Sunteți pe pagina 1din 60

MINISTERUL EDUCAŢIEI, NATIONALE

ŞCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ“OCROTIREA”

LUCRARE DE DIPLOMĂ

PARTICULARITĂŢI DE ÎNGRIJIRE A
BOLNAVILOR CU
HIPERTENSIUNE ARTERIALĂ

COORDONATOR ŞTIINŢIFIC ABSOLVENTĂ


Conf.Dr. Negrean Vasile Andreescu Angela

COORDONATOR NURSING
Prof. Manases Luminita

CLUJ-NAPOCA
1
2019

CUPRINS

I. INTRODUCERE ......................................................................................................4
III. SCOP ŞI MOTIVAŢIE ....................................................................................5
III.1. DEFINIŢIE ............................................................................................................6
III.2. EPIDEMIOLOGIE ................................................................................................8
III.3. ETIOLOGIE ..........................................................................................................8
III.4. PATOGENIE .......................................................................................................12
III.5. TABLOUL CLINIC ............................................................................................14
III.6. TABLOUL PARACLINIC .................................................................................14
III.7. STADIALIZAREA HTA ....................................................................................18
III.8. DIAGNOSTICUL ...............................................................................................20
III.9. EVOLUŢIE ŞI PROGNOSTIC ...........................................................................20
III.10. COMPLICAŢII .................................................................................................21
III.11. TRATAMENTUL .............................................................................................23
III.12. REGIMUL ALIMENTAR ................................................................................30
IV. ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ÎNGRIJIREA PACIENŢILOR CU
HIPERTENSIUNE ARTERIALĂ ...................................................................................30
V. METODE ŞI MIJLOACE DE LUCRU ............................................................33
VI. PREZENTAREA CAZ.....................................................................................35
VII.CONCLUZII...................................................................................................58
VIII. BIBLIOGRAFIE ....................................................................................................59

2
MOTTO:

Boala este, în esență, rezultatul conflictelor dintre suflet și minte, atâta timp cât
sufletele și personalitatea sunt în armonie, totul este bucurie și pace, fericire și
sănătate. Conflictele apar, atunci când mintea se abate de la drumul ales de
suflet, indiferent dacă alegerea a fost făcută din propria inițiativa, sau că am
fost forțați din exterior spre respectiva alegere.

3
CAPITOLUL I
INTRODUCERE

În noul sistem de îngrijire a fost introdus conceptul Virginiei Henderson; un nou model
de tip nursing.
Introducerea nursingului ca obiect de studiu şi modalitate de lucru este un aspect
pozitiv determinând modificarea relaţiei asistent-pacient, asistenta ajutând pacientul să fie
conştient de capacitatea sa devenind astfel în procesul de îngrijire. Rolul esenţial al asistentei
medicale constă în a ajuta persoana bolnavă sau sănătoasă să-şi menţină sau recâştige
independenţa cât mai repede posibil.
Nursingul este unic prin ceea ce este, o profesiune care abordează persoana în
întregime având componente de medicină, psihologie şi sociologie.
Nursingul, se bazează pe relaţii de încredere, onestitate, prietenie şi respect. Este
important să depistăm toate diferenţele culturale şi să vedem individul cu toate dimensiunile
lui: biofiziologică, socio-culturală şi spirituală.
Hipertensiunea arterială este una dintre cele mai răspândite boli cardio-
vasculare. Ea a devenit factorul cel mai agresiv de afectare a stării de sănătate la noi în ţară,
datorită frecvenţei crescute la populaţia adultă (20-25%) şi riscurile pentru cardiopatie
ischemică şi pentru accidentul vascular cerebral. Până la vârsta de 40-45 de ani, HTA este mai
frecventă la bărbaţi decât la femei, după care situaţia se inversează. Formele medii şi severe de
HTA se asociază mai frecvent cardiopatiei ischemice. Pentru practica medicală o deosebită
importanţă are constatarea generală că în aproximativ 50% din cazuri, HTA este uşoară şi o
perioadă de timp evoluează asimptomatic. Formele clinice latente se depistează fie întâmplător
sau în cadrul unor examinări medicale organizate.
Lucrarea de faţă prezintă activităţile necesare privitor la îngrijirea bolnavilor,
accentuând importanţa satisfacerii nevoilor fundamentale ale omului, luând în evidenţă rolul
asistentei medicale în realizarea acestor nevoi particulare fiecărei persoane. Nursingul îşi are
importanţa şi originea în nevoile fundamentale ale omului în relizarea căruia un rol hotărâtor îl
are asistenta medicală.

4
II. SCOP ŞI MOTIVAŢIE

Lucrarea de faţă am întocmit-o pe baza cunoştinţelor în timpul stagiilor pe care le-am


efectuat, dar şi din literatura de specialitate.
Scopul acestei lucrări este de a descrie câteva noţiuni generale legate de patologia
hipertensiunii arteriale şi de a descrie îngrijirea atât preventivă cât şi curativă, pe care le
necesită un pacient cu hipertensiune arterială. Fiind foarte răspândită în rândul populaţiei şi
reprezintă un factor serios de afectare a stării de sănătate.
Pe parcursul timpului, am reuşit să acumulez cunoştinţele necesare despre această
afecţiune, astfel încât pusă în faţa unui pacient cu simptomatologia şi manifestrile bolii de
HTA, să-i acord îngrijirile necesare. Obiectivele vizează scăderea tensiunii arteriale în limitele
acceptabile, asigurarea confortului, prevenirea accidentelor, prevenirea complicaţiilor şi
educaţia pentru sănătate. Acestea vor fi continue, folosind metode şi mijloace de nursing în
scopul redării pacientului în cel mai scurt timp, familiei şi societăţii.
Scopul îngrijirii şi tratamentului în cazul pacientului cu HTA este acela de a preveni
morbiditatea şi mortalitatea datorate HTA nedescoperită şi netratată.
Motivul pentru care am ales această temă este că şi în zilele noastre numărul
persoanelor afectate de HTA este în continuă creştere şi de aceea în decursul a trei ani de
stagiu practic pe care l-am efectuat în diverse clinici unde au fost depistate noi cazuri de HTA,
persoane aparent sănătoase, m-au determinat să mă informez în legătură cu prevenirea,
evoluţia şi complicaţiile posibile pe care le poate da şi în legătură cu tratamentul.
Doresc ca lucrarea mea să fie un ghid pentru mine, ca viitoare asistentă medicală, care
trebuie să răspundă problemelor unui pacient şi să-i orienteze discret noul stil de viaţă astfel
încât să pot preveni o complicaţie a bolii şi dacă este posibil chiar să-i dezvolt capacitatea
fiziologică şi psihologică pentru ca riscul de complicaţii să fie cât mai scăzut.
Un alt motiv este faptul că în cadrul familiei mele cineva suferă de această boală. De
aceea printr-o cercetare mai profundă am posibilitatea de a-mi lărgi cunoştinţele şi astfel pot
realiza o educaţie de sănătate în scopul de prevenire a hipertensiunii arteria

5
CAPITOLUL III
Date științifice privind tensiunea arterială
III.1. DEFINIŢIE
Hipertensiunea arterială este o afecţiune cardiovasculară care se datorează creşterii
valorilor tensionale peste limita considerată fiziologică.
Reglara tensiunii arteriale este realizată prin mecanisme neuroumorale. TA normală
depinde de: debitul cardiac, rezistenţa arterială sistemică şi a vaselor mari, masa sângelui
circulant. Modificările lor produc: TA de elasticitate (creşte TA sistolică - TAS), TA de
rezistenţă (creşte cel mai frecvent TA diastolică - TAD), TA de debit (creşte TAS). Tensiunea
arterială variază cu exerciţiul, reacţia emoţională, somnul, digestia, momentul zilei, dar şi
funcţiile vasculare, neurale, renale, suprarenale afectează presiunea sângelui.
Prin termenul de hipertensiune arterială se defineşte astfel, creşterea presiunii sanguine
în circulaţia sistematică indiferent de cauza care o produce. La recomandarea O.M.S se
consideră indice de HTA la adulţi pentru presiunea sistolică 150 mmHg sau mai mari şi pentru
presiunea diatolică 95 mmHg.
Aceste cifre au un caracter convenţional, deoarece în stările de normal şi hipertensiune
nu se poate face o delimitare precisă. În această situaţie sunt acceptate ca normale cifrele
situate între 110-140 mmHg, pentru presiunea sistolică şi între 65-90 mmHg pentru presiunea
diastolică. Aceste valori patologice variază însă cu vârsta individului.
Valorile patologice ale tensiunii arteriale în funcţie de vârstă sunt:
VÂRSTA TAS mmHg TAD mmHg
3-5 ani 116 76
6-9 ani 122 78
10-12 ani 126 82
13-15 ani 136 86
16-18 ani 140 90
Peste 18 ani inclusiv la 140 90
vârstnici

6
Clasificarea se face după mai multe criterii:
1. După criteriul etiologic:
 HTA esenţială sau primară → nu se poate identifica cauza
 HTA simptomatică sau secundară → există o cauză organică
2. Legat de raportul dintre valoarea presiunii arteriale şi cele două faze ale ciclului
cardiac:
 HTA sistolică
 HTA diastolică
 HTA sistolo-diastolică
3. Conform criteriului stabilităţii valorilor tensionale, se deosebesc:
 HTA permanentă → când cifrele tensionale mari se înregistrează cu regularitate
la determinări repetate
 HTA oscilantă → când valorile tensionale sunt moderat crescute, se constată
ocazional şi tranzitoriu şi alternează cu valorile tensionale normale
4. În raport cu forma care evoluează, valorile tensionale se definesc:
 HTA sistemică
 HTA paroxistică → creşterea valorilor tensionale este bruscă, de scurtă durată
 HTA de graniţă
5. După criteriile de evoluţie lentă şi prognostic:
 HTA benignă, cu evoluţie lentă şi prognostic bun
 HTA malignă, cu evoluţie rapidă, accelerată şi prognostic grav
6. Criteriul cantitativ al valorii TAS şi TAD clasifică HTA în funcţie de severitatea sa:
Clasificarea INC (Ionit National Comitee) consideră că:
 TA normală <130/85 mmHg
 TA normală înaltă 130-138/85-89 mmHg
 HTA uşoară (stadiul I) 140-159/90-99 mmHg
 HTA moderată (stadiul II) 160-179/100-109 mmHg
 HTA severă (stadiul III) 180-209/110-120 mmHg
 HTA foarte severă (stadiul IV) ≥ 210/120 mmHg
Clasificarea după O.M.S a HTA în 3 stadii:
 HTA uşoară TAD =90-140 mmHg
 HTA moderată TAD =105-114 mmHg
7
 HTA severă TAD >115 mmHg
La valori ale TAD>90 mmHg în funcţie de valorile TAS ne referim la HTA sistolică de
graniţă TAS =140-159 mmHg sau HTA predominant sistolică când TAS >160 mmHg.
HTA este o boală cu răspândire în masă, afectând aproximativ 10% din populaţia
generală, 25% din persoanele care au depăşit 40 de ani şi 40% din cele peste 65 de ani.

III.2. EPIDEMIOLOGIE

Incidenţa HTA variază între 5-10% în ţările slab dezvoltate şi 10-20% în ţările
industrializate. Se estimează astfel că în SUA sunt peste 57 de milioane de hipertensivi, în
Franţa 7-8 milioane, iar în Germania fiecare al 5-lea locuitor are HTA.
Răspândirea bolii pe glob este inegală, ea fiind influenţată de condiţiile socio-
economice, mediul geografic, compoziţia solului şi a apei potabile, ceea ce pledează pentru
intervenţia acestor factori în patogenia bolii.
HTA esenţială cronică apare de regulă după 30 de ani, frecvenţa ei crescând odată cu
vârsta, iar în cadrul aceleiaşi categorii de vârstă frecvenţa bolii este relativ echilibrată între
cele două sexe, la vârsta de 60 de ani, după care creşte la femei.
Deşi apreciază că jumătate din hipertensivi au HTA uşoară, totuşi studiul Framingham
a demonstrat că şi creşterile uşoare ale TA sunt periculoase, contribuind la scurtarea duratei de
viaţă.
Acelaşi studiu epidemiologie demonstrează că nu numai valorile TA diastolice se
corelează cu creşterea riscului cardio-vascular, ci şi cele sistolice. Riscul crescut de accidente
în HTA sistolică la persoanele vârstnice este explicabil tocmai prin particularităţile patogenice
ale HTA la această grupă de vârstă.

III.3. ETIOLOGIE

HTA esenţială (indiopatică sau primară), deşi are frecvenţa cea mai mare din totalul
HTA (peste 75-90%) nu are o etiologie clară. În absenţa unei etiologii certe o atenţie deosebită
se acordă condiţiilor socio-economice, precum şi factorilor individuali sau de grup a căror

8
prezenţă creşte riscul de apariţie a HTA esenţială (concepţia larg acceptată astăzi a
etiopatogeniei multifuncţionale).
HTAE ar fi rezultantă a interacţiunii unei multitudini de factori endogeni şi exogeni.

