CURS 1

PROPRIETATE INDUSTRIALA 06.10.2016

- Examen scris
- putem sa ne folosim de legislatie
- Voluntar : referate despre o tema aleasa de noi – teoretic se tine cont la final de
asta
- Domnul profesor pune la dispozitie materiale scrise

Dreptul proprietatii industriale (DPId) este o componenta a dreptului proprietatii intelectuale

(DPIt) – un domeniu mai larg ce cuprinde drepturile de autor si alaturi, dar separat, dreptul
proprietatii industriale.
Dr de autor se ocupa cu protectia operelor de arta, de stiinta, literare. Aceasta protectie nu
este asigurata in mod energic, ea nu poarta asupra continutului de idei ci asupra modului de
exprimare a ideilor respctive prin intermediul operei.
Daca x scrie o carte despre beton, chiar daca el l-a descoperit, el trebuie sa foloseasca
mecanismul ce tine de proprietatea industriala – sa indeplineasca procedurile si sa obtina un
brevet de inventie, doar acela il va proteja pe el complet si suficient de energic.
Dr de autor protejeaza numai forma de exprimare a ideilor cuprinse in opera literara,
stiintifica.
DPId – aici avem doua categorii de obiecte ale prop industriale :
Industrie = o activitate a omului, activitate in relatia sa cu ceea ce il inconjoara, cu mediul.
Prop industriala e un fel de prop cu privire nu numai la industrie ci cu privire la tot ceea ce
inseamna activitatea onului in relatia sa cu exteriorul.

1. Creatii intelectuale industriale

- Inventia
- Modele de utilitate
- Know-how
- Secretul comercial
- Desenele si modelele industriale
- Alte creatii industriale precum : protectia fotografiei semiconductorilor, protectia
noilor soiuri de plante,
 2. Semnele distinctive ale activitatii industriale

- Marca
- Indicatiile geografice
- Firma
- Emblema

Modelele de utilitate
Sediul materiei il gasim in :
 L 350/2007 privind modelele de utilitate

 HG 1457/2008 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 350/2007

privind modelele de utilitate

 L 61/1994 privind brevetele de inventie – republicata in 2014

 L 83/2014 privind invenţiile de serviciu

Ce sunt modelele de utilitate ?

Definitia o gasimt in L 530/2007 art 1 alin 1 :
Art. 1
Modelul de utilitate protejeaza, in conditiile prezentei legi, orice inventie tehnica, cu
conditia
 sa fie noua
 sa depaseasca nivelul simplei indemanari profesionale
 sa fie susceptibila de aplicare industriala.
Definitia inventiei o gasim in L 64/1991 art 7
Art. 7
Un brevet poate fi acordat pentru orice inventie avand ca obiect un produs sau un procedeu,
in toate domeniile tehnologice, cu conditia ca aceasta
 sa fie noua
 sa implice o activitate inventiva
 sa fie susceptibila de aplicare industriala.
Inventiile din domeniul biotehnologiei sunt brevetabile daca se refera la:
a) un material biologic care este izolat din mediul natural sau este produs prin orice procedeu
tehnic, chiar daca inainte se producea in natura;
b) plante sau animale, daca posibilitatea tehnica de realizare a inventiei nu se limiteaza la un
anumit soi de plante sau la o anumita rasa de animale;
c) un procedeu microbiologic sau la un alt procedeu tehnic ori un produs, altul decat un soi de
plante sau o rasa de animale, obtinut prin acest procedeu;
d) un element izolat al corpului uman sau altfel produs printr-un procedeu tehnic, inclusiv
secventa sau secventa partiala a unei gene, chiar daca structura acelui element este identica cu
structura unui element natural.

Modelul de utilitate este un concept extrem de apropiat de conceptul de inventie brevetata.

Inventia este o solutie tehnica, nu abstracta, ea ne arata mijloace si cai concrete.

DEOSEBIRI INTRE MODELUL DE UTILITATE SI INVENTIE

A. Din punct de vedere al conditiilor de fond al obiectului protectiei, pt modelul de

utilitate nu exista cerinta ca respectiva creatie sa prezinte caracter inventiv, asa
cum se cere pt inventie.

Totusi, la modelul de utilitate se cere ca acea creatie sa depaseasca nivelul simplei

indemanari profesionale.

Ce inseamna caracter inventiv ?

L cere aceasta conditie pt inventie, astfel art 12 din L 64/1991 spune :

O inventie este considerata ca implicand o activitate inventiva daca, pentru o persoana

de specialitate, ea nu rezulta in mod evident din cunostintele cuprinse in stadiul
tehnicii.

«Pasul inventiv »

In materie de modele de utilitate nu trebuie indeplinita conditia caracterului inventiv

fiind suficient ca modelul de utilitate sa depaseasca nivelul simplei indemanari
profesionale

Asadar pentru a vb de inventie trebuie neaparat sa avem caracter inventiv.

Pt a capata protectie sub forma modelului de utilitate este suficient sa se depaseasca simpla
indemanare profesionala.
Daca se depune o cerere la OSIM pt obtinerea protectiei sub forma modelului de utilitate si
creatia ce constituie obiectul cererii depaseste nivelul indemanarii profesionale, acesta nu este
un motiv pt OSIM sa respinga cererea pt eliberarea modelului de utilitate.
O creatie care indeplineste conditiile pt a fi brevetata ca inventie, poate sa fie protejata
in mod valabil prin doar certificatul de model de utilitate.
Chiar daca prezinta caracter inventiv, poate sa fie protejata de modelul de utilitate. De ce se
intampla asta ? Se poate intampla ca in mod concret sa existe interes sa capete protectie doar
prin model de utilitate, pt ca procedura de obtienre a modelului e mai simpla in
comparatie cu procedura pt brevetare care e extrem de complicata, e mai costisitoare si
mai indelungata.
Asadar e mai facil.
Cel care merge la OSIM pt obtinerea brevetului de inventie urmareste sa faca bani din
inventia sa. Urmareste obtinerea monopolului ( brevetul de inventie ii ofera drepturi pt o
perioada de 20 ani).
Si din brevet si din modelul de utilitate se obtine un DPId, un monopol, pe o anumita
perioada de timp, avand drept de exploatare exclusiva.
La modelul de utilitate se obtine mai repede, mai usor, la inventie mai greu.
B.
A doua diferenta dintre modelul de utilitate si inventie o regasim in L 350/2007 art 1 alin 4:
(4) Nu pot fi protejate prin inregistrare ca model de utilitate:
a) inventiile a caror exploatare comerciala este contrara ordinii publice sau bunelor moravuri,
inclusiv cele daunatoare sanatatii ori vietii persoanelor, animalelor sau plantelor ori care sunt
de natura sa aduca atingeri grave mediului, cu conditia ca aceasta excludere sa nu depinda
numai de faptul ca exploatarea lor este interzisa printr-o dispozitie legala;
b) soiurile de plante si rasele de animale;
c) inventiile avand ca obiect un material biologic;
d) inventiile avand ca obiect un produs constand intr-o substanta chimica sau farmaceutica;
e) inventiile avand ca obiect un procedeu sau o metoda.
Nu pot fi inregisrate ca model de utilitate urmatoarele:
Creatii avand ca obiect un material biologic – aici mergem catre legea 64/1991 unde ne
este aratat ce se poate breveta ca inventie – practic e vorba despre inginerie biologica
C. A treia diferenta dintre modelul de utilitate si brevetul de inventie este relevata de art
1 alin 4 lit d
Inventiile avand un produs constand dintr-o substanta chimica sau farmaceutica – desi am
conditii indeplinite pt a se putea elibera modelul de utilitate, el nu se elibereaza, datorita
importantei substantei, practic e vorba de o noua substranta care a fost creata.
D. Ultima diferenta, potrivit literei e din art 1, alin 4, nu pot fi protejate prin model de
utilitate inventiile avand ca obiect un procedeu sau o metoda. Prin comparatie
legea brevetelor de inventie spune ca inventiile avand ca obiect un produs sau un
procedeu, pot fi protejate printr-un brevet de inventie.
Concluzia: protectia juridica pt modelul de utilitate se poate acorda pt creatiile care
indeplinesc urmatoarele conditii:
 Indeplineste cel putin conditia de depasire a nivelului simplei indemanari
profesionale

 Constituie o inventie brevetata dar care nu este niciodata un procedeu sau o metoda,
si, in plus, atunci cand este produs, trebuie sa nu fie un material biologic, o substanta
chimica sau farmaceutica.
Modelul de utilitate poate fi considerat uneori ca fiind o forma de inventie brevetabila dar
care, pt motive de oportunitate doar, e protejata prin alte modalitati decat cele reglementate
prin legislatia referitoare la inventie. Uneori un model de utilitate e chiar o inventie, care ar
putea fi brevetata, dar nu este, existand imprejurari ce tin de oportunitate ce il determina pe
detinatorul inventiei sa opteze pt modelul de utilitate.

Care este regimul juridic al unui model de utilitate?

In cea mai mare parte reglementarile din L350/2007 reproduc reglementarile din materia
inventiei brevetate. Aceasta rezulta in primul rand din art 28 din L 350/2007 care spune:
Dispozitiile Legii nr. 64/1991 privind brevetele de inventie, republicata, referitoare la:
a) definitii;
b) dreptul la brevet;
c) inregistrarea si examinarea cererii de brevet, inclusiv la prioritati, si la retragerea cererii;
d) drepturile conferite de brevet si obligatiile corelative, precum si drepturile de folosire
anterioara;
e) transmiterea drepturilor;
f) apararea drepturilor, se aplica prin analogie modelelor de utilitate si in conformitate cu
regulamentul de aplicare a prezentei legi.
Pentru aceste aspecte se aplica reglementarile din materie de inventie.

Diferente cu privire la conditiile de forma – procedura pe care trebuie sa o indeplinim spre

a obtine protectie juridica.
In esenta, aceasta procedura, la modelele de utilitate, se desfasoara si ea in fata OSIM. In
acest scop
 se depune o cerere scrisa la OSIM in baza careia se constituie depozitul national
reglementat pt modelul de utilitate.

In materie de proprietate indsutriala prioritatea este esentiala.

In timpul procedurii, legea spune ca poti sa ceri conform art 15, transformarea sau conversia
acelei cereri de model de utilitate intr-o cerere de brevet de inventie, dar numai daca o
asemenea cerere de transformare, se face pana la luarea unei decizii cu privire la cererea de
model de utilitate.
Art. 15
(1) Solicitantul unui model de utilitate poate cere, pana la luarea unei hotarari privind
inregistrarea, conversia acestuia intr-o cerere de brevet de inventie, in conditiile prevazute de
regulamentul de aplicare a prezentei legi.
(2) O cerere de brevet de inventie, rezultata in conditiile prevazute la alin. (1), beneficiaza de
aceeasi data de depozit si de dreptul de prioritate nascut din cererea de model de utilitate.
(3) Conversia unei cereri de model de utilitate in cerere de brevet de inventie nu este permisa
in cazul in care cererea de model de utilitate a rezultat din transformarea unei cereri de brevet
de inventie, conform prevederilor art. 14.
Potrivit art 17 alin 3 OSIM NU examineaza obiectul cererii sub aspectul indeplinirii
conditiilor privind noutatea, depasirea simplei indemanari profesionale si sa fie
susceptibil de aplicare industriala.
Art. 17
(1) O.S.I.M. examineaza daca cererea de model de utilitate indeplineste:
a) prevederile art. 10 alin. (3) privind stabilirea identitatii inventatorului;
b) prevederile art. 10 alin. (4) privind dreptul la inregistrarea modelului de utilitate;
c) prevederile art. 10 alin. (2) referitoare la continutul cererii de model de utilitate;
d) conditiile privind depozitul, prevazute la art. 12 si 13;
e) conditiile pentru recunoasterea prioritatii;
f) conditiile privind existenta unei singure inventii, prevazuta la art. 16 alin. (1).
(2) O.S.I.M. examineaza daca inventia care constituie obiectul cererii:
a) nu este exclusa de la protectia prin model de utilitate, conform prevederilor art. 1 alin. (2),
sau nu poate fi protejata conform prevederilor art. 1 alin. (4);
b) este dezvaluita, potrivit prevederilor art. 11.
(3) O.S.I.M. nu examineaza obiectul cererii de model de utilitate sub aspectul indeplinirii
conditiilor privind noutatea, depasirea nivelului simplei indemanari profesionale, precum si
aplicabilitatea industriala.

OSIM analizeaza exclusiv realizarea conditiilor de forma nu si a celor de fond: noutate,

depasirea simplei indemanari etc. OSIM nu are voie sa intre in examinarea conditiilor de
fond, incalca legea.
Daca sunt indeplinite aceste conditii, OSIM
  elibereaza certificatul de inregistrare din cre se naste dreptul de exploatare
exclusiva, pt 6 ani (nu 20 ca la brevet).
Aceasta valabilitate intiala poate sa fie reinnoita pt o perioada de inca 2 ani, la cerere, cu plata
unei taxe, si apoi pentru inca 2 ani. Astfel, durata totala a protectiei juridice a modelului
de utilitate poate sa atinga fara sa depaseasca, 10 ani.

Ce se intampla daca nu sunt indeplinite conditiile de fond? Pt ca OSIM nu verifica, si tu

poti sa te duci sa iei certificat de inregistrare si sa nu indeplinesti cele 3 conditii, una dintre
ele etc.

CURS 2
PROPRIETATE INDUSTRIALA 13.10.2016
 Inventia de serviciu

Sediul materiei: Legea 83/2014

Legea 64/1991
ART. 5
(1) Daca inventatorul este salariat, in lipsa unei prevederi contractuale mai avantajoase
acestuia, dreptul la brevetul de inventie apartine:
a) unitatii, pentru inventiile realizate de salariat in exercitarea unui contract de munca ce
prevede o misiune inventiva incredintata in mod explicit, care corespunde cu functiile sale;
inventatorul beneficiaza de o remuneratie suplimentara stabilita prin contract;
b) salariatului, pentru inventiile realizate de catre acesta fie in exercitarea functiei sale, fie in
domeniul activitatii unitatii, prin cunoasterea sau folosirea tehnicii ori mijloacelor specifice
ale unitatii sau ale datelor existente in unitate, fie cu ajutorul material al acesteia, in lipsa unei
prevederi contractuale contrare.
(2) Daca inventia rezulta dintr-un contract de cercetare, in lipsa unei clauze contrare, dreptul
la brevet de inventie apartine unitatii care a comandat cercetarea, inventatorul avand dreptul
la o remuneratie suplimentara stabilita prin act aditional la contract.
(3) In cazurile prevazute la alin. (1) lit. a) si b) si alin. (2), inventatorul si unitatea au obligatia
reciproca sa se informeze in scris asupra crearii si stadiului realizarii inventiei si sa se abtina
de la orice divulgare.
(4) Incalcarea obligatiei de a informa atrage raspunderea persoanei vinovate.
(5) In cazurile prevazute la alin. (1) lit. a) si la alin. (2), daca, in termen de 60 de zile de la
data cand salariatul a informat in scris unitatea asupra redactarii descrierii inventiei, cererea
de brevet nu a fost depusa la OSIM, in lipsa altei conventii intre parti, dreptul la acordarea
brevetului de inventie apartine salariatului, in conditiile prevazute la alin. (1) lit. b).
(6) In cazul prevazut la alin. (1) lit. b), unitatea are un drept de preferinta la incheierea unui
contract privind inventia salariatului sau, ce trebuie exercitat in termen de 3 luni de la oferta
salariatului; in lipsa acordului privind pretul contractului, acesta urmeaza sa fie stabilit de
instantele judecatoresti.

Art 1 alin 1 din Legea 83 coroborat cu art 5 din legea 64/1991 – art 5 a fost abrogat –
reglementa inainte inventia de serviciu si inventia de comanda, a fost abrogat si acum
prevederile sale se gasesc in legea 83 (nu identic)

Legea 83/2014
Art. 1.
(1) Prezenta lege se aplică invenţiilor create de un inventator individual sau de un grup de
inventatori atunci când inventatorul individual sau cel puţin un membru al grupului de
inventatori este salariat al unei persoane juridice:
a) de drept privat;
b) de drept public.
(2) Prezenta lege se aplică invenţiilor prevăzute la alin. (1), care pot fi protejate prin brevet de
invenţie sau prin model de utilitate înregistrat.

Din art 1 alin 1 al L 83 rezulta ca fac parte din conceptul de inventie de serviciu: inventiile
brevetabile.
De ce la alin 1 trebuie sa precizeze si persoanele de drept privat si persoanele de drept
public? Este o chestiune de tehnica legislativa.
Art 2 este un mic dictionar al legii
Art. 2.
(1) În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarea semnificaţie:
a) salariat - orice persoană fizică ce prestează, în temeiul unui contract individual de muncă, o
activitate remunerată pentru şi sub autoritatea unei persoane din cele prevăzute la art. 1 alin.
(1);
b) consilier în proprietate industrială al angajatorului - persoana fizică salariată, atestată, care
îşi desfăşoară activitatea potrivit prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 66/2000 privind
organizarea şi exercitarea profesiei de consilier în proprietate industrială, republicată.
(2) Expresia "cercetare-dezvoltare" are înţelesul prevăzut la art. 2 alin. (1) din Ordonanţa
Guvernului nr. 57/2002 privind cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică, aprobată cu
modificări şi completări prin Legea nr. 324/2003, cu modificările şi completările ulterioare.
Din aceste doua texte rezulta ca este necesara intrunirea cumulativa a urmatoarelor elemente
pt a putea considera ca avem un salariat: am o persoana fizica, angajator o persoana juridica
(atat de drept privat cat si de drept public). Intre cele doua persoane trebuie sa existe CIM
care indeplineste conditiile prevazute de dreptul muncii. Salariatul isi desfasoara activitatea,
remunerata, pentru si sub autoritatea angajatorului.
Asadar legea 83/2014 nu acopera situatia in care angajatorul nu este
persoana juridica, chiar daca am avea CIM.
Conditia referitoare la CIM dintre parti necesita un comentariu special: intre o pf si o pf pot
exista raporturi de munca nu numai in cazul in care intr aceste doua parti am CIM.
Raporturile de munca pot exista de exp in privinta functionarilor publici care nu incheie CIM
reglementate de Codul Muncii. Pot exista raporturi de munca in cazul militarilor activi – ei nu
sunt salariati nici functionari publici, ei au un statut special dar in niciun caz nu vorbim
despre CIM.
Dar daca aceste persoane mentionate creaza o inventie care are legatura cu locul lor de
munca. Reglementare cu privire la inventia de serviciu le poate fi aplicabila, avand in
vedere ca legea 83/2014 prevede ca si conditie exitenta unui CIM?
Este criticabil ca L 83/2014 nu acopera nici situatia functionrilor publici si nici situatia
militarilor.
In legislatia franceza exista dispozitii speciale in aceasta materie care spun ca se aplica si pt
functionari si militari, la fel si in legislatia germana.
Cum procedam cu privire la dreptul roman?
Art 3 L 64/1991
ART. 3
Dreptul la brevet de inventie apartine inventatorului sau succesorului sau in drepturi.

Analogia legii
Art. 10
Interzicerea analogiei
Legile care derogă de la o dispoziţie generală, care restrâng exerciţiul unor drepturi civile sau
care prevăd sancţiuni civile se aplică numai în cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege.

Art 10 ncc – art din legea 83 (norma speciala) pot fi extinse sa se aplice si la altceva? In art
10 aflu ca nu se pot extinde in cazul in care restrâng exerciţiul unor drepturi civile sau care
prevăd sancţiuni civile se aplică numai în cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege.

In plus, in statutul functionarilor publici Legea 188/1999 art 117

„Dispozitiile prezentei legi se completeaza cu prevederile legislatiei muncii, precum si cu
reglementarile de drept comun civile, administrative sau penale, dupa caz, in masura in care
nu contravin legislatiei specifice functiei publice.”

Asadar aplic, prin analogie prevederile L 83/2014 si functionarilor publici

si militarilor.
Pot exista si situatii speciale: membrii cooperatori - el este/ nu e un salariat - am o situatie
speciala.
Sau, membrul cooperator poate sa isi dubleze calitatea de salariat, o a treia varianta posibila.
Totusi caltatea aceast de membru cooperator da nastere unei relatii de munca.
Dar studentul care face o descoperire?

Nu aplic art 12 din L 83/2014.

Art. 12.
(1) Pentru invenţiile rezultate în urma unor activităţi de cercetare-dezvoltare sau didactice
desfăşurate într-o instituţie de învăţământ superior, titulară a dreptului de protecţie, aceasta
acordă inventatorului la cerere, cu titlu gratuit, un drept de exploatare a invenţiei în domeniul
său de activitate didactică şi de cercetare, în baza unui contract de licenţă neexclusivă, chiar
dacă inventatorul nu este salariat.
(2) Contractul prevăzut la alin. (1) are o durată de valabilitate egală cu durata desfăşurării de
către inventator a activităţilor didactice şi de cercetare.

Sudentii, desi nu au CIM, sunt in raporturi de munca.

Administratorii unei societati somcerciale.
Persoana angajata in baza unui contract civil de prestarii servicii – persoana care
Activitatea respectiva sa se desfasoare sub autoritatea persoanei juridice – asadar aplic
prevederile legii 83/2014 persoanelor ce se afla in relatii de munca, atata timp cat sunt
indeplinite celelalte conditii, cu precadere cea privind autoritatea angajatorului.
In niciun caz nu putem introduce colaboratorii pt ca ei nu isi desfasoara activitatea ub
autoritatea celui cu care au contractul si nici studentii – domnul prof. este reticent in a ii
introduce in aceasta categorie. De asemenea nici administratorii.
Aceasta calitate de salariat trebuie sa coincida cu moemntul crearii inventiei nu la
momentul constituirii cererii de brevet etc. Pana la acel moment el poate sa fie concediat,sa
isi dea demisia, sa se pensioneze.
Momentul crearii inventiei trebuie sa se situateze in intervalul de timp in care CIM e in
vigoare.
Un salariat realizeaza inventia in timpul programului de lucru, in legatura cu locul lui de
munca – inteprinderea e prima care paote sa pretinda eliberarea brevetului – e inventie de
munca.
Se poate ca un salariat cand descopera ceva in timpul programului de munca, sa nu spuna
nimic, si sa demisioneze, apoi constituie depozitul reglementat pe numele sau (in temeiul art
3 din legea 54/1991), pt ca el sa primeasca dr asupra inventiei. Nu trebuie date solutii care sa
favorizze eludarea legii.
Daca nu era salariat aplic art 3 din L 64/1991.
Problema probei cu privire la momentul la care s-a realizat inventia
Francezii spun ca cel care solicita eliberarea brevetului trebuie sa faca dovada. Profesorul L.
Mihai considera ca e mai just ca cel care pretinde obtinerea beneficiului brevetului de
inventie, aceluia sa ii revina si sarcina de a dovedi ca sunt indeplinite conditiile pt
obtinerea acelui brevet.
Exista o exceptie cu privire la afirmatia ca trebuie ca momentul creatiei inventiei sa se fi
situat pe durata CIM – mai exact art 3 alin 1 lit b – prezumtie pe care cealalta parte trebuie sa
o rastoarne: inventatorul are sarcina de a rasturna aceasta prezumtie pt ca altfel aceasta
prezumtie legala nu ar mai avea valoare.
Art. 3.
(1) Invenţiile de serviciu sunt invenţiile prevăzute la art. 1, care îndeplinesc următoarele
condiţii:
a) au rezultat din exercitarea atribuţiilor de serviciu ale inventatorului, încredinţate în mod
expres în cadrul contractului individual de muncă şi în fişa postului sau stabilite prin alte acte
obligatorii pentru inventator, care prevăd o misiune inventivă;
b) s-au obţinut, pe durata contractului individual de muncă, precum şi pe o perioadă de
maximum 2 ani de la încetarea acestuia, după caz, prin cunoaşterea sau utilizarea experienţei
angajatorului prin folosirea mijloacelor materiale ale angajatorului, ca urmare a pregătirii şi
formării profesionale dobândite de inventatorul salariat prin grija şi pe cheltuiala
angajatorului ori prin utilizarea unor informaţii rezultate din activitatea angajatorului sau puse
la dispoziţie de acesta.
(2) Misiunea inventivă prevăzută la alin. (1) lit. a) stabileşte domeniul tehnologic în care se
încadrează problema sau problemele tehnice pentru a căror rezolvare inventatorul salariat are
o obligaţie contractuală sau care decurge din alte acte obligatorii să aducă o contribuţie
creativă corespunzător atribuţiilor de serviciu.

Categorii de inventii de serviciu

Art 3 alin 1: avem doua tipuri de inventie de serviciu
 Inventiile rezultate din misiuni inventive – stricto sensu – cu misiune inventiva
litera a
 Inventiile rezultate din ipoteza in care nu avem misiune inventiva – inventia nu s-ar fi
putut realiza daca salariatul nu ar fi cunoscut/ utilizat experienta, mijloacele materiale
ale angajatorului, nu ar fi existat pregatirea profesionala a angajatorului, nu ar fi
existat daca angajatorul nu utiliza infromatiile angajatorului.

Avem un inginer cu atributii de supervizare a productiei si are sarcina de a

supraveghea muncitorii si de a se asigura ca acestia isi indeplinesc atributiile, dar lui ii
vine o idee legata de problemele cu care el lucreaza. Aceasta este o inventie de
serviciu fara misiune inventiva- lato sensu- litera b

Simpla indeplinire a conditiilor din art 3 alin 1 nu este suficienta pt ca sa putem

califica acea inventie ca fiind inventie de serviciu, chiar daca am salariat, CIM,potrivit
uneia din cele doua ipoteze. Mai este nevoie sa citim art 4 alin 1:

Art. 4.
(1) Angajatorul are competenţa de a decide cu privire la încadrarea sau nu a unei
invenţii realizate de către un salariat în categoria invenţiilor de serviciu şi cu privire la
tipul invenţiei de serviciu, în raport cu situaţiile prevăzute la art. 3 alin. (1).
(2) Salariatul care creează o invenţie are obligaţia să comunice de îndată angajatorului
prezentarea invenţiei, în care să descrie soluţia problemei rezolvate cu date suficient
de clare pentru a defini invenţia şi condiţiile în care invenţia a fost creată.
(3) În absenţa unui termen mai lung prevăzut în regulamentul intern al angajatorului,
în termen de 4 luni de la primirea comunicării prevăzute la alin. (2), angajatorul
înştiinţează inventatorul salariat asupra încadrării invenţiei în categoria invenţiilor de
serviciu şi dacă revendică dreptul asupra acesteia.
(4) Inventatorul poate contesta modul de încadrare a invenţiei sale de către angajator,
la instanţa judecătorească competentă, potrivit dreptului comun, în termen de 4 luni.

