Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Formarea Si Educarea Atitudinii Corecte
Formarea Si Educarea Atitudinii Corecte
Exerciţiile dioamice se pot realiza în gimnastica medicală sub forma mişcării active, libere
sau legate, a mişcării active Cu rezistenţă.
Exerciţiile dinamice corective se pot sistematiza astfel:
1. Exerciţii active de cap şi gât, trunchi, membre supericare şi infericare - executate
liber sau cu îngreuierei.
2. Exerciţii de respiraţie cu caracter corectiv,
3. Exerciţii aplicative cu caracter corectiv;
4. Exerciţii de redresare - pasive, pasivo-active sau active;
5. Exerciţii de relaxare a grupelor musculare contracturate sau scurtate.
1. Din grupa exercitiilor active fac parte în primul rând exerciţii active cu segmentul
deficient precum şi exerciţii cu segmente învecinate care amplifică mişcările corective ale
deficienţei primare.
Exerciţiile active vor fi foarte localizate numai la segmentul deficient pentru a nu crea
alte deficienţe compensatorii. Exemplu: pentru corectarea lordozei lombare se vor executa
mişcări de flexii ale trunchiu lui numai la nivelul regiunii lombare, coloana vertebrală toracală
fiind fixată sau menţinută în poziţii corective.
Aceste mişcări pot fi executate cu îngreuiere - mingi medicinale, bastoane, gantere etc. sau
împotriva unei rezistenţe manuale sau opuse forţei gmvitaţiei.
Exerciţiile segmentelor învecinate deficienţei principale vor întregi sau corecta exerciţiul
principal. Astfel membrele supericare în lordoza lombară vor lucra în plan posterior pentru a evita
compensarea cifotică a coloanei vertebrale dorsale în timp ce membrele infericare vor fi duse,
menţinute sau fixate în plan anterior pentru corectarea poziţiei bazinului. De asemenea aceste
exerciţii vor fi executate liber sau cu îngreuiere diferită.
În cadrul exerciţiilor corective, mişeările pot fi executate analitic, dar cele mai bune
rezultate se obţin atunci când se execută exerciţii combînate.
2, Exerciţiile de reaspiraţie cu caracter corectiv se execută din poziţii stabilite. Se pot
execata liber sau în timpul exerciţiilor de trunchi şi membre supericare, din poziţii simetrice sau
asimetrice care să nu stânjenească mişcările toracelui.
În general exerciţiile de respiraţie se pot introduce la sfârşitul părţii introductive şi în
partea fundamentală a lecţiei, după exerciţiile corective mai grele.
3. Exerciţiile aplicative cu caracţer corecţiv. Exerciţiile aplicative se folosese pentru
educarea sau reeducarea deprinderilor motrice de bază dintre cele mai bune exerciţii aplicative, cu
conţinut corectiv sunt exerciţiile de mers, exerciţii de târâre, echilibru şi suspensiuni.
Exerciţii de mers corectiv sunt incluse în partea introductivă şi fînală a lecţiei de
gimnastică medicală. Se vor folosi numai acele exerciţii de mers ca structură corectivă pentru
deficienţa primară; exemplu: mers pe vârfuri pentru corectarea cifozei, mers cu genunchii îndoiţi,
trunchiul vertical pentru corectarea cifozei, mers cu genunchii îndoiţi, trunchiul vertical pentru
corectarea lordozei etc.
Exerciţii de tâţâre - se efectuează din poziţii cu bază mare de susţinere şi centrul de
greutate foarte aproape de baza de sprijîn. Aceste poziţii permit o localizare precisă a exerciţiilor la
nivelul segmentului deficitar şi angrenează în lucru grupe mari musculare. Exerciţiile de târâre se
execută din poziţiile fundamentale culcat, pe genunchi şi şezând, dar şi din poziţiile derivate ale
acestora, executate simetric sau asimetric.
Exercijii de echilibru pot fi simple şi asociate cu purtări de obiecte uşcare, determînînd o
solicitare simetrică a muşchilor antagonişti.
Suspensiunile se pot realiza pasiv prin susţinerea greutăţii corpului cu ajutorul diferitelor
aparate sau pot fi realizate activ prin forţa membrelor supericare.
Astfel pot să fie complete - când se realizează pe verticală sau incomplete pe plan oblic
sau cu sprijînul membrelor inferioare.