FACTORII ENDOGENI
Erediatatea - Studiile epidemiologice pe familiile de hipertensivi şi în special pe
gemeni, au demonstrat rolul factorului ereditar în general a HTA esenţială, constituţia fiind
apreciată în medie la 30-60%. Astfel studiile epidemiologice de la Framingham demonstrează
pe grupuri de indivizi cu patrimoniu genetic mai mult sau mai puţin asemănător (gemenii
mono sau dizigoţi, fraţi, rude îndepărtate), corelaţii între prezenţa HTA la părinţi şi
descendenţii direcţi chiar dacă condiţiile de mediu în care se dezvoltă descendenţii sunt
diferite.
Aceste corelaţii sunt semnificative pentru gemeni şi în special pentru cei monozigoţi
atât în ceea ce priveşte TA sistolică cât şi cea diastolică.
Nu s-a putut demonstra o transmisie de tip mendelian în cazul HTA esenţiale, în
schimb se pot transmite genetic diferite anomalii celulare care intervin în patogenia
hipertensiunii.
Vârsta: Frecvenţa hipertensiunii arteriale creşte cu vârsta, cea mai afectată fiind
cuprinsă între 50-60 ani, unde se constată o creştere a TA cu 5-10 mmHg/an, determinată în
special de reducerea elasticităţii vaselor de sânge. Această creştere a TA sistolică considerată
până de curând, "fiziologică", s-a dovedit că sporeşte riscul de accident cerebral vascular. În
prezent HTA la persoanele vârstnice nu mai este considerată fiziologică.
Sexul: Nu reprezintă un factor determinant al TA, ci are valoare numai în corelaţia cu
alţi factori de risc. Se remarcă însă incidenţa şi severitatea mai mică a HTA la femei până la
menopauză, probabil datorită relativei hipovolemii secundare pierderilor menstruale lunare.
HTA este mai frecventă la bărbaţii sub vârsta de 50 de ani, iar peste 50 de ani situaţia se
inversează.
Rasa: Incidenţa HTA creşte la populaţia adultă de rasă neagră care trăieşte în ţările
dezvoltate, comparativ cu rasa albă. Negrii prezintă HTA ce evoluează cu hipervolemie şi ceea
ce sugerează de transport transmembranal de Na. Probabil că diminuarea secreţiei de Na la
negrii este o măsura de adaptare la clima caldă şi călduroasă în care trăiesc. În condiţiile unei
diete cu nivel crescut de sare, negrii din mediile urbane dezvoltă mult mai frecvent HTA.

9
Obezitatea: Numeroase studii epidemiologice au demonstrat că HTA este mai
frecventă la indivizi obezi, în special dacă obezitatea afectează predominant partea superioară
a trunchiului. Cei mai vulnerabili sunt copii şi adolescenţii obezi. Între obezitate şi HTA există
interelaţii complexe care interesează mecanismele centrale de reglare vasculo-metabolică,
precum şi rezistenţa la insulina şi hiperinsuleinemia.
Alţi factori endogeni: S-a constatat că hipertensiunea arterială este mai frecventă
la persoanele cu grupa A II.

FACTORII EXOGENI
Aportul alimentar de sare: Aportul excesiv de sare este factorul etiologic cel mai
implicat în apariţia HTA, rolul patogenic al sodiului în HTAE sugerat încă din 1936 a fost
demonstrat ulterior prin cercetări epidemiologice experimentale, clinice şi terapeutice. Studii
epidemiologice efectuate pe laturi mari populaţionale au evidenţiat, creşterea prevalenţei
HTAE la popoarele care consumă sare în exces, comparativ cu cele la care consumul de sare
este foarte mic, la şablon au fost obţinute modele prin creşterea ingestiei de sare.
Dahla a demonstrat că există un tip genetic de şablon care dezvoltă rapid HTA malignă
dacă sunt supuşi unei diete supersodate. Participarea Na în patogenia HTAE este susţinută şi
de efectele benefice ale dietei hipo sau desodată şi a tratamentului diuretic la hipertensivi.
Trebuie remarcat că nu există la toţi indivizii o relaţie cauzală între consumul de sare şi
nivelul TA, deşi rolul Na este bine demonstrat. Această variabilitate ce apare în excreţia Na şi
transportul transmembranar al Na. Astfel rinichiul normal poate adopta eliminările de sodiu în
funcţie de nivelul plasmatic al acestui ion şi al volemiei. Alterarea excreţiei de sodiu, din
diferite cauze, modifică echilibrul sodiului din organism manifestat atât prin creşterea sodiului
total din organism cât şi prin creşterea conţinutului de Na în peretele arterial. Acumularea de
Na în pereţii vasului se realizează prin alterarea mecanismelor de transport transmembranar al
sodiului care sunt genetic determinate.
Astfel, numai o anumită populaţie de hipertensivi, apreciată la 20-40%, reacţionează
prin creşterea TA la consumul crescut de sare (peste 10 gr./24h).
Se reflectă astfel o categorie de hipertensivi cu o "sensibilitate crescută la sare", care
răspund favorabil la reducerea ingestiei de sare şi tratamentul diuretic.
În concluzie, consumul crescut de sare rămâne un factor de risc în apariţia HTAE
numai dacă se corelează cu existenţa unor anomalii genetice în transportul transmembranar al
Na.
10
Aportul alimentar de alţi ioni: (calciu, potasiu, magneziu)
 unele sunt epidemiologice, sugerează o asociere inversă între conţinutul de Ca în
alimente şi TA; deficienţa calciului ar creşte incidenţa HTA mai ales şi în asociaţie cu creşterea
ingestiei de sodiu. Creşterea aportului alimentar de Ca nu determină însă o reducere evidentă a
TA astfel încât persistă încă incertitudinea privind rolul calciului exogen în geneza HTAE;
 studiile epidemiologice au demonstrat de asemenea că o dietă bogată în potasiu (K),
protejează împotriva HTA în timp ce deficitul de potasiu creşte corelat în rolul ionului de Na;
 dovezi sugestive există şi în ceea ce priveşte asocierea dintre dieta cu conţinut scăzut în
magneziu şi HTA şi totuşi nu sunt până în prezent date convingătoare care să justifice
suplimentarea ingestiei de magneziu în efortul de a reduce tensiunea arterială;
Fumatul: Tabagismul este incriminat de unii autori ca factor etiologic în
hipertensiunea arterială, dar fiind faptul că nicotina determină accesiuni presionale prin
inducerea eliberării noradrenalinei de terminaţiile andrenergice. Deşi nu reprezintă o cauză
propriu-zisă a HTA, însă fumatul favorizează apariţia de complicaţii ale HTA, prin nicotină,
care determină o creştere de scurtă durată a TA, reversibilă.
Cafeaua: Prin cofeina pe care o conţine poate determina creşterea acută a TA,
datorită vasoconstricţiei pe care o induce. De obicei apare însă o toleranţă la efectul său presar.
Consumul de alcool: Chiar moderat (între 40 ml şi 16 ml etanol/24h) consumul în
special de bere, vin, creşte valorile tensionale. Asociat cu factorii de risc pentru HTA (fumat,
consum de cafea, factori psiho-emoţionali), alcoolul favorizează creşterea tensională chiar la
un consum mai mic zilnic, crescând în acelaşi timp riscul de mortalitate coronariană. Alcoolul
determină creşterea debitului cardiac (DC) şi a frecvenţei ventriculare, secundare probabil
creşterii activităţii nervoase simpatice. El poate să aibă şi un efect presor al cărui mecanism
este incert, HTA indusă de alcool poate fi reversibilă la întreruperea consumului.
Sedentarismul: Creşte riscul de apariţie a HTA cu atât mai mult cu cât se asociază
de obicei cu obezitatea. Exerciţiile fizice susţinute izotonice constituie o modalitate de
prevenire sau de tratament nefarmacologic al HTA.
Suprasolicitarea psihică, stresul: Incidenţa HTA este mai crescută la subiecţii
expuşi stresului.
Calitatea apei potabilă: Duritatea mare a apei potabile s-ar corela cu un risc mai
mare pentru hipertensiune arterială.

11
Factorii psihoemoţionali: Creşterea TA indică o muncă în plus faţă de normal a
inimii, ce supune atât inima cât şi arterele la un efort mare. Dacă această stare se prelungeşte
inima tinde să se mărească. Arterele şi arteriolele suferă de asemenea efectele HTA. După un
timp devin cicatriceale, îngroşate şi mai puţin elastice. HTA prelungită determină apariţia a
două categorii de complicaţii cardiovasculare:
 Hemodinamice - insuficienţă cardiacă congestivă insuficienţă ventriculară stângă;
 Arteroscleroza - coronariană şi sistemică;

III.4. PATOGENIA

HTA esenţială se caracterizează printr-o mare heterogenitate patogenică. În iniţierea,


menţinerea şi progresiunea bolii intervin o multitudine de factori patogenici care se
intercorelează. Dintre aceştia cei mai importanţi sunt:

FACTORII NEUROGENI:
SN Simpactic: are o poziţie cheie în reglare şi homeostaziei circulatorii prin:
componentele sale centrale, căile aferente şi aferente distribuite cardului vaselor, rinichiului.
SN Central : lezarea unor structuri anatomice cu rol în reglarea TA din SNC
conduce la producerea unor creşteri tensionale acute sau cronice.

FACTORII UMORALI:
Catecolominele: secretate de suprarenale: adrenalina 80%, noradrenalina 20% de
către zona medulară (determină vasoconstricţia) şi aldosteronul de către zona corticală care se
interferează cu activitatea sistemului de către zona corticală care se interferează cu activitatea
sistemului reninoingiotensim.

Sistemul semino-angiotensino-aldosteron - are următoarele efecte:


1. Renina - este o enzimă secretată de celulele juxtaglomerulare ale rinichiului în
condiţiile de irigaţie, insuficienţă sau ca urmare a unor modificări ale compoziţiei chimice a
urinei ajunsă în tubii distali;
2. Angiotensina I - este activat de renină. Angiotensina I, se transformă enzimatic în
plasmă şi ţesuturi în Angiotensina II, care este un hormon: vasoconstrictor, stimulator al
12
secreţiei de aldosteron, iar la nivel renal acţionează asupra musculaturii arteriolelor
glomerulare;
3. Aldosteronul (mineralocorticoid) - creşte rezistenţa vasculară periferică (RVP) prin
resorbţie tubulare de Na+ şi apă din urină , creşte eliminarea de K +. Creşte reactivitatea
musculară netede arteriale faţă de catecolamine. Sistemul - renină - angiotensină este activat în
HTA reno-vasculară, dar printr-un mecanism similar (ischemia renală) pare a fi activat şi în
HTAE.

FACTORII HEMODINAMICI:
În plan hemodinamic HTA prezintă tulburarea relaţiei dintre debitul cardiac (DC) şi
rezistenţa vasculară (RVT) prin amplificarea simultană sau succesivă a celor doi parametrii. La
nivelul inimii, creierului, rinichiului rezistenţele vasculare sunt mult mai mari în raport cu alte
organe ceea ce favorizează apariţia unor complicaţii severe la nivelul acestor "organe ţintă".
Anomalii ale transportului transmembranar de ioni:
 alterarea sistemului de transport transmembranar de Na+;
 creşterea concentraţiei intracelulare a Ca2+.

III.5. TABLOUL CLINIC

Simptomatologia HTA variază dramatic de la pacient la pacient, între absenţa totală a


simptomatologiei (HTA mai este numita şi “ucigaşa tăcută”) şi cazurile franc simptomatice în
care complicaţiile apărute la organele “ţintă” (rinichi, cord, circulaţie cerebrală şi cea sistemică
etc) se manifestă clinic.
Pentru HTA primară sau esenţială, cele mai frecvente simptome întâlnite sunt:
 cefalee matinală, mai ales occipitală;
 vertij de intensităţi variate;

13
 tulburări cardiace - palpitaţii, dureri precordiale, angină pectorală, dispnee urmată de
dispnee de repaus;
 acufene (zgomote în urechi);
 diminuarea capacităţii de efort - oboseală fizică şi astenie;
 fatigabilitate generală;
 tulburări vizuale (fosfene);
 edeme periferice;
 impotenţă sexuală;
 epistaxis (hemoragie nazală) sau hematurie – sânge în urină (ca modificări la nivel
vascular).
Pentru HTA secundară există de asemenea simptome sugestive cum ar fi polidipsie
(sete pronunţată),poliurie (eliminare de urină în exces), miastenie secundară scăderii ionului
K, cefalee prelungită, diaforeză (transpiraţie abundentă), vertij postural.

