantă modalitate de confirmare a unei intoxicații.
Totuși, stabilirea diagnosticului de intoxicație nu trebuie să se bazeze doar pe identificarea substanței toxice
prin analize chimice.

Concentrația de substanțe chimice trebuie, întotdeauna, corelată cu alte elemente de diagnostic ale
intoxicației, deoarece unele substanțe chimice produc intoxicații, dar sunt prezente în țesuturi în
concentrații foarte scăzute (sub limitele detectabile).

Uneori, pentru stabilirea diagnosticului, se poate recurge la bioproba pe animale de laborator, care este
însă relativă și limitată datorită imposibilității reproducerii, în cadru experimental, a condițiilor din teren și
totodată, nerecomandabilă datorită suferinței inutile a animalului de laborator, precum și la aplicarea
procedurii de diagnostic terapeutic (amendarea simptomatologiei prin administrarea unei doze-test de
antidot specific).

Procedurile de recoltare, ambalare şi păstrare

– se va evita contaminarea probelor (praf, reziduuri, păr, noxe etc.);
– fiecare probă se va ambala într-un container (recipient) individual, curat, de plastic sau de sticlă; acestea din
urmă fiind folosite mai ales pentru reziduurile de pesticide sau alți contaminanți organici;
– se va evita folosirea conservanților, în cazul în care aceștia nu sunt recomandați pentru anumite probe;
– probele se vor congela, cu excepția celor care necesită procedee specifice de conservare;
– congelarea previne pierderea substanțelor volatile (amoniac, cianuri) și în general stopează activitatea
bacteriană sau enzimatică ce ar putea inactiva substanțele toxice;
– însă, congelarea poate influența negativ unele teste sensibile, ce implică activitate enzimatică;
– serul se va separa, cu atenție, de elementele figurate, deoarece liza hematiilor poate influența rezultatul
analizelor;
– probele de furaje cu umiditate crescută (peste 15%) se vor usca sau refrigera, pentru întârzierea dezvoltării
mucegaiurilor;
– probele biologice se vor ambala și închide etanș, pentru evitarea pierderilor de fluide;
– se vor respecta cu strictețe regulile de transport specifice pentru materialele infecțioase sau toxice.

4
 Expedierea probelor

Probele recoltate și pregătite conform indicațiilor de mai sus se trimit la laboratorul D.S.V.S.A. judeţene,
însoțite de o notă completată de medicul veterinar cu toate detaliile necesare (observațiile clinice, proporția
îmbolnăvirilor, modificările anatomopatologice constate, împrejurările în care s-a produs intoxicația,
rezultatul primelor investigații pentru stabilirea sursei probabile de intoxicație etc.).
Laboratorul D.S.V.S.A. județene va efectua examenele toxicologice necesare, trimiterea de probe pentru
examenul chimic toxicologic, la un laborator central făcându-se numai atunci când se consideră că mijloacele
de investigație locale nu sunt suficiente pentru precizarea cauzei intoxicației.
În acest caz adresa însoțitoare a probelor va fi semnată de șeful D.S.V.S.A. județene.

PROBELE DE FURAJE

Recoltarea probelor de furaje - când se bănuieşte:

 calitatea necorespunzătoare a furajelor
 stări de poluare chimică a acestora
5
Se vor recolta şi trimite probe din aceste furaje pentru examene de laborator (chimice, toxicologice, bacteriologice,
micologice, micotoxicologice şi parazitologice) C T B M M P

Indicaţii generale privind recoltarea probelor de furaje

Proba trebuie să reprezinte valoarea medie a furajului (proba medie).
Proba medie se formează din mai multe probe parţiale, recoltate din puncte cât mai diferite.

Din probele parţiale recoltate se va obţine o probă generală, care se omogenizează şi din care se prelevează proba
medie.