Suspensiunile active pot fi executate simplu sau combinate - cu mişcări active (pendulări,
răsuciri) cu redresări pasive - active.
4. Exerciţiile de redresare constau din luarea unoi poziţii corective sau hipercorective şi
menţinerea lor o perioadă de timp bine determinată. Ele se pot executa pasiv sau activ. Trebuie
subliniată incidenţa mare a exerciţiilor corective atât în condiţii de repaus cât şi în mers.
Redresările pasive se pot însoţi de tracţiuni şi presiuni imprimate asupra segmentului
deficient de căti^e profesor sau de unele aparate mecanice cum sunt aparatul Zander. De asemenea
se poate asocia cu suspensiunile. Gel mai bune redresări pasive se obţîn din poziţia atârnat §i
culcat.
Redresările active constau de fapt, dintr-o auto-corectare progresivă a atitudinii corpului
imprimând şi menţinând poziţii corective prin încercări repetate şi insisteme în faţa oglinzii. Ele
contribuie la formarea reflexului de atitudine corectă a corpului. Poziţiile cele mai indicate pentru
executarea acestor exerciţii sunt poziţiile stând şi şezând.
În continuare vom prezenta complexe de exerciţii corective pentru cele mai frecvente
deficienţe ale aparatului locomotor care se întâlnesc la vârsta şcolară.
Pornînd de la faptul că educarea atitudinii normle a corpului trebuie să fie în permanenţă în
preocupările profesorului de educaţie fizică vom prezenta modul în care putem contribui la formarea
şi păstrarea acesteia, precum şi posibilităţile de corectare a atitudinii deficiente globale. Practicarea
gimnasticii corective se poate realiza în centre specializate; tot în continuare vom prezenta corectarea
deficienţelor coloanei vertebrale şi spatelui, toracelui şi abdomenului, membrelor supericare şi
infericare.
Vrem să subliniem că aceste exerciţii corective le considerăm numai orientative, de
aceea le prezentăm sub forma complexelor de exerciţii, întrucât ele pot fi îmbunatăţite, schimbate
şi completate în concordanţă cu vârsta şi posibilităţile copilului deficient precum şi cu cauza şi
evoluţia fiecărei deficienţe fizice.
1. Stând cu spatele lipit de un plan vertical (perete sau scară fixă) aucerea braţelor prin
lateral sus,simultan cu îndoirea genunchilor - păstrând spatele şi braţele lipite pe planul
vertical în timpul executării exerciţiului.
2. Stând cu mâinile pe şold - cu spatele lipit de perete, îndoirea trunchiului spre dreapta
şi spre stânga -trunchiul rămînînd lipit de perete în timpul mişcării.
3. Stând cu mâinile pe şold - cu spatele lipit de perete - deplasare laterală spre stânga cu
doi paşi de galop - menţinând spatele lipit de perete; aceiaşi deplasare spre dreapta.
4. Stând cu un baston apucat înainte jos –ducerea bastonului sus cu înclinarea uşoară a
trunchiului înainte.
5. Stând cu un baston menţinut la nivelul omoplaţilor, coatele îndoite, braţele lipite de
torace întinderea coatelor simultan cu îndoirea genunchilor.
9. Stând cu faţa la scara fixă - cu piciorul drept întins, sprijinit pe şipca a 5-a, trecerea
greutăţii pe pi-; clorul din faţă cu îndoirea lui simultan cu ducerea braţelor lateral. In timpul
executării mişcării braţelor, picioJ rul din spate se menţine întins. Aceiaşi mişcare se execută]
cu sprijinirea pieiorulvi stâng.
10. Stând spate în spate cu ttn pactemenr, - miini pe şold, pas înainte, urmat de
apropierea celuilalt picior; trunchiul şi membrele superioare îşi menţin aceiaşi poziţie la
revenire cînd segmentele corpului trebuie sa-şi recapete acelaşi contact ca la poziţia de
plecare.
11. Stând cu spatele la scara fixă, mâinile pe şold, îndoirea genunchiului stâng în faţă,
ducerea genunchiului lateral pînă atinge scara fixă ; spatele se menţine drept, piciorul de
bază întins, iar cel îndoit sprijinit cu vârful la genunchiul piciorului de bază. Cînd genunchiul
este dus lateral ridicarea pe vârf a piciorului de bază, şi revenire. Acelaşi exerciţiu cu piciorul
opus.