Angajatorul are dreptul/ atributia (nu e forumal ok competenta) de a decide cu privire

la incadrarea sau nu a unei inventii realizate de salariat ca fiind inventie de serviciu.

Primul pas: angajatorul este cel care decide, cercetand imprejurarile concrete, daca
aceea e o inventie realizata de slariat sau nu. Poate a fost realizata acolo dar persoana
respectiva nu e salariat.
Sau, inventia nu s-a realizat in legatura cu activitatea intreprinderii.

Al doilea pas: daca decide ca e o inventie de serviciu, trebuie sa decida si la tipul ei:
este o inventie cu sau fara misiune inventiva.

Intreprinderea nu este obligata. Este vorba de un drept.

Asadar avem o conditie si ca angajatorul sa revendice acea inventie. Poate pt el nu

este rentabil sa revendice acea inventie.

Daca angajatorul revendica inventia, inventatorul poate contesta acest fapt.

Contestatia inventatorului – fie intr-un cadru litigios fie anterior
 Se realizeaza un schimb de informatii intre inventator si angajator.

Art 4 alin 2 – inventatorul ar trebuie sa informeze cand e o probabilitate ff mare sa fie

vb de o inventie de serviciu.

CURS 3
DREPTUL PROPRIETATII INDUSTRIALE 20.10.2016

Avem inventie de serviciu daca sunt indeplinite urmatoarele conditii – art 1 L 83/ 2014
(1) Prezenta lege se aplică invenţiilor create de un inventator individual sau de un grup de
inventatori atunci când inventatorul individual sau cel puţin un membru al grupului de
inventatori este salariat al unei persoane juridice:
a) de drept privat;
b) de drept public.
(2) Prezenta lege se aplică invenţiilor prevăzute la alin. (1), care pot fi protejate prin brevet de
invenţie sau prin model de utilitate înregistrat.

Salariatul trebuie neaparat sa fie persoana fizica. Angajatorul este intotdeauna o persoana
juridica.
Salariatul desfasoara activitatea pt si sub autoritatea angajatorului. Activitatea trebuie sa fie
remunerata.
Inventia libera este cea care nu a fost creata in conexiune cu activitata inventatorului, in
calitate de salariat.
L 64/1991
ART. 8
(1) Nu sunt considerate inventii, in sensul art. 7, in special:
a) descoperirile, teoriile stiintifice si metodele matematice;
b) creatiile estetice;
c) planurile, principiile si metodele in exercitarea de activitati mentale, in materie de jocuri
sau in domeniul activitatilor economice, precum si programele de calculator;
d) prezentarile de informatii.
(2) Prevederile alin. (1) nu exclud brevetabilitatea obiectelor sau activitatilor prevazute in
acest alineat decat in masura in care cererea de brevet de inventie ori brevetul de inventie se
refera la astfel de obiecte sau activitati considerate in sine

Inventiile brevetabile sunt de doua feluri: inventii libere si inventii de serviciu.

Cine are dreptul sa devina titularul acestui brevet?

1. Inventatorul/ succesorul sau in drepturi in cazul in care inventatorul decedeaza -
art 3 L 64/1991. Acesta este principiul inventatoruluin ca titular al brevetlui de
inventie. Vorbim despre o inventie libera.

ART. 3
Dreptul la brevet de inventie apartine inventatorului sau succesorului sau in drepturi.

2. Situatiile in care titularul inventiei nu este inventatorul sunt exceptii. Vorbim

despre norme juridice de stricta aplicare, numai la ipoteza avuta in vedere atunci, fiind
de stricta interpretare.

Dpdv juridic sunt mult mai numroase inventiile care nu sunt libere. Pe masura ce
avanseaza tehnologia, inventiile devin mai complicate, mai avansate, presupun mai
multa tehnologie, cheltuieli, echipamente.

Dpdv juridic, pt noi, principiul este acela al inventatorului ca titular de

brevet al unei inventii libere.

Aici nu discutam despre subiecte care pot fi considerate inventator ci depre cine e titularul
dreptului de brevet. Sunt doua chestiuni diferite.
Inventatorul are anumite drepturi dar nu sunt drepturi nascute din brevetul de inventie. El are
anumite drepturi prevazute de lege ca urare a faptului juridic stricto sensu de creare a
inventiei.
Pentru ca inventia brevetabila sa poata sa fie folosita, este nevoie ca aceasta sa fie brevetata,
adica sa se parcurga o procedura administrativa, prevazuta de lege, in fata unui organ de stat
care va emite, daca sunt indeplinite conditiile, un act administrativ unilateral – brevetul de
inventie, din care se nasc pt titularul de brevet anumite drepturi, distincte de drepturile
prilejuite de inventie (care se nasc pt inventator).
Cand inventatorul indeplineste conditiile pt a deveni titular de brevet, el va combina cele
doua calitati.
Dar situatia in care avem o inventie de serviciu dar care nu a fost revendicata?
Art. 5. L 83/ 2014
(1) Dreptul asupra invenţiilor prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. a) aparţine angajatorului.
(2) Dreptul asupra invenţiilor prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. a) aparţine angajatorului, în
absenţa unei prevederi contractuale contrare, dacă acesta este persoană de drept public şi are
în obiectul de activitate cercetarea-dezvoltarea.
(3) Dreptul asupra invenţiilor prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) aparţine inventatorului
salariat, dacă angajatorul de drept privat sau de drept public nu revendică invenţia în
condiţiile art. 4 alin. (3)
(4) Dreptul asupra invenţiilor create de salariaţi şi care nu se încadrează în niciuna dintre
situaţiile prevăzute la art. 3 alin. (1) aparţine inventatorului salariat, în condiţiile prevăzute de
Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie, republicată, cu modificările ulterioare.
Art. 3.
(1) Invenţiile de serviciu sunt invenţiile prevăzute la art. 1, care îndeplinesc următoarele
condiţii:
a) au rezultat din exercitarea atribuţiilor de serviciu ale inventatorului, încredinţate în mod
expres în cadrul contractului individual de muncă şi în fişa postului sau stabilite prin alte acte
obligatorii pentru inventator, care prevăd o misiune inventivă;
b) s-au obţinut, pe durata contractului individual de muncă, precum şi pe o perioadă de
maximum 2 ani de la încetarea acestuia, după caz, prin cunoaşterea sau utilizarea experienţei
angajatorului prin folosirea mijloacelor materiale ale angajatorului, ca urmare a pregătirii şi
formării profesionale dobândite de inventatorul salariat prin grija şi pe cheltuiala
angajatorului ori prin utilizarea unor informaţii rezultate din activitatea angajatorului sau puse
la dispoziţie de acesta.
(2) Misiunea inventivă prevăzută la alin. (1) lit. a) stabileşte domeniul tehnologic în care se
încadrează problema sau problemele tehnice pentru a căror rezolvare inventatorul salariat are
o obligaţie contractuală sau care decurge din alte acte obligatorii să aducă o contribuţie
creativă corespunzător atribuţiilor de serviciu.

Pt inventiile de serviciu stricto sensu in conditiile art 5 alin 2 din legea 83/2014 cel mai bun
exemplu este cel al inventiei realizate de salariatul cu functie de cercetator stiintific intr-o
institutie de cercetare.
In cazul celor care nu au CIM – functionari publici, militari - avem in art 3 alin 1 expresia
„exercitarea atribuţiilor de serviciu ale inventatorului, încredinţate în mod expres în cadrul
contractului individual de muncă şi în fişa postului sau stabilite prin alte acte obligatorii
pentru inventator, care prevăd o misiune inventivă”
Atentie la exprimarea din art 5 alin 2 „are IN obiect” nu „are CA obiect”
Art 5 alin 1 si art 5 alin 2 spun acelasi lucru? NU.
Legea este scrisa prost, textul de lege trebuia formulat astfel:
Alin 2: Dreptul asupra inventiei prevazute la art 3 alin 1 lit a apartine angajatorului. Cu toate
acestea, prin exceptie, dreptul asupra inventiilor de la litera a, apartine angajatorului
numai in absenta unei prevederi contractuale contrare, atunci cand angajatorul este
persoana de drept public si are in obiectul de activitate cercetarea-dezvoltarea.
Parafrazand si mai mult, alin 2 spune: da, dreptul apartine angajatorului, cum spunem in alin
1, dar atunci cand e vorba despre un angajator care e persoana juridica de drept pbulic si are
in obiectul de activitate cercetarea-dezvoltarea, este permis sa existe o clauza contrara,
adica in favoarea inventatorului.
Acest text spune ca brevetul apartine angajatorului daca nu am clauza contrara si.. etc.
Dar, clauza contrara nu poate exista valabil decat in cazul in care angajatorul este persoana de
drept public.

Pt ca angajatorul sa primeasca brevetul in ipoteza art 5 alin 2, trebuie

indeplnite urmatoarele conditii cumulative
1. Sa nu existe o prevedere contractuala mai avantajoasa pt inventator – clauza
contrara: un caz in care ar exista o clauza contrara este si cel in care brevetul se
acorda in cotitulariat inventatorului si angajatului sau, cazul in care exista o clauza ce
acorda brevetul doar inventatorului
2. Angajatorul trebuie sa fie persoana juridica de drept public
3. Aceasta persoana de drept public trebuie sa aiba in obiectul sau de activitate
cercetarea-dezvoltarea - L 319/ 2003 privind statutul personalului de cercetare-
dezvoltare
4. Inventia____________________________________________________________
5. Inventia a rezultat din exercitarea atribtiilor de serviciu ale inventatorului
6. Aceste atributii de serviciu sa fi fost incredintate in mod expres
7. Trebuie sa am misiune inventiva
8. Angajatorul sa fi revendicat dreptul asupra acestei inventii
Daca sunt indeplinite aceste conditii atunci angajatorul are dreptul sa obtina brevetul de
inventie.
Daca se elibereaza brevetul angajatorului, atunci aceasta inventie va avea un anumit regim
juridic: art 11 legea 83/2014
Art. 11.
(1) Pentru invenţiile de serviciu realizate de salariaţi ai angajatorilor - persoane de drept
public, care au în obiectul de activitate cercetarea-dezvoltarea, revendicate de către angajator
conform prevederilor prezentei legi sau conform unui contract între părţi şi valorificate de
către angajator, salariatul inventator are dreptul la o cotă procentuală din valoarea venitului
realizat de angajator, în urma aplicării invenţiilor.
(2) Procentul prevăzut la alin. (1) nu poate fi mai mic de 30%.
Daca inventia este brevetata potrivit art 5 alin 2, inventatorul mai are dreptul ca pe langa
salariu sa mai incaseze si o cota procentuala care nu poate fi mai mica de 30% din enitul
realizat de angajator in urma folosirii inventiei.
Art 11 se refera la venituri nete sau profitul din inventie?

Art 5 alin 1
Care este diferenta intre alin 1 si alin 2 ale art. 5?
Prin comparatie cu alin 2, la alin 1 am o inventie ce se realizeaza fie in cadrul persoanei
juridice de drept public care nu au in obiect cercetare-dezvoltare sau in cadrul unei
persoane juridice de drept privat, in caz contrar intram la alin 2.
Conditii pt ca angajatorul sa primeasca brevet in baza art 5 alin 1 (exista diferente de
regim juridic fata de alin 2)
Pentru ca angajatorul sa primeasca brevet in baza alin 1, trebuie indeplinite toate conditiile de
la alin 2 cu urmatoarele exceptii:
Aeste conditii nu trebuie indeplinite
1. Nu mai trebuie sa existe conditia inexistentei unei prevederi contractuale mai
avantajoase pt inventator – aici poate exista si o prevedere mai avantajoasa pt
inventator
2. Sa nu mai fie vorba despre o persoana juridica de drept public avand cercetare-
dezvoltare in obiectul sau de activitate.
Sunt aspecte noi la aceasta ipoteza.
Ce insesmna persoane juridice de drept public care nu au in obiect cercetarea-dezvoltarea
ca obiect de activitate?
Se urmareste crearea uneor regimuri juridice distincte pt dreptul public cu obiect de activitate
cercetare-dezvoltare si entitatile din domeniul privat.
Aceasta deosebire dintre cele doua situatii este expresia principiilor autonomiilor universitare
si a libertatii academice, principii stabilite prin Constitutia Romaniei.
Ei spun ca in alin 2 au facut un regim juridic special pt institutiile de drept public care au ca
obiect activitate cercetare-dezoltare, adica universitati si institute de cercetare.
La alin 1 e vb de invetii care nu sunt realizate in mediul „academic”.
Ei considera ca este necesar sa se faca deosebire de regim juridic intre cele doua tipuri de
inventii.
La alin 1 nu mai am posibilitatea ca intre angajator (o societate comerciala cu capital privat
cel mai adesea, sau cu capital de stat in regimul proprietatii private) nu mai am posibilitatea
sa se incheie un contract care sa spuna ca brevetul s-ar putea acorda altcuiva decat
angajatorului. In plus, nu mai exista aplicarea art 11.
Companiile (renault - dacia) au dorit ca pt inventiile realizate de salariatii lor, ele sa aiba
deplina putere. Nu au admis sa se poata elibera brevete de inventie altcuiva decat
angajatorului.
La alin 1 este interzis sa existe o prevedere contractuala contrara.
Pentru a sti cand aplicam alin1 si alin 2 trebuie sa vedem daca angajatorul este
persoana juridica de drept public care are in obiectul de activitate cercetarea dezv-
acesta este criteriul dupa care ne orientam.
Exista legislatie in materie cu privire la cercetare – dezvoltare, mai exact OG 57/2002 privind
cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică.
Daca am alin 1 si inchei totusi un contract in care prevad o clauza contrara, si favorizez
inventatorul, ce se intampla? Acea clauza e nula. Dar ce nulitate am?
Nulitate relativa – ocretesc interese particulare ale unei societati comerciale de drept privat
Daca in clauza am prevazut ca titulari sunt amandoi (angajator +inventator) si inventatorul
solicita sa se elibereze brevetul catre amandoi, singurul care poate invoca aceasta nulitate este
angajatorul
Dar angajatorul nu este obligat sa sustina o asemenea pozitie. Prin urmare el poate oricand sa
renunte la a invoca aceasta clauza din contractul incheiat cu inventatorul.
Care este diferenta de regim juridic intre alin 2 si alin 1 din art 5 privind aplicarea art 11?
Art 11 se aplica doar in situatia de la alin 2.
Prin alin 1 nu s-ar putea acorda recompense, stimulente suplinentare, numai pt ca art 11
este „legat” sa se aplice la alin 2?
E foarte posibil ca in cazul de aplicare a alin 1, compania privata sa incheie cu salariatul sau
un contract cu clauza, apoi acorda o misiune inventiva si prevede ca daca se realizeaza el
primeste o indemnizatie, un premiu.
Prima ipoteza a fost asadar cea in care inventia este libera – brevetul apartine inventatorului
A doua ipoteza priveste situatia in care inventia de serviciu este cea de la alin 2 – cu misiune
inventiva realizata de cadre didactice etc, cand brevetul este al angajatorului daca nu am
clauza contrara
A treia ipoteza este cea a inventiei cu misiune inventiva realizata de salariatul de la un
angajator ce nu este persoana juridica de drept public avand in obiectul sau de activitate
cercetarea-dezvoltarea etc.
A patra ipoteza este reglementata de art 5 alin 3
Art. 5.
(1) Dreptul asupra invenţiilor prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. a) aparţine angajatorului.
(2) Dreptul asupra invenţiilor prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. a) aparţine angajatorului, în
absenţa unei prevederi contractuale contrare, dacă acesta este persoană de drept public şi are
în obiectul de activitate cercetarea-dezvoltarea.
(3) Dreptul asupra invenţiilor prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) aparţine inventatorului
salariat, dacă angajatorul de drept privat sau de drept public nu revendică invenţia în
condiţiile art. 4 alin. (3).
(4) Dreptul asupra invenţiilor create de salariaţi şi care nu se încadrează în niciuna dintre
situaţiile prevăzute la art. 3 alin. (1) aparţine inventatorului salariat, în condiţiile prevăzute de
Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie, republicată, cu modificările ulterioare.

Revendicarea inventiei se face conform art 5 alin 3 care ofera o solutie diferita fata de cea
anterioara pt ca in baza reglementarilor anterioare, in aceasta poteza (nu am misiune
inventiva, inventatorul realizeaza inventia in mediul respectiv) in legislatia anterioara dreptul
la brevet se cuvenea inventatorului.
Exista un drept de preferinta al angajatorului pt ipoteza in care inventatorul nu dorea sa
breveteze sau nu dorea sa breveteze ci voia sa instraineze unei persoane dreptul la eliberarea
brevetului respectiv, sa vanda dreptul la brevet

In prezent am un drept de preferinta al salariatului daca angajatorul nu revendica dreptul

la brevet.
Urmatoarea ipoteza este cea in care inventatorul salariat are dreptul la eliberarea brevetului pt
ca angajatorul nu revendica inventia repsectiva. Daca revenica angajatorul, acesta devine
titular. Daca nu, salariatul. Brevetul se va elibera inventatorului salariat.
Care este diferenta intre situatia prevazuta de art 3 - dreptul de brevet se cuvine
inventatorului si ipoteza in care inventatorul primeste dr de brevet doar pt ca angajatorul
nu l-a revendicat?
In aceasta ipoteza ne uitam la art 6
Art. 6.
Pentru invenţiile de serviciu prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) care au fost revendicate de către
angajator, inventatorul salariat are dreptul la o remuneraţie stabilită de către angajator, în
condiţiile prevăzute la art. 7.
Art. 7.
Angajatorul defineşte prin prevederi specifice din regulamentul intern criteriile de stabilire a
remuneraţiei. În lipsa prevederilor specifice, angajatorul are în vedere, în funcţie de fiecare
caz concret, unul sau mai multe dintre următoarele criterii:
a) efectele economice, comerciale şi/sau sociale care decurg din exploatarea invenţiei de
către angajator sau de către terţi cu acordul angajatorului;
b) măsura în care angajatorul este implicat în realizarea invenţiei de serviciu, inclusiv
resursele puse la dispoziţie de angajator pentru realizarea acesteia;
c) aportul creativ al inventatorului salariat, când invenţia a fost creată de mai mulţi
inventatori.

Inventia de comanda- era reglementata pana in 2014 de art 5 din legea 64/1991. Este
inventia care este creata de care o persoana ca urmare a solicitarii/ comenzii primite de la alta
persoana.
De obicei cel care face comanda este o persoana juridica, poate fi vorba de o societate
comerciala si care are salariati dar ei nu au atributii de cercetare si atunci aceasta companie
are o anunita problema pe care vrea sa o rezolve, ea cauta specialistul X, sa spunem ca este
un inginer pensionat sau un student.
Il cauta pe specialist care nu este salariatul sau, acel specialist poate fi salariatul cuiva, in alta
parte, si prestesaza munca in plus, in afara orelor de program. Ar putea fi vorba de propriul
salariat dar nu in temeiul CIM ci daca se incheie un contract de prestari de servicii –
antrepriza.
Astfel propriul salariat se obliga ca peste program sa lucreze la x problema.
Daca se ajunge la o inventie, aceasta nu este de serviciu. Nu se incadreaza nici pe litera a nici
pe litera b din art 3 pt sa nicaieri in aceste exemple nu este vorba de indeplinirea conditiilor
pt inventia de serviciu. Se face munca dar nu in temeiul unui CIM.
EXP
O societate cu capital privat care lucreaza in productie. Incheie contract de cercetare cu un
pensionar.
Stabileste ca ii va plati pensionarului un anumit pret pt desfasurarea acestei actvitati iar daca
se realizeaza inventia ii mai da si o suma in plus.
Se realizeaza inventia.
Cine are dreptul sa mearga la OSIM pt brevet? In lrgea veche se considera ca fiind inventie
de serviciu si ca daca nu s-a prevazut altfel in contract atunci brevetul se cuvine persoanei
care a dat comanda, ea primeste brevetul iar inventatorul ramane cu pretul convenit.
In prezent nu mai am o reglementare.
Legea 83
Art. 16.
Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie, republicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 541 din 8 august 2007, cu modificările ulterioare, se modifică după
cum urmează:
Articolele 5 şi 36 se abrogă.
Prevad in contractul de antrepriza cum procedez
Daca nu prevad – nu am nici in ncpc
Nici in dr francez nu este reglementata inventia decomanda – instanta trebuie sa tina cont de
cine anume finanteaza activitatea.

CURS 4
DREPTUL PROPRIETATII INDUSTRIALE 27.10.2016

 Protectia noilor soiuri de plante

Art 8 litera b – L 64/1991
ART. 9
(1) Nu se acorda brevet de inventie, potrivit prezentei legi, pentru:
a) inventiile a caror exploatare comerciala este contrara ordinii publice sau bunelor moravuri,
inclusiv cele daunatoare sanatatii si vietii persoanelor, animalelor ori plantelor, si care sunt de
natura sa aduca atingeri grave mediului, cu conditia ca aceasta excludere sa nu depinda numai
de faptul ca exploatarea este interzisa printr-o dispozitie legala;
b) soiurile de plante si rasele de animale, precum si procedeele esential biologice pentru
obtinerea plantelor sau animalelor. Prevederea nu se aplica procedeelor microbiologice si
produselor obtinute prin aceste procedee;
c) inventiile avand ca obiect corpul uman in diferitele stadii ale formarii si dezvoltarii sale,
precum si simpla descoperire a unuia dintre elementele sale, inclusiv secventa sau secventa
partiala a unei gene;
d) metodele de tratament al corpului uman sau animal, prin chirurgie ori prin terapie, si
metodele de diagnosticare practicate asupra corpului uman sau animal.
(2) Dispozitiile alin. (1) lit. d) nu se aplica produselor, in special substante sau compozitii
pentru utilizare in oricare dintre aceste metode.

Textul de la litera b continua cu urmatoarea precizare: aceasta prevedere nu se aplica

procedeelor microbiologice si produselor obtinute prin aceste procedee microbiologice.
Trebuie, prin urmare facuta o distinctie intre doua situatii:
- soiurile de plante create prin metode clasice : incrucisari, altoire, etc acestea nu se
pot breveta ca inventive

- soiuri de plante create prin inginerie noua, prin procedee microbiologice, pot face
obiectul brevetarii, atat procedeele cat si produsele obtinute prin aceste procedee
In privinta noilor soiuri de plante avem alte reglementri: Legea 255/ 1998 privind protectia
noilor soiuri de plante. Ea a fost republicata in M. Of. 926 din 28 dec 2011.
In vederea aplicarii acestei legi, a fost emis un regulament de aplicare printr-un ordin nr 150/
2012, emis de Ministerul Agriculturii.
Analiza acestei reglementari ne arata ca, de fapt, este vorba despre o reglemenmtare
nationala, emisa ca urmare a semnarii de catre Romania a unui act interntional, mai exact
Conventia Internationala pt Protectia Noilor Soiuri de Plante din 1961, revizuita de mai
multe ori si la care Romania a aderat prin LEGEA Nr. 186 din 27 octombrie 2000 privind
aderarea Romaniei la Conventia internationala pentru protectia noilor soiuri de plante din 2
decembrie 1961, revizuita la Geneva la 10 noiembrie 1972, la 23 octombrie 1978 si la 19
martie 1991

Aceasta lege reglementeaza de fapt cam aceleasi domenii ca legea privind brevetele de
inventii. Se ocupa de definitie, conditiile pt eliberarea titlului de protectie, procedura,
drepturile care se nasc din titlul de protectie, transmisiune, aparare.
Aceasta lege a fost republicata in anul 2011, dupa ce Romania a devenit membra a UE, si ea
se afla acum in concordanta cu actele normative ale Uniunii, din acest domeniu.
Este vorba despre Reg. Consiliului nr 2100/ 94 de instituire a unui regim de protectie
comunitara a soiurilor de plante. Printre altele, acest regulament, a fost creat cu un Oficiu
Comunitar al Varietatilor Vegetale cu sediul in Franta.
Din 2015 OSIM (?!) nu mai are niciun fel de atributii in aceasta sfera, pt ca a fost creat
Institutul de stat pt testarea si inregistrarea soiurilor, care functioneaza in subordinea
Ministerului Agriculturii.
In art 3 lit a este definit conceptul de soi de planta:
Prin soi se intelege o grupare de plante in cadrul unui singur taxon botanic de rangul cel mai
scazut, grupare care, indiferent daca sunt indeplinite in totalitate sau nu conditiile pentru
acordarea dreptului amelioratorului, poate fi:
-definita prin expresia caracterelor ce rezulta de la un anumit genotip sau combinatie de
genotipuri;
-deosebita de orice alta grupare de plante prin expresia a cel putin unuia dintre acele
caractere;
-considerata ca unitate cu privire la capacitatea sa de a fi reprodusa intocmai

Taxonul botanic este definit in art 17

Taxonul botanic este o populatie dezorganizata care este legate dpdv filogenetic si care are
trasaturi comune si se diferentiaza de alte grupuri.
Taxonii sunt unităţi sistematice, cu ajutorul cărora grupurile de vieţuitoare ale Terrei pot fi
ierarhizate şi sistematizate. Privind lumea vie taxonomic, prin definiţie apare necesitatea
organizării ei pe baza unor caractere de clasificare. Pentru a putea fie exprimată această
clasificare ierarhizată, se apelează la unităţile sistematice (regn, încrengătură, clasă gen,
specie, etc.).
Genotipul – totalitatea proprietatilor erediatre ale unui organism
Soiul = grupul de plante apartinand unui grup de organisme care sunt legate, unite filogenetic
si au trasaturi comune, diferite de trasaturile altor unitati, grupuri de plante ce apartin unui
taxon botanic, din cel mai jos rang.
Materialul de inmultire – seminte sau plante intregi, bucate de plante intregi care au
capacitatea de a crea plante intregi
Ameliorator - persoana care a creat/ descoperit si a dezvoltat un nou soi. Ea poate de
asemenea sa fie persoana care este angajatorul persoanei prevazute la punctul 1, adica
intreprinderea. Sau chiar persoana care a comandat in baza unui contact. Sau succesorul lor in
drepturi.
Ameliatorul este inventatorul noului soi de planta.
Teste in vegetatie – incercari in vegetatie art 2 lit g – experimente organizate in vegetatie

Conditiile de fond ale obiectului protectiei

Art 5 Institutul de stat pt testarea si inregistrarea soiurilor
Conditii de protectie
(1) [Criterii de indeplinit] Dreptul amelioratorului se acorda in cazul in care soiul este:
(i) nou;
(ii) distinct;
(iii) omogen; si
(iv) stabil.
(2) [Alte conditii] Acordarea dreptului amelioratorului nu depinde de conditii suplimentare
sau diferite, cu conditia ca soiul sa fie desemnat printr-o denumire in conformitate cu
prevederile art. 20, ca solicitantul sa respecte formalitatile prevazute de legislatia partii
contractante la a carei autoritate s-a inregistrat cererea si cu conditia sa plateasca taxele
cerute.
Legea contine reglementari ce disting conceptul de noutate: art 6
Art. 6
Noutate
(1) [Criterii] Soiul este considerat nou daca la data inregistrarii cererii pentru acordarea
dreptului amelioratorului nu s-a vandut sau nu s-a pus la dispozitie tertilor material de
inmultire ori material recoltat din soiul respectiv de catre ameliorator sau cu consimtamantul
acestuia, in scopul exploatarii soiului:
 (i) pe teritoriul partii contractante in care s-a inregistrat cererea, mai devreme de un an
inaintea acelei date; si
(ii) pe un alt teritoriu decat cel al partii contractante in care s-a inregistrat cererea, mai
devreme de 4 ani, sau, in cazul pomilor ori al vitei de vie, mai devreme de 6 ani inainte de
data respectiva.
(2) [Soiuri recent create] In cazul in care o parte contractanta aplica prezenta conventie la
un gen sau la o specie de planta pentru care nu a aplicat inainte prezenta conventie ori un act
anterior, se poate considera ca un soi creat recent, existent la data unei astfel de extinderi a
protectiei, indeplineste conditia de noutate definita in paragraful (1), chiar daca vanzarea sau
punerea la dispozitie tertilor, descrisa in acel paragraf, a avut loc inainte de termenele definite
in acel paragraf.
(3) [Teritoriu, in anumite cazuri] In sensul paragrafului (1), toate partile contractante care
sunt state membre ale uneia si aceleiasi organizatii interguvernamentale pot actiona in
comun, in cazul in care reglementarile acelei organizatii o cer, pentru asimilarea actelor
savarsite pe teritoriile statelor membre ale acelei organizatii cu actele savarsite pe propriile
teritorii si in acest caz ele notifica aceasta asimilare secretarului general.

