GREFE ŞI LAMBOURI

Când o diformitate necesită reconstrucţie, o grefă sau un lambou

pot fi folosite pentru restabilirea funcţiei şi/sau anatomiei normale.
De exemplu, când plăgile nu pot fi închise primar sau nu pot fi
lăsate pentru vindecare secundară, o grefă sau un lambou pot fi
folosite pentru a închide plaga.

Grefele – grefele sunt preluate de pe o zonă donatoare şi

transferate la nivelul zonei receptoare fără să devină resurse
vasculare proprii. Acestea se bazează pe formarea de vase
sanguine noi pornind de la nivelul zonei receptoare (angiogeneză).

I. Grefa de piele
A. Grosime

1.Toată grosimea – grefa de piele toată grosimea

conţin în întregime epidermul şi dermul

2.Piele liberă despicată – grefe de piele libera

despicată conţin epiderm şi derm în diferite grade.
Pot fi descrise ca subţiri, intermediare sau groase.

3.Pentru prelevare se utilizează dermatomul sau

cuţitul de excizie

B. Zona donatoare

1.Toată grosimea – grefa de piele toată grosimea

lasă în urmă o zonă donatoare fără elemente
epidermale, care nu se mai poate vindeca singură.
Din această cauză zona donatoare a unei grefe de
piele toată grosimea trebuie suturată. Trebuie
prelevată dintr-o zonă unde pielea este abundentă.
Este de obicei prelevată cu ajutorul cuţitului de
excizie sau bisturiu între derm şi grăsimea
subcutanată.

2.Piele liberă despicată – grefa de piele liberă

despicată lasă în urmă anexele pielii, cum ar fi
foliculii piloşi şi glandele sudoripare, din care
celulele epidermale se pot repopula şi pot vindeca
zona donatoare. Este de obicei prelevată cu o lamă
specială sau cu dermatomul la care se poate stabili
grosimea dorită.
C. Zona receptoare

1.Toată grosimea – grefele de piele toată grosimea

sunt de obicei folosite pentru defect de dimensiuni
mici, pentru că sunt limitate în mărime. Este cel
mai des folosită pentru acoperirea unor defecte la
nivelul feţei. Oferă o culoare mai buna,
consistenţă, textură şi contracţie secundară mai
mică.

2.Pieleliberă despicată – grefele de piele liberă

despicată sunt de obicei folosite pentru defecte de
dimensiuni mari. În funcţie cât derm conţin, grefele
de piele liberă despicată sunt susceptibile
contracţiei secundare.

D. Supravieţuirea grefei

1.Grefele de piele toată grosimea şi grefele de piele

liberă despicată supravieţuiesc prin acelaşi
mecanism

a)Prin imbibiţie plasmatică – iniţial, grefele de

piele absorb pasiv nutrienţii de la nivelul
patului plăgii prin difuziune.

b)Unificarea –în ziua 3, capetele vasculare

tăiate de la nivelul dermului restant formează
conexiuni cu vasele de la nivelul patului
receptor.

c)Angiogeneza – în ziua 5, se formează vase de

sânge noi la nivelul grefei, iar grefa devine
vascularizată.

2.Grefele
de piele nu supravieţuiesc datorită a
patru mecanisme principale :
a)Zona receptoare insuficient pregătită. Pentru
că grefele de piele se bazează pe
vascularizaţia de la nivelul patului plăgii,
plăgile care sunt prost vascularizate, cu
tendoane expuse sau os expus sau datorită
radiaţiilor, nu vor susţine grefa.

b)Tensiunea – forţele de tensiune de la nivelul

grefei, separă grefa de patul plăgii şi
împiedică contactul necesar pentru
revascularizare şi respectiv pentru prinderea
grefei.

c)Hematomul / seromul – împiedică contactul

dintre grefă şi zona receptoare şi inhibă
revascularizarea. Trebuie drenate până în ziua
a 3-a pentru ca grefa să se prindă.

d)Infecţia– bacterile conţin enzime proteolitice

care lizează legăturile dintre proteine
necesare revascularizării. Nivele crescute ale
bacterilor peste 105 sunt clinic semnificative.
 E.Substituenţi

1.Allogrefe / alloderm – piele de la cadavru

2.Xenogrefe – piele de la alte specii (ex. piele porc)

3.Sintetice – Biobrane, Integra

II.Alte tipuri de grefe

A.Nervoase

B.Grăsime

C.Tendon

D.Cartilaj

E.Os

F.Muşchi

G.Compozite– un grefon care are mai mult de un

component ex. cartilaj şi piele sau grefon cutaneo-
adipos.

Lambourile
Lambourile sunt ridicate de pe o zonă donatoare şi transferate la
nivelul zonei receptoare cu resurse vasculare intacte.
Supravieţuieşte prin propriile resurse vasculare până când se
formează vase noi de sânge pornind de la nivelul zonei receptoare,
moment in care vascularizaţia nativă a lamboului (pediculul) poate
fi secţionat. Lambourile pot fi folosite atunci când zona receptoare
nu poate să susţină o grefă de piele sau atunci când e necesară o
reconstrucţie mai complexă a zonei.
III.Clasificare :

A.După compoziţie : lambourile pot fi clasificate după

tipul de ţesut transferat

1.Un singur component :

a)Lambouri cutanate : ex. lamboul

parascapular

b)Lambouri musculare : ex. lamboul muscular

din latissimus dorsi

c)Lambouri osoase : ex. lamboul fibular

d)Lambouri fasciale : ex. lamboul din fascia

muşchiului serratus

2.Componente multiple :

a)Fasciocutanat – lamboul radial al

antebraţului, lamboul anterolateral al coapsei

Miocutanat – lamboul miocutanat din

b)
muşchiul drept abdominal

c)Osteoseptocutanat – lamboul fibular cu o

bandă de piele.