12. Şezând încrucişat, cu mâinile pe genunchi, ducerea capului în extensie cu tragerea
umerilor înapoi - inspiraţie, relaxare-expiraţie.
13. Şezând depărtate cu palmele în sprijin pe sol, lîngă şolduri, ridicarea braţelor prin
lateral sus, inspiraţie, simultan cu îndoirea genunchilor la piept şi extensia capului, revenire -
expiraţie.
14. Şezând cu spatele lipit de scara fixă, braţele în sus pe lîngă cap, mâinile apucate
deasupra capului,îndoire laterală spre dreapta şi spre stânga trunchiului, păstrând tot timpul
contactul spatelui cu scara fixă.
17. Pe genunchi cu sprijin pe palme, trunchiul sub) orizontală, braţele întinse mult înainte,
mutarea succesiva a mâinilor din aproape în aproape pe sol.
18. Culcat înapoi cu genunchii îndoiţi, tălpile sprijinite pe sol, ducerea braţelor prin lateral
sus - revenire.
19. Culcat înapoi pe sol sau pe o bancă de gimnastică în lungul ei, cu braţele întinse în
prelungirea corpuj lui, târâre prin impulsul alternativ al picioarelor.
20. Culcat înapoi pe o bancă de gimnastică cu genunchii îndoiţi la piept, târâre prin
tracţiunea alternativă sau simultană a braţelor prin apucarea de marginile laterale ale băncii.
21. Culcat înapoi cu genunchii îndoiţi, tălpile sprijinite pe sol - braţele aşezate pe lângă
trunchi - inspiraţie profundă cu "sugerea" peretelui abdominal, simultan cu încercarea de a
apropia umerii perfect de sol inspiraţie, revenire - expiraţie.
22. Culcat înainte pe banca de gimnastică, cu jumătatea superioară a trunchiului în afară
suprafeţei de sprijin, mâinile sprijinite pe partea laterală. a băncii de gimnastică, extensia
trunchiului simultan cu dueserea braţelor lateral sus - inspiraţie, revenire - expiraţie.
23. Atârnat cu faţa la scara fixă, genunciiii îndoiţi, şi vârfurile picioarelor sprijinite pe
şipca corespunzătoare, întinderea genunchilor cu ducerea bazinului înapoi şi înclinarea
trunchiului înainte, capul şi gâtul în extensie - revenire.
24. Atârnat cu spatele la scara fixă îndoirea şi întinderea genunchilor la piept - păstrând
trunchiul lipit de verticală.
25. Atârnat cu spatele la scara fixă - pendularea dreapta - stânga a membrelor inferioare.
26. Mers pe vârfuri cu mâinile la eeafă, coatele trase mult înapoi, privirea înainte.
27. Mers cu mâinile pe şold, ridicarea alternativă a genunchilor la
piept.
28. Mers cu mâinile pe şold, la trei paşi, ducerea alternativă a
unui picior în extensie simultan cu ducerea braţelor lateral.
29. Mers - ducerea în cerc a braţelor spre înapoi cu oprirea, îndoirea genunchilor şi
balansarea braţelor înapoi - revenire cu braţele sus.
30. Mers - la trei paşi, îndoirea şi întinderea alternativă a unui genunchi înainte, lateral şi
în spate.
Atitudinile deficiente globale sau totale ale corpului sunt abateri de la normal apărute
fie prin insuficienţă sau ecces funcţional, fie prin dezechilibru sau asimetrie funcţională a
întregului aparat de susţinere şi mişcară.
Aceste abateri apar sub influenţa mai multor factori cum sunt de exemplu
predispoziţiile ereditare, tipul constirtaţional, tulburări ale motricitatii sau desprinderile
defectuos formate, slăbirea capacităţii funcţionale a musculaturii etc.
Atitudinile deficiente globale se pot observa în plan sagital (antero-posterior) şi în plan
frontal.
În plan antero-posterior se produc deficienţe de atitudiise prin insuficienţă sau
relaxare. Aceste atitudini pot lua forme în extensiune sau predominant lordotică şi în flexiune
sau predominant cifotică. Mai rar, se produc tot în plan sagital atitudinile rigide care fixează
corpul pe axul vertical (atitudinile plan rigide),
În plan frontal se produc atitudini asimetrice ţrin înclinarea, sau răsucirea corpului într-o
parte sau cealaltă apărând o formă scoliotică a trunchiului.