Distinctivitatea (art 7):

Soiul este distinct dacă se deosebeşte clar, prin unul sau mai multe caractere relevante care
rezultă dintr-un anumit genotip sau dintr-o combinaţie de genotipuri, faţă de orice alt soi a
cărui existenţă este notoriu cunoscută la data depunerii cererii de brevet pentru soi la Oficiu
sau, după caz, la data de prioritate invocată.
Modificări (1)
(2) Distinctivitatea unui soi este definită prin caractere care pot fi recunoscute, descrise şi
identificate precis.
(3) Soiurile considerate notoriu cunoscute sunt cele:
a) protejate în România şi înregistrate în Registrul naţional al brevetelor pentru soiuri sau în
alte state părţi contractante la Convenţie;
b) înregistrate în catalogul oficial al soiurilor comercializate în România sau în registre şi
cataloage similare din alte state părţi contractante la Convenţie;
Modificări (1)
c) pentru care există o cerere înregistrată pentru protecţia soiului sau pentru înscrierea lui într-
un registru de soiuri din România, cu condiţia ca cererea să conducă la acordarea protecţiei
sau la înregistrarea soiului;
d) pentru care există o cerere înregistrată în străinătate pentru acordarea protecţiei sau pentru
înregistrarea soiului, cu condiţia ca cererea să conducă la acordarea protecţiei sau la
înregistrare;
e) oferite spre vânzare sau vândute pe teritoriul României ori al altor state.

Art 10 din legea 64/1991 – noutatea inventiei

(1) O inventie este noua daca nu este cuprinsa in stadiul tehnicii.
(2) Stadiul tehnicii cuprinde toate cunostintele care au devenit accesibile publicului printr-o
descriere scrisa ori orala, prin folosire sau in orice alt mod, pana la data depozitului cererii de
brevet de inventie.
(3) Stadiul tehnicii cuprinde, de asemenea, continutul cererilor depuse la OSIM si al cererilor
internationale pentru care s-a deschis faza nationala in Romania sau europene desemnand
Romania, asa cum acestea au fost depuse, care au o data de depozit anterioara celei prevazute
la alin. (2) si care au fost publicate la sau dupa aceasta data, potrivit legii.
(4) Prevederile alin. (2) si (3) nu vor exclude brevetabilitatea oricarei substante sau
compozitii cuprinse in stadiul tehnicii, pentru utilizarea acesteia intr-o metoda dintre cele
prevazute la art. 9 alin. (1) lit. d), daca utilizarea sa in oricare dintre aceste metode nu este
cuprinsa in stadiul tehnicii.
(5) Prevederile alin. (2) si (3) nu vor exclude brevetabilitatea oricarei substante sau
compozitii prevazute la alin. (4), pentru orice alta utilizare specifica in orice metoda dintre
cele prevazute la art. 9 alin. (1) lit. d), daca aceasta utilizare nu este cuprinsa in stadiul
tehnicii.
Cu alte cuvinte, la inventie exista notuate daca pana la momentul depunerii cererii solutia
respectiva nu a devenit deja accesibila publicului, in orice forma: brevetare, descriere scrisa,
o comunicare, fie prin folosire.
La soiurile de plante exista ratiuni pt care nu s-a gandit la fel.
Exista noutate la soiurile de plante daca la data inregistrarii cererii fie materialul de
inmultire sau de recoltat nu fusese vandut sau pus la dispozitia partilor intr-un alt mod: oferta
in vitrina, prin prezentare, expozitie.
Semintele de rosie ori rosia recoltata nu fusesera inca vandute sau puse la dispozitia cuiva de
catre ameliatorul insusi sau de alta persoana dar cu acordul ameliatorului – nu a fost p[us
printr-un alt mod, in scopul exploatarii comerciale a acelui soi.
Aici conteaza momentul debutului activitatii comerciale.

Soiul este distinct daca se deosebeste clar printr-unul sau mai multe caractere relevante
 Soiul trebuie sa se distinga clar de caracteristicile altui soi de planta
 Fata de orice alt soi notoriu cunoscut, la data depunerii cererii, el trebuie sa aiba mai
multe caracteristici care sa il faca diferit de alte soiuri.
Uniformitatea
Art 8.- Soiul este uniform dacă, supuse variaţiilor previzibile pe parcursul ciclului de
înmulţire, plantele rămân suficient de uniforme în caracterele relevante, inclusiv cele folosite
în examinarea distinctivităţii soiului, precum şi în alte caractere folosite pentru descrierea
soiului.
Stabilitatea
Art.9 -Soiul este stabil, dacă, după înmulţiri repetate sau în cazuri speciale, la sfârşitul
fiecărui ciclu de înmulţire, caracterele relevante pentru stabilirea distinctivităţii sau oricare
alte caractere folosite pentru descrierea soiului rămân neschimbate.

Conditiile de fond ale subiectelor (dreptul de a obtine brevetul de inventie) – LEGEA

255/1998

Procedura
1. Este aproape la fel ca la inventie
2. Se desfasoara in fata institutului si se depune o cerere pentru eliberarea brevetului
Cererea trebuie sa indice denumirea speciei in limba latina, precum si denumirea
comuna in limba romana
Trebuie ca in cerere sa fie si propunerea provizorie a noului soi ( ex: soiul Florina) +
Informatii relevante pt examinare
Cererea de brevet trebuie sa se refere la un singur soi ( dispozitia financiara- pt
fiecare soi se depune o cerere separat)
3. Depunerea Depozitului national reglementar
4. Se naste dreptul de proprietate din momentul constituirii depozitului national
reglementar
5. Sunt recunoscute si prioritati exceptionale ( prioritatea unionista)
art 14- Cererea de brevet pentru soi conferă un drept de prioritate, cu începere de la data
de depozit, faţă de orice altă cerere de brevet pentru soi depusă ulterior pentru acelaşi
soi sau pentru un soi care nu se poate distinge clar de acesta, în sensul art. 7.)- Uniunea
(grup) care au semnat conventia de la Paris

6. Daca s-a depus cererea intr-o alta tara, nu se va considera ________________________

7. Denumirea soiului (art 15) soiul va purta o denumire generica pentru a putea fi
identificat
8. Art 15, alin (4)- Denumirea soiului trebuie să difere de orice altă denumire care
desemnează un alt soi existent aparţinând aceleiaşi specii de plante sau unei specii
 îndeaproape înrudite cu aceasta, cu excepţia cazului când celălalt soi nu mai există şi
denumirea acestuia nu are o semnificaţie specială.
Aceasta denumire NU ESTE O MARCA!

9. Institutul verifica daca mai exista o denumire identica sau nu, si o aproba sau nu
Art 15 alin (10)
Orice persoană care oferă spre vânzare sau comercializează material de înmulţire din
soiul protejat este obligată să folosească denumirea acelui soi şi după expirarea duratei
de protecţie a soiului. Examinarea se face de catre institut, examinare pe fond
10. Protectia provizorie - din momentul in care s-a depus cererea de brevet se naste un
drept provizoriu asupra inventiei/ soiului de planta; daca brevetul se elibereaza, toata
procedura inaintata este valabila, in caz contrar, toate actele inaintate sunt anulate
ART. 26
Durata protectiei soiului
(1) Durata protectiei soiului este de 25 de ani; termenul curge de la data eliberarii
brevetului de soi.
(2) Pentru soiurile noi de pomi fructiferi, vita de vie si arbori ornamentali durata
protectiei este de 30 de ani; termenul curge de la data eliberarii brevetului de soi.Durata
de protectie este de 30 de ani pt pomi, arbori, arbusti ornamentali, vita-de-vie- din cauza
ca productia nu incepe imediat,; este necesara trecerea unei perioade mai mari de timp
pt ca acestea sa produca fructe

Drepturile titularului
ART 30
(1). Durata de protecţie a soiului se calculează de la data acordării brevetului pentru soi până
la sfârşitul celui de-al 25-lea an calendaristic care urmează anului acordării.
ART 31
(5) Titularul de brevet pentru soi este îndreptăţit să solicite redevenţe sau o remuneraţie
echitabilă pentru exploatarea soiului protejat în cazul acordării de licenţe pe bază
contractuală, iar licenţiatul este obligat la plata sumelor de bani convenite.
Exista exceptii:
Art 32. Drepturile de brevet conferite titularului de brevet de soi nu se extind asupra:
 Folosirii soiului in scop personal si necomercial
 Folosirea soiului in scop experimental, care include crearea de noi soiuri din
materialul initial
a) folosirea soiului in scop personal si in scopuri necomerciale;
b) folosirea soiului in scopuri experimentale, precum si in procesul de ameliorare, ca material
initial pentru obtinerea altor soiuri.

(2) Persoanele care folosesc soiul protejat in scopurile prevazute la alin. (1) sunt obligate sa
furnizeze titularului de brevet de soi informatiile cerute de catre acesta.

Art 33
Privilegiul fermierului = pt stimularea productiei agricole la speciile de plante prevazute in
anexa care face parte integranta din prezenta lege (mazarea de camp, mazarichea, bobul,
orzul, ovazul, grauul, secara, iarba canarului, cartoful, plante oleaginoase: rapita), fermierii
pot sa utilizeze, sa cultive soiuri, pt a obtine recolte pt folosul propriu chiar si fara a detine o
licenta de la titular, cu exceptia soiurilor protejate care sunt hibrizi sau soiuri sintetice.
El are dreptul sa fololoseasca si plante din afara anexei, dar trebuie sa plateasca o remuneratie
echitabila titularului de brevet, mai scazuta decat pretul platit pt o licenta
(alin 5- Fermierii sunt obligaţi să plătească titularului o remuneraţie echitabilă pentru
folosirea seminţei din soiul protejat, mai scăzută decât preţul plătit pentru o licenţă de
înmulţire a materialului de cea mai slabă calitate, folosită pentru certificarea oficială a soiului
protejat.) + (alin 11-)
In rap cu fermierii, acestora le este oferita posibilitatea de a se folosi de anumite produse in
schimbul unei plati mai reduse decat cele de la contractul de licenta.

Art 38 – Titularul de brevet pentru soi este obligat ca, pe toată durata de valabilitate a
brevetului pentru soi, să menţină soiul, astfel încât acesta să îşi păstreze toate caracterele
prezentate în descrierea oficială, la data acordării brevetului pentru soi.

Transmiterea drepturilor se efectueaza printr-un contract de cesiune, printr-un contract de

licenta sau prin succesiune legala ori testamentara.
Drepturile asupra unui nou soi se transmit si in cazul urmaririi silite a titularului de brevet de
soi, in conditiile legii.
Transmiterea drepturilor nu afecteaza drepturile dobandite de terti inainte de data transmiterii.
Cesiunea sau licenta exclusiva se inscrie, dupa caz, in Registrul National al Cererilor de
Brevete de Soiuri sau in Registrul National al Brevetelor de Soiuri Protejate si devine
opozabila tertilor de la data inscrierii.

Art 43 – Infractiunile de contrafacere

Infracţiuni de contrafacere şi divulgare
(1) Constituie infracţiune de contrafacere efectuarea fără autorizaţia titularului brevetului
pentru soi şi cu intenţie a oricărui act prevăzut la art. 31 alin. (1).
(2) De asemenea, constituie infracţiune săvârşirea cu intenţie a următoarelor fapte:
a) folosirea pentru materialul de înmulţire, produs şi vândut, a unei alte denumiri decât cea
înregistrată;
b) folosirea denumirii înregistrate a unui nou soi pentru materialul de înmulţire, produs şi
vândut, care nu aparţine acestui soi;
c) atribuirea, pentru materialul de înmulţire produs şi vândut, a unei denumiri foarte apropiate
de cea a soiului protejat, astfel încât să poată produce confuzii;
d) vânzarea de material de înmulţire cu menţiunea falsă că aparţine soiului pentru care s-a
acordat brevet pentru soi, inducând astfel în eroare cumpărătorul;
e) falsul la înscrierea unui soi în Registrul naţional al brevetelor pentru soiuri;
f) întocmirea de rapoarte false, precum şi falsificarea documentelor cerute de prezenta lege;
g) furnizarea de documente care conţin informaţii false.
(3) Faptele prevăzute la alin. (1) şi (2) se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu
amendă de la 10.000 lei la 30.000 lei. Tentativa se pedepseşte.
(4) Divulgarea de date sau informaţii, reprezentând un secret comercial referitor la un nou soi
pentru care s-a depus o cerere de acordare a unui brevet pentru soi, se pedepseşte cu
închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă de la 10.000 lei la 30.000 lei. Tentativa se
pedepseşte.
(5) În situaţia în care infracţiunile prevăzute la alin. (1), (2) şi (4) sunt săvârşite de un
funcţionar, în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 5 ani.
Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a părţii vătămate.
(6) Pentru prejudiciile cauzate titularului de brevet, acesta are dreptul la despăgubiri, potrivit
prevederilor dreptului comun, şi poate solicita instanţei judecătoreşti să dispună măsura de
confiscare sau, după caz, distrugerea produselor contrafăcute.

CURS 5 03.11.2016

Protectia topografiilor produselor semiconductoare

 Sediul materiei
Legea 16/1995 modificata si republicata in M. OF. 211 din 25.03.2014
Aceasta lege obisnuia sa aiba o alta denumire – protectia topografiilor circuitelor integrate
Trebuie sa mai avem in vedere ca izvor intern si normele de aplicare a acestei legi, care, au
fost aprobate printr-un ordin al oficiului de stat pt inventii si marci,Ordinul OSIM nr 6 din
10.01.2007.
Tot ca sediu al materiei, avem in vedere tratatul privind proprietatea intelectuala asupra
circuitelor integrate. Acest tratat a fost adoptat in cadrul OMPI?! la Washington in mai
1989.
El a fost ratificat de foarte putine tari.

Acest tratat nu contine prevederi care sa avantajeze statele dezvoltate dpdv economic, el
avantajeaza statele sarace si in curs de dezvoltare.

Ulterior a fost emisa o directiva europeana care se refera la protectia juridica a topografiilor
produselor semiconductoare. In baza acestei directive din anul 1997 Romania a efectuat niste
modificari in legislatia sa interna inclusiv cu privire la titlul actului normativ respectiv.
In art 2 din legea 16/1995 exista o definitie a produselor semiconductoare:
Art 2 lit. B

Produs semiconductor - forma finala sau intermediara a oricarui produs:

- compus dintr-un substrat ce comporta un strat de material semiconductor; si
- constituit din unul sau mai multe straturi de materiale conductoare, izolante ori
semiconductoare, straturile fiind dispuse conform unei configuratii tridimensionale
prestabilite; si
- destinat sa indeplineasca, in mod exclusiv sau nu, o functie electronica;

Legea are ca obiect topografiile oproduselor semiconductoare. Aceste produse

semiconductoare constituie prin ele insele o inventie, atunci ele pot sa fie protejate printr-un
brevet de inventie. La limita chiar si de un model de utilitate, asadar nu s-ar aplica aceasta
brevetare, care confera un alt fel de protectie.
Aceasta reglementare protejeaza topografiile circuitelor integrate.
Pt topografie exista o definitie in cadrul literei c, art 2.
Topografie a unui produs semiconductor - o serie de imagini legate intre ele, indiferent de
modalitatea in care acestea sunt fixate sau codate, reprezentand configuratia tridimensionala a
straturilor care compun un produs semiconductor si in care fiecare imagine reproduce desenul
sau o parte din desenul unei suprafete a produsului semiconductor, in orice stadiu al
fabricatiei sale;

Prin topogafia lor, a acestor componente materiale, se poate obtine ceva nou, un efect care
este nou, fata de efectul produs de aceleasi componente, asezate altfel.
De exp in aparate tv, radio, exista ca si componente niste circuite integrate, produse
semiconductoare si care, asezate intr-un anumit fel poate determina acel aparat, TV sau radio,
sa aiba performante mai bune decat un produs care are circuitele integrate asezate altfel.
Este de interes si definitia exploatarii comerciale

Exploatare comerciala - vanzarea, inchirierea, leasingul sau orice alta metoda de distribuire
comerciala ori oferta facuta in aceste scopuri. Cu toate acestea exploatarea comerciala nu
include exploatarea in conditii de confidentialitate; se aplica sub conditia ca nicio distribuire
catre terti sa nu aiba loc in afara de situatia in care exploatarea topografiei se efectueaza in
conditiile de confidentialitate cerute de masurile necesare in vederea protectiei intereselor
esentiale pentru siguranta nationala.

Retinem ideea ca ea se realizeaza cu privirea la orice tip de contract de distribuire comerciala,

dar atunci cand ele se incheie sub conditia confidentialitatii nu este vb de exploatarea
comerciala despre care se vorbeste aici.

Trebuie indeplinite conditiile de fond ale obiectului protectiei care sunt necesare pt acordarea
protectiei juridice si in materie de inventie:

1. Noua
2. Activitate inventiva
3. Aplicabilitate industriala

Care sunt conditiile pt a se obtine protectie pt o topografie noua de circuite integrale?

ART. 3
(1) Sunt protejate, in conditiile prezentei legi, topografiile originale. Sunt originale
topografiile care constituie rezultatul efortului intelectual al creatorilor lor si care, la data
cand au fost create, nu erau uzuale pentru creatorii de topografii si pentru fabricantii de
produse semiconductoare.
(2) O topografie constituita dintr-o combinatie de elemente si de interconexiuni uzuale poate
fi protejata numai daca combinatia, luata in ansambul ei, este originala, in sensul alin. (1).

Legea nu cere in vederea protectiei juridice, pt a se face dovada ca s-a creat o topografie
noua, o asezare noua a produselor semicondcutoare, cere doar dovada ca aceasta
topografie pt care se cere protectie, este originala – altceva decat nou, fiindca in sensul
legii este originala atunci cand este neuzuala in acel mediu de industrie.
A cere ca ele sa fie noi, este o dovada foarte greu de facut si s-ar limita foarte mult obiectul
protectiei juridice care s-ar putea acorda.

Art 4
Drepturile titularului unei topografii protejate asupra produsului semiconductor nu sunt
conditionate de faptul ca acesta este sau nu incorporat intr-un produs.

Ca la inventie, daca inventez racheta, nu ma duc cu ea la OSIM ca sa obtin protectia – aici nu

ma duc cu aparatul radio sau TV ci prezint documentatia din care rezulta in ce consta noua
topografie si faptul ca aceasta produce efecte electronice specifice.
ART. 5
Protectia acordata, potrivit art. 3, se aplica numai topografiei propriu-zise, cu excluderea
oricarui concept, procedeu, sistem, oricarei tehnici sau informatii codate incorporate in
aceasta topografie.
Este suficient sa se faca dovada ca e vorba de produse semiconductoare, ca exista o anumita
asezare a acestora, si este o asezare neuzuala in cercurile de persoane relevante.

Cine poate cere protejarea?

ART. 8
(1) Dreptul la protectia topografiei unui produs semiconductor apartine creatorului
topografiei sau succesorului in drepturi al acestuia. In cazul in care sunt mai multi creatori,
coautori, drepturile apartin acestora in comun.
(2) Dreptul la protectie este acordat si persoanelor prevazute la art. 6, care:
a) procedeaza la o prima exploatare comerciala a unei topografii, in Romania sau in Uniunea
Europeana, ce nu a mai facut obiectul niciunei exploatari in lume; si
b) au primit din partea unei persoane in drept sa dispuna de topografie autorizatia exclusiva
de a exploata comercial aceasta topografie pe teritoriul Romaniei sau in Uniunea Europeana.
Coautoratul presupune o contributie intelectuala.

Intelegem ca dreptul de protectie juridica permite ca numai creatorul sa foloseasca acea

topografie o anumita perioada de timp.

ART. 9
(1) Daca topografia a fost creata de un salariat in cadrul sarcinilor de serviciu, dreptul la
protectia topografiei apartine unitatii al carei salariat este creatorul topografiei.
(2) Daca topografia a fost creata la comanda unei persoane fizice sau persoane juridice,
dreptul la protectia topografiei apartine persoanei care a comandat-o.
(3) In cazul in care exista dispozitii contractuale contrare celor de la alineatele precedente, se
aplica aceste dispozitii contractuale.

Alin 1 – dreptul nu mai aprtine creatorului ci unitatii al carei salariat este – ca la inventia de
serviciu – legiuitorul prin aceste reglementari urmareste doua scopuri:

1. recompensarea creatorului si stimularea acestuia.

2. al doilea obiectiv este acela de stimuare generala, pt ca prin acordarea protectiei
conferi un monopol temporar, determini investitorii sa se orienteze catre acel
domeniu, sa isi propuna, sa aiba initiativa in acel domeniu. Astfel stimulezi capitalul
sa fie investit in acest domeniu.
Alin 2 vorbeste despre topografia de comanda.
ART. 10
Daca o topografie a fost exploatata comercial, in tara sau in strainatate, topografia poate
beneficia de protectie, in conditiile prezentei legi, numai daca cererea de inregistrare a fost
depusa la Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci in termen de 2 ani de la data primei
exploatari comerciale.

ART. 11
In situatia in care o topografie nu a fost exploatata comercial timp de 15 ani de la data la care
a fost creata sau codata pentru prima oara, la implinirea acestui termen dreptul la protectie
inceteaza, dupa cum urmeaza:
a) daca topografia nu a fost inregistrata, ea nu mai poate face obiectul unei cereri de
inregistrare;
b) daca topografia a fost inregistrata, drepturile conferite prin inregistrare se sting.

Daca am inventat ceva acum 15 si in acest interval nu am exploatat-o comercial niciodata, si

ma trezesc dupa 15 ani si vreau sa o inregistrez inseamna ca eu de fapt as vrea sa blochez pe
altcineva sa foloseasca aceasta topografie, care este deja invechita. – ipoteza literei a

Litera b prevede ipoteza in care a fost inregistrata dar nu a fost folosita, titularul a fost
indolent, daca nu ar fi existat litera b ar fi insemnat ca daca un tert vine si o foloseste, titularul
indolent ar fi putut sa il blocheze pe acvest tert.
ART. 13
(1) Depozitul cererii de inregistrare a unei topografii este reglementar constituit daca se
depun urmatoarele:
a) o cerere scrisa prin care se solicita inregistrarea topografiei si care trebuie sa evidentieze
cel putin:
- numele, prenumele si domiciliul creatorului/creatorilor topografiei;
- numele si prenumele sau denumirea si adresa solicitantului, daca acesta este altul decat
creatorul topografiei;
- indicatii privind dreptul solicitantului de a inregistra topografia;
- denumirea si destinatia produsului semiconductor realizabil pe baza topografiei;
- data fixarii sau a primei codari a topografiei;
- data primei exploatari comerciale a topografiei, cand este cazul;
- numele si prenumele sau denumirea si adresa mandatarului, cand este cazul;
- semnatura solicitantului sau, dupa caz, a mandatarului;
b) o documentatie tehnica, constituita din materiale grafice si texte, care sa contina informatii
suficiente pentru a permite identificarea topografiei si pentru a evidentia functiunea
electronica a produsului semiconductor care incorporeaza topografia;
c) doua exemplare ale produsului semiconductor, daca acesta a fost realizat si exploatat
comercial;
d) imputernicirea de reprezentare a mandatarului, dupa caz;
e) dovada de plata a taxelor prevazute de lege.
(2) Toate documentele mentionate mai sus se depun dactilografiate in limba romana.
ART. 20
Drepturile exclusive se sting la 10 ani de la prima dintre urmatoarele date:
a) sfarsitul anului in care topografia a facut obiectul unei exploatari comerciale pentru prima
data in lume;
b) sfarsitul anului in care s-a constituit depozitul reglementar.