B.După locaţie : lambourile pot fi descrise în funcţie de

raportul faţă de defectul primar care necesită
reconstrucţie. Prelevarea lamboului lasă un defect
secundar care trebuie anulat.

1.Lambouri locale – lambourile locale sunt ridicate

de la nivelul ţesuturilor adjacente defectului
primar. Mişcările acestuia spre defect pot fi
descrise ca avansare, rotaţie sau transpoziţie.
Exemple specifice de lambouri locale sunt
lambourile V-Y, lamboul romboid şi lamboul bilobat.
 2.Lambourile regionale – lambourile regionale sunt
ridicate din vecinătatea dar nu de la nivelul
ţesuturilor adjacente defectului primar. Mişcările
lamboului pot fi descrise ca transpoziţii sau
interpolări.

3.Lambourile la distanţă – aceste lambouri sunt

ridicate de la nivelul ţesuturilor aflate la distanţă
de defectul primar. Acest lucru necesită de obicei o
re-anastomoză a vaselor de sânge ale lamboului cu
vasele receptoare ale defectului primar. Acestea
sunt denumite şi lambouri libere.

C.După patternul vascular :

1.Randomizate vs. Axiale

a)Lambourile pe vascularizaţie randomizată nu

au un anume vas sanguin încorporat în baza
lamboului. Datorită naturii randomizate a
acestui lambou, dimensiunile lui sunt limitate,
în special în lungime : raportul lăţime/lungime.

b)Lambourile axiale sunt construite pe un

anume sistem vascular care pătrunde la
nivelul bazei lamboului şi se continuă de-a
lungul acestuia. Acest lucru permite ca
lamboul să fie construit pe lungimea şi lăţimea
terenului vascular pe care îl deserveşte artera
axială.

(1)Resursele vasculare provin dintr-o arteră

directă şi venele care o acompaniază

(2)Sunt
posibile lungimi mai mari decât ale
lambourilor randomizate

(3)Se
pot transforma în lambouri libere (vezi
lamboul liber)

(4)Poatefi peninsular – atunci când pielea şi

vasele sanguine sunt intacte la nivelul
pediculului.
 (5)Poate fi insular – atunci când vasele sunt
intacte dar nu exista piele la nivelul pediculului.

2.Pediculat vs. Liber

a)Lamboul pediculat rămâne ataşat de zona

donatoare. Pediculul este baza lamboului care
rămâne ataşată şi conţine vasele de sânge.
Este transferat la nivelul defectului cu
pediculul acţionând ca o lesă. De obicei sub
formă musculocutanată sau fasciocutanată.

b)Lambourile libere sunt detaşate la nivelul

pediculului vascular şi transferate de la zona
donatoare la cea receptoare. Necesită re-
anastomoza arterei şi venei lamboului cu
vasele zonei receptoare.

3.Lambourile pe perforante – lambourile pe

perforante sunt lambouri care conţin piele şi/sau
ţesut adipos subcutanat hrănite de vase de sânge
care trec prin sau printre ţesuturile profunde. Sunt
prelevate fără ţesuturile din profunzime astfel
încât să se minimizeze morbiditatea la nivelul
zonei donatoare şi să se recolteze numai cantitatea
necesară de piele şi/sau grăsime subcutanată
pentru transfer. Pot fi transferate fie ca lambouri
pediculate fi ca lambouri libere.

a)Lamboul pe perforanta epigastrică inferioară

profundă – conţine piele şi grăsime de la
nivelul abdomenului inferior, susţinute de
artera epigastrică inferioară profundă şi de
venele perforante, fără muşchiul drept
abdominal.
 b)Lamboul anterolateral al coapsei – conţine
piele şi grăsime de la nivelul feţei antero-
laterale a coapsei susţinute de ramura
descendentă a arterei circumflexe laterale şi
de venele perforante, fără muşchiul vast
lateral.

c)Lamboul pe perforanta toracodorsală –

conţine piele şi grăsime de la nivelul toracelul
postero-lateral susţinut de artera
toracodorsală şi venele perforante, fără
muşchiul latissimus dorsi.

IV.Alegerea lamboului corect :

A.Defectul primar – considerentele zonei receptoare :

1.Localizare şi dimensiuni

2.Calitatea şi vascularizaţia ţesuturilor din

vecinătate

3.Prezenţa unor structuri expuse

4.Considerente funcţionale şi estetice

B.Defectul secundar – considerentele zonei donatoare :

1.Localizare

2.Se suprapune peste conceptul de angiozom,

teritoriul tributar unui anumit vas de sânge

3.Ce fel de ţesuturi sunt necesare

4.Morbiditatea funcţională şi estetică

V.Supravieţuirea unui lambou :

A.Succesul unui lambou depinde nu numai de

supravieţuirea lui ci şi de atingerea scopului
reconstrucţiei
B.Eşecul unui lambou rezultă, în final, din
compromiterea vascularizaţiei sau de imposibilitatea
atingerii scopului reconstrucţiei

1.Tensiune

2.Răsucire

3.Compresie

4.Tromboză vasculară

5.Infecţie