Atitudinea globală lordotloă se caracterizează printr-o uşoară accentuare a curburii
coloanei vertebrale lombare care se poate întinde în sus cuprinzînd o parte a coloanai dorsale şi
uneori spatele în întregime. Examinând copilul din profil, observăm capul şi gâtul vertical sau
înclinate în faţă, în sens compensator, umerii sunt traşi înapoi, toracele şi abdomenul proemână
înainte, bazinul este înclinat mult sub linia orizontală. Membrele inferioare sunt întinse, uneori
genunchii fiind în hipaaextensie. Este atitudinea frecvent întâlnitî la copii dar şi la adolescenţii
slabi, cu musculatura abdominală atonă, ca bazinul mult înclinat sub orizontală.
Atitudinea global cifotică - se apreciază deasemenea din profil, observîndu-se capul şi
gâtul înclinat înainte, umerii aduşi în faţă, toracele este înfundat sau în flexiune, abdomenul
supt sau rareori balonat sub-ombilical. Conturul spatelui este arcuit posterior, cu o cifozare
dorso-lombară sau totală a coloanei vertebrale. Bazinul este puţin înclinat, membrele
inferioare sunt drepte sau mai frecvent cu genunchii în flexiune.
Se poate astfel constata că această atitudine se menţine mai mult pe baza elementelor
pasive întrucât muşchii planului posterior şi trunchiul sunt întinşi, muşchii situaţi anterior
sunt relaxaţi.
Aoeastă atitudine este frecvent întîlnită la copiii de vîrstă şcolară care nu-şi
corectează suficient atitudinea corpului, precum şi la adolescenţii care au o creştere rapidă în
înălţime fără o dezvoltare corespunzătoare a musculaturii.
Atitudinea global rigidă sau plană se caracterizează prin situarea tuturor segmentelor
corpului, cap şi gât, trunchi şi membre - pe verticală. Trunchiul este aproape lipsit de reliefuri
musculare, spatele, toracele şi abdomenul fiind aproape plane. La examinarea coloanei
vertebrale se constată lipsa curburilor fiziologice şi uneori chiar o tendinţă spre inversare a
curburilor coloanei vertebrale dorsale şi lombare. Membrele inferioare sunt drepte şi rigide,
cele superioare - lipsite de coordonare în mişcare. Atitudinea plan rigidă este destul de rar
întâlnită la elevi şi atunci este ereditară.
Atitudinea global asimetrică se apreciază examinând corpul din faţă sau spate - adică
în plan frontal. Se datoreşte unei inegalităţi funcţionale, în sprijin şi în mişcare, a membrelor
inferioare, care determână înclinarea sau translatarea de o parte sau de alta a bazinului,
trunchiul înclinându-se într-o parte sau alta. Se întâlneşte frecvent la fete, care în ortostatism
se sprijină mai mult pe un picior, celălalt membru fiind uşor în flexiune. De această parte
bazinul coboară, iar trunchiul deviază lateral spre compensare.
Corectarea atitudinilor deficiente poate să înceapă la orice vârstă, dar practica a
demonstrat că această acţiune este mai uşoară şi mai sigură la copii şi adolescenţi.
Rezultatele depind de precocitatea sesizării atitudinii deficitare, de alegerea mijloacelor
de corectare şi mai ales de complexitatea factorilor folosiţi pentru obţinerea unei atitudini
normale. Între aceşti factori terapeutici un rol deosebit îl au exerciţiile fizice, căci nici un alt
tratament nu poate înlocui exerciţiul fizic în tonificarea musculaturii, mobilitatea articulaţiilor şi
mai ales în perfecţionarea atitudinii şi coordonării mişcărilor.
Vom prezenta în continuare scopul urmărit, mijloacele şi exerciţiile sub formă de
complexe de exerciţii folosite în corectarea acestor atitudini global deficiente.
Mijloace folosite
1. Exerciţiile statice cele mai indicate sunt poziţiile derivate din poziţiile fundamentale
şezând, culcat şi atârnat. Se folosesc mai puţin poziţiile stând şi pe genunchi care sunt în
general lordozante.