III.6. TABLOUL PARACLINIC

Evaluarea unui pacient hipertensiv nou descoperit sau a unui hipertensiv vechi la care
au apărut probleme noi în ceea ce priveşte controlul HTA includ:

1. EVALUAREA CLINICĂ
Istoricul trebuie să includă:
 vârsta de debut sau descoperire;
 variaţiile spontane sau sub tratament ale valorilor tensiunii arteriale;
 prezenţa semnelor de afectare organică (angina pectorală, accidente coronariene
acute, dispnee cardiacă, aritmii, vertij, tulburări de vedere, deficite motorii sau senzoriale,
tulburări ale diurezei, edeme, hematurie, poliurie);
 date privind factorii de risc asociaţi (fumat, dislipidemie, diabet zaharat etc);
 condiţiile individuale speciale de debut sau de evoluţie a HTA (consum excesiv de
sare, cafea, stresul profesional, aport de grăsimi saturate etc.);
 informaţii despre medicaţia antihipertensivă utilizată (tip, doze, efecte, durata,
efecte secundare);
 istoricul familial de HTA sau semne sugestive de HTA secundară;

14
Examenul fizic cuprinde examenul general (poate identifica elemente înalt sugestive:
supraponderalitate, elementele sindromului Cushing sau boala Basedow, neurofibromatoza şi
pete pigmentare etc).
Examinarea cardiacă este esenţială pentru decelarea cardiopatiei hipertensive. Pot fi
descoperite grade variate de cardiomegalie, suflu sistolic la apex, aritmii de diverse tipuri (mai
ales extrasistole ventriculare şi fibrilaţie atrială).
Examenul arterelor periferice include examenul pulsaţiilor carotidiene, auscultaţia lor,
examenul pulsaţiilor arteriale la membrele superioare şi inferioare utile în diagnsoticul unor
stenoze, eventual coarctaţie de aortă.
Examenul abdomenului poate decela o nefromegalie uni- sau bilaterală, pulsaţii aortice
anormale sau sufluri lateroombilicale şi/sau lombare (sugestive pentru HTA renovasculară).

Măsurarea corectă a tensiunii arteriale este extrem de importantă pentru diagnostic, fiind
absolut necesară îndepărtarea potenţialilor factori de eroare: „hipertensiunea de halat alb” sau
alte condiţii speciale care ar putea determina creşterea tensiunii (fumatul, stresul, consumul de
cafea etc.).

2. EVALUAREA PARACLINICĂ
Evaluarea paraclinică include o serie de teste obligatorii, iniţiale şi în funcţie de
rezultatul acestora se poate recurge la alte explorări, în special în cazul hipertensiunii arteriale
secundare.
Examenul de urină - poate conduce de la început spre o HTA renoparenchimatoasă sau spre
pielonefrită cronică. În acest caz este importantă decelarea proteinuriei. Hematuria
microscopică se întâlneşte mai frecvent în HTA secundară bolilor renale decât în cazul HTAE.
De asemenea, în insuficienţa renală cronică este afectată capacitatea de concentrare a urinii,
reflectată în densitate şi osmolaritatea urinară.

Hematocritul - creşterea acestuia determină apariţia complicaţiilor trombotice sau rezistenţa la


tratament.

Dozarea creatininei şi/sau ureei sanguine - deceleaza insuficienţă renală avansată, posibilă
cauză de HTA. Nivelele creatininei serice sunt importante şi pentru alegerea diureticului, a
15
dozelor de antihipertensive utilizate.

Dozarea potasiului seric - este esenţială pentru diagnsoticul unei HTA din cauza
hiperaldosteronismului primar, precum şi pentru ghidarea tratamentului antihipertensiv cu
diuretice care pierd potasiul sau care îl economisesc.

Dozarea glicemiei, acidului uric şi trigliceridelor - este indispensabilă, mai ales la persoanele
trecute de 40 ani, sau cei cu antecedente metabolice. Aceste dozări permit corectarea ulterioară
a factorilot de risc metabolici asociaţi.

Examenul fundului de ochi - trebuie efectuat la orice hipertensiv. Acest examen a devenit
metoda de elecţie pentru vizualizarea modificărilor vasculare din cadrul hipertensiunii
arteriale. El furniează date privind efectele hipertensiunii asupra vaselor mici, artere şi
arteriole. Prin examenul fundului de ochi se pot evidenţia şi primele semne al hipertensiunii
maligne.
Radiografia toracică - cardiomegalia este o manifestare relativ tardivă a cardiopatiei
hipertensive. Radiografia poate aduce informaţii asupra unui eventual anevrism de aortă
toracică sau anevrism disecant, complicaţii frecvente ale HTA.

Electrocardiograma - poate fi normală sau poate evidenţia hipertrofie atrială stângă,


hipertrofie ventriculară stângă, modificări ischemice ale segmentului ST şi undei T, precum şi
diferite tipuri de aritmii.

Ecocardiograma - are o sensibilitate şi specificitate ridicată în depistarea hipertrofiei


ventriculare stângi, precum şi studierea performanţei cardiace, în funcţie de diverşi parametrii
calculaţi în timpul acestei investigaţii. Modificarea acestor parametrii exprimă alterarea
relaxării şi/sau a distensibilităţii ventriculului stâng hipertrofiat.

Explorări paraclinice complementare - se utilizează de regulă în cazul hipertensiunii


arteriale secundare, în vederea stabilirii exacte a cauzei. Aceste explorări se aplică la pacienţii
la care istoricul, examinarea fizică sau datele de laborator sugerează o HTA secundară, la tineri
(sub 35-40 ani) sau la adolescenţi la care cauzele de HTA sunt de regulă secundare, la pacienţii
16
cu HTA ce prezintă rezistenţă la tratamentul antihipertensiv, la cei cu HTA cu evoluţie
accelerată sau care se agravează brusc. Aceste explorări pot include: urografia intravenoasă,
dozarea catecolaminelor sanguine şi urinare, dozarea activităţii reninei plasmatice, ecografia
renală sau alte cercetări specifice.

Examenul fundului de ochi - trebuie efectuat la orice hipertensiv. Acest examen a devenit
metoda de elecţie pentru vizualizarea modificărilor vasculare din cadrul hipertensiunii
arteriale. El furniează date privind efectele hipertensiunii asupra vaselor mici, artere şi
arteriole. Prin examenul fundului de ochi se pot evidenţia şi primele semne al hipertensiunii
maligne.

CLASIFICAREA LUI KEITH, WAGENER ŞI BARKER

Gradul I: schimbări vasculare minime, care constau din îngustarea arterelor şi arteriolelor
retinei. Se observă mai ales în primul stadiu al hipertensiunii esentiale şi ar fi consecinţa
hipertonusului arteriolar. Tensiunea în artera centrală a retinei este normală sau moderat
crescută.

Gradul al II-lea: arterele, datorită îngroşării pereţilor, îşi pierd transparenţa şi au calibru
neregulat; degenerescenţa hialina determină creşterea reflexului luminos, dându-le o strălucire
vie, ca o sârmă de aramă sau de argint. Uneori, de-a lungul arterei se poate evidenţia şi o
dungă alba, strălucitoare, datorită unui proces de perivascularită fibroasă. Venele sunt mai
dilatate şi mai sinuoase. La nivelul încrucişării cu arterele, venele nu se mai văd (datorită
îngroşării pereţilor arteriali). Se realizează impresia unei veritabile compresiuni arterio-
venoase. Este semnul Gunn-Salus. Tensiunea în artera centrală a retinei este constant
crescută. Nu există modificări la nivelul retinei. Ansamblul modificărilor vasculare descrise
mai sus se cunoaşte şi sub denumirea de „angiopatie hipertensivă” şi este considerat
caracteristic pentru gradul al II-lea de evoluţie a hipertensiunii arteriale.

Gradul al III-lea: pe lângă modificările descrise la gradul al II-lea apar şi modificări din
partea retinei, sub formă de hemoragii, exsudate şi edem. Hemoragiile pot fi uneori extinse,
ducând la o reducere a câmpului vizual. Exsudatele apar în prima parte a retinei, dar mai ales
în partea temporală, lângă discul optic. Ele sunt de două feluri: recente, cu aspect floconos,
17
moi, ca nişte smocuri de vată vechi, care sunt organizate, bine conturate şi mai lucioase. Când
aceste exsudate vechi sunt desprinse radiar, formează aşa-numita „stea maculară”.
Tensiunea în artera centrală a retinei este mult crescută. Ansamblul modificărilor vasculare şi
retiniene descrise mai sus poarta şi denumirea de „retinopatie hipertensivă”. Mult timp
prezenţa retinopatiei a fost considerată ca semn tipic al „visceralizării” hipertensiunii arteriale,
a leziunilor vasculare ireversibile. Mijloacele moderne de tratament au schimbat însă
semnificaţia prognostică a acestor modificări. Astăzi, cu terapia eficientă care stă la dispoziţia
medicului, se obţine, în unele cazuri, regresiunea modificărilor descrise mai sus şi chiar
vindecarea lor. Aceste constatări schimbă complet sensul semnificaţiei „retinopatiei” şi
reclamă multă prudenţă în încadrarea (modificările fundului de ochi) şi în aprecierea
reversibilităţii sau a ireversibilităţii modificărilor semnalate la nivelul fundului de ochi.

Gradul al IV-lea: prezintă în plus faţă de modificările din gradul al III-lea edemul papilar
bilateral. Papila proemină, are limitele şterse, iar exsudatele iau un aspect caracteristic de nori
destrămaţi. Aceste modificări indică, de fapt, un aspect evolutiv de gravitate particulară, indică
prezenţa formei maligne a hipertensiunii arteriale.

III.7. STADIALIZAREA HTA

Stadializarea evoluţiei HTA are în primul rând un caracter didactic permiţând


înţelegerea mai corectă a particularităţilor fiziopatologice şi clinice a fiecărei etape evolutive.
Dintre toate încercările de sistematizare a HTA care mai corectă pare stadialaizarea propusă de
OMS în 1993 bazată nu pe nivelul TA, şi pe amploarea leziunilor organice deoarece ele
influenţează pronosticul bolii.
Se recunosc astfel trei stadii ale HTA :
 Stadiul I: Stadiul de hipertensiune izolată, pură, fară modificări organice. Poate dura
5 -15 ani, valorile tensionale depăşesc în mod constant 160/95 mmHg. Se poate descoperi
întâmplător sau când bolnavul este examinat pentru simptome subiective ca: cafalee, adesea
matinală localizată occipital, astenie, ameţeli, tulburări de somn, palpitaţii, înţepături
precordiare. Prin tratament şi surprinsă la timp poate să fie vindecat;

18
 Stadiul II: Se mai numeşte şi hipertrofie cardiacă. Valoarea hipertensiunii se stabileşte
si pe acest fond, survin permanente crize, cu creşteri mari de tensiune arterială (200/120
mmHg). Simptomele de stadiul I se menţin, dar se adaugă tulburări de vedere, auditive, de
echilibru, sau semne de encefalopatie hipertensivă instalată brusc după unele eforturi, care
constă în: cefalee intensivă, greţuri, vărsături, nelinişte, agitaţie, pierderea cunoştinţei. În acest
stadiu pot apărea diverse hemoragii, epistaxis, hemoragii ale retinei etc, examenul cordului
evidenţiază semne de hipertensiune ventriculară stângă iar examenul fundului de ochi arată
modificări ale vaselor retiniene gradul II sau III. Acest stadiu este ireversibil;
 Stadiul III: Este apreciat ca stadiul complicaţiilor de temut, în care artero-scleroza are
un rol important, TA este permanent crescută, cu minima peste 120 mmHg.

Complicaţii:
 cord - insuficienţă ventriculară stângă sau insuficienţă cardiacă globală;
 fund de ochi de gradul III sau IV;
 creier - hemoragie intracerebrală, cerebeloasă sau în trunchiul cerebral;
 rinichi - proteinurie, microhematurie, insuficienţă renală aflată în diferite stadii de
evoluţie,
 insuficienţă cardiacă,
 insuficienţă renală progresivă,
 accident vascular cerebral sau encefalopatie hipertensivă,
 rezistenţă relativă la tratament;

III.8. DIAGNOSTIC

Diagnosticul se pune pa baza simptomelor clinice şi măsurarea tensiunii arteriale.


Urmează analiza simptomelor clinice corelată cu datele obişnuite prin explorile
complementare pentru a stabili cauza (dacă este HTAE sau simptomatică) şi stadiul evolutiv.
Circumstanţele de descoperire a unei HTA:
1. Simtomatologia tipică de măsurare a TA;

19
2. Pacientul se prezintă la medic pentru o urgenţă hipertensivă: encefalopatie, EMA, EPA,
disecţie de aortă;
3. Măsurarea TA sistemic la bolnavii cu alte afecţiunii;
4. Descoperirea întâmplătoare a HTA.

III.9. EVOLUŢIE ŞI PROGNOSTIC

Evoluţia hipertensiunii arteriale netratate depinde în primul rând de severitatea HTA şi


de durata acesteia, precum şi de asocierea acesteia cu factorii de risc care indică un prognostic
nefavorabil al hipertensiunii: rasa neagră, vârsta tânără, sexul masculin, presiunea diastolică
persistentă >115 mmHg, fumatul, diabetul zaharat, hipercolesterolemia, obezitatea, consumul
exagerat de alcool, precum şi semne de afectare oragnică: cardiace (cardiomegalie, modificări
ECG de ischemie sau solicitare a ventriculului stâng, infarct miocardic, insuficienţă cardiacă
congestivă), ochii (exsudate şi hemoragii retiniene, edem papilar), renale (funcţie renală
deteriorată), sistem nervos (accident cerebrovascular).
Deoarece hipertensiunea esenţială este o boală heterogenă, pe lângă nivelul presiunii
arteriale şi alte variabile îi modifică evoluţia. Astfeş, probabilitatea dezvoltării unui eveniment
cardiovascular morbid la o presiune arterială dată poate varia cu până la 20 ori, în funcţie de
prezenţa sau absenţa factorilor de risc asociaţi.
Deşi au fost constatate excepţii, cei mai mulţi adulţi cu hipertensiune netrataţi, vor
dezvolta cu timpul noi creşteri ale presiunii lor arteriale. Mai mult, atât din datele actuale, cât
şi din experienţa de dinaintea descoperirii terapiei eficiente, s-a constatat că hipertensiunea
netratată este asociată cu o scurtare a vieţii cu 10-20 de ani, de obicei legată de o accelerare a
procesului aterosclerotic, cu rata accelerării legată în parte de severitatea hipertensiunii. Chiar
indivizii cu boală relativ uşoară, adică fără semne de afectare organică, rămaşi netrataţi timp
de 7-10 ani, prezintă un risc mare de dezvoltare a complicaţiilor semnificative. Aproape 30%
vor prezenta complicaţii aterosclerotice şi mai mult de 50% vor prezenta afectare de organ
legată de însăşi hipertensiune, de exemplu cardiomegalie, insuficienţă cardiacă congestivă,
retinopatie, un accident cerebrovascular şi/sau insuficienţă renală. Astfel, chiar în formele ei
uşoare, hipertensiunea este o boală progresivă şi letală dacă rămâne netratată.