ART. 21
(1) Titularul unei topografii inregistrate are, pe toata durata de protectie, dreptul exclusiv de
exploatare a topografiei, precum si dreptul exclusiv de a autoriza sau de a interzice
urmatoarele acte:
a) reproducerea acelei topografii, in masura in care este protejata conform art. 3 alin. (1);
b) exploatarea comerciala sau importul in acest scop al unei topografii sau al unui produs
semiconductor fabricat cu ajutorul acestei topografii.
(2) Se excepteaza de la dispozitiile alin. (1):
a) reproducerea unei topografii cu titlu privat in scopuri necomerciale;
b) reproducerea in scop de analiza, evaluare sau invatamant privind concepte, procedee,
sisteme ori tehnici incorporate in topografie sau privind topografia insasi;
c) actele privind o topografie protejata si care a fost creata plecand de la o analiza si o
evaluare a unei alte topografii, efectuate potrivit lit. b).
(3) Dreptul exclusiv de a autoriza sau de a interzice actele prevazute la alin. (1) lit. b) nu este
aplicabil actelor savarsite dupa ce topografia sau produsul semiconductor a fost pus pe piata
in Romania sau in Uniunea Europeana, de catre titular sau cu consimtamantul acestuia.

Alin 2 instituie limitari ale acestui monopol.

ART. 23
Titularul are dreptul sa marcheze produsele semiconductoare fabricate pe baza topografiei
protejate, cu majuscula T.

T de la topografie pt a atrage atentia ca este vorba de un element protejat si este necesar sa

verifice daca nu cumva elementul respectiv se mai afla la acel moment sub protectie, pt ca
daca se mai aflat, folosirea sa poate sa fie chiar infractiune.
La desene si marci industriale – DM.

 Transmiterea drepturilor
ART. 28
Dreptul la protectie si drepturile ce decurg din inregistrarea unei topografii pot fi transmise,
in tot sau in parte, prin cesiune si prin succesiune legala sau testamentara.
Exista un regim juridic foarte asemanator cu cel de la inventie.

ART. 31
(1) Tribunalul Bucuresti poate acorda o licenta obligatorie de exploatare unor persoane care,
cu toate eforturile depuse, nu au reusit sa obtina autorizatia titularului de a exploata o
topografie protejata, daca:
a) acordarea licentei este necesara in situatii de urgenta care privesc apararea si siguranta
nationala, prevenirea sau lichidarea efectelor unor calamitati naturale, incalcarea Legii
concurentei nr. 21/1996, republicata, ori nerespectarea standardelor nationale privind
poluarea atmosferei;
b) au trecut cel putin 4 ani de la inceperea perioadei de protectie si topografia nu a fost
exploatata comercial pe teritoriul Romaniei.
(2) Licentele obligatorii sunt neexclusive si nu pot fi transmise decat impreuna cu patrimoniul
afectat aplicarii lor.
(3) Licentele obligatorii acordate se comunica Oficiului de Stat pentru Inventii si Marci, care
le inscrie in Registrul national al topografiilor.
(4) Beneficiarul licentei obligatorii datoreaza titularului o remuneratie echitabila.
(5) Intinderea si durata licentelor obligatorii vor fi limitate la scopurile pentru care acestea au
fost acordate.
(6) Beneficiari ai licentei obligatorii pot fi inclusiv Guvernul sau tertii autorizati de acesta.

 Apararea drepturilor
ART. 38
(1) Constituie infractiune de contrafacere, in sensul prezentei legi, exploatarea comerciala
sau producerea fara drept a unei topografii protejate ori a unui produs semiconductor in
care este incorporata o topografie protejata sau a unui element de circuit care
incorporeaza un astfel de produs semiconductor, in masura in care acest element continua
sa contina o topografie.
(2) Actiunile prevazute la alin. (1) sunt calificate contrafacere daca au fost savarsite dupa
data publicarii inregistrarii topografiei in Registrul national al topografiilor si se
pedepsesc cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda de la 10.000 lei la 30.000 lei.
(3) Actiunea penala se pune in miscare din oficiu.
(4) Pentru prejudiciile cauzate, titularul are dreptul la despagubiri, potrivit dreptului
comun, si poate solicita instantei judecatoresti competente sa dispuna masura confiscarii
sau, dupa caz, a distrugerii produselor contrafacute; aceste dispozitii se aplica si
echipamentelor care au servit nemijlocit la savarsirea infractiunii de contrafacere

CURS 6 10.11.2016

DREPTUL PROPRIETATII INDUSTRIALE

 Indicatiile geografice

 L 84/1998 prinvind marcile si indicatiile geografice - cap XIII- reglementari

privind indicatiile geografice
 HG 1134/2010 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr.
84/1998 privind marcile si indicatiile geografice. Hotararea 1134/2010
art 42- 47
Capitolul X - Indicatii geografice
Articolul 42 - Protectia indicatiilor geografice
(1) O indicatie geografica va fi protejata, potrivit art. 72 din lege, numai daca exista o
legatura stransa intre produsele la care se refera indicatia geografica si locul de origine al
acestora in ceea ce priveste calitatea, reputatia ori alte caracteristici ale produselor. O
indicatie geografica nu poate fi protejata pentru simplul fapt ca produsul la care se refera
indicatia geografica este originar dintr-o anumita regiune.
(2) In cazul indicatiilor geografice omonime pentru vinuri, fiecare indicatie va fi insotita de
mentiunea denumirii asociatiei de producatori a vinurilor respective. Protectia va fi acordata
fiecarei indicatii geografice, cu conditia ca indicatia geografica in cauza sa fie folosita in mod
traditional si constant pentru a descrie si prezenta un vin produs in zona geografica la care se
refera.
(3) In sensul art. 76 lit. b) din lege, este generic si nu poate fi protejat ca indicatie geografica
numele unui produs care, desi se refera la locul sau regiunea in care acesta a fost initial
fabricat, produs ori comercializat, a devenit nume comun pentru un anumit tip de produse.
(4) O indicatie geografica inregistrata nu va putea fi considerata ca a devenit generica si nici
nu se va putea considera ca a intrat in domeniul public.

Articolul 43 - Cererea de inregistrare a unei indicatii geografice

(1) Cererea de inregistrare a unei indicatii geografice va contine:
a) solicitarea expresa cu privire la inregistrarea unei indicatii geografice si la acordarea
dreptului de utilizare a acesteia;
b) denumirea si sediul asociatiei de producatori care solicita inregistrarea indicatiilor
geografice;
c) lista cuprinzand persoanele autorizate sa utilizeze indicatia geografica;
d) indicatia geografica ce face obiectul cererii;
e) tipul de produse la care se refera indicatia geografica, precum si indicarea locului de
fabricatie si a limitelor ariei geografice de productie;
f) numele sau denumirea si adresa ori sediul mandatarului autorizat, daca asociatia de
producatori si-a desemnat un mandatar.
(2) Cererea de inregistrare a indicatiei geografice va fi insotita de:
a) un caiet de sarcini continand elementele prevazute de alin. (4);
b) un certificat de conformitate a produselor cu elementele prevazute in caietul de sarcini,
eliberat de autoritatea publica centrala de specialitate;
c) dovada achitarii taxei de inregistrare a indicatiei geografice;
d) procura de reprezentare a solicitantului cererii, daca este cazul.
(3) Daca solicitantul inregistrarii unei indicatii geografice este o asociatie de producatori
straina, cererea va fi insotita de urmatoarele documente:
a) documentul justificativ, in copie certificata pentru conformitate, al titlului de protectie
obtinut in tara de origine;
b) dovada achitarii taxei de inregistrare a indicatiei geografice;
c) procura de reprezentare a solicitantului cererii.
(4) Caietul de sarcini anexat la cererea de inregistrare a indicatiei geografice va contine cel
putin urmatoarele elemente:
a) denumirea produsului la care se refera indicatia geografica;
b) descrierea produsului si a principalelor caracteristici ale acestuia;
c) delimitarea ariei geografice de productie;
d) elementele care dovedesc ca produsul este originar din aria geografica de productie;
e) descrierea metodei de obtinere a produsului;
f) elementele care justifica legatura produsului cu zona sau cu originea geografica a acestuia;
g) referinte privind procedurile de control a calitatii produselor, precum si organul competent
sa efectueze acest control.

Articolul 44 - Procedura de inregistrare a unei indicatii geografice

(1) In termen de 3 luni de la depunerea la OSIM, cererea de inregistrare a unei indicatii
geografice este supusa examinarii conditiilor prevazute la art. 73, 75 si 76 din lege si la art.
43 din prezentul regulament.
(2) Daca cererea indeplineste conditiile legale, OSIM decide inregistrarea indicatiei
geografice si acordarea dreptului de utilizare a acesteia asociatiei de producatori solicitante.
In termen de doua luni de la luarea acestei decizii, OSIM publica in BOPI indicatia
geografica si lista cuprinzand persoanele autorizate sa utilizeze indicatia geografica.
(3) O opozitie la inregistrarea unei indicatii geografice poate fi formulata in termen de doua
luni de la publicarea cererii, pentru nerespectarea dispozitiilor art. 76 din lege sau daca o
persoana are un interes legitim fondat pe un drept de proprietate industriala anterior protejat,
cu care indicatia geografica ar intra in conflict.
(4) OSIM notifica o copie a opozitiei solicitantului inregistrarii indicatiei geografice pentru ca
acesta sa isi poata prezenta observatiile asupra motivelor opozitiei.
(5) Daca motivele opozitiei sunt intemeiate OSIM va respinge cererea de inregistrare a
indicatiei geografice si va publica decizia de respingere in BOPI.
(6) In caz contrar situatiei prevazute la alin. (5), OSIM inregistreaza indicatia geografica in
Registrul indicatiilor geografice, o publica in BOPI si elibereaza asociatiei de producatori
solicitante certificatul de inregistrare a indicatiei geografice si de acordare a dreptului de
utilizare a acesteia; OSIM va publica in BOPI si va mentiona in Registrul indicatiilor
geografice si organul competent sa efectueze controlul produselor, stabilit prin caietul de
sarcini al indicatiilor geografice.

Articolul 45 - Modificarea caietului de sarcini

(1) Persoanele autorizate de OSIM sa utilizeze indicatia geografica inregistrata pot solicita
modificarea caietului de sarcini, cand evolutia cunostintelor stiintifice si tehnice sau
revizuirea delimitarii geografice o impune.
(2) Cererea de modificare a caietului de sarcini va fi supusa procedurii prevazute la art. 44, in
afara cazului in care modificarile cerute sunt neesentiale.
(3) OSIM va inscrie in Registrul indicatiilor geografice modificarile aduse caietului de sarcini
si le va publica in BOPI.

Articolul 46 - Cererea de reinnoire a dreptului de utilizare a indicatiilor geografice

(1) Persoanele autorizate de OSIM sa utilizeze indicatia geografica pot inainte de expirarea
fiecarei perioade de 10 ani sa solicite la OSIM reinnoirea dreptului de utilizare.
(2) Cererea de reinnoire va fi insotita de o confirmare din partea autoritatii publice centrale de
specialitate cu privire la mentinerea caracteristicilor produselor, precum si de dovada achitarii
taxei legale.
(3) In lipsa documentelor prevazute la alin. (2), OSIM decide respingerea cererii de
reinnoire.

Articolul 47 - Apararea drepturilor asupra indicatiilor geografice

(1) Deciziile OSIM privind indicatiile geografice se iau de catre examinatorul dosarului in
cauza.
(2) Daca o cerere in anularea inregistrarii unei indicatii geografice a fost prezentata in justitie,
hotararea judecatoreasca definitiva se comunica la OSIM de persoana interesata; in situatia in
care inregistrarea indicatiei geografice a fost anulata, OSIM va publica hotararea si va radia
indicatia geografica din Registrul indicatiilor geografice.
(3) Daca printr-o hotarare judecatoreasca definitiva persoanele autorizate de OSIM sa
utilizeze o indicatie geografica au fost decazute din acest drept, OSIM va publica hotararea in
BOPI si va inscrie decaderea in Registrul indicatiilor geografice.
(4) Orice persoana care dovedeste un interes legitim poate solicita in justitie, in temeiul art.
82 alin. (1) din lege, interzicerea folosirii unei indicatii geografice de catre o persoana
neautorizata, chiar daca pe produs este indicata originea reala a acestuia sau mentiuni
precum: gen, tip, imitatie si altele asemenea.
(5) Indicatiile geografice pentru vinuri sau produse spirtoase beneficiaza de o protectie
suplimentara, persoanele autorizate sa foloseasca aceste indicatii avand dreptul de a interzice
actele prevazute la art. 82 alin. (2) din lege, fara a fi necesar sa se dovedeasca inducerea in
eroare a consumatorului sau producerea unor acte de concurenta neloaiala.
 Alte acte normative referitoare si la indicatiile geografice: HG 882/2007 privind
infiintarea sistemului de protectie a indicatiilor geografice si a denumirilor de origine
ale produselor agricole si alimentare

 HG 276/2014 privind infiintarea sistemului privind indicatiile geografice ale

bauturilor spirtoase

 Regulamentul aprobat prin Ordinul 2008/2013 al Min agriculturii privind inspectia si

certificarea produselor agricole sau alimentare ce au dobandit protectia ca indicatii
geografice

 Izvor de drept al UE: Regulamentul nr. 2081/1992 privind protecţia indicaţiilor

geografice şi denumirilor de origine ale produselor agricole şi alimentare

 Regulamentul nr. 2082/1992 privind atestatele de specificitate ale produselor agricole

şi alimentare

 Regulam nr 110/2008 referitor la indicatiile geografice ale bauturilor spirtoase

  Pe plan international: Conventia de la Paris pentru protectia proprietatii industriale din
20 martie 1883 si TRIPS anexa privind dreptul de proprietate intelectuala la
Conventia de la Marrakech privind ong ONC.
Art 22-24 TRIPS
Section 3: geographical indications

Article 22
Protection of Geographical Indications
1. Geographical indications are, for the purposes of this Agreement, indications which
identify a good as originating in the territory of a Member, or a region or locality in that
territory, where a given quality, reputation or other characteristic of the good is essentially
attributable to its geographical origin.
2. In respect of geographical indications, Members shall provide the legal means for
interested parties to prevent:
(a) the use of any means in the designation or presentation of a good that indicates or
suggests that the good in question originates in a geographical area other than the true place
of origin in a manner which misleads the public as to the geographical origin of the good;

(b) any use which constitutes an act of unfair competition within the meaning of
Article 10bis of the Paris Convention (1967).
3. A Member shall, ex officio if its legislation so permits or at the request of an interested
party, refuse or invalidate the registration of a trademark which contains or consists of a
geographical indication with respect to goods not originating in the territory indicated, if use
of the indication in the trademark for such goods in that Member is of such a nature as to
mislead the public as to the true place of origin.
4. The protection under paragraphs 1, 2 and 3 shall be applicable against a geographical
indication which, although literally true as to the territory, region or locality in which the
goods originate, falsely represents to the public that the goods originate in another territory.

Article 23
Additional Protection for Geographical Indications for Wines and Spirits
1. Each Member shall provide the legal means for interested parties to prevent use of a
geographical indication identifying wines for wines not originating in the place indicated by
the geographical indication in question or identifying spirits for spirits not originating in the
place indicated by the geographical indication in question, even where the true origin of the
goods is indicated or the geographical indication is used in translation or accompanied by
expressions such as “kind”, “type”, “style”, “imitation” or the like. (4)
2. The registration of a trademark for wines which contains or consists of a geographical
indication identifying wines or for spirits which contains or consists of a geographical
indication identifying spirits shall be refused or invalidated, ex officio if a Member’s
legislation so permits or at the request of an interested party, with respect to such wines or
spirits not having this origin.
3. In the case of homonymous geographical indications for wines, protection shall be
accorded to each indication, subject to the provisions of paragraph 4 of Article 22. Each
Member shall determine the practical conditions under which the homonymous indications in
question will be differentiated from each other, taking into account the need to ensure
equitable treatment of the producers concerned and that consumers are not misled.
4. In order to facilitate the protection of geographical indications for wines, negotiations
shall be undertaken in the Council for TRIPS concerning the establishment of a multilateral
system of notification and registration of geographical indications for wines eligible for
protection in those Members participating in the system.

Article 24
International Negotiations; Exceptions
1. Members agree to enter into negotiations aimed at increasing the protection of individual
geographical indications under Article 23. The provisions of paragraphs 4 through 8 below
shall not be used by a Member to refuse to conduct negotiations or to conclude bilateral or
multilateral agreements. In the context of such negotiations, Members shall be willing to
consider the continued applicability of these provisions to individual geographical indications
whose use was the subject of such negotiations.
2. The Council for TRIPS shall keep under review the application of the provisions of this
Section; the first such review shall take place within two years of the entry into force of the
WTO Agreement. Any matter affecting the compliance with the obligations under these
provisions may be drawn to the attention of the Council, which, at the request of a Member,
shall consult with any Member or Members in respect of such matter in respect of which it
has not been possible to find a satisfactory solution through bilateral or plurilateral
consultations between the Members concerned. The Council shall take such action as may be
agreed to facilitate the operation and further the objectives of this Section.
3. In implementing this Section, a Member shall not diminish the protection of geographical
indications that existed in that Member immediately prior to the date of entry into force of the
WTO Agreement.
4. Nothing in this Section shall require a Member to prevent continued and similar use of a
particular geographical indication of another Member identifying wines or spirits in
connection with goods or services by any of its nationals or domiciliaries who have used that
geographical indication in a continuous manner with regard to the same or related goods or
services in the territory of that Member either (a) for at least 10 years preceding 15 April
1994 or (b) in good faith preceding that date.
5. Where a trademark has been applied for or registered in good faith, or where rights to a
trademark have been acquired through use in good faith either:
(a) before the date of application of these provisions in that Member as defined in Part VI;
or
(b) before the geographical indication is protected in its country of origin;
measures adopted to implement this Section shall not prejudice eligibility for or the validity
of the registration of a trademark, or the right to use a trademark, on the basis that such a
trademark is identical with, or similar to, a geographical indication.
6. Nothing in this Section shall require a Member to apply its provisions in respect of a
geographical indication of any other Member with respect to goods or services for which the
relevant indication is identical with the term customary in common language as the common
name for such goods or services in the territory of that Member. Nothing in this Section shall
require a Member to apply its provisions in respect of a geographical indication of any other
Member with respect to products of the vine for which the relevant indication is identical
with the customary name of a grape variety existing in the territory of that Member as of the
date of entry into force of the WTO Agreement.
7. A Member may provide that any request made under this Section in connection with the
use or registration of a trademark must be presented within five years after the adverse use of
the protected indication has become generally known in that Member or after the date of
registration of the trademark in that Member provided that the trademark has been published
by that date, if such date is earlier than the date on which the adverse use became generally
known in that Member, provided that the geographical indication is not used or registered in
bad faith.
8. The provisions of this Section shall in no way prejudice the right of any person to use, in
the course of trade, that person’s name or the name of that person’s predecessor in business,
except where such name is used in such a manner as to mislead the public.
9. There shall be no obligation under this Agreement to protect geographical indications
which are not or cease to be protected in their country of origin, or which have fallen into
disuse in that country.

Runda de la Uruguay – au fost purtate negocieri pt liberalizarea comertului; dupa

decenii s-au finalizat prin incheierea acestei conventii.
Runda Uruguay a fost o rundă de negocieri comerciale care s-a desfășurat între
septembrie 1986 și aprilie 1994 și a dus la transformarea GATT (General Agreement on
Tariffs and Trade) în OMC (Organizarea Mondială a Comerțului). A fost inițiată la Punta del
Este în Uruguay (de unde și numele) și au fost urmată de negocieri la Montreal, Geneva,
Bruxelles, Washington, D.C. și Tokyo. La final au fost semnate 20 de acorduri - Acordul de
la Marrakesh.
Statele au negociat, vorbim aici despre negocieri intre guverne ( negocieri
diplomatice) si au ajuns la anumite intelegeri pt a inlatura ostacolele comercuale dintre state.
Au participat 125 de țari. S-au negociat teme referitoare la produse industriale sau
agricole, textile, servicii financiare, probleme ale proprietății intelectuale și mișcări de
capital; s-a prăbușit aproape tot comerțul, inclusiv produsele biologice inovatoare, software-
ul sau tratamentele medicale ale SIDA. A fost cea mai mare afacere comerciala care a existat
în istoria umanității.
 În anumite momente părea condamnata la eșec, dar Runda Uruguay a dat naștere in
final la cea mai mare reformă a sistemului mondial de comerț de la crearea GATT. Pe 15
aprilie 1994, Miniștrii celor 125 de țări participante au semnat Acordul într-o reuniune
celebrată la Marrakech (Maroc).
TTIP - ''Transatlantic Trade and Investment Partnership
Parteneriatul transatlantic de comerț și investiții (în engleză ''Transatlantic Trade and
Investment Partnership'', prescurtat TTIP) este o propunere a unui acord de liber schimb între
Uniunea Europeană (UE) și Statele Unite ale Americii (SUA). Susținătorii afirmă că acordul
ar duce la o creștere economică multilaterală, în timp ce criticii spun că ar crește puterea
corporativă și ar face să fie mai dificil pentru guverne de a reglementa piețele de utilitate
publică. Guvernul american consideră acest acord fiind unul important pentru parteneriatul
trans-pacific. După ce o propunere de acord a fost divulgată în martie 2014 Comisia
Europeană a lansat o consultare publică cu privire la un set limitat de clauze
Implementarea acordului TTIP ar duce la "liberalizarea a o treime din comerțul
mondial", care ar crea milioane de locuri de muncă. "Având în vedere că nivelul taxelor
vamale între Statele Unite și UE sunt deja scăzute, Centrul Regatului Unit pentru Politica de
cercetare economică estimează că 80 la sută din potențialele câștiguri economice din acordul
TTIP depind de reducerea normelor duplicate dintre UE și SUA pe diferite domenii, de la
siguranța alimentară la piese auto. " O strategie de succes (conform lui Thomas J. Bollyky, de
la Consiliul pentru Relații Externe și Anu Bradford, din Columbia Law School), se va
concentra pe sectoarele de activitate în care legile comerciale transatlantice și reglementările
locale se suprapun, de exemplu in domeniile farmaceutice, agricole, precum și de
comercializare financiară. Acest aspect va asigura că Statele Unite și Europa rămân "actorii
care fac standardele, și nu cei care le adoptă" în economia mondială, ulterior asigurându-se că
producătorii din întreaga lume continuă să graviteze spre standarde comune SUA-UE.
O evaluare economică realizată în martie 2013 de către European Centre for
Economic Policy Research estimează că un astfel de acord global ar duce la creșterea anuală
a PIB-ului cu 68-119 miliarde de euro în UE până în 2027 și o creștere anuală a PIB de 50-95
miliarde de euro în SUA, pe același interval de timp. De asemenea, raportul estimează că o
variantă redusă a acordului concentrată numai asupra tarifelor vamale ar genera o creștere
anuală a PIB-ului în UE de 24 de miliarde de euro până în 2027 și o creștere anuală de 9
miliarde de euro în SUA. În cazul în care aceste venituri sunt împărțite în mod egal între
persoanele afectate de TTIP, "venitul anual suplimentar pentru o familie de patru persoane" s-
ar majora cu "545 de euro în UE" respectiv "655 de euro în SUA".
Izvoare: Aranjamentul de la Lisabona din 1958 privind protectia indicatiilor locului de
origine a produselor si inregistrarea lor internationala
Art 3 lit g) Indicatia geografica reprezinta denumirea care serveste la identificarea
unui produs originar dintr-o tara, regiune sau localitate a unui stat, in cazurile in care o
calitate, o reputatie sau alte caracteristici pot fi in mod esential atribuite acestei origini
geografice. Prin inregistrarea unei indicatii geografice, se asigura protectia acesteia.
Art 42 din Regulamentul de aplicare a L 84/1998- alin (1)
Regula 42 - Apararea drepturilor asupra marcilor
 (1) Deciziile privind cererea de inregistrare a unei marci, modificarea acesteia sau a
inregistrarii marcii, modificarea numelui sau adresei titularului ori mandatarului, reinnoirea
inregistrarii, transmiterea drepturilor asupra marcilor, radierea sau modificarea inregistrarii
licentelor sau a altor drepturi, inscrierea renuntarii la o marca si orice decizii cu privire la
cereri de inregistrare sau marci inregistrate, altele decat decizia prevazuta la parag. (2) se iau
de catre examinatorul dosarului in cauza.
(2) In cazul in care o opozitie a fost formulata o Comisie de examinare care va
functiona in componenta prevazuta la regula 19 parag. (13) va decide cu privire la
inregistrarea marcii.
(3) Daca in baza unei hotarari judecatoresti inregistrarea unei marci a fost anulata sau
titularul a fost decazut din drepturile conferite de marca, persoana interesata va comunica la
O.S.I.M. hotararea judecatoreasca definitiva si irevocabila. O.S.I.M. va publica hotararea in
BOPI si va radia marca din Registrul National al Marcilor.

Apa minerala BORSEC este o indicatie geografica si satisface aceasta cerinta.