PP = probe partiale
PG = proba generala
PM = proba medie

PP + PP + PP + ... (omogenizare) = PG  PM (>1 kg)

PM – 3 portiuni (3 probe)– se ambaleaza si se sigileaza:
1. proba laborator
2. proba pers care a recoltat = contraproba
3. proba beneficiar = contraproba

PASI RECOLTARE:
- recoltarea probelor medii se va face de către / în prezenţa unor persoane neutre (sanitare veterinare, de
poliţie, consilii locale etc.).
- PP + PP + PP + ... = PG  PM (prin metoda sferturilor)
1. proba laborator
2. proba pers care a recoltat = contraproba
3. proba beneficiar = contraproba
- + conservant (formol 2-3 ml pentru 1 kg furaje) – daca nu se expediază la laborator în cel mai scurt timp.
(vara - 24 ore, iar iarna - 48 ore)
- PV de recoltare
- Etichetare

Expediere la laborator – proba + adresa + PV recoltare

ALCATUIREA PROBEI MEDII

A. Furajele combinate, complexe proteino-vitamino-minerale, proteino-vitamino-minerale, zooforturi, făinuri
de origine animală, furaje concentrate, înlocuitori de lapte şi săruri minerale.

PP + PP + PP + ... (omogenizare) = PG  PM = 3 kg (prin metoda sferturilor)

Recoltare probe partiale

Mod depozitare Recoltare Nr probe Nr straturi / locuri Nr probe / strat PM

saci sonda conică 10% din nr saci 3 locuri
(de la fund, mijloc
şi gură)
6
 căruţe şi sonda conică 10 probe (5x2) 2 straturi 5 probe 3 kg
camioane (mijloc+fund) (4 colturi+1mijloc)
vagoane sonda conică de
vagon
< 16,5 t 15 probe (5x3) 3 straturi 5 puncte
Str de supraf h=10 cm (4 colturi+1mijloc)
Str cu h=1/2 l sonda !!! colturi la dist de 50-75
Str de fund cm de perete
16,5 – 33 t 24 probe (8x3) 3 straturi 85 puncte
33,1 – 50 t 33 probe 3 straturi 11 puncte
(11x3)
furaje sonda conică Suprafaţa grămezii se netezeşte şi se împarte în porţiuni de 2 3 kg
depozitate în prelungită m2 fiecare. Din fiecare porţiune se scot probe parţiale de la
vrac şi din vase colţuri precum şi de la mijloc.
plutitoare -se ia un rând de probe din straturile de la suprafaţă (la o
adâncime de circa 10 cm),
-alte rânduri de probe din straturile medii, câte unul la
fiecare metru adâncime,
-ultimul rând de probe din stratul de la fundul grămezii.
silozuri sonda electrică Sonda se introduce perpendicular spre fund, luându-se probe
prelungită de fiecare metru adâncime

PP + PP + PP + ... (omogenizare) = PG  PM = 3 kg (prin metoda sferturilor)

PG < 4 kg  PG = P de laborator
PG > 4 kg  se form PG prin metoda sferturilor

Omogenizare - proba generală se amestecă pe o suprafaţă plană şi se întinde într-un strat uniform ca
grosime, formându-se un pătrat cu ajutorul a două rigle. Probele din acest pătrat se strâng din nou în
grămadă de la margine către centru, amestecându-se bine de 3 ori, apoi cu cele 2 rigle se întinde din nou
proba, formându-se un nou pătrat, având aceea şi grosime a stratului.

Metoda sferturilor - Cu ajutorul riglelor se împart probele în patru sferturi prin două diagonale. Se elimină
două sferturi opuse din cele patru formate. Sfertutile rămase se amestecă, se formează din nou un pătrat
care se împarte în patru sferturi, se elimină două dintre ele şi operaţia se repetă până când rămâne proba
medie în greutate de 3 kg, care se împarte în 3 părţi egale; una din aceste probe se trimite la laborator.