III.10 COMPLICAŢII

20
Prognosticul bolnavilor hipertensivi atât pe termen scurt cât şi pe termen lung depinde
în primul rând de complicaţiile pe care le-a dezvoltat. În evoluţia HTA pot să apară complicaţii
la nivelul organelor bogat vascularizate şi cu necesităţi crescute de oxigen, numite „organe
ţintă”-cord, rinichi, creier, ochi.
Pot să apară următoarele complicaţii:
1. Complicaţiile vasculare - ansamblul modificărilor structurale şi funcţionale vasculare
este cunoscut sub numele de remodelare vasculară. La nivelul vaselor mari, modificările
includ ateroscleroza accelerată (proces primar intimal) şi un proces difuz, la nivelul mediei,
responsabil de dilatarea şi rigidizarea arterelor. În arterele de calibru mediu şi arteriole (vase
de rezistenţă), procesul de remodelare vasculara include: hipertrofia arterială, arterioscleroza
hialină, hiperplazia intimală pronunţată. În HTA malignă se observă şi o necroză fibrinoidă a
mediei micilor artere şi arteriole. În unele regiuni distrucţiile vasculare favorizează
constituirea microanevrismelor arteriolare.

2. Complicaţiile miocardice
Compensarea cardiacă faţă de suprasarcina impusă de presiunea sistemică crescută este
la început susţinută de către hipertrofia concentrică a ventriculului stâng, caracterizată printr-o
creştere a grosimii peretelui. În final, funcţia acestei camere se deteriorează, cavitatea se dilată
şi apar simptome şi semne de insuficienţă cardiacă.
De asemenea, angina pectorală poate apărea datorită combinaţiei dintre boala
coronariană accelerată şi necesităţile crescute de oxigen ale miocardului, ca o consecinţă a
masei miocardice crescute.
La examenul fizic cordul este mărit şi prezintă un impuls proeminent al ventriculului
stâng. Zgomotul de închidere al valvei aortice este accentuat şi poate exista un suflu slab de
insuficienţă aortică. Zgomote cardiace presistolice (atrial, al IV-lea) apar frecvent în boala
hipertensivă şi pot fi prezente un zgomot cardiac protodiastolic (ventricular, al III-lea) sau
sumarea ritmurilor de galop. Pot apărea modificări electrocardiografice de hipertrofie
ventriculară stângă, dar electrocardiograma subestimeaza considerabil frecvenţa hipertrofiei
cardiace, comparativ cu cea observată pe ecocardiograma. Semne de ischemie sau infarct pot
fi observate tardiv în cursul bolii. Majoritatea deceselor datorate hipertensiunii sunt
determinate de infarctul miocardic sau de insuficienţa cardiacă congestivă.

21
3. Complicaţiile renale - sunt dependente de durata şi de nivelul HTA. modificările
renale apărând secundar. Odată apărute, aceste modificări întreţin mecanismul producerii
HTA, în special prin progresia lor spre insuficienţă renală. Leziunile aterosclerotice ale
arteriolelor aferente şi eferente şi ale capilarelor glomerulare sunt cele mai obişnuite leziuni
vasculare renale în hipertensiune şi ele determină scăderea ratei de filtrare glomerulară şi
disfuncţie tubulară. Datorită leziunilor glomerulare apar proteinuria şi hematuria
microscopică şi aproximativ 10% din decesele cauzate de hipertensiune sunt determinate de
insuficienţa renală.

4. Complicaţiile cerebrovasculare - incidenţa accidentelor cerebro-vasculare este de 4


ori mai mare la hipertensivi decât la normotensivi, acest risc crescând dacă se asociază cu
hipertrofia ventriculului stâng sau alţi factori atergenici. La pacienţii cu hipertensiune apare
frecvent disfuncţia sistemului nervos central. Cefaleea occipitală, cel mai adesea matinală,
este unul dintre cele mai importante simptome precoce ale hipertensiunii. De asemenea, pot fi
observate ameţeala, confuzie, veritj, tinitus şi vedere înceţoşată sau sincopa, dar cele mai
severe manifestări sunt datorate ocluziei vasculare, hemoragiei sau encefalopatiei.
Patogeneza primelor două afecţiuni este destul de diferită.
Infarctul cerebral este secundar aterosclerozei crescute observată la pacienţii
hipertensivi, în timp ce hemoragia cerebrală este rezultatul atât al presiunii arteriale crescute,
cât şi al dezvoltării microanevrismelor vasculare cerebrale (anevrisme Charcot-Bouchard).
Dezvoltarea microanevrismelor este influenţată numai de vârsta şi de presiunea arterială.
Astfel, nu ne surprinde că presiunea arterială este asociată mai degrabă cu hemoragia cerebrală
decât cu infarctul, fie cerebral, fie miocardic.
Encefalopatia hipertensivă constă din următorul complex de simptome: hipertensiune
severă, tulburări ale conştienţei, presiune intracraniană crescută, retinopatie cu edem papilar şi
apoplexii. Patogeneza este incertă, dar probabil nu este legată de spasmul arteriolar sau
edemul cerebral. Semnele neurologice de focar sunt rare şi, dacă sunt prezente, sugerează că
infarctul, hemoragia sau atacurile ischemice tranzitorii sunt diagnostice mai probabile.

III.11. TRATAMENT

Tratamentul hipertensiunii arteriale are drept obiective:

22
1. Reducerea valorilor tensiunii arteriale către limite normale;
2. Reducerea morbidităţii şi mortalităţii asociate HTA, inclusiv prevenirea şi tratamentul
afecţiunii oragnelor ţintă;
3. Controlul altor factori de risc cardiovasculari, modificările care pot influenţa evoluţia
pacientului hipertensiv.
Tratamentul HTA s-a schimbat fundamental în ultimul deceniu şi tinde să fie mai
precis şi mai ştiinţific.
Factorii de risc cardio-vascular care favorizează iniţierea tratamentului HTA (după
OMS / ISH) sunt: vârsta, sexul, istoricul familist de boală prematură, cardiovasculară, fumatul.
Creşterea LDL, colesterol şi /sau scăderea HDL;HVS, evenimentele cerebro-vasculare
anterioare, DZ, boală renală, obezitate, viaţă sedentară.
Mijloacele terapeutice: Este indicat în toate formele HTA, el poate constitui terapie
unică în HTA uşoară sau tratament adecvat în HTA moderată şi severă.
Tratamentul HTA poate fi: nonfarmacologic, farmacologic sau combinat (cu cele mai
mari beneficii).
A. TRATAMENTUL NONFARMACOLOGIC - cuprinde următoarele măsuri:

1. Tratamentul alimentar: hiposodat (57 gr. NaCl /zi) săracă în grăsimi saturate şi
colesterol. Limitarea aportului de sare trebuie să fie moderată în stadiile I şi II ale bolii. Din
punctul de vedere practic se realizează prin excluderea alimentelor ce conţin foarte multă sare
şi prin prepararea alimentelor fără adaos de sare. In stadiul III şi IV este o restricţie mai severă
de sare mergând până la regim desodat;
2. Reducerea greutăţii corporale: la persoanele hipertensive supraponderale , printr-un
regim hipocaloric care un rol important în tratamentul hipertensiunii arteriale, şi prin exerciţii
fizice regulate cu perseverenţă fizică suprasolicitări fizice sau exerciţii izometrice (creşte TA);
3. Suplimentarea cu potasiu: până la 100 mg /zi în condiţiile reducerii aportului de
sodiu, scade valorile TAS (în medie cu 8 - 10 mmHg).în practică se recomandă un aport
adecvat în potasiu printr-o alimentaţie bogată în legume şi fructe;
4. Restricţia de alcool: consumul de alcool contribuie la creşterea tensiunii arteriale;
5. Încetarea fumatului şi a consumului de cafea: cofeina printr-un mecanism
simpaticomimetic, realizează creşterea TA, filmatul determină o creştere a TA , de scurtă
durată prin eliberarea de norepinefrină din terminaţiile nervoase adrenergice medială de
nicotină;
23
6. Alţi factori alimentari: de exemplu, aportul alimentar de grăsimi saturate şi
nesaturate;
7. Regimul de activitate: bolnavul trebuie să-şi impună un regim de viaţă ordonat,
evitând eforturile fizice mari, stările de epuizare fizică. Se impune respectarea cu stricteţe a
repausului la sfârşit de săptămână. Bolnavul trebuie să evite numai eforturile fizice mari,
însoţite de tensiune şi stres psihologic, care poate produce creşterea tensiunii arteriale;

B. TRATAMENTUL FARMACOLOGIC

Tratamentul farmacologic în HTA are, ca scop reducerea valorilor presiunii arteriale


către cifre cât mai apropiate de cele fiziologice cu efecte secundare minime. Actualitatea
dispune de un număr mare de medicamente antihipertensive grupate în funcţie de mecanismul
lor de acţiune. Nu există un medicament universal valabil la toţi hipertensivi, ci toate
medicamentele sunt individualizate. Cele mai utilizate hipotensoare sunt:

1. DIURETICE: → Tratamentul cu diuretice reprezintă o medicaţie importantă


mărind eliminarea de sodiu şi de apă ameliorând munca inimii.
a) diureticele tiazidice: Nefrix, Esidrex, Aprinox - se folosesc ca monoterapie în HTA
uşoară sau în asocieri medicamentoase în HTA moderată sau severă. Se administrează per os,
spre exemplu Nefrix 12,5-25 mg/zi, iar durata de acţiune a unei doze este de 6-12 ore. În
formele uşoare de HTA se poate administra doar de 2-3 ori pe săptămână. În acest caz
hipopotasemia care apare ca efect secundar se poate corecta prin administrare de clorură de
potasiu;

b) diureticele de ansă: Furosemid, Furantril 1-2 tb/zi (injectabil se foloseşte în urgenţe)


- se folosesc în monoterapie în HTA uşoară, dar mai frecvent asociate cu alte medicamente în
HTA severă. Furosemidul administrat intravenos are efect rapid şi provoacă eliminarea unui
volum mare de urină;

c) diureticele economisitoare de potasiu: Spironolactona, Amilorid, Triamteren -


acestea se folosesc asociat cu tiazidicele sau diureticele de ansă, pentru a combate efectul
hipokalemiant al acestora. Efectul lor se instalează la aproximativ 24-48 ore şi este de lungă
durată. Acestea se pot folosi în monoterapie în HTA din hiperaldosteronismul primar;
24
d) diureticele netiazidice: Indapamid.

2. SIMPATICOLITICE - INHIBITORII ADRENERGICI


a) betablocante: Atenolol, Metoprolol, Labetolol, Nebivolol, Propranolol, Sotalol,
Nadolol - scad acitivitatea reninei plasmatice, scad debitul cardiac, scad activitatea
vasomotorie simpatico centrală, iar la unele dintre ele scade rezistenţa periferică. Aceste
medicamente au unele indicaţii majore în HTA cu angina pectorală, hipertensiune cu sindrom
hiperkinetic, hipertensiune arterială cu glaucom. Unele din aceste medicamente au însă şi
reacţii adverse ca: bradicardie, insuficienţa ventriculară stângă, dau senzaţie de extremităţi
reci, bronhospasm la bolnavii cu astm bronşic, pot deprima dezvoltarea fătului în uter;

b) alfablocante: Prazosinul, Minipress, Regitina, Urapidil. Ca principal mecanism de


acşiune aceste medicamente au relaxarea musculaturii vasculare şi scăderea eliberării de
norepinefrină. Unele simptome nedorite date de aceste substanţe sunt: cefalee, slăbiciune,
oboseală, ameţeli;

c) inhibitorii adrenergici centrali: Metildopa, Clonidina, Guanfacina - aceste


substanţe inhibă eliberarea de norepinefrină la nivel central rezultând astfel vasodilataţie
periferică. Ele pot fi folosite la diabetici, astmatici, hipercolesterolemiei, boli vasculare
periferice. Au şi unele reacţii adverse cum ar fi: uscăciunea gurii, somnolenţă, hipertensiune
ortostatică moderată. Inhibitorii adrenergici centrali se pot folosi în HTA uşoară, în
monoterapie sau în formele moderate şi severe în asociaţii medicamentoase;

d) inhibitorii adrenergici periferici: Rezerpina, Guanetidina - ele au un rol în scăderea


rezistenţei periferice. Unele dintre reacţiile adverse sunt: congestie nazală, sedare, depresie.