2. Exerciţiile dinamice cele mai indicata sîunt exerciţiile de trunchi - îndeosebi mişcările de
flexie
precum îndoirile laterale şi răsucirile executate simultan cu flexiunea trunchiului;
- exerciţiile de membre superioare şi inferioare;
- exerciţii aplicative: mers corectiv, târâre, suspensiuni, echilibru;
- exerciţii de respiraţie executate din poziţii corective pentru prevenirea lordozei;
- exercitii de redresare a trunchiului şi mai ales a bazinului executate pasivo-activ sau
activ.
1. Mers înainte cu ridicarea braţelor lateral] sus şi extensia trunchiului; piciorul dinapoi
rămâne sprijinit pe vârf.
2. Mers pe vârfuri, braţele în sus pe lîngă cap, extensia trunchiului cu ducerea braţelor
alternativ înapoi.
3. Mers cu fandară pe piciorul drept, mâinile prinse deasupra capului - extensia
trunchiului. Idem -fandare pe piciorul stâng.
4. Alergare uşoară cu aruncarea în sus şi prinderea unei mingi medicinale.
5. Stând depărtat, ducerea mâinilor la umeri apoi întinderea braţelor în sus cu arcuirea
trunchiului! inspiraţie revenire expiraţie.
9. Stând cu spatele la scara fixă, braţele întinse sus, îndoirea genunchilor, păstrând
spatele în contact permanent cu scara fixă - revenire în poziţia iniţială.
10. Stând - pas cu piciorul drept înainte cumpăna înapoi cu ducerea braţelor oblic
şi trunchiul în extensie.
Mijloace folosite
1. Exerciţii statice sub forma poziţiilor corective şi hipercorective, derivate din poziţiile
fundamentale prin dispunerea simetrică dar mai ales asimetrică a membrelor superioare şi
inferioare.
Astfel se pot folosi din:
- poziţia stând - pe vârfuri, cu mîns dreaptă la ceafă, stânga pe şold; cu bastonul
asimetric prins la spate; cu piciorul stâng fixat lateral sau înainte la scara fixă; cu genunchiul
îndoit la piept;
- poziţia şezând pe coapsa dreaptă, cu mâna dreaptă pe creştet;
- poziţia pe genunchi cu piciorul drept întins înapoi; cu piciorul stâng întias înainte
sau lateral;
- poziţia culcat înainte, înapoi cu dispunerea braţului drept deasupra axei umerilor şi
îndoirea genunchiului stâng;
- poziţia atârnat, apucat asimetric, braţul drept mai sus.
3. Exerciţii dinamice; cele mai indicate sunt:
- exerciţii de trunchi - extensiile pentru crearea simţului de simetrie a trunchiului;
îndoiri laterale spre stânga în scopul corectării atitudinii scoliotice a coloanei vertebrale şi
răsucirii spre dreapta (mai ales cînd se constată o torsionare a corpurilor vertebrelor);
- exerciţii de membre superioare - executate simetric dar mai ales asimetric pentru
corectarea asimetriei poziţiei umerilor şi omoplaţilor. Pentru aceasta braţul drept va fi dus, fixat
sau menţinut în plan posterior şi deasupra axei orizontale a umerilor. Braţul stâng va fi fixat sau
dus în plan posterior dar sub linia orizontală a umerilor;
- exerciţii de respiraţie - pentru dezvoltarea simetrică a celor două hemitorace;
- exerciţii aplicative sub forma exerciţiilor de mers, târâre (din poziţia culcat, pe
genunchi, şezând) suspensiuni, echilibru;
- exerciţii de redresare - executate pasiv din poziţia culcat, pasiv-activ din poziţia
şezând sau activ din poziţia stând şi atârnat.
1. Mers pe vârfuri cu un baston la spate, ţinut între coate cu ducerea trunchiului înapoi
în arcuire la fiecare pas.
2. Mers pe vârfuri cu un baston la spate ţinut între coate cu răsucirea trunchiului spre
dreapta.
3. Mers pe vârfuri cu un baston aşezat diagonal la spate, mâna dreaptă apucă de sus,
stânga de jos, extensia trunchiului la fiecare pas.
4. Stând fandat lateral spre dreapta, cu mâna stânga pe şold dreapta pe creştet, îndoirea
trunchiului spre stânga cu ducerea braţului drept sus, inspiraţie, revenire - expiraţie.