B. Furaje fibroase
PP + PP + PP + ... (omogenizare) = PG  PM (prin metoda sferturilor)
Mod depozitare Recoltare PG PM
furaj fibros Din fiecare tonă se iau din şiră prin smulgere din 12-14 locuri 8-10 kg 1,5-2 kg
(paie, fân) diferite, porţiuni mici, care se adună pe o prelată sau pe pământ
netezit şi măturat  PG (8-10 kg)
Întreaga cantitate de nutreţ se omogenizează, apoi se întinde într-un
strat de 5-6 cm, de forma unui pătrat şi cu o riglă se împarte prin
două diagonale în patru părţi egale (sferturi). Din cele patru sferturi
se ia la alegere un sfert care va constitui proba medie pentru analiză.
7
 În cazul în care proba > 2 kg, operaţia formării pătratului şi luării
sfertului se repetă de atâtea ori până se obţine cantitatea necesară
furaje fibroase loturi < 10 t 3% din numărul baloturilor, însă cel puţin 2 10 kg
presate baloturi
loturi > 10 t 1% din numărul baloturilor, dar cel puţin 6 10 kg
baloturi
Din interiorul fiecărui balot desfăcut se scot probe parţiale din
diferite straturi şi locuri, în cantităţi suficiente pentru obţinerea unei
probe generale de cel puţin 5 kg, din care apoi prin metoda
sferturilor se separă din nou proba medie

C. Furaje verzi
 daca cultura se foloseşte ca masă verde într-un singur stadiu de vegetaţie  se ia o singură probă,
 dacă cultura este consumată timp mai îndelungat  se iau mai multe probe, corespunzător fiecărui stadiu de
vegetaţie.
Prelevare probe (prin cosire) - când iarba are o umiditate normala – la 2-3 ore de la rasarit si nu pe vreme umeda
(în caz de forţă majoră, iarba cosită pentru probă se zvântă prin răsfirare pe grătare special amenajate, în curent
de aer)
Pasunea se împarte în parcele egale  se recoltează apoi prin cosire masa verde de pe 2-5 m 2, din mai multe
puncte din aceeaşi parcelă, se amestecă bine masa verde obţinută şi din ea se reţin 1-2 kg; în acelaşi mod se
procedează şi cu celelalte parcele.
Probele reţinute din toate parcelele se omogenizează bine şi apoi se reţin 3-5 kg masă verde, cantitatea aceasta
reprezentând PM de pe păşunea sau cultura respectivă. Este recomandabil, mai ales pentru analize speciale, ca
proba să fie expediată imediat, în stare verde (ambalată într-un sac de material plastic), la laboratorul cel mai
apropiat.
Pentru analize curente, proba se cântăreşte imediat după cosire; După cântărire, proba se usucă pe prelate în
strat subţire în încăperi aerisite sau afară, la umbră. După uscare, iarba se adună, fără pierderi, într-un sac des şi
apoi se cântăreşte din nou. COSIRE  CANTARIRE  USCARE  CANTARIRE
Dacă se înregistrează o cantitate de iarbă uscată prea mare, întreaga cantitate se taie cu foarfecele deasupra unei
prelate. Tocătura obţinută se omogenizează şi prin metoda sferturilor prelate.
Tocătura obţinută se omogenizează şi prin metoda sferturilor se ia o probă de 1,5 - 2 kg, care se ambalează şi se
trimite la laborator cu următoarele specificaţii :
– greutatea ierbii la recoltare (suma greutăţii probelor parţiale);
– greutatea ierbii după uscare;
– greutatea probei medii luate pentru analiză sub formă tocată.

D. Furaje însilozate
Prelevare probe (cu ajutorul sondelor)
Prima probă se ia imediat la desfacerea silozului după îndepărtarea stratului superior. Când furajul murat nu este
uniform, se recoltează mai multe prize de la diferite nivele ale silozului. Prizele luate se omogenizează bine, apoi
se reţin 2-3 kg furaj murat, aceasta reprezentând PM care se introduce în borcan cu dop rodat sau în saci de
material plastic şi se expediază la laborator, în cel mai scurt timp.

E. Rădăcinoase şi tuberculi
Compoziţia chimică a rădăcinoaselor depinde în mare măsură de mărimea rădacinilor. Rădăcinile acestor culturi
(sfeclă, gulii, morcovi etc.) se găsesc de obicei de diferite mărimi:
- mari,