3. VASODILATATOARE
a) vasodilatatoare directe: Hidralazina - care acţionează direct printr-un mecanism de
reducere a Ca intracelular însă neelucidat; Minoxidilul care acţionează prin deschiderea
canalelor . Nitroglicerina - este singura medicaţie vasodilatatoare coronariană cu eficacitate
promptă şi reala . Reacţii adverse: pulsaţii temporale, cefalee, înroşirea feţei. Nitroprusiat de
25
Na - vasodilatator;

b) blocantele canalelor de calciu: Verapamilul, Diltiazem, Nifedipinul, Felodipin,


Amilodipin - acestea blochează intrarea calciului în celulă prin canalele de calciu atât la
nivelul miocardului cât şi la nivelul vaselor. Vasodilataţia se produce datorită împiedicării
legăturii actină-miozină. Au însă şi o acţiune directă de inhibare a baroreceptorilor, cresc rata
filtrării glomerurale având o indicaţie specială în prezenţa insuficienţei renale şi au efecte
metabolice. Nifedipinul administrat sublingual are efect rapid de scădere a TA. Vasodilataţia
puternică pe care o realizează aceste medicamente creşte activitatea simpatico cu tahicardie,
iar la nivelul rinichiului creşte secreţia de renină. Reacţii adverse date de vasodilataţie: cefalee,
roşeaţă, greţuri, edeme mameolare.
Indicaţii speciale ale blocantelor de calciu sunt:
 HTA cu angină vasospastică;
 HTA cu diabet zaharat;
 HTA cu astm bronşic; HTA la vârstnici;

4. INHIBITORII ENZIMEI DE CONVERSIE (IEC): Captopril, Enalapril,


Ramipril, Benzapril, Peridopril → acestea produc o vasodilataţie atât arteriolară, cât şi
venoasă. Dintre reacţiile adverse cel mai des se întâlnesc: hipertensiune la începutul
tratamentului, edem perimaleolar, insuficienţă renală reversibilă. Se pot administra în
monoterapie în HTA uşoară sau moderată. Sunt foarte eficace în HTA severă în asociere cu
betablocante sau blocante de calciu. Nu se administrează în insuficienţa renală sau în HTA
renovasculară.

5. INHIBITORII DE ANGIOTENSINĂ II: Losartan, Olmesartan, Valsartan


Pornind de la rolul esenţial pe care sistemul renina - angiotensina îl are în patogeneza
GTA. În decursul ultimelor 2 decade s-au făcut eforturi deosebite în încercarea de a bloca
această cascadă patogenică hipertensivă, descoperirea inhibitorilor enzimei de conversie fiind
un mare succes terapeutic. Blocarea receptorilor a AT-1 are un rol important în inhibarea
sistemului renina - angiotensina. Descoperirea unor substanţe active oral care să realizeze
inhibiţia receptorilor AT-1 reprezintă un pas important în tratamentul HTA .

26
Losartanul reprezintă prototipul acestor noi clase de medicamente . Acesta are absorţie
bună neinfluenţată de ingestia de alimente, se elimină renal şi hepatic. Doza eficientă este de
50 mg /24 h administrate într-o priză dimineaţa. În HTA uşoară şi moderată se poate
administra în monoterapie. În HTA moderată sau HTA la vârstnici se poate asocia cu diuretice
sau blocanţi de calciu. Losartanul nu are efecte secundare semnificative, rareori semnalându-
se ameţeli, nu se administrează în timpul gravidităţii datorita riscului de toxicitate fetală.

III. TRATAMENTUL H.T.A COMPLICATE

1. Encefalopatia hipertensivă - este un sindrom clinic care constă din simptome şi


semne neurologice cu caracter acut, tranzitoriu determinat de o criză hipertensivă.
Medicamentul de selecţie este Nitroprisuatul de Na (în doză de 0,25 - 10 micrograme/kgc/min
în perfuzie până la obţienerea unor valori tensionale convenabile). Ca alternativă se pot folosi :
diazeban, rezenpina. Pentru combaterea ademului cerebral : sulfat de magneziu 25%,
2-4 fiole /24h i.v. administrat foarte lent soluţii hipertone (gluzoză 33%, manitol 20%, dextran
în perfuzie lentă).
2. Insuficienţă coronariană acută - sunt indicate nifedipina sau verapamil, rezerpina,
nitroprusitul de natriu.
3. Insuficienţă cardiacă - se administrează cardiotonice (digoxin) şi diuretice cu
prudenţă, IEC, antihipertensive netahicardizante: clonidina - metildopa
4. Insuficienţă renală - este recomandată dietă desodată şi diureticele de ansă în doze
mari la care se asociază blocante de calciu, hidralazina.

IV. PREVENIREA HIPERTENSIUNII ARTERIALE

În ultimii ani, interesul pentru profilaxia primară a hipertensiunii arteriale este în


continuă creştere. Programele de profilaxie se adresează atât perosanelor de risc cât şi
colectivităţilor de risc, precum şi întregii populaţii. Măsurile preventive trebuie aplicate din
copilărie şi adolescenţă:

Profilaxia prevede următoarele obiective:


 reducerea consumului de sare la 3-5 g/zi;
 reducerea greutăţii corporale;
27
 combaterea obezităţii din copilărie şi adolescenţă;
 activitate fizică;
 interzicerea fumatului, consumului de alcool;
 evitarea stărilor conflictuale (stres);
 controlul periodic al TA la cei care au antecedente familiale hipertensive;

Profilaxia secundară: constă în prevenirea complicaţiilor la nivelul „organelor ţintă”


-creier, cord, rinichi - prin diagnosticarea precoce şi tratamentul corect al HTAE. Tratamentul
antihipertensiv pe termen lung este semnificativ deoarece a redus frecvenţa insuficienţei
cardiace, AVC şi insuficienţei ranale cronice.

Urmărirea bolnavului în ambulator: Bolnavul trebuie urmărit şi la domiciliu lunar


de către medicul de familie şi trimestrial de medicul specialist.
Cu aceste ocazii se urmăreşte:
 Starea critică a bolnavului;
 Tensiunea arterială;
 Fundul de ochi,
 Electrocardiograma;
Asistenta medicală participă cu medicul atât la examinările clinice cât şi la cele
paraclinice, la educaţia sanitară, privind modul de viaţă şi alimentaţie corectă a bolnavului
hipertensiv, la fel şi urmărirea tratamentului.

III.12. REGIMUL ALIMENTAR.

In primul rând, se recomandă o cură de lungă durată (două luni) cu sucuri de legume (câte 50
ml suc de sfeclă roşie, morcov, pătrunjel, păstârnac, tomate), cu adaosul unei linguriţe de suc
de usturoi, hrean şi lămâie, din care se beau câte 2-3 pahare pe zi.

Dacă nu există contraindicaţii pentru alte afecţiuni, se pot consuma zilnic câte 2-3 căţei de
usturoi (cu 30 minute înainte de mese) care influenţează favorabil ritmul şi contracţiile inimii,
având un important rol vasodilatator şi hipotensiv. Usturoiul poate fi utilizat şi sub diferite
forme farmaceutice (infuzie, decoct, tinctură). Efecte bune s-au constatat prin folosirea de

28
fiertură cu teci uscate de fasole sau decoct din rădăcini şi frunze de pătrunjel la care se adaugă
puţin usturoi.

În fiecare dimineaţă, pe stomacul gol, se bea o limonadă preparată din zeama unei lămâi,
îndulcită cu zahăr sau miere de albine. O altă reţetă de casă constă din tocarea unei lămâi
(inclusiv coaja) care se amestecă cu 10 g drojdie de bere şi se consumă, fracţionată în două
reprize din cantitatea preparată. Tot dimineaţa (înainte de micul dejun) şi seara (înainte de
culcare) se va consuma câte o lingură de ulei de măsline, porumb sau floarea soarelui, care au
efecte dietetice contra hipertensiunii prin dizolvarea colesterolului sanguin şi a lipidelor serice.

În cazuri mai grave, cu tensiuni peste 18-20 cm Hg, regimul alimentar prevede, săptămânal, o
zi de cruţare numai cu legume şi fructe, iar la persoanele obeze cura se prelungeşte la 2-3 zile
pe săptămână.
În restul zilelor se trece la o alimentaţie cu legume şi fructe, bogate în săruri de potasiu şi în
vitamine, care degradează colesterolul din ficat şi din vasele sanguine. Dintre legumele şi
fructele proaspete se recomandă a se consuma zilnic usturoi, ceapă, praz, salată verde,
leuştean, mazăre, fasole (păstăi şi boabe), tomate, ţelină (rădăcini şi frunze), sfeclă roşie,
hrean, pere, pepene verde, banane. Acestea asigură o bună funcţionare a arterelor prin
conţinutul ridicat în fibre, vitamine şi elemente nutritive.

Sunt interzise: carnea de porc, raţă şi gâscă, mezeluri, afumături, grăsimi animale, prăjeli,
vânat, peşte gras de crescătorie şi sărat, organe, conserve din carne şi peşte, brânzeturi sărate,
caşcaval, gălbenuş de ou, condimente iuţi, murături, produse zaharoase, snacks-uri, fructe
oleaginoase, cafea, tutun, ape minerale sodate, băuturi acidulate şi alcoolice.

CAPITOLUL V
ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ÎNGRIJIREA
PACIENŢILOR CU HIPERTENSIUNE ARTERIALĂ

29
Bolnavii cu HTA trebuie atent supravegheaţi pentru a preveni posibile complicaţii.
Pentru obţinerea de rezultate bune asistenta medicală trebuie să stabilească anumite obiective
şi intervenţiile aplicate practic să obţină o evoluţie bună a bolii:

INTERVENŢII AUTONOME :
1. Asigurarea condiţiilor de microclimat:
- se asigură condiţiile de microclimat
- temperatura în salon 18-20 0 C
- aerisire corespunzătoare
- evitarea curenţilor
2. Măsoară zilnic şi supraveghează funcţiile vitale şi vegetative (dimineaţa şi seara):
- tensiunea arterială, P, R, D, scaun → se notează în F.O a bolnavului
3. Asigurarea condiţiilor de igienă şi confort:
- patul va fi accesibil pe ambele părţi
- toaleta bolnavului
- schimbarea lenjeriei de pat şi corp
- toaleta cavităţii bucale
4. Urmărirea zilnică:
- a comportamentului bolnavului
- poziţia
- expresia feţei
- somn
- stare psihică
- greutate corporală

5. Sesizarea apariţiei unor modificări patologice:


- edem
- modificări de culoare ale tegumentelor
- erupţii cutanate
- transpiraţii
6. Măsoară zilnic:
30
- greutatea şi diureza pacientului
7. Realizează zilnic:
- bilanţul ingestie - excreţie
8. Efectuează:
- masaj în sensul circulaţiei
- învaţă pacientul să ridice membrele inferioare în repaus deasupra capului pentru o
mai bună circulaţie.
9. Obţinerea unei bune colaborări, câştigarea încrederii prin:
- determinarea pacientului să-şi exprime neliniştea şi îngrijorarea
- supravegherea continuă a pacientului
- punerea pacientului în legătura cu alţi pacienţi de aceeaşi vârstă şi boală, doar cu
evoluţii favorabile.
- combaterea anxietăţii
10. Alimentaţia pacientului.va fi conform dietei:
- hiposodat
- hipolipidc
- hipocaloric
11. Realizarea educaţiei pentru sănătate a pacientului:
- cu privire la regimul igieno-dietetic pe care trebuie sâ-1 adopte după externare
- regimul de viaţă echilibrat (alternarea perioadelor de activitate cu perioade de
repaus)
- evitarea stresului psihic (stării conflictuale, surmenaj intelectual, eviatarea emoţiilor
puternice şi enervărilor)
- modul de administrare a medicamentelor
- sesizarea medicului în cazul apariţiei unei modificări
- combaterea obezităţii
- exerciţii fizice, plimbarea
- alimentaţie echilibrată
- control periodic la dispensar
- se va încerca să se restabilească la aceşti bolnavi încrederea în sine, pentru a-şi putea
continua activitatea profesională
12. Asitenta medicală îşi va lua câteva precauţii la administrarea medicamentelor
hipotensoare:
31
- supraveghează anumite efecte secundare ale medicamentelor : greţuri, vărsături,
diaree, erupţi cutanate, tulburări de vedere, HTA, căderea părului etc.
- va urmări tulburările la nivelul cordului SNC şi nivelul cardio-vascular
- va urmări ionograma deoarece anumite diuretice produc sporirea de electroliţi (K)
care este responsabil de existenţa obezităţii, şi aritmiilor (exemplu Furosemid)
- va învaţă pacientul să mănânce anumite alimente bogate în K - cartofi, varză,
conopidă, roşi, portocale, banane, prune uscate.
- va explica pacientului importanţa respectării tratamentului igieno dietetic şi
medicamentos.