Caracteristicile se afla in stransa legatura cu locul de unde provine.
Registrul indicatiilor geografice( art 3 lit L din legea 84/1998): Registrul
indicatiilor geografice este colectia de date, administrata de OSIM, care cuprinde indicatiile
geografice inregistrate in Romania, precum si toate datele inscrise referitoare la aceste
inregistrari, indiferent de suportul pe care sunt pastrate aceste date;
Art 72 alin(1) si alin (2) dine L 84/1998
Art. 72
(1) Indicatiile geografice ale produselor sunt protejate in Romania prin inregistrarea acestora
la OSIM, potrivit prezentei legi sau conventiilor internationale la care Romania este parte, si
pot fi folosite numai de persoanele care produc sau comercializeaza produsele pentru care
aceste indicatii au fost inregistrate.
(2) Nu sunt supuse procedurii de inregistrare, stabilita de prezenta lege, indicatiile geografice
care au dobandit sau vor dobandi protectie pe calea unor conventii bilaterale sau multilaterale
incheiate de Romania.
(3) Lista indicatiilor geografice a caror protectie este recunoscuta in Romania, pe baza
conventiilor prevazute la alin. (2), va fi inscrisa la OSIM in Registrul indicatiilor geografice
si se publica in Buletinul Oficial de Proprietate Industriala

Obiectul protectiei
Art 76 din legea 84/ 1998

Sunt excluse de la inregistrare indicatiile geografice care:

a) nu sunt conforme dispozitiilor art. 3 lit. g);
b) sunt denumiri generice ale produselor;
c) sunt susceptibile de a induce publicul in eroare asupra naturii, originii, modului de obtinere
si calitatii produselor;
d) sunt contrare bunelor moravuri sau ordinii publice.
- Indicatiile geografice care nu sunt conforme dispozitiilor art 3 lit g)
- Sunt denumiri generice ale produselor( regulamentul de aplicare, alin 3)
este generic si nu poate fi protejat ca indicatie geografica, numele unui
produs care a devenit nume comun pt un anumit tip de produs)+ alin 4( o
indicatie geografica inregistrata nu va putea fi considerata ca a devenit
generica si nu poate intra in domeniul public)
- Sunt susceptibile de a induce publicul in eroare asupra naturii, originii,
modului de obtinere si calitatii produselor - situatia in care acele semne
sunt deceptive adica inseala asteptarile consumatorului care se increde in
denumirea geografica respectiva, aplicata pe un produs, considerand ca
acel produs contine caracteristicile care sunt sugerate de acea denumire a
unei asezari geografice)
- Sunt contrare bunelor moravuri sau ordinii publice

Subiectele
Art 73.
(1) Au calitatea de a solicita OSIM inregistrarea unei indicatii geografice asociatiile de
producatori care desfasoara o activitate de productie in zona geografica, pentru produsele
indicate in cerere.
(2) Inregistrarea unei indicatii geografice poate fi ceruta la OSIM, direct sau prin mandatar, si
este supusa taxei prevazute de lege.
(3) Cererea de inregistrare a unei indicatii geografice contine elementele prevazute in
regulamentul de aplicare a prezentei legi.
(4) In termen de 3 luni de la depunere, OSIM examineaza cererea si indeplinirea conditiilor
prevazute la art. 75 si 76.

Procedura dobandirii protectiei

 Inregistrarea unei indicatii geografice poate fi ceruta la OSIM, direct sau prin
mandatar, si este supusa taxei prevazta de lege
 Cererea de inregistrare a unei indicatii geografice contine elementele prevazute in
regulamentul de aplicare prevazute de lege
 Caietul de sarcini va contine: denumirea produsului la care se refera indicatia
geografica (carnati de Plescoi, Topoloveni), descrierea produsului respectiv,
delimitarea indicatiilor geografice.
 Certificat de conformitate a produselor
 Dovada achitarii taxei de inregistrare

 Dupa inregistrarea cererii, OSIM, in decurs de cel mult 3 luni de zile, examineaza
cererea si indeplinirea acestor conditii de fond ale obiectului
  Aceasta cerere de indicatii geografice se publica, si orice persoana interesata poate
face opozitie in termen de 2 luni de la publicare.

Opozitia
Art. 74
(1) Cererea de inregistrare a indicatiei geografice se publica in conditiile prevazute de
regulamentul de aplicare a prezentei legi.
(2) In termen de doua luni de la publicarea cererii, orice persoana interesata poate face
opozitie la inregistrarea indicatiei geografice.
(3) Opozitia la inregistrarea unei indicatii geografice se solutioneaza conform prevederilor
referitoare la marca.

Art. 78
(1) In termen de doua luni de la data deciziei de inregistrare a indicatiei geografice, aceasta
este inscrisa in Registrul indicatiilor geografice.
(2) Inscrierea unei indicatii geografice in Registrul indicatiilor geografice si eliberarea catre
solicitant a certificatului de inregistrare a indicatiei geografice si de acordare a dreptului de
utilizare a acesteia sunt supuse taxelor prevazute de lege.

Drepturile ce se nasc din inregistrarea indicatiei geografice

Art. 75
OSIM inregistreaza indicatiile geografice si acorda solicitantului dreptul de utilizare a
acestora dupa ce autoritatea publica centrala de specialitate sau, dupa caz, autoritatea
competenta din tara de origine a solicitantului certifica:
a) indicatia geografica a produsului, care urmeaza a fi inregistrata;
b) produsele care pot fi comercializate sub aceasta indicatie;
c) aria geografica de productie;
d) caracteristicile si conditiile de obtinere pe care trebuie sa le indeplineasca produsele pentru
a putea fi comercializate sub aceasta indicatie.

Doar daca exista aceasta certificare se poate merge mai departe

Art. 77
(1) Daca cererea indeplineste conditiile prevazute de lege, OSIM decide inregistrarea
indicatiei geografice in Registrul indicatiilor geografice si acordarea dreptului de utilizare a
acesteia solicitantului.
(2) Dreptul de folosire a indicatiei geografice, dobandit prin inregistrarea acesteia, apartine
membrilor asociatiei inscrisi in lista comunicata la OSIM.

Art. 80
(1) Durata de protectie a indicatiilor geografice curge de la data depunerii cererii la OSIM si
este nelimitata.
(2) Dreptul de utilizare a indicatiei geografice se acorda solicitantului pe o perioada de 10 ani,
cu posibilitatea de reinnoire nelimitata, daca se mentin conditiile in care acest drept a fost
dobandit.
(3) Cererea de reinnoire este supusa taxei prevazute de lege. Dar ea poate inceta ca urmare a
unei evolutii naturale ( spre ex: apa Borsec, isi pierde din caracteristica minerala).
Art 80 alin (1), insa alin (2): dr de utilizare a IG se acorda solicitantului pe o perioada de 10
ani, cu posibilitatea reinnoirii nelimintate, daca se mentin conditiile in care acest drept a fost
dobandit.
Art 45 din Regulamentul de punere in aplicare a L 84/ 1998
Regula 45 - Comisia de reexaminare: componenta si competente
(1) Contestatiile formulate impotriva deciziilor O.S.I.M. privind marcile se solutioneaza de
catre Comisia de reexaminare formata din presedinte si doi membri.
(2) Presedintele Comisiei de reexaminare va fi Directorul General al O.S.I.M. sau
imputernicitul acestuia; membrii vor fi un examinator din cadrul Serviciului Marci, care nu a
luat decizia contestata si un consilier juridic.
(3) Directorul General al O.S.I.M. va aproba componenta Comisiei de reexaminare si va fixa
termenele pentru solutionarea contestatiilor.
(4) Comisia de reexaminare va fi competenta sa solutioneze contestatiile formulate impotriva
deciziilor O.S.I.M., mentionate la regula 42 parag.(1), (2) si va putea lua una din urmatoarele
hotarari:
a)admiterea contestatiei, dispunand desfiintarea sau modificarea deciziei O.S.I.M.;
b)respingerea contestatiei si mentinerea deciziei O.S.I.M.
(5) In cazul in care o contestatie a fost formulata inainte ca o decizie sa fi fost luata de
O.S.I.M., Comisia de reexaminare va lua act printr-o incheiere de sedinta despre contestatia
prematur formulata si va transmite dosarul Serviciului de Marci in vederea continuarii
procedurilor prevazute de lege si prezentul regulament.
(6) Cand Comisia de reexaminare constata ca taxa de contestatie nu a fost achitata in
termenul ce poate fi acordat de O.S.I.M. potrivit regulei 46 parag. (16) va respinge contestatia
pentru lipsa taxei de contestatie .
Art. 79
Inregistrarea unei indicatii geografice pe numele unei asociatii de producatori nu constituie
obstacol la inregistrarea aceleiasi indicatii de catre orice alta asociatie avand calitatea ceruta
la art. 73.
Art. 82
(1) Este interzisa folosirea unei indicatii geografice sau imitarea ei de catre persoane
neautorizate, chiar daca se indica originea reala a produselor ori daca se adauga mentiuni ca:
gen, tip, imitatie si altele asemenea.
(2) Persoanele autorizate de OSIM sa utilizeze o indicatie geografica pentru vinuri sau pentru
produse spirtoase pot sa interzica folosirea acestei indicatii de catre orice alta persoana pentru
vinuri sau pentru produse spirtoase care nu sunt originare din locul sugerat de indicatia
geografica respectiva, chiar in cazurile in care originea adevarata a produsului este
mentionata expres ori in cazurile in care indicatia geografica este utilizata in traducere sau
este insotita de expresii, cum sunt: de genul, de tipul si altele asemenea.
Art. 84
Dreptul de folosire a unei indicatii geografice nu poate sa faca obiectul niciunei
transmiteri. Retinem ca dreptul de folosire este un drept patrimonial.

Incetarea protectiei IG
Art. 85
(1) Pe intreaga durata de protectie a indicatiei geografice oricare persoana interesata poate
cere Tribunalului Bucuresti anularea inregistrarii acesteia, daca inregistrarea indicatiei
geografice s-a facut cu nerespectarea dispozitiilor art. 75 si 76.
(2) Pentru nerespectarea conditiilor de calitate si a caracteristicilor specifice produselor din
zona la care se refera indicatia geografica, autoritatea publica centrala de specialitate sau
oricare alta persoana interesata poate solicita Tribunalului Bucuresti decaderea din drepturi a
persoanelor autorizate de OSIM sa foloseasca indicatia geografica inregistrata.
(3) Sentinta Tribunalului Bucuresti ramasa definitiva se comunica OSIM de catre persoana
interesata. OSIM radiaza indicatia geografica din Registrul indicatiilor geografice si publica
radierea acesteia in Buletinul Oficial de Proprietate Industriala, in termen de doua luni de la
comunicare.
Modalitatile de aparare
Art. 86
(1) Deciziile OSIM privind cererile de inregistrare a marcilor, precum si cererile de
inregistrare privind indicatiile geografice pot fi contestate la acest oficiu de orice persoana
interesata, in termen de 30 de zile de la comunicare sau, dupa caz, de la publicarea
inregistrarii marcii ori a indicatiei geografice, cu plata taxei legale.
(2) Deciziile OSIM privind inscrierea cesiunii sau licentei in Registrul marcilor pot fi
contestate la acest oficiu de persoanele interesate, in termen de 30 de zile de la comunicare
sau, dupa caz, de la publicarea acestora.
(3) Contestatiile formulate conform prevederilor alin. (1) si (2) se solutioneaza de o comisie
de contestatii din cadrul OSIM.

Art. 87
Daca inregistrarea unei marci, reinnoirea inregistrarii sau inscrierea unei modificari in
Registrul marcilor a fost efectuata in mod evident din eroare materiala, OSIM poate, in
termen de maximum doua luni, cu incepere de la data inregistrarii sau de la data inscrierii,
dupa caz, sa revoce motivat inregistrarea, reinnoirea sau inscrierea modificarii efectuate;
revocarea se publica in Buletinul Oficial de Proprietate Industriala.

Art. 88
(1) Hotararea comisiei de contestatii, motivata, se comunica partilor si poate fi contestata la
Tribunalul Bucuresti in termen de 15 zile de la comunicare.
(2) Deciziile Tribunalului Bucuresti pot fi atacate cu recurs la Curtea de Apel Bucuresti, in
termen de 15 zile de la comunicare.
(3) Sentintele Tribunalului Bucuresti pronuntate in cazurile prevazute la art. 36, 46, 47, 53,
54, 60 si 85 pot fi atacate cu apel la Curtea de Apel Bucuresti, in termen de 15 zile de la
comunicare.

Art. 89
(1) La cererea instantei judecatoresti, OSIM este obligat sa inainteze acesteia actele,
documentele si informatiile necesare judecarii cauzei cu care a fost investita.
(2) In toate litigiile privind marcile citarea titularilor este obligatorie.
Art. 90
(1) Constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amenda de
la 50.000 lei la 150.000 lei savarsirea, fara drept, a urmatoarelor fapte:
a) contrafacerea unei marci;
b) punerea in circulatie a unui produs purtand o marca identica sau similara cu o marca
inregistrata pentru produse identice sau similare si care il prejudiciaza pe titularul marcii
inregistrate;
c) punerea in circulatie a produselor care poarta indicatii geografice ce indica sau sugereaza
ca produsul in cauza este originar dintr-o regiune geografica, alta decat locul adevarat de
origine, in scopul inducerii in eroare a publicului cu privire la originea geografica a
produsului.
(2) Faptele prevazute la alin. (1), savarsite de un grup infractional organizat sau care sunt de
natura sa prezinte pericol pentru siguranta ori sanatatea consumatorilor, se pedepsesc cu
inchisoare de la 1 la 5 ani si interzicerea unor drepturi.
(3) Prin contrafacerea unei marci se intelege realizarea sau utilizarea fara consimtamantul
titularului, de catre terti, in activitatea comerciala, a unui semn:
a) identic cu marca pentru produse sau servicii identice cu acelea pentru care marca a fost
inregistrata;
b) care, data fiind identitatea sau asemanarea cu o marca ori data fiind identitatea sau
asemanarea produselor sau a serviciilor carora li se aplica semnul cu produsele sau serviciile
pentru care marca a fost inregistrata, ar produce in perceptia publicului un risc de confuzie,
incluzand si riscul de asociere a marcii cu semnul;
c) identic sau asemanator cu marca pentru produse ori servicii diferite de cele pentru care
marca este inregistrata, cand aceasta a dobandit un renume in Romania si daca prin folosirea
semnului fara motive intemeiate s-ar putea profita de caracterul distinctiv ori de renumele
marcii sau folosirea semnului ar cauza titularului marcii un prejudiciu.
(4) Prin punerea in circulatie se intelege oferirea produselor sau comercializarea ori detinerea
lor in acest scop sau, dupa caz, oferirea sau prestarea serviciilor sub acest semn, precum si
importul, exportul sau tranzitul produselor sub acest semn.
(5) Faptele prevazute la alin. (1) si (2) nu constituie infractiuni daca au fost savarsite inainte
de data publicarii marcii.
Protectia juridica a numelor de domeniu
CURS 7
DREPTUL PROPRIETATII INDUSTRIALE 17.11.2016

 Desene si modele – formele creatiei intelectuale industriale

Legislatia se refera la desene si modele, inainte expresia utilizata era de desene si modele
industriale. Avem o solutie ce incearca sa asigure o unitate de terminologie pt cat mai multe
tari deoarece in acest moment reglementarile referitoare la proprietate industriala, chiar si
cele privind drepturile de autor, au ajuns ca la nivel national sa tinda catre unitate pt ca pe
plan international avem intelegeri ce stabilesc standarde acceptate de catre tari sau de cele
mai multe dintre tari.
Prin urmare, ele sunt preluate de legislatiile nationale.
Privind marcile, reglementarea din Romania este foarte apropiata de legislatiile altor tari UE
dar si din tari din alte continente.
La fel si in privinta desenelor si modelelor.
Izvoarele juridice pt aceasta materie
Exista si aici izvoare interne si izvoare internationale.
1. Izvoarele interne / nationale– trebuie avute in vedere si anumite reglementari UE

L 129/1992 privind protectia desenelor si modelelor, republicata in 2014

HG 211/ 2008 pentru aprobarea regulamentuluin de aplicare a legii privind protectia
desenelor si modelelor
L 344/ 2005 privind asigurarea respectarii drepturilor de proprietate intelectuala in
cadrul opertiunilor de vamuire
Si alte acte normative la nivel de OG, Hotarari, Instructiuni etc.

2. Izvoarele din dreptul UE

Directiva 98/71 a Parlam European si a Consiliului privind protectia juridica a

desenelor si modelelor industriale
Directiva 2004/28 A PE si CE privind respectarea drepturilor de proprietate
intelectuala
Reg. 6/2002 al Consiliului privind desnelele sau desenele industriale comunitare
Reg. 2245/ 2002 al Comisiei privind normele de puenre in aplicare a regulamentului
Reg 2246/ 2002 al Comisiei, privind taxele ce trebuie platite pt desene si modele
industriale comunitare
Exista si alte acte din DUE care partial ne intereseaza dar acestea sunt esentiale.

3. Izvoarele internationale
  Conventia de la Paris 1883 pt apararea proprietatii industriale – se refera si la
modele si desene industriale
 Aranjamentul de la Haga 1925 (este o conventie) privind depozitul international de
desene si modele industriale Ratificat de Romania prin L 44/1992
 Actul de la Geneva din 1999, al aranjamanetului de la Haga – ratificat prin legea 15/
2001
 Aranjamentul de la Locarno privind asigurarea internationala a desenelor si
modelelor industriale 1968 – ratificat prin L 3/1998
 TRIPS anexa la Acordul de la Marrakech (Maroc) privind constituirea OMC
(organizatia mondiala a comertului) 1994 – ratificat de Romania prin L 133/ 1994

Desene si modele – conceptul juridic

Art 2 lit d – L 129/ 1992
Desen sau model - aspectul exterior al unui produs sau al unei părţi a acestuia, redat în două
sau trei dimensiuni, rezultat din combinaţia dintre principalele caracteristici, îndeosebi linii,
contururi, culori, formă, textură şi/sau materiale ale produsului în sine şi/sau ornamentaţia
acestuia;
In curpinsul acestei definitii se utilizeaza temrenul produs definit in litara j a art 2.
Produs - orice articol obţinut printr-un proces industrial sau artizanal, conţinând printre altele
şi elemente concepute spre a fi asamblate într-un produs complex, ambalaje, forme de
prezentare, aranjamente, simboluri grafice, caractere tipografice; programele de calculator
nu sunt considerate produs;
Produs complex - un produs compus din elemente multiple ce pot fi înlocuite de o manieră
care să permită dezasamblarea şi reasamblarea produsului
Desenele sunt modul in care sunt dispuse fie (in cazul unei tesaturi) culorile materialelor
textile.
Modelele sunt forma vestimentatiei, forma mobilierului, a tamplariei etc.
Desenele au doua dimensiuni.
Modelele au trei dimensiuni.
Uneori conceptul de desene si modele mai este desmnat si prin termenul design dar este
necesar sa fim atenti cand il folosim pt ca e un termen care include, pe langa desenele si
modelele despre care vorbim, si asa-numitele modele de utilitate.
Care sunt conditiile de indeplinit pt acordarea protectiei juridice?
1. Sa fie vorba despre o creatie intelectuala. Asa cum am definit de exp inventia,
autorul poate fi numai o persoana fizica, persoana juridica nu poate sa emita o creatie
intelctuala.

Aici se utilizeaza urmatorul exemplu: in niciun caz forma unui copac din natura nu poate sa
fie desen industrial, chiar daca aceasta forma este rezultatul unor operatiuni organizate de
catre om, de botanisti sa spunem. Dar forma unui copac artificial, de exp a unui brad pt
craciun, poate sa fie un model industrial si sa fie inregistrata spre a dobandi protectie.
2. A doua conditie de fond este ca trebuie sa ne aflam in prezenta unei solutii de
forma iar nu de substanta pt ca la litera d se vorbeste despre aspectul exterior al
unui produs. Daca se modifica si continutul nu este vorba, in principiu, despre un
model industrial, dar nimic nu impiedica sa fie vorba despre o inventie, daca i s-a
modificat si continutul produsului, cu conditia sa fie indeplinite conditile legale pt
inventie.
Totusi, exista o nuanta, revenind la litera d din art 2, se accepta ca trebuie sa avem in vedere
si compozitia produsului, dar numai in masura in care este vorba despre o combinatie intre
compozitia produsului si alte caracteristici principale ale acelui produs – linii, contururi,
culori, forma, textura.
Este preferabil sa te protejezi prin brevetul de inventie decat printr-un model
industrial. Dar cand materialul din care e facut produsul e pus acolo pt ca asa e la moda,
atunci trebuie sa avem in vedere si schimbarea in compozitia, nu numai in forma produsului
respectiv.
Doar ca aceasta schimbare din continutul/ compozitia produsului, este facuta cu scopul, in
ansmblu, de a se obtine o forma noua, un nou aspect exterior. Nu schimb pt a obtine efecte
tehnice noi, ci pt ca obiectul/ produsul respectiv sa aiba un aspect exterior nou.
In urma cu 10 in definitia modelului industrial nu exista si aceasta referire la materialul din
care este realizat produsul in sine.

3. Noutatea art 6 alin 1 si 3

(1) Obiectul cererii poate fi înregistrat în măsura în care constituie un desen sau model, în
sensul art. 2, este nou şi are un caracter individual.

(2) Un desen sau model este considerat nou dacă niciun desen sau model identic nu a fost
făcut public înaintea datei de depunere a cererii de înregistrare sau, dacă a fost revendicată
prioritatea, înaintea datei de prioritate.

(3) Se consideră că desenele sau modelele sunt identice dacă trăsăturile lor caracteristice
diferă numai în ceea ce priveşte detaliile nesemnificative.

Si aici noutatea trebuie sa fie absoluta in timp si spatiu. Niciodata si niciunde nu a mai fost
creat acel model.
Verificarea se face in raport cu data depunerii cererii de inregistrare – criteriu obiectiv.
Aici, noutatea, spre deosebire de inventie, se refera la ansamblu, nu la fiecare element
constitutiv in parte.
De fapt, noutatea se refera la modul de combinare a culorilor, formelor, texturilor.

Art 7 alin 1 ne arata care sunt anterioritatile, cand nu exista noutate, cand avem anterioritati.
(1) În sensul aplicării art. 6, se consideră că un desen sau model a fost făcut public dacă a fost
publicat ori dezvăluit în alt mod, expus, utilizat în comerţ, cu excepţia situaţiilor în care
aceste evenimente nu ar fi putut, în mod rezonabil şi în cadrul activităţii obişnuite, să devină
cunoscute cercurilor specializate din sectorul în cauză care acţionează în cadrul Uniunii
Europene înainte de data de depunere a cererii de înregistrare sau, dacă a fost invocată o
prioritate, înaintea datei de prioritate. Cu toate acestea, nu se va considera că desenul sau
modelul a fost făcut public pentru simplul motiv că a fost dezvăluit unei terţe persoane în
condiţii explicite sau implicite de confidenţialitate.
Se considera ca un ansamblu nu este nou atunci cand inainte de constituirea depozitului, acel
annsamblu a fost facut public/ dezvaluit/ a fost utilizat.
Forma scaunului a fost utilizata, a fost expus intr-o expozitie. Acestea consitituie anterioritati
care viciaza noutatea.
Dar daca acestea s-au facut intr-un cadru care nu implica cercuri specializate, adica am
utilizat ceva la mine acasa, unde vine muta lume in vizita. Sau am utilizat intr-o gradinita care
nu e de mari dimensiuni si de exp acolo au acel scaun, atunci nu avem disclosure, dezvaluire
a formei respective.
Totusi, se va considera ca exista noutate in cazul divulgarii.

(2) În aplicarea art. 6 alin. (2) şi (4), divulgarea nu este luată în considerare dacă desenul sau
modelul pentru care se solicită protecţie a fost făcut public:

a) de către autor sau succesorul său în drepturi ori de către un terţ pe baza informaţiilor
furnizate sau actelor îndeplinite de autor sau succesor;

b) în perioada de 12 luni precedând data de depozit a cererii de înregistrare sau, dacă o

prioritate este revendicată, la data de prioritate.

(3) Dispoziţiile alin. (2) sunt aplicabile şi în situaţia în care desenul sau modelul a fost făcut
public, ca urmare a unui abuz în legătură cu autorul sau succesorul său.

Este un fel de pasuire ce ii permite autorului sau tertului ce a primit informatii de la autor, sa
dezvaluie forma noua fara sa existe pericolul respingerii cererii de protectie, daca nu au trecut
12 luni de la data dezvaluirii, pt ca aceste norme sunt menite sa ajute marketingul.
Inainte de a merge la OSIM pt a constitui depozitul pt a obtine protectia, e bine sa verifici
daca noua forma, aspectul exterior nou al obiectului intereseaza sau nu, altfel nu are rost sa
declansezi o procedura administrativa ce consuma timp si bani, nefiind nici in interesul
OSIM.
Daca autorul constata ca acest nou aspect nu intereseaza, aceasta reglementare se dovedeste
de folos pt comert.

4. Caracterul individual – conditie impusa prin art 6 alin1

Obiectul cererii poate fi înregistrat în măsura în care constituie un desen sau model, în sensul
art. 2, este nou şi are un caracter individual.
Alin 4 analizeaza mai detaliat:
4) Se consideră că un desen sau model are caracter individual dacă impresia globală pe care o
produce asupra utilizatorului avizat este diferită de cea produsă asupra unui asemenea
utilizator de orice desen sau model făcut public înaintea datei de depunere a cererii de
înregistrare sau, dacă a fost revendicată prioritatea, înaintea datei de prioritate.
Asadar, bunul acesta, produsul care are acest aspect nou, trebuie sa aiba propria sa
personalitate, la asta se refera ideea de caracter individual. Sa se individualizeze, sa se
distinga, sa poata sa creeze o impresie care sa il identifice prin acest aspect exterior nou.
Este foarte greu pt examinator sa decida cand exista sau nu acest caracter individual.
Ne intereseaza si art 6 alin 5
(5) La evaluarea caracterului individual trebuie să se ia în considerare gradul de libertate a
autorului în elaborarea desenului sau modelului.
Aceste cuvinte exista si in ceea ce priveste marcile, aceasta regula exista atunci cand alegi un
anumit aspect al produsului respectiv. Aceasta regula se aplica si atunci cand alegi un anumit
semn care sa fie inregistrat ca marca.
5. Art 8 alin 1

(1) Desenul sau modelul care este determinat exclusiv de o funcţie tehnică nu poate fi
înregistrat
Aici exemplul perfect este forma anvelopelor, forma lor rotunda. Daca as face cerere pt forma
anvelopelor, atii ar insemna ca nu mai pot face niciun fel de anvelope, pt ca toate sunt
rotunde.
6. Aspectul nou exterior sa nu contravina bunelor moravuri
7. Sa aiba aplicabilitate industriala

In intelesul ca trebuie aiba caracter de repetabilitate. Impresia de noutate pe care o creeaza sa

existe pentru cele mai multe persoane, nu sa existe doar pt un nr limitat de persoane.