8
 - mijlocii
- mici.
Pentru luarea PG se iau la rând din vrac sau siloz 100 rădacini, care se împart în 2 sau 3 grupe, după mărime şi
se cântăresc separat pe grupe.
Proba astfel obținută, dacă este prea mare se micșorează de 10 ori, păstrând raportul între grupele de
rădăcini mari, mijlocii și mici și proba generală. Pentru aceasta se calculează un factor de multiplicare, ce
arată numărul de rădăcini echivalent unui kg de rădăcini. Astfel cu ajutorul acestui factor se calculează
greutatea rădăcinilor ce trebuie luată din fiecare grupă pentru a constitui proba medie (înmulțind numărul de
kg de la fiecare categorie de mărime cu indicele respectiv, rezultând cantitatea ce trebuie recoltată de la
fiecare categorie, iar însumate vor da greutatea totală a probei medii).
Exemplu:
────────
- rădăcini mari ..... 48 kg;
- rădăcini mijlocii ..... 36 kg;
- rădăcini mici ..... 28 kg.
─────────────
TOTAL: 112 kg
Proba de 112 kg fiind prea mare, se micșorează de 10 ori, păstrându-se raportul dintre grupele de rădăcini mari,
mijlocii și mici și proba finală. Pentru aceasta se calculează un factor de multiplicare ce arată numărul de rădăcini
echivalent unui kilogram de rădăcini.
112 kg ...... corespunde la 100 de rădăcini;
100
1 kg .... corespunde la x ───── = 0,9 micșorat de 10 ori = 0,09 (factor de multiplicare).
rădăcini = x
112
Cu ajutorul acestui factor se calculează greutatea rădăcinilor care trebuie luată din fiecare grupă pentru a constitui
proba finală:

- rădăcini mari ..... 48 kg x 0,09 = 4,32 kg;

- rădăcini mijlocii ..... 36 kg x 0,09 = 3,24 kg;
- rădăcini mici ..... 28 kg x 0,09 = 2,52 kg.
100 de rădăcini ..... 112 kg ..... 10,08 kg (probă medie).

La tuberculi (cartofi) proba generală se formează din probele parţiale, după cum urmează:
a - din depozite în vrac – se fac loturi de 16 t
- din primul lot de 16 tone  se iau 200 tuberculi (25 tuberculi x 8 locuri diferite)
- apoi pentru fiecare 16 tone  se iau 50 tuberculi (25 tuberculi x 2 locuri diferite)
b - din vagoane  se iau 200 tuberculi / vagon (25 tuberculi x 8 locuri diferite)
c - din maşini şi căruţe  se iau 50 tuberculi / vehicul (20% din numărul de vehicule).

F. Furaje lichide (borhoturi)

Probele de borhot se iau din rezervoare, butoaie sau cisterne, în cantităţi astfel apreciate ca după uscare să se
obţină pentru analiză 150-200 g substanţă uscată.

9
Probele de nutreţuri lichide (borhot de porumb, de cartofi etc.) după o prealabilă omogenizare se introduc în
borcane cu dop şlefuit sau în vase emailate cu închidere etanşă. Dacă analiza nu se efcetuează imediat, pentru
conservare se introduc în borcane câţiva ml de formol (2-3 ml/kg).

G. Porumbul (ştiuleţi) şi sorgul (în panicule)

De la aceste concentrate, probele parţiale se iau cu mâna, fără alegere, din diferite locuri ale lotului.  Numărul
locurilor din care se extrag probele parţiale va fi în raport cu mărimea lotului, astfel : mărimea lotului, astfel :
– la loturi până la 5000 kg ................. 40 locuri;
– la loturi de 5000 - 10.000 kg .......... 50 locuri;
– la loturi de 10.000 - 20.000 kg ....... 60 locuri
Stiuleţii şi paniculele din probele parţiale se curăţă, iar după ce se examinează sumar şi se constată că sunt
omogene se amestecă şi se formează proba generală, din care, prin metoda sferturilor, se extrage proba de
laborator.

H. Şroturi pentru nutreţ

La şroturile din seminţele oleaginoase, probele parţiale se iau cu ajutorul unei sonde din fiecare vagon şi anume:
din centru şi din fiecare colţ al vagonului, iar în cazul sacilor, din 10% din numărul de saci care formează lotul.
numărul de saci care formează lotul.
Probele parţiale se reunesc şi se readuc prin metoda sferturilor la o probă medie de circa 1 kg pentru fiecare
vagon. Probele formate pentru fiecare vagon se reunesc şi se reduc şi ele prin metoda sferturilor la o probă
medie de circa 1 kg.

10