INTERVENŢII DELEGATE:
1. Recoltarea produselor biologice şi patologice:
- pacientul va fi informat despre investigaţiile ce urmează să se efectueze,
- recoltarea de sânge - USH - hemoleucogramş - glicemie, uree, acid uric, creatinină,
ionograma (Na, K, Ca, CI ),fosfatoză, alcalină, lipide.
- recoltarea de urină - se" determină cantitatea, densitatea, proteinuria, leucocituria,
hematuria si urocultura.
2. Pregăteşte pacientul pentru explorări:
- ECG - înregistrarea grafică a rezultantei fenomenelor bioelectrice din cursul unui
ciclu cardiac.
- Fonocardiograma - reprezentarea grafică a zgomotelor produse în cursul unui ciclu
cardiac.
- Ecocardiograma - metodă de explorare bazată pe înregistrarea ultrasunetelor străbătu-
te şi reflectate la nivelul cârdului.
- Oscilometria - metodă prin care se evidenţiază amplitudinea pulsaţiilor peretelui
arterial cu ajutorul oscilometrului(pachan). Aparatul este alcătuit dintr-un cadran gradat în
unităţi, manşetă pneumatică cu două camere în care pompăm aerul cu o pană de cauciuc.

CAPITOLUL VI
METODE ŞI MIJLOACE DE LUCRU

Procesul de îngrijire a bolnavului este o metodă organizată şi sistematică care permite


acordarea de îngrijiri individualizate. Demersul de îngrijire este central pe reacţiile particulare
32
ale fiecărui individ la o modificare reală sau potenţială de sănătate. Aplicarea procesului de
îngrijire necesită indentificarea nevoilor pacientului pe plan bio-psiho-social, cultural şi
spiritual şi găsirea surselor de dificultate care împiedică satisfacerea nevoilor.
Mijloace de lucru
Ca mijloace de lucru în acestea lucrare s-au folosit:
1. Observaţia - prin care am studiat cu atenţie comportamentul bolnavului în mai multe
momente ale zilei.
2. Conversaţia - am folosit interviul în vederea obţinerii informaţiilor referitoare la starea
fizică şi psihică a bolnavului folosind întrebările şi ascultarea pacientului şi alte deprinderi de
comunicare. Studiul foii de observaţie.

Metode de lucru
Metode de lucru care m-au ajutat la obţinerea unor informaţii despre starea de sănătate
a pacientul sunt:
Inspecţi, prin intermediul căreia am studiat - poziţia bolnavului, culoarea tegumentelor şi
mucoaselor, boltirea regiunii precardiale, gesturile bolnavului.

Metoda studiului de caz care cuprinde:


1. Culegerea datelor:
- date pe care le-am cules de la pacient şi din FO a pacientului şi anume:
- date de ordin medical referitoare la diagnosticul medical, examinării şi tratamentului.
- date de ordin uman - fizic, care se referă la capacitatea actuală prin evaluarea treptată
a autonomiei persoanei pentru a depista situaţia actuală.
- date de ordin psihologic - se referă la capacitatea de stres.
- date în legătura cu mediul înconjurător care cuprinde - mediul familial, profesional,
cultural.
- date generale despre vârstă, sex, stare civilă.
- antecedente personale.
- antecedente heredo - colaterale.

2. Interpretarea datelor:
Pentru identificarea problemelor pacientului legate de starea lui (fiziologică) fizică,
psihică, mediul înconjurător, şi activitatea culturală.
33
Analiza şi interpretarea datelor dă posibilitatea să scoatem în evidenţă probleme
particulare ale pacientului, manifestări de dependenţă şi sursa care a determinat problema
pacientului, precum şi stabilirea bilanţului de independenţă, dependenţă.

3. Planificarea îngrijirilor: permite stabilirea obiectivelor şi planificarea îngrijirilor. Se face în


scopul de depistării pacienţilor care nu pot să-şi satisfacă singuri nevoile pentru rezolvarea
problemelor de dependenţă.
Formularea obiectivului : - obiectivele indică rezultatul pe care dorim să îl atingă
pacientul şi planificarea îngrijirilor, determină îngrijiri sau acţiuni care trebuie să diminueze
infirmitatea.
Obiectivele : - pot fi subdivizate în două categorii:
a) Obiectivele privind starea fizică sau fiziologică : descriu starea aşteptată, dorită, asupra
căreia pacientul nu are control voluntar.
b) Obiectivele ce privesc comportamentul.

4. Intervenţii: efectuarea injecţiilor se face conform planului de intervenţii elaborat.


Intervenţiile cuprind activitatea proprie a asistentei cât şi activitatea delegată.

5. Evaluarea: se face o întoarcere în urma procesului de îngrijire şi se evaluează rezultatele


obţinute. Prin evaluare se verifică dacă obiectivul a fost atins. Dacă obiectivul nu a fost atins,
se revine asupra procesului de îngrijire.

34
CAPITOLUL VII
Prezentare de caz
CAZUL I

Numele şi prenumele: D.S.


Vârsta: 61 ani
Sex: masculin
Domiciliul: loc.Cluj-Napoca, Jud.Cluj
Ocupaţia: pensionar de boală
Naţionalitate: român
Limba vorbită: română
Stare civilă: căsătorit
Religia: ortodoxă
Grupa sanguină: AB IV
Alergii: nu are
Data internării: 27.01.2016
Data externării: 06.02.2016
Diagnosticul la internare:
 HTA esenţială stadiul II
 Epistaxis
 Cardiopatie ischemică cronică
Motivele internării: epistaxis, cefalee, ameţeli, HTA=220/90 mmHg, dureri precordiale la
efort, tulburări de vedere şi de echilibru
Antecedente heredo-colaterale: mama hipertensivă
Antecedente personale: vechi hipertensiv
Condiţiile de viaţă şi muncă: este căsătorit şi locuieşte împreună cu soţia şi cu fiul său într-o
casă particulară
Comportamentul faţă de mediu:
35
 corespunzător
 orientare în timp şi spaţiu; colaborează şi este comunicativ

Istoricul bolii:
Bolnavul în vârstă de 61 de ani se internează de urgenţă, la serviciul de cardiologie a
Spitalului Clinic de Recuperare, în salonul 216, prezentând epistaxis, dureri precordiale la
efort, tulburări de vedere şi de echilibru. Pacientul este cunoscut ca hipertensiv de aproximativ
6 ani, prezintă cardiopatie ischemică dureroasă care apare mai ales la efort fizic. Se instituie
tratament medicamentos şi se încep investigaţiile necesare.

Valorile funcţiilor vitale în ziua internării:


Valorile bolnavului Valorile normale
TA=220/90 mmHg TA=140/80 mmHg
P=90 pulsaţii/minut P=80 pulsaţii/minut
R=16 resp/min R=18 resp/min
T=36,5°C T=36,5°C

Examenul de laborator:

Examinarea Mod de recoltare Rezultate Valori normale


VSH 0,4 ml citrat de Na VSH - 2h=50 mm; VSH=1-10mm/h
3,8%,se aspira sânge 7-15mm/h
-1h=22 mm
până la 2 ml.
Leucocite Înţeparea pulpei L6400mmc L=4200-8000
degetului.Se
Hemoglobina recolteaza 2 ml sânge Hgb=15% Hgb=14-16g%
pe cristale de EDTA.
Trombocite T=21400 T=150-400000mmc

Hematocrit Htc=45% Htc=40-45%


Fibrinogen 0,5 ml citrat de F=170mg% F=200-400mg%
Na3,8% si 4,5 ml
sange
Glicemie 5-10 ml G=95mg% G=80-120mg%
sânge,puncţie
venoasă
Uree 5-10 ml U=25 mg% U=20-40mg%
sânge,puncţie

36
venoasă
Creatinina C=2,4mg% C=0,6-1,2mg%

Acid uric A.U=1-2 mg% A.U=2-6mg%


Colesterol 5-10 ml 240 mg% 180-280mg%
sânge,puncţie
venoasă

CULEGEREA DATELOR PE CELE 14 NEVOI FUNDAMENTALE

1. Nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie:


- în ziua internării pacientul prezintă respiraţia pe gură din cauza hemoragiei nazale
- la efort fizic pacientul prezintă dureri precordiale sub formă de înţepături
- valorile tensionale sunt crescute: 220/90 mmHg, pacientul prezintă o hipertensiune
- frecvenţa respiraţiei este de 16 respiraţii/minut
- P=85b/min, uşoară tahicardie
2. Nevoia de a bea şi a mânca:
- alimentaţia se realizează în mod activ
- este prezent reflexul de deglutiţie
- nu are proteză dentară
- pacientul respectă orarul meselor de 3 x/zi, are un apetit bun, masticaţia pacientului
este eficace
- nu prezintă alergii la niciun fel de alimente
- consumă lichide în limitele normale 1,5-2 l/zi, având cunoştiinţă despre necesităţile
organismului
- datorită valorilor tensionale crescute după internare se instituie un regim alimentar
strict hiposodat şi hipocaloric
- pacientul foloseşte un regim alimentar bogat în vitamine, săruri minerale şi proteine
- G=75 kg, Î=1,72 cm
3. Nevoia de a elimina:
- pacientul are micţiuni spontane, nedureroase, în număr de 2-3 micţiuni pe zi şi 1-2
micţiuni pe noapte, având o diureză de cca.1700 ml
- urina este limpede, normal colorată

37
- eliminarea scaunului este conştient, normal, cu consistenţă păstoasă omogenă, miros
fecaloid, cu o frecvenţă de 1-2 scaune/zi
- transpiraţia nu are nici un caracter deosebit, fiind prezente în cantitate normală uşor
accentuate la mişcări de efort fizic

4. Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură:


- sistemul locomotor este integru şi mobil
- în primele zile datorită tulburărilor de vedere şi de echilibru, pacientul se deplasează
numai dacă este necesar
- pacientul este capabil să se deplaseze singur, fără ajutor, prezintă o bună mobilitate
articulară, având mişcări cu amplitudini normale
5. Nevoia de a dormi şi a se odihni:
- din relatările pacientului am aflat că în primele nopţi a dormit foarte greu, din cauza
anxietăţii şi a neliniştii
- dacă are insomnii foloseşte somnifere şi sedative ca Diazepam, 1 tb/zi (seara),
Ciclobarbital, Fenobarbital 1tb/zi (seara)
- pacientul doarme în medie 7-8 ore pe noapte şi aproximativ 1-1,5 ore după masă
- se odihneşte citind ziare sau privind la televizor
6. Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca:
- pacientul se poate îmbrăca şi dezbrăca singur şi poate să îşi aleagă singur
îmbrăcămintea, conform climatului şi circumstanţelor
7. Nevoia de a menţine temperatura corpului în limite fiziologice:
- pacientul preferă o temperatură de 18-20°C
- pacientul este afebril T=36,7°C
8. Nevoia de a menţine tegumentele curate şi integre:
- pacientul are un aspect îngrijit
- tegumentele şi mucoasele sunt normal colorate, calde, uscate
- părul este tuns scurt, unghiile îi sunt tăiate şi sunt de culoare roz
- îşi face toaleta cavităţii bucale de 2 ori pe zi

38
9. Nevoia de a evita pericolele:
- pacientul este orientat temporo-spaţial
- îşi ia medicamentele conform indicaţiilor medicului
- nu are probleme de auz, vedere

10. Nevoia de a comunica:


- comunică cu cei din salon şi cu personalul medical
- vorbeşte limba română
- vorbeşte clar şi se exprimă uşor
- îi place să discute diverse probleme cu pacienţii din salon
11. Nevoia de a acţiona conform propriilor credinţe şi valori, de a practica
religia:
- pacientul este de religie ortodoxă
- merge la biserică duminica şi de sărbători
- se roagă seara şi citeşte Biblia
- posteşte vinerea
- nu concepe boala ca o pedeapsă, ci ca o întâmplare nefericită
12. Nevoia de a fi ocupat şi realizat:
- înainte de spitalizare pacientul îşi ajuta copii şi nepoţii
- îi place să se ocupe de gospădărie şi să participe la educarea nepoţilor
- consideră că s-a realizat pe plan familial
- colaborează cu echipa de îngrijire
13. Nevoia de a se recrea:
- în timpul liber povesteşte cu colegii de salon
- ascultă radioul, citeşte reviste, urmăreşte emisiunile TV
14. Nevoia de a învăţa cum să-ţi păstrezi sănătatea:
- capacitatea de a memora şi capacitatea creierului sunt normale
- pacientul îşi manifestă interesul pentru a afla mai multe despre boala sa sau despre
eventualele complicaţii
- este conştient că trebuie să urmeze un regim alimentar strict, hiposodat şi hipocaloric

39
- pacientul se interesează de recomandările medicului atât în timpul spitalizării cât şi
după externarea sa.
In urma culegerii datelor pe cele 14 nevoi am identificat urmatoarele probleme.
 Obstrucţia căilor nazale cu secreţie sanguinolentă din cauza puseului de HTA
manifestată prin epistaxis şi incapacitate de a respira pe nas;
 Dureri precordiale datorită cardiopatiei ischemice manifestate prin dureri sub formă
de înţepături şi palpitaţii;
 Risc de complicaţii datorită HTA manifestată prin AVC, encefalopatie hipertensivă.