5. Stând depărtat cu trunchiul răsucit dreapta, cu un baston la spate aşezat diagonal,
mâna dreaptă sus, ducerea trunchiului în extensie, inspiraţie, revenire -expiraţie.
6. Stând - fandare mare pe piciorul stâng cu răsucirea trunchiului spre dreapta - simultan cu
ducerea braţelor asimetric - dreptul oblic sus - stângul jos -revenirea cu ducerea piciorului drept
lângă cel stâng.
7. Stând depărtat - inspiraţie lentă şi amplă cu ridicarea braţului stâng sus concomitent
răsucirea trunchiului spre dreapta, mâna stânga pe şold - revenire cu inspiraţie.
8. Pe genunchi cu mâna dreaptă deasupra capului, stângă la spate sau pe şold, trunchiul
în extensie, îndoirea laterală a trunchiului spre stânga.
9. Pe genunchiul drept, piciorul stâng întins lateral mâinile la ceafă, ducerea bazinului
spre dreapta şi înclinarea trunchiului apre stânga - cu torsiuni.
10. Pe genunchi cu mâna dreaptă sus susţinând o minge medicinală pe cap, mâna
stânga pe şold, îndoirea laterală spre stânga a trunchiului.
11. Pe genunchi cu sprijin pe palme, coloana vertebrală sub orizontală, coatele
întinse, ducerea trunchiului în cerc spre stânga, păşind cu mâinile din aproape în aproape.
12. Pe genunchiul drept, piciorul stâng lateral cu mâna dreaptă pe creştet, stânga pe
şold - îndoirea trunchiului lateral spre stânga cu întinderea braţelor înapoi.
Deficienţele fizice parţiale trebuie cercetate cu atenţie pentru a stabili dacă sunt în stadiu
de atitudine defectoasă determinată de o tulburare funcţională a aparatului locomotor sau sunt
deformaţii rezultate din modificări ale formei şi structurii corpului.
Exerciţiile fizice folosite urmăresc, în general, tonificarea musculaturii segmentului
deficient pentru a-1 menţine în atitudine corectă, îndreptarea deficienţelor secundare apărute
fie la acelaşi segment sau la nivelul segmentelor imediat învecinate precum şi redresarea şi
menţinerea conştientă în atitudine normală urmată de crearea reflexului corect pentru
această poziţie.
În lecţia de gimnastică corectivă vor fi incluse aşadar exerciţii statice şi dinamice care
să producă simultan efectele amintite.
Deficienţele fizice parţiale se grupează pentru uşurinţa prezentării tratamentului
corectiv după principalele regiuni şi segmente ale corpului în felul următor:
- deficienţe fizice ale capului şi gâtului;
- deficienţe fizice ale trunchiului - adică la nivelul spatelui, toracelui, abdomenului şi
bazinului;
- deficienţe fizice ale membrelor superioare şi inferioare.
Subliniem că vom prezenta numai deficienţele fizice funcţionale frecvent întîlnite la
nivelul segmentelor amintite şi doar mijloacele de corectare prin gimnastică medicală.
1. Corectarea prin gimnastică medicală a deficientelor capului şi gâtului.
Pentru a stabili posibilităţile de corectare a deficienţelor capului şi gâtului trebuie mai întâi
examinat cu atenţie.
Deficienţele capului şi gâtului se cercetează de obicei împreună, întrucît deficienţele
capului sunt de regulă însoţite de deviaţii ale poziţiei gâtului iar gâtul determină mai
întotdeauna modificarea poziţiei capului.
Deficienţele de poziţie ale capului şi gâtului care se pot corecta prin gimnastica
medicală sunt -cap şi gât înclinat - înainte, mai rar - înapoi, îndoit lateral şi torsionat către
dreapta sau stînga. Aceste deviaţii se pot întîlni împreună sau fiecare separat.
Înclinarea înainte a capului şi gâtului este cea mai frecventă deficienţă la copiii şi
adolescenţii timizi, miopi şi debili. Se însoţesc de o atitudine cifotică dorsală sau totală, de
proiectarea înainte a umerilor precum şi de flexiunea toracelui. La vârsta şcolară se
datoreşte poziţiei defectuoase a elevilor când îşi pregătesc lecţiile.
Îndoirea laterală a capului şi gâtului sînt deficienţe frecvente la copii şi se datoresc
obişnuinţei sau unui defect de auz sau de vedere. Existenţa acestei deficienţe este confirmată de
evidenţa diferenţă de formă şi tonus între muşchii laterali ai gâtului, de asimetria umerilor şi a
toracelui.
