Şcoala Postliceala GR.Ghica Voda Curs nr.

1 DISCIPLINA
: NURSING ÎN NUTRIŢIE ŞI DIETETICĂ

Lista competentelor specifice:

1. Recunoaşte principalele grupe de nutrienţi si alimente.

2. Identifică nevoile nutriţionale în funcţie de vârstă, activitate şi starea individului.
3. Promovează educaţia nutriţională a individului şi familiei.
4. Identifică tulburări de alimentaţie.
5. Asigură respectarea dietei în diferite afecţiuni.

C2. Identifică nevoi nutriţionale în funcţie de vârstă, activitate şi starea individului

1. NOŢIUNI INTRODUCTIVE

Nutriţia reprezintă totalitatea proceselor fizico-chimice de asimilare şi dezasimilare a

alimentelor în organism, prin care se asigură menţinerea vieţii, funcţiile fiziologice şi energia
necesară dezvoltării organismului.

Nutriţia este o ştiinţă relativ nouă. S-a observat că există o legătură directă între nutriţie şi
sănătate. O alimentaţie sănătoasă, echilibrată trebuie să conţină toate principiile alimentare: proteine,
glucide, lipide, vitamine şi minerale. Fibrele alimentare au un rol important în alimentaţie, reglează
tranzitul intestinal şi protejează organismul de apariţia cancerului de colon şi a dislipidemiilor.
Alimentaţia echilibrată caloric şi nutritiv trebuie să corespundă următoarelor deziderate:
 să confere o bună stare de nutriţie şi de sănătate individului şi să ducă la creşterea calităţii vieţii;
 să susţină o activitate fizică şi intelectuală normală;
 să asigure creşterea şi dezvoltarea normală a copilului şi adolescentului
Raţia alimentară reprezintă acea cantitate, de alimente, ingerată care acoperă la un nivel optim,
nevoile calorice şi nutritive ale individului pe o perioadă de timp (24 ore).

O raţie alimentară echilibrată trebuie să conţină atât macronutrienţi: glucide, lipide, proteine,
dar şi micronutrienţi: vitamine şi săruri minerale. Energia necesară desfăşurării proceselor vitale din
organism (circulaţie, respiraţie, excreţie, contracţie musculară, etc.) este furnizată prin arderea
macronutrienţilor

Pentru un adult, necesarul de calorii pentru o zi, se calculează în funcţie de greutatea corporală
şi activitatea fizică depusă:

 în repaus 25 kcalorii pe kilogram corp pe 24 ore;

 mică: aport de 30 – 35 kcal/kg corp/zi;
 medie: aport de 35 – 40 kcal/kg corp/zi;
 grea: aport de 40 – 45 kcal/kg corp/zi;
 foarte grea: peste 45 kcal/kg corp/zi.
O alimentaţie corectă va cuprinde principiile alimentare în următoarele procente:

1
  proteine: 10 – 15% (jumătate de origine animală),1-1,5 grame/ kg corp;
 glucide: 50 – 55%; 4-6grame/kg corp;
 lipide: 30% ( 10% polinesaturate din surse vegetale, 10% mononesaturate, 10%
saturate),1-2 grame/kg corp.
Prin ardere:

 1g proteine – 4,1 kcal;

 1g glucide – 4,1 kcal;
 1g lipide – 9,3 kcal
Glucidele:
 sursele majore de carbohidraţi sunt reprezentate de cereale.
Proteinele
Rolul lor primordial este cel de substanţe plastice (intervin în formarea de noi structuri sau în
refacerea celor uzate). Aminoacizii servesc ca materie primă pentru sinteza glucidelor şi intră în
constituirea proteinelor plasmatice.
Lipidele
Rol:
 intră în constituţia unor hormoni şi în ţesuturile nervoase;
 plastic;
 energetic (prin oxidarea lor se obţine căldură);

Elementele neenergetice trebuie să fie în echilibru cu cele energetice şi sunt reprezentate de

vitamine şi săruri minerale. În funcţie de solubilitatea lor vitaminele pot fi:
 liposolubile (A, D, E, K);
 hidrosolubile (B, C, P).

Vitaminele liposolubile se absorb la fel ca lipidele. Vitaminele hidrosolubile se absorb prin