 Conditiile de fond ale subiectelor protectiei – se au in vedere reglementarile din legea

brevetelor de inventie, pana la L privind inventiile de serviciu
Trebuie sa distingem, cum spune art 3 alin 2 si 3, intre desenele create in mod independent si
cele create ca urmare a unor contracte cu misiune creativa.
2) În cazul în care mai multe persoane au creat în mod independent un desen sau model,
dreptul la eliberarea certificatului de înregistrare aparţine persoanei care a depus prima
cererea de înregistrare.

(3) În cazul în care desenul sau modelul a fost creat ca urmare a unor contracte cu misiune
creativă sau de către salariaţi, în cadrul atribuţiilor de serviciu, dreptul aparţine persoanei care
l-a comandat.

Conditiile de fond

1. Este necesara inregistrarea unei cereri la OSIM

2. La fel ca la brevete, se constituie depozitul national cu plata unor taxe
3. Cererea se publica in Buletinul Oficial de Proprietate Industriala –acolo se publica
fotografia.

Astfel cei de la OSIM stiu ce urmeaza sa produca un strain in Romania. Strainul daca
inregistreaza o marca la OSIM face asta pt ca urmeaza sa inceapa sa comercializeze sub acea
marca.

Se poate face opozitie de catre persoanele interesate.

Apoi se ia o hotarare motivata de inregistrare si se elibereaza ceritificatul de desen sau

model industrial.

Ce drepturi se nasc din aceasta inregistrare

1. Un drept de exploatare pt titularul dreptului, acesta are, potrivit art 30:

Pe întreaga durată de valabilitate a înregistrării desenelor sau modelelor, titularul are un drept
exclusiv de a le utiliza şi de a împiedica utilizarea lor de o terţă parte care nu dispune de
consimţământul său. Titularul are dreptul de a interzice terţilor să efectueze, fără
consimţământul său, următoarele acte: reproducerea, fabricarea, comercializarea ori oferirea
spre vânzare, punerea pe piaţă, importul, exportul sau folosirea unui produs în care desenul
sau modelul este încorporat ori la care acesta se aplică sau stocarea unui astfel de produs în
aceste scopuri.

Care este perioada de valabilitate? Cat timp am drept de exploatare exclusiva?

Perioada maxima este de 10 ani dar poti sa renunti oricand sau sa nu platesti taxele anuale,
ceea ce atrage decaderea.

Aceasta perioada initiala de 10 ani se poate reinnoi la cerere, cu 5 ani, de trei ori la
rand.

Asadar pot ajunge la 25 de ani.

10 ani si asa pot fi multi pt ca e vorba, cel mai adesea, despre forme care se demodeaza. Aici
e vorba despre aspectul exterior, nu este vorba despre un efect tehnic nou, care poate sa aiba
o importanta pt mai multi ani. Aici vorbim despre aspectul exterior al mobilierului,
telefoanelor etc.

Toate acestea de demodeaza, tendintele se schimba.

Acest termen curge de la data depozitului national reglementat nu de la data eliberarii

certificatului.

Foarte improtant este si faptul ca exista un drept provizoriu de exploatare exclusiva, care se
naste la data publicarii desenului sau modelului in BOPI, nu mai astept momentul eliberarii
certificatului, care poate sa intervina chiar si dupa 1 an, poate cineva face opozitie, atac etc.

Inca de la data NU a depunerii cererii, ci de la data publicarii cererii, cand tertii au putut lua
cunostinta.

Atunci devenind disponibila pt public, tertii stiu ca exist aceasta tentativa si trebuie sa
respecte. Ca sa o inlature pot face opozitie. Chiar si daca fac opozitie, in aceasta vreme ei
trebuie sa se abtina de la a folosi acea forma.

Exista un drept exclusiv inca din momentul publicarii.

Poti sa chemi in judecata prin ordonanta presedentiala pe tertul care copiaza, cerand sa se
opreasca. Chiar daca are dreptate el trebuie sa se opreasca si sa nu continue folosirea acelei
forme.

Dar daca prin hotararea respectiva titularul a cerut si plata de despagubiri, titlul nu se pune in
executare sub acest aspect, deocamdata, ci doar cand obtin certificatul de inregistrare, care va
valida sau invalida hotararea instantei.

Potrivit art 37 titularii certificatelor de înregistrare a desenelor sau modelelor pot menţiona pe
produse semnul D, respectiv litera "D" majusculă, înscrisă într-un cerc, însoţită de numele
titularului sau de numărul certificatului

O problema speciala e cea a relatiei dintre protectia desenelor si modelelor prin

proprietate industriala sau si prin drepturi de autor.

Dupa cum am vazut, aspectul exterior se realizeaza cu intentia de a obtine un efect estetic,
care sa faca marfa mai atragatoare pt public.

In acest domeniu este citat un mare coemrciant care spuea uratul nu se vinde.

E posibil ca un produs sa aiba un aspect exterior atat de frumos incat sa poata fi considerat o
opera de arta, o opera plastica.
Cum poti sa protejezi juridic o forma a unei bomboniere care este incontestabil foarte
frumoasa?

Pot sa o protejez ca opera de arta prin intermediul dreptului de autor pe legea 1996.

Dar poti sa o si inregistrezi ca model industrial? Si sa ai timp de 10 ani drept de exploatare

exclusiva a acelei forme a bombonierei?

Protectia asta este foarte energica, tu ai un drept exclusiv de utilizare, pe cand la dreptul de
autor, protectia nu este atat de energica pt ca si altii pot sa foloseasca creatia
intelectuala respectiva, dar intr-o alta forma.

Aici, trebuie sa fie vorba de aceeasi forma, in cazul modelului industrial.

Dar la dreptul de autor nu ai un monopol de folosire al formei respective prin simplul fapt al
prezentarii unui document juridic. La dreptul de autor nu am un document juridic, nu fac
bomboniera si ma duc la Uniunea artistilor plastici sa inregistrez bomboniera.

Acolo dreptul de autor poate sa fie protejat printr-o actiune de respectare a dreptului tau de
proprietate intelectuala sub forma dreptului de autor. In acest caz tu trebuie sa faci diverse
dovezi, fiind vorba de o forma de raspundere civila delictuala. E mai greu si protectia nu e
asa energica.

Poti sa apelezi, liber, fie la o protectie fie la cealalta. Daca ai inregistrat bomboniera ca model
industrial asta nu iti interzice sa introduci o actiune pe legea dreptului de autor. Si invers.

CURS 8
DREPTUL PROPRIETATII INDUSTRIALE 24.11.2016
Numele de domeniu nu fac parte din domeniul proprietatii industriale sau cel al drepturilor de
autor. Astfel ele nu sunt mentionate in actele normative, in principal cele internationale, cu
privire la protectia proprietatii industriale.
De exp nu puteau fi mentionate in cadrul Conventiei de la Paris 1983, nici in actele normative
internationale mai noi.
La origine, numele de domeniu a avut exclusiv o functie tehnica, si anume, functia de a
furniza indicatori, indicative usor de memorat si de redat prin calculatoare, in privinta
utilizatorilor de internet.
Este cunoscut faptul ca fiecare calculator care este conectat la internet este identificat printr-o
combinatie de cifre care asigura identificarea in reteaua internetului, a acelui utilizator.
Este foarte dificil de memorat pana si un nr de telefon, dar o combinatie de cifre atat de
ampla.
De aceea, treptat, pt asemenea combinatii de cifre, a inceput sa se foloseasca o modalitate de
identificare mai prietenoasa, mai comoda. Aceasta este constituita din diverse combinatii de
cuvinte, expresii, usor de retinut: drept.unibuc.ro pt utilizatorii de internet din cadrul retelei
Universitatii Bucuresti.
Asadar, numele contribuie la realizarea unei activitati tehnice, cea de identificare a unui
utilizator din reteaua de internet, intr-o modalitate mai comoda.
Treptat, numele de domenii au devenit aproape un semn distinctiv al indicatorului respectiv.
Un semn distinctiv pt entitati, pt universitatea din bucuresti, pt presedentia Romaniei:
presidency.ro
Astfel, a dobandit si un fel de functie de distingere intre utilizatori, ceea ce este oarecum
similar uneia dintre functiile marcii.
Din acest motiv, adeseori exista similaritate sau o mare asemanare intre un nume de domeniu
utilizat de o entitate, pe de-o parte, de exp o societate comerciala, si, pe de alta parte, una sau
mai multe dintre marcile care sunt utilizate de acea societate comerciala. De exemplu: firma
de echipament sportiv Adidas, cu siguranta are un nume de domeniu ce ii include numele, dar
de asemenea il intalnim si ca marca combinata.
Se poate ajunge la un conflict intre un nume de domeniu ales de catre o persoana si marcile
care sunt inregistrate de catre o alta persoana.
Se poate intra in conflict cu marci care sunt inregistrate sau utilizate de catre persoana y, prin
alegerea unui alt nume de domeniu de catre peroana x.
In acest fel se poate obtine un profit derivat din prestigiul pe care il poate avea marca ce este
copiata de catre o alta persoana sub forma de nume de domeniu al sau.
Aceasta, mai departe, conduce la producerea unui prejudiciu pt titularul marcii inregistrate.
Nu este vorba de un conflict intre doua marci deoarece numele de domeniu nu este o
marca sau un element al proprietatii industriale.
Acest fenomen a devenit din ce in ce mai important si cei interesati au incercat sa gaseasca
solutii. Intiativa a pornit de la ICANN – INTERNATIONAL CORPORATION FOR
ASSIGNING NUMBERS AND NAMES.
Este o organizatie non-guvernamentala care functioneaza ca persoana juridica de drept a
SUA, mai precis ca persoana juridica a statului California. SUA fiind federatie, se aplica
sistemele de drept, legile statale, nu cele federale.
ICANN este supusa legilor statului California, si are ca obiect de activitate asumat
guvernarea, administrarea utilizarii internetului.
Nu exista nicio lege americana care sa spuna ca ICANN este entiatea desemnata sa
administreze internetul.
ICANN s-a constituit in momentul in care a devenit necesar pt persoanele implicate in
utilizarea internetului sa aiba o administrare a internetului. Cum internetul s-a dezvoltat din
ce in ce mai mult, si atributiile si importanta ICANN au crescut si ele in mod corespunzator.
ICANN are un board, organe de conducere, constituit din persoane din toate continentele.
Boardul este numit de membri ICANN – majoritatea nu sunt persoane juridice.
ICANN este entitatea care si-a asumat rolul de a atribui adrese pentru utilizatorii de internet
si apoi de a organiza atribuirea adreselor pt utilizatorii de internet.
Aceasta functie nu i-a fost oferita printr-o conventia nationala, internationala, sau o lege
americana.
Printre altele, ICANN a organizat DNS – domain name system – sistemul numelor de
domeniu.
Existe unele domenii la varf, precum cele pentru tari,
Exista entitati care coopereaza cu ICANN pe baza unui prrotocol: Institututl de
matematica se ocupa de numele de domeniu,il aproba si il aloca. Aceasta alocare se face in
baza unei proceduri care la noi nu este reglemenentata printr-o lege - din aceasta cooperare ii
rezulta autoritatea.
In anii 90 ICANN a concesionat o organizatie de specialitate care sa solutioneze aceasta
chestiune a problemelor rezultate din conflictul dintre numele de domeniu si marci.
Facandu-se aceasta cooperare si OMPI a fost organizatia care a inceput sa se ocupe de aceste
probleme. A creat grupuri de lucru formate din persoane cu competente, specialisti in marci,
in dreptul proprietatii industriale, IT-isti, oameni de afaceri, oameni care lucreaza in PR. S-a
creat un grup care a lucrat cativa ani de zile si a scris un raport, analizat de OMPI nu
neaparat in continutul sau. OMPI nu a intervenit in substanta stiintitifica, dar a facut
un raport pe care l-a predat catre ICANN.
Prin raport a facut propuneri privind instituirea unui sistem de solutionare a disputelor
ocazionate de conflictele ce se ivesc intre numele de domeniu si marci.
Vorbim despre o strategie, o politica de solutionare a acestor probleme.
Aceste chestiuni au inceput sa fie reglementate si au fost create entitati, ICANN a identificat
din nou in lume entitati deja existente, care au putut sa preia aceasta activitate de solutionare
a conflictelor dintre marci si numele de domeniu, un fel de arbitraj.
Prima entitate careia i s-a conferit aceasta atrbutie a fost insasi OMPI – cu un celebru centru
de arbitraj si mediere la Geneva, avand o lista de asa numiti arbitri.
In timp au fost desemnati si alti „providers”, furnizori ai acestui serviciu de solutionare a
conflictelor.
Mai exista si Centrul Asiatic avand sediul in Kuala Lumpur, in China, Hong Kong. Mai
exista in Cehia, la Praga, Czech Arbitration – acest centru s-a creat pe langa curtea de arbitraj
de acolo.
Centrul Arab – are un centru in Cairo.
Acestia sunt providerii. Cine are o problema de acest gen se poate adresa, daca doreste, unui
asemenea centru.
De exp daca am un centru in Asia, asta nu inseamna ca acelui centru i se pot adresa doar
asiaticii, dimpotriva,pot sa ma adresez si eu, cetatean european.
Deviza americanilor – nu pot sa inregistrezi daca nu utilizezi.
Mecanismele prin care pot fi prevenite si/ sau solutionate asemenea conflicte:
Aceste mecanisme sunt mecanisme care:
1. Functioneaza la momentul inregistrarii unui nume de domeniu
Persoana care doreste sa inregistreze un nume de domeniu trebuie sa se adreseze unui
registrator acreditat de ICANN – la noi este vorba despre Institutul de Cercetari
Informatice.
Se urmeaza o procedura stabilita de ICI (parametrii generali sunt stabiliti de ICANN).
Inregistrarea la un registrator inregistrat (de exp inregistrarea unei societati comerciale a unui
nume de domeniu la ICI) se face in baza unui contract de inregistrare intre inregistrant si ICI.
Solicitantul indica numele de domeniu pe care doreste sa il inregistreze.
ICI – registratorul, verifica daca acest nume de domeniu a mai fost atribuit altei persoane.
Daca acel cuvant a mai fost inregistrat ca nume de domeniu la ICI, daca am o astfel de
anterioritate, cererea se respinge.
Solicitantul poate modifica cererea si sa faca o noua incercare.
Daca nu exista anterioritate, atunci se face inregistrarea dupa principiul primul venit primul
servit.
Nu i se cere solicitantului de inregistrare a unui anumit nume de domeniu sa faca
dovada ca detine vreun drept in legatura cu denumirea respectiva.
Daca este o societate comerciala nu i se cere sa faca dovada ca numele de domeniu
corespunde sau este asemanator cu numele sau domeniul de activitate al societatii.
Solicitantul nu e obligat sa faca o verificare anterioara, si nici registratorul.
In orice caz solicitantul trebuie sa furnizeze detalii complete privind persoana care solicita
inregistrarea. Trebuie sa demonstreze ca informatiile furnizate in contract sunt reale, ca
informatiile din contract si numele domeniului nu vor viola drepturile unui tert.
Ca numele de domeniu este inregistrat intr-un scop legal
Sa garanteze ca numele de domeniu nu o sa fie folosit deliberat in scopul incalcarii legilor sau
a altor reglementari.
Acestea sunt rubrici pe care solicitantul le completeaza. Registratorul verifica doar
completarea lor. Nici nu trebuie sa aiba mai multa putere registraotrul. Inregistrarea acestor
informatii trebuie sa fie facila si rapida. Altfel blochezi accesul la internet.
ICANN este intereat ca internetul sa se foloseasca si sa existe acces rapid la el.
Politica Uniforma de Solutionare a Disputelor – cand inregistrezi accepti ca iti este
opozabil acel sistem stabilit de catre ICANN privind solutionarea acestor litigii.
Cu aceasta ocazie, ca urmare a faptului ca nu exista formalism, se pot aduce atingere unor
marci pt ca nu se face o verificare, daca respectivul nume de domeniu nu cumva ar dauna
marcii (de exp am nume de domeniu panasanic, acest nume ar dauna marcii PANASONIC?)

2. Functioneaza ulterior inregistrarii unui nume de domeniu

Ce poate face tituarul unei marci atunci cand drepturile sale sunt atinse prin inregistrarea
de catre o terta persoana a unui nume de domeniu, asemanator cu marca sa, aducandu-i
atingere?
Potrivit dreptului comun ar putea sa se adreseze unei instante judecatoresti care sa analizeze
fapta de incalcare a dreptului asupra marcii si sa constate prejudiciile, si sa dispuna in
consecinta.
Pot exista probleme privind jurisdictia.
Judecatorul trebuie sa constate existenta unui prejudiciu.
Se poate introduce actiunea in contrafacere, actiunea in concurenta neloiala pe L11/
1991.
Prin aceste cai se poate sesiza instanta judecatoreasca si printr-o cerere de ordonanta
presedentiala, scop in care trebuie indeplinite conditii suplimentare pt aceasta procedura
rapida.
Separat de aceasta posibilitate exista calea pe care trebuie sa o denumim ca fiind calea
administrativa de solutionare a disputelor privind numele de domeniu.
Aceasta a fost instituita la intiativa si prin grija ICANN. Este o procedura alternativa, ea nu
este obligatorie.
Titularul marcii prejudiciate nu este obligat sa aplice aceasta procedura.
Care este raportul dintre aceste proceduri – cea de drept comun si ce administrativa de
politica uniforma?
Ce se poate cere prin procedura administrativa? Titularul marcii poate obtine anularea sau
transferul unui nume de domeniu care a fost inregistrat abuziv.
Se mai poate cere mentinerea acelei inregistrari si transferul catre reclamant. Fiind anulata
exista riscul ca un tert, imediat , dupa anulare sa preia acea denumire, de care reclamantul
este interesat. De aceea exista procedura transferului.
Aceasta procedura nu se aplica intre numele de doemniu si alte atribute de identificare de
exemplu nume comericale, indicatii geografie etc.
Daca cineva inregistreazaq un nume de domeniu care coincide cu numele meu, eu fiind
persoana de notorietate, eu pot sustine ca in acest fel sunt prejudiciat, numai ca pt un
asemenea conflict nu se aplica aceasta procedura, ci merg la judecatorie.
Trebuie verificata indeplinirea a trei conditii non-cumulative
 a. Numele de domeniu sa fie identic/ similar, intr-o maniera care produce confuzie, cu o
marca in privinta careia reclamantul detine anumite drepturi – sa fie o aseamanare
care produce confuzie

b. Titularul numelui de domeniu sa nu aiba niciun fel de drept sau interes legitim propriu
in legatura cu respectivul nume de domeniu

c. Numele de domeniu a fost inregistrat si este folosit cu rea-credinta impotriva unei

marci ori a titularului acesteia
Plangerea trebuie trimisa in forma electronica dar si in forma materiala si sa contina
cam ceea ce contine si o cerere de chemare in judecata.
Aceasta cerere este comunicata celelalte parti care are posibilitatea sa trimita un raspuns la
cererea respectiva. Pana in acest moment procedura este pur administrativa, de ea se ocupa
secretariatul centrului care desfasoara „arbitrajul”.
Dupa aceea se constituie tribunalul arbitral (1 membru – varianta preferata de majoritatea
persoanelor, mai ales datorita faptului ca presupune cheltuieli reduse, sau 3 membri).
Taxele de procedura sunt suportate de catre reclamant, procedura se desfoara cu celeritate,
hotararea fiind pronuntata in maximum 50 de zile de la pornirea procedurii (depunerea
cererii) – acest termen poate fi prelungit de cel care judeca cererea.
Acest complet poate sa admita/ respinga cererea adica poate sa dispuna anularea inregistrarii
sau mentinerea si transferarea catre reclamant.
Nu intra in competenta acestui arbitraj acordarea de despagubiri. Daca vrei
depsagubiri, poti ulterior sa te adresezi unei instante judecatoresti, prezentand aceasta
hotarare de arbitraj. Nu se pot cere si nu se pot acorda cheltuieli de judecata.
Decizia este definitiva, se comunica partilor si registratorului din tara respectiva, se comunica
si se redacteaza rapid. Se redacteaza in termen de 10 zile. Este comunicata de secretariat, spre
a fi pusa in executare.
Nu exista nicio lege care sa acorde vreo garantie statala pt punerea in executare de catre ICI a
acestei hotarari dar ICI executa.
ICI anuleaza inregistrarea sau infaptuieste transferul catre cel care a castigat procesul.
Nefiind o procedura de arbitraj de drept comun nu se aplica nici regulile cu privire la
recunoasterea unei hotarair arbitrale straine de catre isntanta judecatoreasca comuna.
Care este raportul cu jurisdictia unei instante jduecatoresti?
Daca reclamantul castiga in aceasta procedura, paratul are totusi la dispozitia sa posibilitatea
de a se adresa instantelor judecatoresti pt „rejudecarea” cauzei. Nu este vorba de o cale de
atac ci de exercitarea dreptului constitutional de acces la justitie.
Daca se initiaza un asemenea proces, iar existenta sa este adusa la cunostinta registratorului,
atunci ICI nu va pune in executare decizia completului arbitral.

CURS 9
PROPRIETATE INDUSTRIALA 08.12.2016

 Marca comunitara
Este cunoscuta si ca marca europeana, ca semn distinctiv.
Izvoare:
1. Directiva 89/ 104 de armonizare a legislatiei statelor membre asupra marcilor
2. Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca
comunitara
Asadar este vorba despre reglementari care au aplicabilitate directa in sistemul national.
Marca comunitara este un semn care identifica si diferentiaza produsele si serviciile
unei persoane fizice ori juridice de cele ale altei persoane, si, asupra caruia titularul are un
drept exclusiv.
Aceasta marca este valabila pe intreg teritoriul UE. In acest scop este inregistrata la un
organism specializat al UE, la Oficiul European de Proprietate Intelectuala.
OHIM – Oficiul pentru Armonizarea in cadrul Pietei Interne (Office for the Harmonization of
the Internal Market)
Acum si-a schimbat denumirea din OHIM in OEPI.
El are in competenta, deocamdata, problemele privitoare la inregistrarea marcii
comunitare si la inregistrarea europeana desenelor si a modelelor industriale.
Aceasta competenta poate fi dezvoltata pe masura ce sunt adoptate alte reglementari europene
cu privire la alte obiecte ale proprietatii intelectuale.
Sunt cateva principii care guverneaza aceasta materie.
Potrivit art 1 alin 2 din Regulamentul nr 207/2009, marca comunitara are un caracter unitar.
Ea produce aceleasi efecte in intreaga UE, in sensul ca nu poate fi inregistrata, transferata, nu
poate face obiectul unei renuntari sau obiectul unei decizii de decadere din drepturi a
titularului ori a unei decizii de nulitate. De asemenea, utilizarea sa nu poate fi interzisa decat
cu efect in intreaga UE.
(1) Mărcile de produse sau de servicii înregistrate în condițiile și conform normelor prevăzute
de prezentul regulament sunt denumite în continuare „mărci comunitare”.
(2) Marca comunitară are un caracter unitar. Aceasta produce aceleași efecte în întreaga
Comunitate: nu poate fi înregistrată, transferată, nu poate face obiectul unei renunțări, al unei
decizii de decădere din drepturi a titularului sau de nulitate și, respectiv, utilizarea sa nu poate
fi interzisă, decât cu efect în întreaga Comunitate. Acest principiu se aplică cu excepția
cazului în care se prevede altfel prin prezentul regulament
De asemenea, trebuie sa mentionam ca protectia printr-o marca comunitara nu are caracter
obligatoriu si nici nu are caracter exclusiv pt ca exista pt persoanele fizice/ juridice, care nu
sunt interesate in protectia marcilor pe teritoriul Uniunii, avand posibilitatea de a alege sa isi
protejeze marcile pe cale nationala sau, daca doresc, si pe cale internationala, prin
Aranjamentul de la Madrid, inregistrat de OEPI.
Marca comunitara nu se substituie marcii nationale sau internationale ci constituie un
sistem independent de protectie. Aceasta rezulta din art 16 al regulamentului 207/ 2009,
referitor la existenta marcii comunitare cu drepturile nationale de marca.
Articolul 16
Asimilarea mărcii comunitare cu marca națională
(1) Cu excepția cazului în care se prevede altfel la articolele 17-24, marca comunitară ca
obiect al dreptului de proprietate se consideră, în totalitatea sa și pe întreg teritoriul
Comunității, ca o marcă națională înregistrată în statul membru în care, conform registrului
mărcilor comunitare:
(a) titularul își are sediul sau domiciliul la data respectivă;
(b) în cazul în care nu se aplică litera (a), titularul are o unitate la data respectivă
(2) În cazurile care nu sunt prevăzute la alineatul (1), statul membru menționat la alineatul în
cauză este acela în care își are sediul Oficiul.
(3) În cazul în care două sau mai multe persoane sunt înscrise în registrul mărcilor
comunitare în calitate de cotitulari, alineatul (1) se aplică primului înscris dintre titulari, în
absența acestuia, se aplică în ordinea înscrierii următorilor cotitulari. Atunci când alineatul
(1) nu se aplică nici unuia dintre cotitulari, se aplică alineatul (2)
De asemenea, trebuie sa ne referim si la problema revendicarii vechimii (senioritatii) unei
marci nationale. Aceasta chestiune este reglementata si in legea romana a marcilor (L 84/
1998) in art 68.
Marca comunitară

Art. 68

(1) Titularul unei mărci anterioare înregistrate în România sau al unei mărci anterioare care a
făcut obiectul unei înregistrări internaţionale având efect în România, care depune o marcă
identică, destinată a fi înregistrată ca marcă comunitară, pentru produse şi servicii identice cu
cele pentru care marca anterioară a fost înregistrată sau incluse în lista acestei mărci, se poate
prevala la înregistrarea mărcii comunitare de vechimea mărcii anterioare în ceea ce priveşte
înregistrarea mărcii comunitare în România.