Torticolisul (capul şi gâtul strîmb) constă din răsucirea capului şi gâtului de partea
sănătoasă şi înclinarea lor de partea bolnavă.
Torticolisul se poate produce în viaţa intrauterină (determinat de poziţii vicioase a
capului, de presiunile exercitate de cordonul ombilical asupra gâtului) sau de malformaţiile
coloanei vertebrale cervicale şi la naştere (torticolisul obstetrical). Cea mai frecvent formă
este însă cea căpătată în timpul vieţii prin deprindere greşită sau prin leziuni, inflamaţii,
pareze sau spasme, cicatrici sau scleroză, precum şi de unele traumatisme produse la acest
nivel.
Înclinarea înapoi a capului, singur sau împreună cu gâtul sunt deficienţe rare,
datorate mai puţin obişnuinţei cît mai ales compensator unor deficienţe ales spatelui (spatele
plan, cu tendinţă de inversarea curburilor}.
Întrucît celelalte deformaţii ale capului şi gâtului nu pot fi influenţate pozitiv prin
practicarea metodică a exerciţiilor fizice, vom prezenta tehnica pentru corectarea capului şi
gâtului înclinat înainte, lateral şi torsionat.
Corectarea capului şi gâtului înclinat înainte
Scopul - gimnasticii corective;
1. Tonificarea simetrică, în condiţii de scurtare a musculaturii posterioare a gâtului şi în
condiţii de lungire a grupelor musculare anterioare; în acest sens grupele musculare
posterioare ale gâtului vor lucra concentric şi în interiorul segmentului de contracţie în timp
ce grupele musculare anterioare vor lucra excentric şi în afara segmentului de contracţie.
2. Corectarea atitudinilor deficiente secundar apărute la nivelul coloanei vertebrale,
umerilor şi toracelui.
3. Stingerea reflexului greşit de atitudine a capului şi gâtului precum şi formarea unui nou
reflex neuromuscular corect stabil.
Mijloacele folosite pentru corectarea acestor deficienţe constau din:
1. Exerciţii statice
Exerciţiile statice folosite sînt poziţiile corecte şi hipercorective, selecţionate din poziţiile
fundamentale ale gimnasticii medicale: stând, pe genunchi, şezând, culcat şi atârnat, având o
structură care să corespundă scopului corectiv. Astfel se vor folosi:
- poziţia stând depărtat, pe vârfuri, cu mâinile pe frunte sau la ceafă ;
- poziţia stând cu sprijin, rezemat;
- poziţia pe genunchi cu sprijin pe palme, pe genunchi pe călcâie şezând cu trunchiul în
extensie ;
- poziţia culcat înapoi, cu capul în afara suprafeţei de sprijin, culcat înainte;
- poziţia atârnat cu faţa sau cu spatele la scara fixă.
2. Exerciţii dinamice constau din mişcări care să redreseze capul şi gâtul, formînd
o atitudine corectă a acestor segmente ;
- exerciţii pe cap şi gât sub forma mişcărilor de extensie, mişcare corectivă îndoire
laterală spre stânga sau spre dreapta, răsucire spre stânga sau dreapta şi circumducţii în plan
posterior. La aceste mişcări analitice se poate adăuga mişcarea de întindere a gâtului în axul
lung al coloanei vertebrale cervicale;
- exerciţii de membre superioare executate la nivelul umerilor şi peste nivelul umerilor în
plan posterior;
- exerciţii de trunchi sub forma mişcărilor de extensie şi îndoire laterală, răsuciri şi
circumducţii efectuate simultan cu mişcările capului şi gâtului, pentru a le amplifica;
- exerciţii aplicative sub forma exerciţiilor de mers corectiv, echilibru corectiv, târâre şi
suspensiuni;
- exerciţii de respiraţie pentru a corecta atitudinea în flexiune a toracelui;
- exerciţii de redresare în atitudine corectă, executate activ şi pasiv, împreună sau nu cu
exerciţiile de relaxare sau elongaţii;
- exerciţii cu obiecte sub forma exerciţiilor cu mingea medicinală, bastonul, măciuci.