mecanisme variate de transport, de ex. pentru vitamina B12 este necesar prezenţa factorului intrinsec la
nivelul stomacului.
Sărurile minerale se găsesc în compuşii organici, anorganici sau sub formă de ioni liberi. Calciul şi
fosfatul reprezintă 80 % din totalul sărurilor minerale din organism. Există două categorii de săruri
minerale:
 macrominerale:
 microminerale.
Macromineralele sunt necesare organismului în cantitate de peste 100 mg. Acestea sunt: calciu,
fosfat, sodiu, potasiu, magneziu, clor şi sulf.
Micromineralele sunt necesare organismului în cantitate mai mică de 100 mg. Acestea sunt: fier,
zinc, magneziu, iod, fluor, cobalt, crom şi seleniu. Deficitul de fier determină anemie, iar osteoporoza
apare prin pierderea calciului din oase.
2.Bazele fiziologice ale comportamentului alimentar. Factorii care influenţează dieta
2.1 Cultura
Există anumite preferinţe alimentare în funcţie de regiune:
· chinezii mănâncă orez, amestecuri de peşte, porc sau găină, salate de legume şi ceai verde;
· italienii mănâncă spaghete, brânză;
2
 · negrii din Africa de Sud mănâncă carne de porc şi găină, cartofi.
2.2 Religia
Practicile religioase influenţează dieta. Catolicii romani evită carnea în zilele de post, iar pentru
protestanţi sunt prohibite ceaiul, cafeaua şi alcoolul; pentru islamici şi iudaici este prohibită carnea de
porc.
2.3 Statusul economic
Persoanele cu venituri mari consumă multe grăsimi şi proteine, iar cele cu venituri mai mici nu
consumă legume şi fructe proaspete.
2.4 Apartenenţa la un grup
Preferinţele alimentare se pot modifica în funcţie de grupul de care aparţine (de ex. un om de
afaceri care preferă cafeaua decofeinizată poate schimba preferinţele celorlalţi angajaţi ai săi).
2.5. Stilul de viaţă
Persoanele ocupate, de obicei, preferă să mănânce la restaurant.
2.6 Convingerile legate de influenţa alimentelor asupra stării de sănătate
Persoanele care prezintă dureri în hipocondrul drept după consumul de maioneză va evita consumul
acesteia. Informaţiile furnizate prin radio, televiziune, reviste, ziare şi cărţi pot influenţa alegerea
alimentelor (de ex. mulţi oameni reduc din dietă grăsimile pentru că s-a mediatizat faptul că excesul de
grăsimi este un factor de risc major cardiovascular).
2.7 Factori psihologici
Anorexia şi scăderea în greutate indică depresie şi un stres sever. Anorexia nervoasă şi bulimia sunt
tulburări care apar mai frecvent la adolescente.
2.8 Starea de sănătate
Persoanele cu edentaţie au tulburări de masticaţie. Intervenţiile chirurgicale pe intestin afectează
digestia, absorbţia, metabolismul şi excreţia nutrienţilor esenţiali. Litiaza biliară afectează digestia
grăsimilor. Bolile pancreasului afectează metabolismul glucozei şi digestia grăsimilor. Radioterapia în
regiunea gâtului sau capului scade salivaţia, cu dificultăţi de înghiţire. Radioterapia abdomenului şi
pelvisului determină malabsorbţie, diaree, vărsături şi greţuri.
2.9 Alcoolul şi drogurile
Consumul cronic de alcool duce la deficienţe de proteine, tiamină, vitamină B6. Este necesar să se
evalueze consumul de medicamente. Anumite alimente pot afecta absorbţia medicamentelor (de ex.
calciul afectează absorbţia tetraciclinei).
2.10 Preferinţele alimentar
3. Procesul de nursing
3.1 Culegerea de date
Evaluarea stării de nutriţie se face prin:
 măsurări antropometrice;
 analize de laborator;
 examen fizic;
 date despre alimentaţie.
Măsurători antropometrice
Măsurătorile antropometrice includ:
 greutate;

3
  înălţimea
 indicele de masă corporală;
 grosimea pliului cutanat;
 circumferinţa braţului.
Date de laborator
 Hemoleucogramă Hemoglobina este crescută în deshidratare şi scăzută în anemii.
 Proteinele (albumina serică menţine presiunea coloid – osmotică şi permite transportul
hormonilor, medicamentelor sau a substanţelor nutritive.
 Uree, Balanţă pozitivă de azot apare în ingestie crescută de proteine, deshidratare severă,
malnutriţie, excreţie inadecvată a ureei în boli renale obstructive; balanţă negativă de azot apare
în dietă cu proteine scăzute. Se mai determină de asemenea creatinina.
 Ionogramă etc.
Date despre alimentaţie
Include date despre:
 preferinţele alimentare;
 restricţiile alimentare;
 ingestia de lichide;
 utilizarea de suplimente minerale sau vitamine;
 tulburări de masticaţie şi înghiţire;
 activitate fizică;
 starea de sănătate;
 modul de preparare a alimentelor;
 consumul de medicamente;
 factorii de risc pentru probleme nutriţionale (gravide, hipertiroidism, cancer, radioterapie,
consum de antiinflamatorii nesteroidiene, citostatice).
Examenul fizic

3.2 Diagnostice nursing

Principalele diagnostice nursing sunt:
 alterarea nutriţiei prin deficit (ingestie scăzută);
 alterarea nutriţiei prin exces (ingestie crescută);
 alterare potenţială a nutriţiei prin exces comparativ cu necesităţile organismului.
Noţiunea de ingestie este un termen relativ care depinde de energia consumată de individ. De
exemplu un individ care mănâncă corespunzător vârstei, dar depune o activitate fizică intensă va avea
un deficit nutriţional, iar dacă nu depune nici un efort va avea un exces nutriţional.