Problemele Obiective Interventii Evaluare


pacientului Autonome Delegate
1. Obstrucţia căilor Pacientul să poată -am aşezat -am aplicat un Datorită intervenţiilor
nazale cu secreţie respira pe nas pacientul cu capul tamponament cu efectuatese opreşte
sanguinolentă din cauza fără probleme în în hiperextensie Adrenostazin cu sângerarea,iar după 48
puseului de HTA 24-48 de ore. -am învăţat scop hemostatic de ore pacientul respiră
manifestată prin pacientul să aplice şi pe nas fără dificultate
epistaxis, incapacitatea policele pe septul
de a respira pe nas. nazal, nara care
sângerează, timp
de 5-10 minute
- am explicat
pacientului să nu
îşi sufle nasul
-am indicat
pacientului să
îndepărteze
secreţiile nazale,
însă cu mare
prudenţă şi numai
după oprirea totală
a epistaxisului

40
2. Dureri precordiale Pacientul să aibe -am liniştit Am administrat: Peste o oră durerea se
din cauza cardiopatiei durerea pacientul, i-am -Nitropector ameliorează, iar în
ischemice manifestate ameliorată după asigurat un climat 3x1/zi- termen de 24 de ore
prin dureri sub formă 1h de linişte şi Algocalmin2x1/zi pacientul nu mai
de înţepături şi Pacientul să nu securitate prin prezintă dureri
palpitaţii. prezinte dureri înlăturarea precordiale.
precordiale în excitanţilor psihici
termen de 24 h -am întărit
încrederea
pacientului
explicându-i că fac
tot ce pot pentru
ameliorarea durerii
-am explicat
pacientului că dacă
îşi respectă
regimul hiposodat,
hipocaloric şi
tratamentul boala
poate fi ţinută sub
control

41
EPICRIZA
Bolnav în vârstă de 61 ani, se internează în data de 27.01.2012 de urgenţă în secţia de
cardiologie a Spitalului Clinic de Recuperare, prezentând epistaxis, dureri precordiale la efort,
tulburări de vedere şi de echilibru. Bolnavul este cunoscut ca hipertensiv de aproximativ 6 ani.
Se instituie tratament medicamentos (Nitropector 3x1/zi, Algocalmin 2x1/zi, Furosemid 1f/zi,
Nifedipin 3x1tb/zi, Ergoceps 2x10 pic/zi, MgSO4 1f/zi) şi se încep investigaţiile necesare.
La externare (06.02.2012) starea pacientului este ameliorată şi i se recomandă
următoarele:
- să consume multe fructe şi legume proaspete
- dietă hiposodată şi hipolipidică
- respectarea tratamentului conform prescripţiilor medicale
- control de specialitate peste 2 luni

42
Prezentare de caz
CAZUL II

Numele şi prenumele: F.C.


Vârsta: 58 ani
Sex: masculin
Domiciliul: Mociu, Jud.Cluj
Ocupaţia: Contabli , SC. AMIRA SRL
Naţionalitate: român
Stare civilă: căsătorit, 2 copii
Religia: ortodoxă
Grupa sanguină: B III
Alergii: nu se stie alergic
Data internării: 01.01.2017
Data externării: 13.0.2017
Diagnosticul la internare:
 HTA stadiul II
 cardiopatie ischemică
Motivele internării: valori tensionale crescute 190/110 mmHg, dispnee de efort, tahicardie
Antecedente heredo-colaterale: mama hipertensivă; tată sănătos
Antecedente personale:
 HTA de 10 ani
Condiţiile de viaţă şi muncă: este căsătorit, are 2 copii, locuieşte cu soţia.
Comportamentul faţă de mediu:
 orientat temporo-spaţial
 colaborează şi este comunicativ

Istoricul bolii:

43
Pacient în vârstă de 58 ani cunoscut cu HTA de 10 ani şi FIA crescută aproximativ 3
ani, se prezintă pentru accentuarea dispneei de efort Prezintă valori tensionale ridicate
TA=190/110 mmHg. Se internează pentru tratament şi investigaţii de specialitate.
Valorile funcţiilor vitale în ziua internării:
Valorile bolnavului Valorile normale
TA 190/110 mmHg TA=140/80 mmHg
P=100 b/minut P=80 pulsaţii/minut
R=18 resp/min R=18 resp/min
T=36,5°C T=36,5°C

Examinarea Mod de recoltare Rezultate Valori normale


VSH 0,4 ml citrat de Na VSH - 2h=51 mm; VSH=1-10mm/h
3,8%,se aspira sânge 7-15mm/h
până la 2 ml.
Leucocite Înţeparea pulpei L6000mmc L=4200-8000
degetului.Se
Hemoglobina recolteaza 2 ml sânge Hgb=33% Hgb=14-16g%
pe cristale de EDTA.
Trombocite T=21000 T=150-400000mmc

Hematocrit Htc=40,6% Htc=40-45%


Fibrinogen 0,5 ml citrat de F=200mg% F=200-400mg%
Na3,8% si 4,5 ml
sange
Glicemie 5-10 ml G=138mg% G=80-120mg%
sânge,puncţie
venoasă
Uree 5-10 ml U=25 mg% U=20-40mg%
sânge,puncţie
Creatinina venoasă C=2,3mg% C=0,6-1,2mg%

Acid uric A.U=1-2 mg% A.U=2-6mg%


Colesterol 5-10 ml 125 mg% 180-280mg%
sânge,puncţie
venoasă

44
CULEGEREA DATELOR PE CELE 14 NEVOI FUNDAMENTALE

1. Nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie:


- pacientul prezintă dispnee la efort
- valorile tensionale sunt crescute: 190/110 mmHg, puls tahicardic=100b/min
- frecvenţa respiraţiei este de 18 respiraţii/minut
2. Nevoia de a bea şi a mânca:
- Bolnavul are dentiție completă, apetit păstrat, consum de lichide în funcție de nevoie.

- consumă lichide în limitele normale (1,5-2l), are noţiuni despre necesităţile organismului
3. Nevoia de a elimina:
Micțiuni spontane nedureroase cu o frecvența de 3-4 ori pe zi, prezintă
grețuri,transpirațîi reci generalizate.,având o diureză de cca.1600-1700 ml

4. Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură:


- sistemul locomotor este integru şi mobil
- datorită faptului ca pacientul prezintă dispnee pacientul acuza dureri ale memrelor
inferioare
5. Nevoia de a dormi şi a se odihni:
- pacientul nu acuză dificultăţi în nevoia de a dormi şi a se odihni
- doarme 7 ore pe noapte iar dimineata se trezeste obosit

6. Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca:


- pacientul se poate îmbrăca şi dezbrăca singur şi poate să îşi alege
singurvestimentatia, conform climatului şi circumstanţelor .

7. Nevoia de a menţine temperatura corpului în limite fiziologice:


- pacientul are temperatura corpului între 36,5 - 36,8°C , uneori este sensibil la frig.

8. Nevoia de a menţine tegumentele curate şi integre:

45
Tegumentele și mucoasele sunt normal coloarte și integre fără leziuni de grataj, își
efectuează singur toaletă corporală
9. Nevoia de a evita pericolele:
- pacientul fiind intelectual are capacitatea să evite pericolele şi să prevină infecţiile
prin respectarea regulilor de igienă,uneori prezinta un facies crispat.

10. Nevoia de a comunica:


Pacientul are o exprimare fluență și este foarte sociabilă datorită și meseriei pe care o
are.

11. Nevoia de a acţiona conform propriilor credinţe şi valori, de a practica


religia:
- pacientul este de religie ortodoxă, merge la biserică de sărbători
12. Nevoia de a fi ocupat şi realizat:
Pacientul este mulțumit de statutul actual.
13. Nevoia de a se recrea:
- în timpul liber pacientul ascultă radioul, ascultă mai ales ştirile şi muzică populară
- câteodată mai citeşte ziare
14. Nevoia de a învăţa cum să-ţi păstrezi sănătatea:
Pacientul este interesat de boală lui, ascultă și vizionează emisiunile cu tematică
medicală. Face tratamente naturiste și homeopate uneori.

In urma culegerii datelor pe cele 14 nevoi am identificat urmatoarele probleme


1. Dispnee la efort manifestată prin senzaţie de sufocare, tahipnee R=22r/min,
2. Circulaţie inadecvată din cauza tulburării funcţiei cardiace manifestată prin cefalee,
ameţeli, tahicardie 100 b/min, HTA 190/110 mmHg;
3. Alterarea confortului psihic şi fizic din cauza dispneei de efort şi repaus manifestată prin
anxietate şi nelinişte;

46
4. Alterarea integrităţîi fizice şi psihice datorită efectului bolii manifestată prin durere,
limitarea miscărilor, frică.

PROBLEMA OBIECTIVE INTERVENŢII EVALUARE


PACIENTULUI AUTONOME DELEGATE
1. Dispnee la efort, 22 Pacientul să -am asigurat un -Miofilin În urma
respiratii/min respire cu microclimat optim în 2x1tb/zi+ intervenţiilor
minimum de salon, am aerisit de oxigen la autonome şi
dificultate în câte ori a fost nevoie nevoie delegate
termen de 3 - am recomandat să pacientul
zile. se aşeze în poziţie prezintă dispnee
semişezândă mai ameliorată, iar
ales în timpul ritmul de
dispneei respiraţie a
- am recomandat scăzut la 18
pacientului să reducă r/min.
efortul fizic

2. Circulaţie inadecvată Pacientul să Pentru ca pacientul Cordil2x1/zi In urma


din cauza tulburării prezinte valori să respire liber pe - Digoxin interventiilor
funcţiei cardiace tensionale în nas voi umezi aerul 1tb/zi pacientul respira
tahicardie, HTA 190/110 limitele din salon, - mai usor,
mmHg, tahicardie normale. administrez oxigen dispneea se
=100b/min. pe masca, reduce.
bronhodilatatoare şi
antialgice la indicatia
medicului,asigur
poziţia semişezândă

47
3. Alterarea confortului Pacientul să -am liniştit pacientul În urma
psihic şi fizic din cauza prezinte - l-am sfătuit să evite intervenţiilor
dispneei de efort ameliorarea stresul fizic şi psihic autonome
manifestat prin anxietate stării de şi să ceară ajutor la pacientul nu mai
şi nelinişte. anxietate în nevoie prezintă
termen de 12 - i-am furnizat anxietate.
ore. pacientului
cunoştinţele necesare
despre boală,
tratament şi regim
alimentar
- l-am încurajat să
discute despre teama
şi anxietatea lui cu
privire la
prognosticul bolii

4.Dificultate în a se Pacientul să -Respect orele de -Am În urma


odihni datorită anxietatii, aibă un somn somn ale bolnavului, administrat intervenţiilor
durerii şi dispneei odihnitor din aerisesc salonul, Dormicum autonome şi
manifestată prin punct de asigur o temperatura 1x1/zi seara delegate
insomnie. vedere calitativ adecvata, la ora 20 pacientul
si cantitativ administrez la prezinta un somn
indicatia medicului odihnitor
somnifere

EPICRIZA

48
Pacientul în vârstă de 58 ani cunoscut cu HTA de 10 ani se prezintă în data de 01.01 la
Spitalul Clinic de Cardiologie acuzând că dispneea de efort La externare starea pacientului
este ameliorată.
Se recomandă:
- evitarea eforturilor fizice
- să consume multe fructe şi legume proaspete
- dietă hiposodată şi hipolipidică
- respectarea tratamentului conform prescripţiilor medicale
- control de specialitate peste 30 zile

49
Prezentare de caz
CAZUL III

Numele şi prenumele: P.S


Vârsta: 67 ani
Sex: masculin
Domiciliul: Feleac, Jud.Cluj
Ocupaţia: pensionar
Naţionalitate: român
Limba vorbită: română
Stare civilă: căsătorit
Religia: ortodoxă
Grupa sanguină: A II
Alergii: nu are
Data internării: 11.01.2015
Data externării: 23.02.2015
Diagnosticul la internare:
 HTA esenţială stadiul II (severă)
 bronşită cronică tabagică
 cardiopatie cronică ischemică
Motivele internării: valori tensionale crescute 230/110 mmHg, dispnee de efort şi repaus,
tahicardie
Antecedente heredo-colaterale: mama hipertensivă; tată sănătos
Antecedente personale:
 HTA de 10 ani
 bronşită cronică tabagică
 AVC în urmă cu 7 luni
Condiţiile de viaţă şi muncă: este căsătorit, are 3 copii, locuieşte cu soţia. Acum este
pensionar, se ocupă mai ales cu agricultura.
Comportamentul faţă de mediu:

50
 orientat temporo-spaţial
 colaborează şi este comunicativ

Istoricul bolii:
Pacient în vârstă de 67 ani cunoscut cu HTA de 10 ani şi FIA crescută aproximativ 3
ani, se prezintă pentru accentuarea dispneei de efort şi apariţia de dispnee şi în repaus. Prezintă
valori tensionale ridicate TA=230/110 mmHg. Se internează pentru tratament şi investigaţii de
specialitate.
Valorile funcţiilor vitale în ziua internării:
Valorile bolnavului Valorile normale
TA=230/110 mmHg TA=140/80 mmHg
P=100 b/minut P=80 pulsaţii/minut
R=18 resp/min R=18 resp/min
T=36,5°C T=36,5°C

Examinarea Mod de recoltare Rezultate Valori normale


VSH 0,4 ml citrat de Na VSH - 2h=51 mm; VSH=1-10mm/h
3,8%,se aspira sânge 7-15mm/h
până la 2 ml.
Leucocite Înţeparea pulpei L6600mmc L=4200-8000
degetului.Se
Hemoglobina recolteaza 2 ml sânge Hgb=43% Hgb=14-16g%
pe cristale de EDTA.
Trombocite T=21500 T=150-400000mmc