13. Şezând călare pe banchetă, instructorul stă în spatele copilului cu mâna pe ceafă şi
opune rezistenţa la efectuarea mişcării de extensie (extensie concentrică în interiorul
segmentului de contracţie).
14. Şezând călare - instructorul pune mâna pe frunte şi copilul rezistă mişcării de flexie
concentrică în afara segmentului de contracţie.
15. Şezând, cu sprijin înapoi, trunchiul în extensie inspiraţie cu ducerea capului înapoi,
revenire în expiraţie.
16. Şezând cu sprijinul palmelor înapoi, ridicarea bazinului odată cu extensia trunchiului
şi a capului.
17. Şezând pe scaun cu vârful picioarelor sprijinite sub scara fixă, mâinile la umeri,
ducerea trunchiului în extensie menţinând spatele drept şi umerii traşi înapoi - braţele întinse
până pot ridica o minge medicinală de jos. La revenire se menţine spatele drept şi braţele
întinse cu mingea medicinală deasupra capului –
1. Mers cu paşi încrucişaţi spre dreapta, braţul stâng ridicat lateral sus, mâna
dreapta la spate.
23. Culcat înapoi, braţul drept întins pe lîngă cap genunchii îndoiţi, târâre înainte.
24. Cuclat înainte, cu braţele întinse înainte, lăsarea alternativă a trunchiului înainte cu
ridicarea picioarelor la spate apoi lăsarea picioarelor înapoi cu extensia trunchiului şi ducerea
braţelor oblic sus. Se execută în continuare legat.
25. Atârnat cu faţa spre scara fixă, apucat cu mâna dreaptă mai sus, balansarea
picioarelor spre dreapta.
26. Atârnat lateral la scara fixă, apucat cu mâna dreaptă capul se lipeşte de braţul
drept menţinerea poziţiei l0”-15”.
27. Stând cu spatele la scara fixă, mâna draptă apucă o treaptă cât mai sas posibil,
îndoirea genunchilor..
28. Mers pe vârfuri cu ducerea braţului drept sus, stângul oblic înapoi, cu arcuire.
29. Mers ca mingea medicinală pe umărul stâng susţinută cu mâna dreaptă.
CONSPECT DE LECŢIE
1. Mers obişnuit cu mâinile la ceafă şi ducerea la trei paşi a unui genunchi îndoit
în faţă,
2. Mers cu mâinile pe şold, patru paşi pe vârfuri, patru paşi pe călcâie.
3. Mers pe vârfuri cu ducerea în cerc mic spre înapoi a braţelor întinse lateral -
mişcarea cu amplitudine mică se execută cu coatele în extensie în ritm vioi, iar cele ample lent
îndoind uşor coatele.
4. Mers pe vârfuri cu trunchiul înclinat uşor înainte - mâinile susţinând o minge
medicinală pe cap.
5. Stând cu spatele lipit de scara fixă - mâinile pe cap, coatele lipite, întinderi în
axul lung vertical al corpului.
6. Stând cu mâinile la spate apucat, săritură cu depărtarea picioarelor, genunchii
întinşi simultan cu ducerea braţelor lateral, aterizarea cu apropierea picioarelor şi ducerea
mâinilor la spate.
CONSPECT PE LECŢIE
CONSPECTE DE LECŢIE
1. Mers cu paşi mărunţi, la fiecare pas ducerea braţelor prin înainte sus, simultan
cu ducerea unui picior înapoi. Acelaşi exerciţiu se poate executa cu ducerea braţelor oblic sus.
2. Mers pe vârfuri cu o minge medicinală suţinută pe cap cu ambele mâini -
extensia trunchiului la fiecare pas concomitent.
3. Mers fandat cu ducerea braţelor sus şi arcuirea trunchiului înapoi,
4. Mers cu mâinile la spate, coatele trase spre spate, ducerea trunchiului în
extensie la doi paşi.
5. Mers înapoi cu trunchiul în extensie, mîinile apucat deasupra capului,
ducerea braţelor înapoi la doi paşi, revenire.
6. Stând depărtat, cu mâinile pe şold, ducerea braţelor oblic sus - inspiraţie,
revenire - expiraţie. În timpul inspiraţiei se poate executa ridicarea pe vârfuri
7. Stând, spate în spate cu un partener,
braţele oblic sus, apucat de mâini - fandare cu ducerea
trunchiului şi a membrelor superioare în extensie.