(2) Titularul unei mărci comunitare, care este şi titularul unei mărci anterioare identice,
înregistrate în România sau care a făcut obiectul unei înregistrări internaţionale având efect în
România, pentru produse sau servicii identice cu cele pentru care marca anterioară a fost
înregistrată ori incluse în lista acestei mărci, se poate prevala de vechimea mărcii anterioare
în România.

Prin aceasta dispozitie se instituie posibilitatea revendicarii, prevalarii de vechime a unei

marci anterioare, nationale ori internationale, in vederea inregistrarii unei marci comunitare.

In continuare, aspectele cu caracter de principiu sunt: transformarea marcii comunitare in

marca nationala. Problema este reglementata prin art 67 din L 84/1998.

Marca comunitară

Art. 67

O cerere de marcă comunitară sau o marcă comunitară poate fi transformată într-o cerere de
marcă naţională în condiţiile art. 112-114 din Regulamentul privind marca comunitară
(versiune codificată), cu plata taxelor pentru procedura de examinare a unei cereri naţionale
prevăzute de lege.

Asadar, textul ne spune cu caracter de principiu, ca un semn care nu a putut sa fie inregistrat
din diverse motive, ca marca comunitara, ar putea sa fie inregistrat daca sunt indeplinite
conditiile, ca marca nationala, folosindu-se in acest scop, cererea depusa initial pentru
obtinerea unei inregistrari de marca comunitara, ceea ce inseamna ca se poate realiza o
transformare a cererii de marca comunitara intr-o cerere de marca nationala, in
anumite conditii.

 Intinderea in timp a protectiei

Consta intr-o perioada initiala de 10 ani,perioada ce poate fi prelungita ulterior, nelimitat,

cu alte perioade de 10 ani. Este un sistem identic cu cel al protectiei nationale.

Cererea de reinnoire se depune cu cel putin 6 luni inainte de data la care protectia existenta
urmeaza sa inceteze. Se platesc si niste taxe si indiferent de cand a fost depusa aceasta cerere,
ea produce efecte din ziua imediat urmatoare expirarii perioadei anterioare de protectie.

Prin reinnoirea protectiei nu se poate realiza o extindere a listei de protectie care a fost
acceptata initial la inregistrarea marcii dar se poate reduce aceasta lista.

Este posibila chiar si modificarea marcii inregistrate, dar numai daca aceasta modificare nu
afecteaza in mod esential marca, si nu ii afecteaza caracterul distinctiv.

 Intinderea in spatiu/ protectia teritoriala

Marca comunitara are aceeasi intindere a protectiei, cat priveste produsele si serviciile, pe
intreg teritoriul Uniunii Europene, conform principiului caracterului unitar.

A aparut o problema cand au aderat, pe parcurs, noi state membre ale UE. De aceea, odata cu
aderarea de noi state la UE, pt a se respecta caracterul untiar al marcii comunitare, prin
tratatele de aderare, marcile comunitare anterior inregistrate, si-au extins in mod
automat efectul in fiecare dintre aceste noi state care au aderat la Uniune.
Solutia contrara ar fi fost inadmisibila, era imposibil ca in functie de data inregistrarii o marca
sa aiba efecte diferite in tari diferite. Sa produca efecte numai in tarile care erau membre UE
la data la care marca a fost inregistrata, dar nu si in restul.

In consecinta, o marca comunitara va coexista cu toate marcile nationale din tarile membre.

Insa, se poate intampla sa exista un conflict intre marcile comunitare si marcile

nationale. In concret, se poate intampla ca o marca comunitara care este extinsa intr-un nou
stat membru, sa intre in concurs cu o marca nationala din acel stat membru, care este identica
ori similara, si care a fost inregistrata pt produse identice ori similare, inainte de momentul
aderarii acelui stat la UE.

Intr-o asemenea ipoteza, titularul marcii comunitare care isi extinde efectele si in noul stat
membru, precum si titularul marcii nationale anterioare, pot lua decizia ca aceste marci sa
coexiste.

Daca nu se ia o astfel de decizie, de coexistenta, atunci va fi nevoie sa fie interzisa fie

utilizarea marcii comunicare pe teritoriul acelui stat fie se va putea solicita anularea
inregistrarii marcii nationale in functie de vechimea acestei marci nationale.

Care sunt regulile pt inlaturarea uneia dintre cele doua marci care nu pot coexista?

Exista reglementari in regulamentul 207/2009, inclusiv pentru diversele grupuri de tari care
au aderat de-a lungul timpului.

Regula care ne intereseaza este ca poate sa fie interzisa utilizarea unei marci comunitare
in Romania, in baza art 106 din Regulament, si a art 107, daca marca anterioara
romaneasca a fost inregistrata, cu buna-credinta, in Romania, anterior inregistrarii
marcii comunitare.

Articolul 106

Dispoziții suplimentare privind competența instanțelor naționale, altele decât cele

competente în domeniul mărcilor comunitare

(1) În statul membru ale cărui instanțe sunt competente în conformitate cu articolul 94
alineatul (1), alte acțiuni decât cele menționate la articolul 96 sunt aduse în fața instanțelor
care ar avea competență teritorială și de atribuire, în cazul în care ar fi vorba despre acțiuni
privind mărcile naționale înregistrate în statul respectiv.

(2) Atunci când, în temeiul articolului 94 alineatul (1) și al alineatului (1) din prezentul
articol, nici o instanță nu este competentă pentru a cunoaște o acțiune privind o marcă
comunitară, alta decât cele menționate la articolul 96, această acțiune poate fi adusă în fața
instanțelor statului membru în care își are sediul Oficiul.

Articolul 107

Obligația instanței naționale

Instanța națională sesizată printr-o acțiune privind o marcă comunitară, alta decât cele
menționate la articolul 96, trebuie să considere marca respectivă validă.

De aci rezulta ca daca nu ne aflam in aceasta ipoteza, atunci marca romana, care nu este
acceptata sa coexiste, de catre titularul marcii comunitare, va trebui sa fie inlaturata (adica
numai in ipoteza in care ea nu este mai veche decat marfa comuntiara).

Regula este foarte simpla: in caz de conflict castiga marca mai veche.

 Orice persoana poate depune cerere de marca comunitara, daca indeplineste una dintre
urmatoarele conditii:

1. Are nationalitatea unui stat membru al UE ori a unui stat membru al Conventiei de la
Paris 1883, sau nationalitatea unui stat membru al Organizatiei Mondiale a
Comertului ( instituita prin Acordul de la Marakkech din 1994, OMC functioneaza si
ea in sistemul organizatiilor ce tin de natiunule unite).

2. Are domiciliul, sediul sau are o intreprindere industriala ori comerciala,efectiva si

serioasa, pe teritoriul UE sau pe teritoriul unui stat membru al conventiei de la paris
sau membru al OMC.

Una dintre aceste doua conditii trebuie indeplinita.

Asadar, concluzia este ca aproape oricine poate sa depuna o cerere pt inregistrarea unei marci
europene. Totusi, teoretic,se poate intampla ca o persoana sa nu indeplineasca nici una dintre
aceste doua conditii.

In aceasta situatie, prin exceptie se poate face un acord de reciprocitate intre tara
solicitantului si UE. Exemplul potrivit este cel al Thailandei care are un astfel de acord
bilateral cu UE.

In vederea inregistrarii se desfasoara o procedura in care este implicat Oficiul European pt

Proprietate Intelecutala (OEPI).

In respectivele proceduri, persoana solicitanta a inregistrarii trebuie sa beneficieze de

asistenta profesionala a unui reprezentant.

Conceptul de reprezentant este mai larg decat acela de mandatar. Pot avea calitatea de
reprezentant persoanele fizice sau juridice care au domiciliul/ sediul/ o intreprindere
industriala sau comerciala, efectiva si serioasa, pe teritoriul UE.

De asemenea, in acest scop,ele pot fi reprezentate de catre un angajat al repsectivei persoane

juridice.

O persoana juridica, asadar, poate sa desfasoare procedurile in fata Oficiului, printr-un

reprezentant. Calitatea de reprezentant este recunoscuta oricarui angajat desemnat de catre
persoana juridica. De obicei, este persoana care se ocupa de problemele juridice ale
respectivei persoane juridice, dar nu este obligatoriu.
Mai mult decat atat, acest angajat persoana fizica, poate sa reprezinte si alte persoane juridice
decat angajatorul, daca este vorba de persoane juridice ce au o legatura economica cu
intreprinderea angajatoare.

Desigur, reprezentarea poate sa fie realizata si prin intermediul unui avocat, abilitat sa
profeseze pe teritoriul UE. Poate sa fie vorba de un avocat al unei tari care nu este membra a
UE si care a dobandid abilitarea de a functiona pe teritoriul UE.

Asadar este vorba de un concept foarte larg care faciliteaza mult inregistrarea, la fel ca si
conditia cu privire la calitatile persoanei care poate sa ceara inregistrarea.

 Etapele

1. Examinare preliminara
2. Examinarea de fond
3. Publicarea cererii pt inregistrarea marcii
4. Eventualele observatii ale tertilor
5. Opozitia (daca exista)
6. Admiterea de inregistrare a marcii/ respingerea cererii de inregistrare
7. Contestatia

1. Examinarea preliminara

Sunt analizate datele pt recunoasterea eventualelor exceptii si pt recunoasterea eventualelor

senioritati invocate. Cand cererea se intampla sa nu indeplineasca aceste conditii se face o
corespondenta (intr-un termen de 2 luni ce poate fi prelungit) urmeaza sa fie complinite
lipsurile respective. Daca nu se intampla asta, procedura se inchide iar taxele deja platite nu
se restituie.

Daca se trece de aceasta faza Oficiul intocmeste un raport de cercetare documentara in

cuprinsul careia mentioneaza marcile comunitare care ar putea constitui drepturi anterioare in
raport cu marca solicitata.

De asemenea, Oficiul transmite cererea inregistrata si catre Oficiile nationale (la noi OSIM),
ale statelor membre UE, pentru intocmirea unor rapoarte de cercetare documantara, continand
marcile nationale care ar putea constitui drepturi anterioare in raport cu marca solicitata.

Aceste rapoarte sunt trimise la Oficiu si de acolo la solicitant, alaturi de raportul oficiului.

Aceste rapoarte reprezinta un sprijin pt solicitant pt ca in baza continutului lor

solicitantul poate constata ca daca va continua procedura va avea probleme. Poate sa
ajusteze in cazul in care constata ca exista anterioritate cu privire la o categorie de produse pt
care doreste sa inregistreze, el poate sa renunte la acea categorie de produse si sa continue cu
cererea astfel ajustata.
 2. Examinarea cererii pe fond in raport cu motivele absolute de refuz al
inregistrarii

Exista o regula fundamentala in cuprinsul Regulamentului 207/2009 pe care o regasim si in

legislatiile nationale. Potrivit ei, pot constitui marci comunitare toate semnele ce pot fi
reprezentate grafic, in special: cuvinte, nume de persoane, desene, cifre, forma produslui,
ambalajului, cu conditia ca astfel de semne sa asigure deosebirea intre produsele si serviciile
unei firme de ale alteia.

Acest text contine conditiile de fond pt inregistrarea marcii. Trebuie sa fie vorba de un semn
care sa poata fi reprezentat grafic si trebuie sa asigure distinctivitatea acelei marci fata de
altele.

Regulamentul arata intr-o lista limitatativa care sunt motivele de refuz absolut, existand
doua categorii de motive: cele absolute si cele relative.

Oficiul analizeaza numai daca nu exista motive absolute de refuz. Motivele relative de refuz
nu sunt analizaten de catre Oficiu, dar, pe parcursul procedurii, aceste motive pot fi invocate
de catre persoanele interesate (concurenti).

Motivele absolute: existenta lor este analizata de Oficiu

 Situatia semnelor care nu pot constitui o marca – cele care nu indeplinesc conditiile
enuntate inainte: nu constituie unul dintre semnele enumerate (cuvinte, litere, cifre etc).
Suntetul poate sa fie inregistrat ca marca dar in doctrina se da ca exemplu situatia
strigatului unui animal (ragetul unui leu)

 Marcile fara caracter distinctiv nu pot fi inregistrate/ Distinctivitatea se analizeaza in

raport cu lista de produse sau servicii (de exp situatia unui mar, nu pot sa inregistrez ca
marca cuvantul „mar” pt ca atunci as interzice altora sa utilizeze cuvantul mar in cadrul
operatiunilor. Dar cuvantul Apple poate fi utilizat pt alte activitati care nu implica
activitati cu mere).

 Conform Regulamentului, are relevanta existenta unui motiv absolut chiar daca
acesta este identificat numai in unul sau in unele dintre statele membre ale UE,
deoarece inregistrarea unei marci are caracter unitar, odata inregistrata ea produce efecte
in fiecare din statele UE.

 Situatia in care respectiva marca este compusa exclsuiv din semne sau indicii care
desemneaza felul, calitatea, cantitatea, destinatia, valoarea, provenienta geografica
sau data fabricatiei produsului, ori alte caracteristici ale acestuia.

Se da ca exemplu cuvantul subacvatic care s-ar dori a fi inregistrat ca marca pt un ceas.

Daca inregistrez marca subacvatic pt un ceas ce, evident poate fi folosit sub apa, folosesc
un cuvant ce descrie produsul insusi. Prin folosirea cuvantului tu iti apropii ceasurile
subacvatice.
 Marcile devenite uzuale in limbajul curent. Este vorba de cuvinte ce au inceput prin a
avea caracter distinctiv dar pe parcurs (de exp produse de mare succes) au inceput sa fie
identificate cu produsul insusi: Aragaz.

 Situatia semnelor care sunt constituite exclusiv din forma produslui, este vorba
despre forma impusa de chiar natura produslui, el neputand sa aiba alta forma.
 Marcile care sunt contrare ordinii publice sau bunelor moravuri.

 Marcile care in lipsa autorizatiei provenite de la organele competente potrivit legislatiei,

constituie semne, simboluri oficiale ale unui stat, ale unei comunitati, simboluri
religioase etc.

 Daca cererea s-a facut cu rea-credinta (s-a facut in vederea incalcarii sau atingerii
drepturilor deja dobandite de catre o alta persoana cu privire la acel semn).

Asadar, Oficiul analizeaza din oficiu numai aceste categorii de produse. Daca exista vreun
concurent care constata ca prin aceasta cerere de inregistrare a unei marci comunitare se tinde
la inregistrarea unui semn care intr-o forma sau alta constituie obiectul unui drept al acelui
concurent, atunci acel concurent are posibilitatea ca el sa invoce acest mtoiv, dar acesta este
unul relativ, de care Oficiul nu se ocupa din proprie initiativa.

Dupa ce se parcurge procedura de identificare a eventualelor motive de refuz absolut, in

ipoteza in care ele nu exista se trece la urmatoarea etapa.

3. Publicarea cererii pt inregistrarea marfii

Exista un buletin al marcilor comunitare, publicat de Oficiu. Buletinul marcilor comunitare in

cadrul caruia publicarea nu se face mai devreme de o luna de la publicarea raportului de
cercetare documentara, asadar ii dam posibilitatea solicitantului sa cunoasca existenta unor
eventuale impedimente.

Trebuie sa subliniem ca Oficiul nu ii notifica si pe titularii marcilor nationale anterioare care

sunt mentionati in aceste rapoarte de cercetare. Acele persoane, prin eforturi proprii, pot lua
cunostinta despre existenta acestei proceduri.

Este normal pt ca aceasta procedura se desfasoara in baza unor taxe platite de solicitant,
nefiind normal ca in baza acestor taxe sa se ofere niste servicii catre terti care nu au platit, cu
privire la niste drepturi in legatura cu care Oficiul de stat nu poate face o verificare, pt ca el
verifica numai problema motivelor absolute. Pt motivele relative exista o procedura ce
trebuie declansata de persoanele interesate.

Articolul 40 R 207/2009

Observații ale terților

(1) Orice persoană fizică sau juridică, precum și orice grup sau organism care reprezintă
fabricanți, producători, prestatori de servicii, comercianți sau consumatori pot depune, după
publicarea cererii de înregistrare a mărcii comunitare, observații scrise la Oficiu, precizând
motivele conform cărora ar trebui respinsă înregistrarea mărcii la Oficiu, în special în temeiul
articolului 7. Aceștia nu dobândesc calitatea de părți în cadrul procedurii în fața Oficiului.

(2) Observațiile menționate la alineatul (1) sunt notificate solicitantului, care poate formula
comentarii la acestea.

Dupa publicare este posibil ca orice persoana interesata sa depuna o opozitie la inregistrarea
unei marci. Aceste opozitii se pot intemeia pe conflictul cu drepturi anterioare, ceea ce
include si exemplul cu identitatea sau asemanarea dintre cele doua semne.

Persoanele care formuleaza observatii nu dobandesc calitatea de parti in cadrul procedurii de

inregistrare. Aceste observatii desigur ca sunt comunicate solicitantului care poate lua
atitudine. Isi poate prezenta pozitia cu privire la aceste observatii.

Imprejurarea ca aceste persoane care fac observatii nu sunt parti in procedura,

conduce la concluzia ca aceste persoane nu pot sa conteste decizia care se va lua in
legatura cu observatiile depuse, in ipoteza in care solicitarea ce a facut obiectul acelor
observatii a fost respinsa.

Au dreptul la observatii, urmaresc solutionarea observatiilor, pot lua cunostinta de aceasta

solutie dar nu pot sa faca o contestatie cu privire la solutia ce se va da sub acest aspect.

Desigur ca pentru efectuarea de observatii nu este necesara plata vreunei taxe. Dupa ce s-a
luat o decizie referitoare la observatii, tertului nu i se comunica aceasta decizie dar el are
posibilitatea sa urmareasca online modul in care sunt solutionate observatiile sale.

4. Opozitia tertilor – este un mijloc acordat persoanelor pt apararea drepturilor

anterioare.

Acestor persoane, dupa publicarea cererii de inregistrare, li se da posibilitatea de a opune

drepturi anterioare daca apreciaza ca marca ulterioara ar aduce atingere acestor drepturi.

Opozitia este limitata la motivele relative pt ca cele absolute se fac prin observatii.
Termenul este de trei luni de la data publicarii. Opozitiile pot fi facute de titularii marcilor
comunitare anterioare, de persoanele beneficiare de licenta asupra acelor marci ori pot fi
formulate de catre titularii marcilor nationale, asupra semnelor in privinta carora se cere
inregistrarea marcilor comunitare.

Dovezile care insotesc opozitia, opizitia, actele etc, trebuie depusa in una dintre cele 5 limbi
oficiale ale oficiului: engleza, franceza, germana, italiana, spaniola.

Solicitantul poate alege oricare dintre aceste limbi. Cererea de inregistrare poate sa fie facuta
in oricare dintre limbile din UE. Dar in cuprinsul cererii astfel formulate trebuie mentionata
care dintre cele 5 limbi oficiale mentionate va fi utilizata in continuare pt utilizarea
procedurii.

Opozitia este verificata dpdv formal, daca s-au platit taxele, daca s-au indeplinit conditiile de
forma si dupa aceea este informat solicitantul marcii despre depunerea acestor opozitii.

In urma examinarii:
 Opozitia poate fi respinsa nefondata daca in termenul stabilit opozantul nu face dovada
existentei validitatii sau intinderii dreptului anterior ori a calitatii acestuia de a depune
opozitie.
 Poate fi respinsa ca neintemeiata daca probele aduse sunt considerate nesatisfacatoare.
 Poate sa fie admisa adica marca poate fi respinsa la inregistrare.

In legatura cu opozitia, un aspect interesant este ca la cererea solicitantului inregistrarii marcii

fata de care s-a formulat opozitie, terta persoana care a depus acea opozitie, trebuie sa faca
dovada utilizarii marcii pe care o invoca ca fiind anterioara, in ultimii cinci ani anteriori
publicarii marcii in discutie.

Ca sa fim mai clari, cel impotriva caruia se face o opozotie bazata pe o marca anterioara
poate pretinde autorului opozitiei sa faca dovada ca acest autor chiar are un interes real,
juridic de a formula aceasta opozitie si in acest scop sa faca dovada ca autorul opozitiei chiar
a folosit marca pe care o invoca drept anterioritate in ultimii 5 ani de zile anteriori acestei
opozitii.

Exista o alta prevedere (in legislatiile nationale) cu privire la decaderea unui titular de marca
ce se poate produce in mai multe situatii: de exp marca inregistrata nu a fost folosita timp de
cinci ani de zile in mod neintrerupt, el s-a dezinteresat de acea marca, si un tert poate invoca
aceaasta neutilizare si sa ceara decaderea.

Pe aceeasi logica merge si aceasta conditie in sensul ca acela impotriva caruia se face
opozitia poate pretinde sa se faca dovada ca el invoca o marca in privinta careia nu s-ar
putea ajunge la o decadere, deci ar fi abuziva formualrea unei opozitii de catre o
persoana care nu are un interes sau o persoana ce ar putea ajunge in situatia de a nu
avea un interes.

Orice decizie care se ia poate sa fie contestata, fie ca este o decizie de respingere fie de
admitere.

Aceasta contestatie are efect un suspensiv. Aceasta contestatie poate sa fie solutionata de
catre un organism intern al oficiului respectiv, intr-o prima faza, si anume de divizia
departamentul din oficiul care a realizat procedura de inregistrare si care a dat decizia
respectiva.

Impotriva acestei decizii date in contestatie se poate face contestatie la tribunalul de prima
instanta al curtii de justitie a comunitatii europene (exista doua instante Curtea de justitie si
Tribunalul, tribunalul are in competenta actiunile administrative).

 Avantajele si dezavantajele inregistrarii unei marci comunitare

AVANTAJE

1. Pt inregistrarea unui semn ca marca comunitara se foloseste o singura cerere care se

depune la un singur organism, un singur oficiu european, care se poate depune si
online, exista posibilitatea ca cererea sa fie depusa in limba proprie a statului care este
membru al UE, cu care solicitantul are o legatura potrivit Regulamentului
 2. Procedura de inregistrare se desfasoara intr-o singura limba care este aleasa de catre
solicitant dintr-o gama de 5 limbi

3. Costurile sunt mai mici in comparatie cu inregistrarea acelei marci separat, in fiecare
dintre statele membre ale UE, de asemenea ele sunt mai mici in comapratie cu
costurile aferente unei inregistrari internationale in baza aranjamentului de la Madrid
prin intermediul OIPI.

4. Inregistrarea marcii comunitare nu este conditionata de inregistrarea prealabila a

acelei marci la nivel national deci poti sa inregistrezi o marca direct la Oficiul
European ca marca comunitara. Spre deosebire de marca comuntiara, marca
internationala inregistrata prin OMPI in baza anagajamentului de la Madrid este
conditionata de depunerea la inregistrare initial in romana.

Procedura de la inregistrarea internationala depinde de inregistrarea acelei marci in

Romania.

5. Cererea de inregistrare poate fi completata si depusa in oricare dintre limbile statelor.

6. Orice fel de eveniment juridic care se produce in legatura cu o cerere de marca

inregistrata sau cu o marca inregistrata va avea aceleasi efecte in toate tarile UE: de
exp in caz de cesiune a marcii respective, in cazul incheierii unui contract de licenta
sau in cazul schimbarii datelor titularului marcii respective, se va formula o singura
cerere la oficiul european si se va plati o singura taxa iar aceasta procedura va avea
efecte in fiecare din statele membre fara a se efectua proceduri si acolo.

7. Utilizarea marcii in unul dintre statele membre asigura validitatea acelei marci in
ansamblul UE si permite evitarea decaderii pe motiv de nefolosire pt o perioada
neintrerupta de 5 ani (nu trebuie sa folosesti marca in toate statele e suficient sa o
folosesti 5 ani in unul din state, constant, pt a evita decaderea).

8. Cererea de marca comunitara care nu este acceptata ca protectie in una sau mai multe
tari ale UE poate fi transforamta in cerere de marca nationala in celelalte tari ale UE
unde nu exista motive de refuz, pastrandu-se data de prioritate – conversia marcii.

9. Prin aderarea de noi state membre, marcile comunitare anterior inregistrate isi extind
in mod automat efectele si pe teritoriul acestora.

DEZAVANTAJE

1. Imposibilitatea inregistrarii unei marci comunitare daca una sau mai multe tari refuza
inregistrarea pe teritoriul sau din diferite motive cel mai adesea invocandu-se
existenta unei marci anterioare identice.

Deci, daca in una dintre tarile membre ale UE exista o marca nationala anterioara care
poate fi invocata cu succes impotriva cererii de inregistrare de marca comuntiara,
 aceasta conduce la invalidarea intregii proceduri si marca respecitva nu va putea sa fie
inregistrata cu efect neunitar, cu efect doar pe o parte a teritoriului UE.

Data viitoare: inregistrarea internationala a marcilor in baza aranjamentului de la Madrid.

CURS 10 15.12.2016

DREPTUL PROPRIETATII INDUSTRIALE

 Protectia internationala a marcilor in sistemul Conventiei de la Paris

ESTE o conventie-cadru, pe baza careia s-au incheiat ulterior conventii internationale multilaterale, cu
privire la diverse obiecte ale proprietatii industriale: inventie, marci, semne si modele industriale.

 Conventia – Aranjamentul de la Madrid privind inregistrarea internationala a marcilor,

semnat in 1891, revizuit in 1976 si apoi in 1979.
Romania a aderat la el prin decretul consiliului de stat nr. 1076 din 28 dec 1968.

Pentru punerea in executare a acestui aranjament, a mai fost elaborat si protocolul referitor la
aranjamentul de la Madrid, protocol care a fost adoptat tot la Madrid, in 1969, ratificat de Romania
prin Legea nr. 5/1998.

Aranjamentul de la Madrid este o conventie administrata de OMPI, care face parte din sistemul ONU.
Potrivit acestuia, se poate realiza o inregistrare internationala a marcilor, in comparatie cu
inregistrarea nationala a marcilor.