Hematocrit Htc=41,6% Htc=40-45%


Fibrinogen 0,5 ml citrat de F=180mg% F=200-400mg%
Na3,8% si 4,5 ml
sange
Glicemie 5-10 ml G=88mg% G=80-120mg%
sânge,puncţie
venoasă
Uree 5-10 ml U=25 mg% U=20-40mg%
sânge,puncţie
Creatinina venoasă C=2,4mg% C=0,6-1,2mg%

Acid uric A.U=1-2 mg% A.U=2-6mg%


Colesterol 5-10 ml 120 mg% 180-280mg%
sânge,puncţie
venoasă

51
CULEGEREA DATELOR PE CELE 14 NEVOI FUNDAMENTALE

1. Nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie:


- pacientul prezintă dispnee la efort care în ultima vreme apare şi la repaus
- valorile tensionale sunt crescute: 230/110 mmHg, din această cauză pacientul prezintă
cefalee, ameţeli, puls tahicardic=100b/min
- frecvenţa respiraţiei este de 18 respiraţii/minut
2. Nevoia de a bea şi a mânca:
- alimentaţia se realizează în mod activ, refluxul de deglutiţie este prezent, nu are
proteză dentară
- pacientul respectă orarul meselor de 3 x/zi, are un apetit bun
- în timpul spitalizării pacientul urmăreşte un regim alimentar strict hiposodat,
hipolipidic
- înainte de spitalizare nu prea a urmat un regim strict
- trebuie menţionat că pacientul este un fumător vechi, fumează cca.25 ţigări/zi
- consumă lichide în limitele normale (1,5-2l), are noţiuni despre necesităţile
organismului
3. Nevoia de a elimina:
- pacientul are micţiuni spontane, fiziologice, nedureroase, în număr de 2-3/zi şi
1/noapte, având o diureză de cca.1600-1700 ml
- urina este limpede, normal colorată
- în primele 2 zile de spitalizare prezintă constiăaţie din cauza limitării mişcărilor
- transpiraţii fără modificări patologice, fără caracter deosebit fiind prezente în
cantitate normală, uşor accentuate la mişcările de efort fizic
4. Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură:
- sistemul locomotor este integru şi mobil
- datorită că pacientul prezintă dispnee şi la efort minim, este indicat pacientului să
limiteze mişcările şi deplasările
- pacientul este capabil să se deplaseze singur, fără ajutor, prezintă o bună mobilitate
articulară, având mişcări cu amplitudini normale
5. Nevoia de a dormi şi a se odihni:
52
- pacientul nu acuză dificultăţi în nevoia de a dormi şi a se odihni
- doarme în medie 7-8 ore şi câteodată doarme şi după masa 1-2 ore
- se odihneşte citind ziare sau ascultând radioul
6. Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca:
- pacientul se poate îmbrăca şi dezbrăca singur şi poate să îşi aleagă singur
îmbrăcămintea, conform climatului şi circumstanţelor
- are haine aduse de acasă
- prezintă inters pentru o ţinută curată
- lenjeria de corp se schimbă după necesităţi
7. Nevoia de a menţine temperatura corpului în limite fiziologice:
- pacientul are temperatura corpului între 36,5 - 36,8°C
- pacientul în timpul spitalizării nu prezintă febrilitate
- uneori acuză valuri de căldură când valorile TA cresc semnificativ
- la temperaturi ridicate bea lichide reci, la temperaturi scăzute bea lichide calde
8. Nevoia de a menţine tegumentele curate şi integre:
- tegumentele şi mucoasele sunt intacte, umede şi normal colorate
- transpiraţii fiziologice
- deşi pacientul prezintă dispnee şi la eforturi minime efectuează toaleta corpului
singur, fără ajutor
- se bărbiereşte odată pe săptămână
- părul, unghiile sunt îngrijite
- nu neglijează efectuarea îngrijirilor igienice, se spală pe dinţi dimineaţa
9. Nevoia de a evita pericolele:
- pacientul fiind intelectual are capacitatea să evite pericolele şi să prevină infecţiile
prin respectarea regulilor de igienă
- de obicei, pacientul se ridică cu multă grijă din pat pentru a evita stările de rău

10. Nevoia de a comunica:


- pacientul fiind comunicativ participă la discuţii cu colegii din salon şi cu personalul
medical

53
- îi place să povestească cu colegii de salon dacă nu se simte rău
- comunicarea se realizează verbaş, limbajul folosit este adecvat corect
11. Nevoia de a acţiona conform propriilor credinţe şi valori, de a practica
religia:
- pacientul este de religie ortodoxă
- merge la biserică de sărbători
- se roagă seara şi posteşte vinerea
- nu concepe boala ca o pedeapsă, ci ca o întâmplare nefericită

12. Nevoia de a fi ocupat şi realizat:


- îi place să muncească dacă starea de sănătate îi permite
- e preocupat de gospodăria lui, se ocupă cu creşterea animalelor
- consideră că s-a realizat pe plan familial
- colaborează cu echipa de îngrijire
13. Nevoia de a se recrea:
- în timpul liber pacientul ascultă radioul, ascultă mai ales ştirile şi muzică populară
- câteodată mai citeşte ziare
- dacă starea lui generală îi permite se plimbă cu nepoţii
14. Nevoia de a învăţa cum să-ţi păstrezi sănătatea:
- capacitatea de a memora şi capacitatea creierului sunt normale
- pacientul este interesat în privinţa vindecării deoarece acum acceptă toate sfaturile şi
indicaţiile date de personalul medical
- este conştient că trebuie să urmeze un regim alimentar strict, hiposodat şi hipocaloric
prescris de medic
In urma culegerii datelor pe cele 14 nevoi am identificat urmatoarele probleme
5. Dispnee în repaus şi la efort din cauza bronşitei cronice tabagice acutizată manifestată
prin senzaţie de sufocare, sete de aer, tahipnee R=22r/min, tuse;
6. Circulaţie inadecvată din cauza tulburării funcţiei cardiace manifestată prin cefalee,
ameţeli, tahicardie 100 b/min, HTA 230/110 mmHg;
7. Alterarea confortului psihic şi fizic din cauza dispneei de efort şi repaus manifestată prin
anxietate şi nelinişte;
8. Constipaţie din cauza repausului prelungit la pat manifestat prin scaune rare, la 2-3 zile.

54
PROBLEMA OBIECTIVE INTERVENŢII EVALUARE
PACIENTULUI AUTONOME DELEGATE
1. Dispnee în repaus şi la Pacientul să -am asigurat un -Miofilin În urma
efort din cauza bronşitei respire cu microclimat optim în 3x1tb/zi+ intervenţiilor
cronice tabagice acutizată minimum de salon, am aerisit de oxigen la autonome şi
manifestată prin senzaţie dificultate în câte ori a fost nevoie delegate
de sufocare, sete de aer, termen de 3 nevoie, T=20°C, -Ampicilină pacientul
tahipnee 22 r/min, tuse. zile. umiditate 60-70% (500mg) prezintă dispnee
- am recomandat să 1tb/6ore ameliorată, iar
se aşeze în poziţie ritmul de
semişezândă mai respiraţie a
ales în timpul scăzut la 18
dispneei r/min.
-am recomandat
pacientului să
renunţe la obiceiurile
dăunătoare sănătăţii
respectiv la fumat şi
la consumul de
alcool
- am recomandat
pacientului să reducă
efortul fizic

2. Circulaţie inadecvată Pacientul să -am explicat -Plendil În urma


din cauza tulburării prezinte valori necesitatea 2x1/zi intervenţiilor
funcţiei cardiace tensionale în repausului la pat - Digoxin autonome şi
manifestată prin cefalee, limitele -am recomandat să 1tb/zi delegate
ameţeli, tahicardie, HTA normale. evite eforturile fizice -Nitropector circulaţia
230/110 mmHg, şi stresul 3x1/zi pacientului s-a
tahicardie =100b/min. -am explicat ameliorat după 5
necesitatea de a zile

55
accepta regimul
alimentar hiposodat
şi hipocaloric
-am asigurat un
microclimat optim
-am administrat
medicamentele
prescrise de medic

3. Alterarea confortului Pacientul să -am liniştit pacientul În urma


psihic şi fizic din cauza prezinte - l-am sfătuit să evite intervenţiilor
dispneei de efort şi ameliorarea stresul fizic şi psihic autonome
repaus manifestat prin stării de şi să ceară ajutor la pacientul nu mai
anxietate şi nelinişte. anxietate în nevoie prezintă
termen de 12 - i-am furnizat anxietate.
ore. pacientului
cunoştinţele necesare
despre boală,
tratament şi regim
alimentar
- l-am încurajat să
discute despre teama
şi anxietatea lui cu
privire la
prognosticul bolii
4. Constipaţie din cauza Pacientul să -am educat pacientul -am În urma
repausului prelungit la aibă un tranzit să facă exerciţii administrat intervenţiilor
pat manifestat prin intestinal fizice cu regularitate, delaxative şi autonome şi
scaune rare, la 2-3 zile. normal în dar în limita clismă delegate
termen de 2 posibilităţilor fizice evacuatoare pacientul
zile. -am recomandat să la nevoie prezintă
ingere o cantitate peristaltism
mai mare de lichide normal şi are un

56
- am recomandat să scaun regulat
consume alimenta
care favorizează
tranzitul intestinal:
fructe proaspete,
supe bogate în
legume, pâine
neagră, vitamine

EPICRIZA
Pacientul în vârstă de 77 ani cunoscut cu HTA de 10 ani se prezintă în data de 11.01 la
Spitalul Clinic de Recuperare acuzând că dispneea de efort s-a accentuat şi apare şi în repaus,
HTA=230/110 mmHg.
La externare starea pacientului este ameliorată.
Se recomandă:
- evitarea eforturilor fizice
- să consume multe fructe şi legume proaspete
- dietă hiposodată şi hipolipidică
- respectarea tratamentului conform prescripţiilor medicale
- control de specialitate peste 2 luni

57
58
VIII CONCLUZII

Hipertensiunea arterială este o problemă importantă de sănătate din mai multe


considerente: este un factor de risc important pentru ateroscleroză; peste 50% dintre infarctele
miocardice şi peste 75% din AVC de insuficienşă cardiacă şi insuficienţă renală.
Referitor la forma HTA esenţială sau secundară, majoritatea studiilor raportează o
prevalenţă de 90% a HTA esenţiale. Frecvent depistarea bolii se face întâmplător, la examinări
active a populaţiei, examen de angaje etc. Este posibil ca incidenţa bolii să fie mai mare decât
cea raportată, ţănând cont de faptul că aproximativ 50% dintre hipertensivi sunt asimptomatici
şi nu consultă medicul.
Asistenta medicală fiind în permanent contact cu bolnavul are un rol important în
îngrijirea şi supravegherea acestuia. De aceea asistenta medicală trebuie să aibe o cultură
generală medicală vastă care să-i permită însuşirea unor bogate cunoştinţe de specialitate
tocmai pentru a acorda împreună cu medicul şi cu toată echipa de îngrijire tot ajutorul necesar
pentru ameliorarea sau vindecarea bolii de care suferă pacientul. Pe lângă tratamentul
medicamentos acordat, un prim pas spre vindecarea ar fi rezolvarea psihicului pacientului cu
încercarea diminuării anxietăţii stresului şi lipsei de cunoştinţe în ceea ce priveşte boala.
Un rol important revine asistentei medicale în îngrijirea bolnavilor cu afecţiuni cardio-
vasculare mai ales a celor cu hipertesiune arterială. Pe lângă îngrijirea şi supravegherea
acestuia, asistenta medicală trebuie să facă educaţie sanitară expunând factorii favorizanţi ai
hipertensiunii arteriale şi trebuie să explice bolnavului.Este important să lămurească pacientul
să nu abandoneze tratamentul hipotensor atunci când nu mai prezintă acuze şi trebuie explicată
necesitatea controalelor periodice.Fiindcă e mai uşor să prevenim decât să vindecăm o boală,
este foarte importantă profilaxia hipertensiunii arteriale.
În decursul stagiilor practice am urmărit mai mulţi pacienţi cu HTA şi am ajuns la
următoarele concluzii:

59
IX BIBLIOGRAFIE

1. Anton Drăghici, Dorel Sâmpălean - Elemente de medicină internă, Ed. Casa Cărţii
de Ştiinţă, 1999.
2. Corneliu Borundel –Manual de Medicină internă, vol.II, Ed. BIC ALL Bucureşti,
2000
3. Lucreţia Titircă - Urgenţe medico-chirurgicale, Ed.Medicală, Bucureşti, 2002
4. Lucreţia Titircă - Ghid de nursing, Ed.Viaţa Medicală Românească, 2008
5. Lucreţia Titircă - Tehnici de evaluare şi îngrijirile acordate de asistenţii medicali,
Ed. Viaţa Medicală Românească, 2008
6. dr.Jitian Mihai - „Cursuri de medicină internă”
7. Lucreţia Titircă - Manual de ingrijiri speciale acordate pacientilor cu nevoi
specialede asistentii medicali ,Ed. Viata Medicala Romaneasca , Bucuresti ,2002
8. Lucreţia Titircă - Breviar de explorari functionale , Ed. Viata Medicala
Romaneasca , 2008.
9. Note de curs
10. Simu D., I Szilaghi – Ghidul nutritiei si alimentatiei optime , Ed. Dacia , Cluj-
Napoca , 2001.

60