Inregistrarea internationala se poate face de catre cetatenii tarilor membre ale uniunii de la Paris
(grupul de tari semnatare ale conventiei de la Paris), precum si de persoanele care sunt asimilate
acestora (= persoanele care au domiciliul sau au intreprinderi industriale ori comerciale cu activitate
efectiva pe teritoriul uneia dintre tarile membre).

Inregistrarea internationala se realizeaza la Biroul International al Proprietatii Intelectuale, care este

un organism ce functioneaza in cadrul OMPI.

Depunerea cererii(constituirea depozitului reglementar) este conditionata de inregistrarea prealabila

a marcii respective in tara de origine a solicitantului.
Tara de origine = statul care este membru al uniunii de la Paris in care detinatorul are o intreprindere
industriala sau comerciala reala si serioasa. Daca el nu are o asemenea intreprindere, va fi considerata
ca fiind tara de origine tara in care el isi are domicilul sau sediul. Cand nu are nici domiciliul intr-o tara
a uniunii, atunci tara de origine va fi tara cetateniei pe care o detine.

Inregistrarea nationala constituie in raport cu inregistrarea internationala o asa numita inregistrare

de baza. Exista conceptul de legatura intre inregistrarea internationala si marca nationala inregistrata.
Trebuie sa exista aceasta legatura, in sensul ca inregistrarea internationala poate sa opereze daca se
afla in fiinta marca nationala inregistrata.

Aceasta legatura dureaza pentru o perioada de 5 ani iar inauntrul acestei perioada, inregistrarea de
baza(nationala) trebuie sa ramana neschimbata.

La expirarea termenului de 5 ani, inreigstrarea internationala devine independenta de marca

nationala care a fost inregistrata in prealabil in tara de origine. Protectia care rezulta din inregistrarea
internationala nu va mai putea sa fie invocata atunci cand inauntrul acestui interval de 5 ani marca nu
mai beneficiaza de protectia legala in tara de origine asadar procedura de inregistrare internationala
trebuie sa se desfasoare in vreme ce exista o marca nationala inregistrata si daca se produc
modificari cu privire la ea, de exemplu daca inceteaza protectia pentru ea in aceasta perioada, atunci
efectele se rasfrang si asupra valabilitatii internationale, dar dupa expirarea acelui termen de 5 ani
in care tot a fost ok, marca internationala devine indepedenta, a crescut destul de mult pentru a avea
o independenta.

Inregistrarea internationala a unei marci produce efecte pentru 10 ani si va putea fi reinnoita intr-
un numar nelimitat.

Procedura

1. cerere care se adreseaza organului competent cu privire la inregistrarea marcilor din tara de
origine(la noi la OSIM)

2. autoritatea din tara de origine prezinta mai departe biroului o cererere in dublu exemplar

3. cererea care este semnata de autoritatea internationala atesta ca indicatiile din cerere
corespund cu cele din registrul national al marcilor inregistrate in acea tara

4. trebuie sa se ateste ca s-a facut plata taxelor pentru inregistrare

5. daca cererea internationala care a fost inainta de administratia internationala la OMPI este
incompetent, biroul national va amana inrgistrarea cererii respective (…) si prin intermediul
administratiei nationale va fi anuntat solicitantul ca ar trebui completata cererea in 6 luni. Daca
nu se completeaza in termen, se considera ca cererea a fost abandonata.

6. Daca sunt indeplinite conditile, Biroul dispune inregistrarea in registrul international al (…).
Inregistrarea va purta data cererii de inregistrare internationala care a fost depusa in tara de
origine, deci nu data cererii inainte de administratia nationala catre OMPI.

Este insa obligatoriu ca cererea inaintata de catre administratia nationala sa ajunga la OMPI in
decurs de cel mult 2 luni de la data depunerii cererii in tara de orgine. Daca s-a depasit termenul
de 2 luni, atunci Biroul internationala va primi cererea respectiva si o va inregistra cu data la care
a primit-o.

7. Biroul dupa inregistrare elibereaza un certificat de inregistrare internationala care este transmis
organului national, la noi la OSIM.

8. Inregistrarea se notifica de catre OMPI si celorlalte administratii internationale interesate(se

poate cere pentru anumite teritorii aceasta inregistrare)

9. Marcile inregitrate se publica intr-o publicatie lunara, internationala, de catre OMPI

Primind aceste notificari, fiecare administratie internationala poate sa notifice in scris directorul
general al OMPI ca protectia care rezulta din acea inregistrare internationala nu poate fi acceptata, nu
se va extinde si la acea tara decat daca solicitantul marcii va cere aceasta in mod expres.

Extinderea teritoriala a protectiei poate sa fie solicitata si ulterior de catre titularul marcii
inregistrate international, atunci cand pentru el se iveste un interes.

Efectele inregistrarii internationale

1. protectie juridica a marcii respective in fiecare dintre tarile contractante relevante, interesate,
protectie care va opera ca si cand cererea de inregistrare a acelei marci ar fi fost depusa direct
in tara respectiva, iar nu prin aceasta procedura publica; asadar, inregistrarea internationala
creeaza pentru tarile uniunii(uniunea aia) efectele unui depozit national
2. imprejurarea ca marca respectiva a fost publicata in publicatia OMPI dispenseaza autoritatile
nationale de pulicarea acelei marci si in publicatiile lor oficiale.
Efectele, in functie de reglementarea existenta in fiecare tara in parte se produc dupa cum urmeaza:

In acele sisteme nationale in care protectia marcii se asigura printr-un singur depozit, depunere a
cererii, efectele incep sa se produca de la data inregistrarii internationale.

In sistemtele in care protectia marcii implica o procedura de verificare ulterioara constituirii

depozitului, efectele protectiei internationale se produc de la data efectuarii examenului de fond in
acea tara(cu procedura din tara respectiva, cu respectarea termenelor din tara respectiva, dar fara sa
se depaseasca totusi un an de zile de la data inregistrarii internationale a marcii).

Administratia nationala/internationala(?) are posibiltatea sa refuze apoi, pe teritoriul tarii sale, cand
face analiza de fond a marcii, refuz care este admisibil numai in conditiile in care aceeasi solutie s-ar
da in privinta acelei marci daca ea ar fi inregistrata pe cale nationala(…)

(…) notificari ceva la biroul international. Administratia internationala comunica si motivele pentru
care s-a luat aceasta decizie de refuz.

Se poate comunica un refuz provizoriu si daca titularul marcii nu raspunde in termenul acordat ori
raspunsul este necorespunzator, acel refuz ramane definitiv. Fie ca este emis de la bun inceput, fie ca
mai incolo, dupa ce a fost provizoriu, refuzul definitiv poate sa fie atacat de catre persoana
interesata la instanta competenta din acea tara, conform legislatiei cu privire la marci din tara
respectiva.

Chiar si daca administratia nationala, dupa ce a fost notificata in vederea examinarii de fond cu
inregistrarea internationala, nu refuza sa accepte protectia acelei marci internationale, este posibil ca
ulterior, inauntrul perioadei de protectie a marcii inregistrate international, tertele persoane
interesate sa poata sa atace valabilitatea protectiei marcii respective, la fel ca si cand ar fi vorba despre
o marca care a fost depusa pe cale nationala, a fost inergistrata pe cale nationala, isi produce efectele
si perioada sa de valabilitate.

Exista posibilitatea ca inregistrarea internationala sa fie reinnoita – pt o noua perioada, socotita de

la expirarea perioadei precedente. Se face prin depunerea a taxei de inregistare de baza si este practic
o prorogare a valabilitatii initiale.
Biroul International reaminteste titularului cu 6 luni inainte data expirarii termenului de protectie.
Daca se face o cerere in acest sens, se poate sa se acorde chiar un termen de gratie de 6 luni de zile
pentru plata taxei, platindu-se o suprataxa pentru acest beneficiu.

Inregistrarea reinnoita pastraza numarul initial al marcii respective.

Efectele reinnoirii se produc de la data expirarii inregistrarii anterioare si fara ca marca sa mai fie
supusa unei noi examinari. Fata de inregistrarea precedenta, reinnoirea nu poate sa aduca marcii
niciun fel de modificare, dar nu inseamna ca n-ar fi posibila modificarea unei marci inregistrate
international (exp: in privinta claselor pentru care e inregistrata) – modificarea este permisa, dar
trebuie sa fie realizata printr-o procedura de modificare, deci doar prin reinnoire nu poti sa modifici
direct.

Se publica si reinnoirile in publicatia biroului intermational si vor fi notificate tarilor contractante

interesate.

 Transmiterea marcilor inregistrate international

Prin cesiune

Daca o marca inregistrata international se transmite prin licenta, aceasta transmitere nu este supusa
unor proceduri in fata biroului international.

Conform Conventiei de la Paris – art. 6 ind. 4

1) Atunci cind, in conformitate cu legislatia unei tari a Uniunii, cesiunea unei marci nu este valabila
decit daca este efectuata in acelasi timp cu transferul intreprinderii sau al fondului de comert caruia ii
apartine marca, va fi suficient, pentru a se admite valabilitatea cesiunii, ca partea din intreprindere
sau din fondul de comert situata in acea tara sa fie transmisa cesionarului cu dreptul exclusiv de a
fabrica sau de a vinde in tara respectiva produsele insemnate cu marca cedata.
2) Aceasta dispozitie nu impune tarilor Uniunii obligatia de a considera ca valabil transferul unei marci
a carei folosire de catre cesionar ar fi, de fapt, de natura sa induca publicul in eroare, mai ales cu privire
la provenienta, la natura sau la calitatile esentiale ale produselor pe care se aplica marca.

Nu este admisibila cesionarea unei marci ut singuli, doar a marcii, potrivit legislatiei unei tari, ci este
necesar ca marca respectiva sa faca parte dintr-o operatiune juridica mai complexa, dar sa contina
transmiterea unei intreprinderi care foloseste, printre altele, acea marca, pentru ca marca este legata
de activitatile acelei intreprinderi.

Totusi, aceasta dispozitie spune ca sunt satisfacute cerintele prevazute de legislatia nationala
respectiva, din punctul de vedere al Conventiei de la Paris, daca este vorba nu neaparat de
transmiterea intregului patimoniu, ci doar despre transmiterea unei parti din patrimoniul
intreprinderii respective sau unei parti din fondul de comert, parte la care este atasata marca
respectiva, in sensul ca este utilizata pentru acea parte de activitati/ acea parte din fondul de comert,
atunci cand acea parte din partrimoniul/ fondul de comert functioneaza in tara respectiva. Aceasta
regula se aplica in acest mod cesiunilor de marci internationale.

Cesiunea trebuie sa fie notificata biroului international de catre administratia tarii cedentului si biroul
va transcrie cererea respectiva in registrul international, dar numai daca cesionarul (dobanditorul)
indeplineste conditiile pentru a putea inregistra o marca internationala (adica el insusi sa poata initia
o procedura de inregistrare internationala), altfel biroul nu va da curs cererii de inregistrare.

Radierea inregistrarii internationale

Marcile inregistrate international pot fi radiate:

1. la cererea titularului, care poate renunta oricand in una sau mai multe din tarile contractante,
printr-o declaratie depusa la adminsitratia tarii sale, de unde este comunicata biroului
international si de acolo notificata tarilor la care se refera renuntarea (poate fi facuta numai pt
anumite tari)
2. cand s-a pronuntat o hotarare de invalidare a autoritatilor competente dintr-o anumita tara,
hotarare catre trebuie notificata Biroului international
3. in caz de neplata a taxelor in termenele prevazute

Asadar avem 3 tipuri de inregistrari:

Inregistrezi national, UE si international prin intermediul conventiei de la Paris. Aceste 3 categorii de

inregistrari nu se exclud, ele pot sa coexiste. Ele prezinta fiecare avantaje si dezavantaje, decide
fiecare, sunt decizii comerciale.

 Protectia internationala in domeniul inventiilor

 Conventia de la Paris din 1983


Art. 4 – beneficiaza de prioritate, in anumite conditii

Articolul 4

A. 1) Cel care a depus in conditii reglementare, intr-una din tarile Uniunii, o cerere de brevet de
inventie, de model de utilitate, de desen sau model industrial, de marca de fabrica sau de comert, sau
succesorul sau in drepturi, va beneficia, pentru a efectua depozitul in celelalte tari, de un drept de
prioritate in termenele precizate mai jos.

2) Se recunoaste, ca dind nastere dreptului de prioritate, orice depozit care are valoarea unui
depozit national reglementar in virtutea legislatiei nationale a fiecarei tari a Uniunii sau a tratatelor
bilaterale sau multilaterale incheiate intre tarile Uniunii.

3) Prin depozit national reglementar se intelege orice depozit care este suficient pentru stabilirea
datei la care a fost depusa cererea in tara respectiva, oricare ar fi soarta ulterioara a acestei cereri.

B. In consecinta, depozitul efectuat ulterior intr-una din celelalte tari ale Uniunii inainte de expirarea
acestor termene nu va putea fi invalidat de fapte savirsite intre timp, cum ar fi, mai ales, un alt depozit,
publicarea inventiei sau exploatarea ei, punerea in vinzare a unor exemplare ale desenului sau
modelului, folosirea marcii, si aceste fapte nu vor putea da nastere la nici un drept al tertilor si la nici
o posesiune personala. Drepturile cistigate de terti inainte de ziua primei cereri, care serveste ca baza
dreptului de prioritate, sint rezervate prin efectul legislatiei interne a fiecarei tari a Uniunii.
C. 1) Termenele de prioritate mentionate mai sus vor fi de 12 luni, pentru brevetele de inventie si
modele de utilitate, si de 6 luni, pentru desenele si modelele industriale si pentru marcile de fabrica
sau de comert.

2) Aceste termene incep sa curga de la data depozitului primei cereri; ziua depozitului nu este
cuprinsa in termen.

3) Daca ultima zi a termenului este o sarbatoare legala sau o zi in care Biroul nu este deschis pentru
primirea depozitelor de cereri in tara in care se cere protectia, termenul va fi prelungit pina la prima
zi lucratoare care urmeaza.

4) Va fi considerata ca prima cerere, a carei data de depunere va fi punctul de plecare al termenului

de prioritate, o cerere ulterioara avind acelasi obiect ca o prima cerere anterioara, in sensul alineatului
2) de mai sus, depusa in aceeasi tara a Uniunii, cu conditia ca, la data depozitului cererii ulterioare,
aceasta cerere anterioara sa fi fost retrasa, abandonata sau refuzata, fara sa fi fost supusa examenului
public si fara a lasa sa subziste drepturi, si ca ea sa nu fi servit inca de baza pentru revendicarea
dreptului de prioritate. Cererea anterioara nu va mai putea servi, in acest caz, ca baza pentru
revendicarea dreptului de prioritate.

D. 1) Oricine va voi sa se prevaleze de prioritatea unui depozit anterior va trebui sa faca o declaratie
indicind data si tara acestui depozit. Fiecare tara va stabili termenul pina la care va trebui facuta, cel
mai tirziu, aceasta declaratie.

2) Aceste indicatii vor fi mentionate in publicatiile emise de Administratia competenta, in special pe

brevetele si pe descrierile acestora.

3) Tarile Uniunii vor putea pretinde, de la cel care face o declaratie de prioritate, sa prezinte o copie
a cererii (descriere, desene etc) depuse anterior. Copia, certificata pentru conformitate de
Administratia care a primit aceasta cerere, va fi scutita de orice forma de legalizare si va putea fi
depusa, in orice caz, fara nici o taxa, oricind in cadrul termenului de trei luni de la depozitul cererii
ulterioare. Se va putea pretinde ca aceasta copie sa fie insotita de un certificat al datei depozitului,
eliberat de aceasta Administratie, si de o traducere.

4) Alte formalitati nu vor putea fi cerute pentru declaratia de prioritate, in momentul depunerii
cererii. Fiecare tara a Uniunii va preciza consecintele neindeplinirii formalitatilor prevazute de
prezentul articol, fara ca aceste consecinte sa poata depasi pierderea dreptului de prioritate.

5) Ulterior, vor putea fi cerute alte justificari.

Cel care se prevaleaza de prioritatea unui depozit anterior va trebui sa indice numarul acestui depozit;
aceasta indicatie va fi publicata in conditiile prevazute la alineatul 2) de mai sus.

E. 1) Cind un desen sau model industrial va fi depus intr-o tara, in virtutea unui drept de prioritate
intemeiat pe depozitul unui model de utilitate, termenul de prioritate nu va fi decit cel stabilit pentru
desene sau modele industriale.

2) In afara de aceasta, este ingaduit a se depune intr-o tara un model de utilitate, in virtutea unui
drept de prioritate intemeiat pe depozitul unei cereri de brevet, si viceversa.

F. Nici o tara a Uniunii nu va putea refuza o prioritate sau o cerere de brevet pentru motivul ca
depunatorul revendica prioritati multiple, chiar daca ele provin din tari diferite , sau pentru motivul ca
o cerere care revendica una sau mai multe prioritati contine unul sau mai multe elemente care nu
erau cuprinse in cererea sau in cererile a caror prioritate este revendicata, cu conditia ca, in ambele
cazuri, sa existe o unitate a inventiei in sensul legii tarii respective.

In ceea ce priveste elementele care nu sint cuprinse in cererea sau in cererile a caror prioritate este
revendicata, depozitul cererii ulterioare da nastere unui drept de prioritate in conditiile obisnuite.

G. 1) Daca reiese din examinare ca o cerere de brevet este complexa, solicitantul va putea sa imparta
cererea intr-un anumit numar de cereri divizionare, pastrind, ca data a fiecareia dintre ele, data cererii
initiale si, daca este cazul, beneficiul dreptului de prioritate.

2) Solicitantul va putea, de asemenea, sa imparta cererea de brevet din propria lui initiativa,
pastrind, ca data a fiecarei cereri divizionare, data cererii initiale si, daca este cazul, beneficiul
dreptului de prioritate. Fiecare tara a Uniunii va avea facultatea sa precizeze conditiile in care va fi
admisa aceasta divizare.

H. Prioritatea nu poate fi refuzata pentru motivul ca anumite elemente ale inventiei pentru care se
revendica prioritatea nu figureaza printre revendicarile formulate de cererea depusa in tara de origine,
cu conditia ca din ansamblul documentatiei depuse odata cu cererea sa reiasa in mod precis
elementele respective.

I. 1) Cererile de certificate de autor de inventie depuse intr-o tara in care depunatorii au dreptul sa
ceara, la alegere, fie un brevet de inventie, fie un certificat de autor de inventie, vor da nastere
dreptului de prioritate instituit de prezentul articol, in aceleasi conditii si cu aceleasi efecte ca cererile
de brevete de inventie.
 2) Intr-o tara in care depunatorii au dreptul sa ceara, la alegere, fie un brevet de inventie, fie un
certificat de autor de inventie, cel care cere un certificat de autor de inventie va beneficia, in
conformitate cu dispozitiile prezentului articol, aplicabile cererilor de brevete, de dreptul de prioritate
intemeiat pe depozitul unei cereri de brevet de inventie, de model de utilitate sau de certificat de
autor de inventie.

Conditii ale prioritatii unioniste

Ca sa se poata breveta aceeasi inventie si in alta tara, alta decat cea in care s-a depus cerere de brevet,
este necesar sa se faca dovada ca s-a constituit un prim depozit intr-o tara care e membra a
conventiei de la Paris.

Sa se faca dovada ca acel prim depozit este valabil ca depozit reglementar, din punctul de vedere al
acelei tari in care s-a facut primul depozit, ca este deci un depozit reglementar

Depozitul ulterior trebuie sa aiba ca obiect aceeasi inventie, ca si primul depozit.

Este necesar ca, in privinta celei de-a doua cereri de depozit sa fie invocat in mod expres beneficiul
primului depozit, in intelesul ca si pentru cel de-al doilea depozit sa fie avuta in vedere pentru
examinarea noutatii data anterioara, a constituirii celui dintai depozit.

Depozitul ulterior trebuie sa fie si el constituit intr-o tara membra a uniunii de la Paris. Revendicarea
prioritatii primului depozit trebuie sa se realizeze in termen de 12 luni de la data depozitului primei
cereri

Altfel s-ar fi respins, pt ca inventia ar fi facut obiectul unei cereri, adica al unei dezvaluiri, deci n-ar
mai fi fost noutate – de aceea Conventia de la Paris a rezolvat problema asta cu reglementarile de mai
sus.

Primul depozit produce aceste efecte, daca se constituie in tara de origine a persoanei respective, dar
si chiar daca se constituie in alta tara decat cea de origine, deci nu este neaparat necesar sa constitui
primul depozit reglementar in propria tara.

Regularitatea primului depozit se determina in functie de legislatia din tara respectiva. Soarta
ulterioara a primului depozit nu influenteaza existenta dreptului de prioritate, adica a dreptului ca
in privinta depozitelor ulterioare, examinarea sa se faca prin raportare la data primului depozit.
Pe parcurs, se poate retrage cererea, nu se platesc taxele, se depasesc unele termene and stuff.
Asadar, isi produce efectele oricum ca reper pentru prioritatea unionista – in celalalte tari, unde se
cere, se poate intampla ca inventia sa aiba alta soarta sau chiar aceeasi.

Cererile depuse de alte persoane pentru aceeasi inventie in intervalul de 12 luni vor fi lovite de
nulitate, in lumina prioritatii rezultate din primul depozit.

Asadar, exista o independenta a brevetelor – cererile nu depind unele de altele.

In materie de inventii, nu avem o reglementare la nivel de UE pentru un brevet eliberat de un organism

al UE si care sa produca efecte numai pe teritoriul UE. Exista proiecte, dar momentan, nu avem un
asemenea sistem.

In materie de inventii avem insa un sistem international de inregistrare si protectie internationala:

 tratatul privind cooperarea in materie de inventii – tratatul de la Washington din 1970,

ratificat din Romania prin decretul 81/1979 = PCT = Patent Cooperation Treaty – este
administrat de OMPI.

Obiective urmarite de tratat:

1. acela de a crea un sistem de depozit international, bazat pe 3 elemente principale:

a. organizarea depunerii unei cereri unice, intr-un singur loc, care, daca sunt indeplinite
mai multe conditii, determina efectul unei cereri nationale in fiecare dintre statele
contractante unde se doreste obtinerea protectiei
b. efectuarea unei cercetari internationale, de natura sa stabileasca stadiul pertinent al
tehnicii, raportat la inventia respectiva
c. organizarea unui sistem preliminar de examinare international privind noutatea,
activitatea inventiva si, dupa caz, alte conditii de brevetabilitate in functie de
legislatiile nationale

2. acela de a centraliza si difuza informatiile tehnice si de a organiza o asistenta tehnica pentru

intalnirea sistemului de brevete al tarilor in curs de dezvoltare; acest sistem asigura o
difuzare mai larga a informatiilor tehnice

Procedura implica si elaborarea unor rapoarte internationale de cercetare si unele de examinare.

Diversi specialisti din cadrul OMPI sau din cadrul administratiilor nationale examineaza cererea de
brevetare, care contine uneori foarte multe detalii tehnologice si atunci rapoartele sunt foarte utile
pentru ei.

Procedura
 1. sa existe o cerere internationala
2. cererea sa fie depusa la oficiul receptor adica oficiul national al deponentului, fie oficiul tarii
in care el isi are domiciliul.

In plus, in baza Conventiei de la Munchen privind brevetul european, tarile membre ale acelei
conventii pot sa considere ca poate fi oficiu receptor si oficiul european de brevete de la
Munchen. La noi oficiul receptor poate sa fie numai OSIM.

3. cererea sa cuprinda o descriere, titlul, desenele daca e cazul si un rezumat + art. 4 – sa se

desemneze statele in care se doreste realizarea protectiei
4. oficiul receptor va realiza un prealabil control si examinare si are obligatia sa inregistreze
depunerea cererii internationale, cu efect constitutiv de drepturi. Se constituie in acest fel
data depozitului reglementar pentru respectiva inventie.
5. Utlerior, oficiul receptor transmite documentatia respectiva catre Biroul international al
OMPI, mai exact transmite exemplarul original al cererii.

Cu cat soliciti ca cererea respectiva sa priveasca mai multe tari, cu atat mai mare este taxa.

Rezumatul – este destinat exclusiv scopului informarii tehnice – prima luare de contact cu obiectul
cererii internationale

Efectele cererii internationale

1. Data constituirii depozitului, ca regula generala, este data la care se raporteaza stadiul tehnicii
pertinente, sub aspectul noutatii si al activitatii inventive: prin constituirea depozitului, se
delimiteaza momentul in raport cu care se va efectua examinarea existentei noutatii si,
respectiv, examinarea existentei activitatii inventive.

2. Cel care a depus o cerere internationala de brevet poate sa invoce beneficiul dreptului de
prioritate, asa cum a fost descris in regimul conventiei de la Paris

3. Fiecare cerere internationala trebuie sa faca obiectul unei cercetari internationale, cercetare
care se consuma la nivelul administratiilor insarcinate sa efectueze cercetarea internationala.
Exista un numar de administratii nationale, stabilite prin tratat, care au dreptul sa efectueze
o asemenea cercetare in privinta unei cereri care a ajuns in fata Biroului international OMPI:
din SUA, Rusia, oficiul european de brevete de la Munchen (nu este al Germaniei, are doar
sediul acolo), oficiul suedez, austriac, japonez si australian – sunt oficiile la care se efectueaza
aceasta cercetare internationala.
 Aceste oficii beneficiaza de o parte din taxele platite cu ocazia depunerii cererii internationale.
Cererea se repartizeaza de catre OMPI catre unul sau altul din acestea si se cerceteaza apoi
cu privire la noutate si activitate inventiva, apoi oficiul realizeaza un raport.

4. Raportul nu este definitiv, este un raport care doar pipaie treaba. El trebuie intocmit in
termen de 9 luni de la data prioritatii sau in decurs de 3 luni de la data la care documentatia a
ajuns la acel oficiu desemnat

5. Raportul este transmis apoi atat biroului international, cat si solicitantului de brevet
international si deocamdata numai pt informare; solicitantul poate sa ia o decizie comerciala,
daca sa continue sau nu procedura respectiva, dupa ce analizeaza raportul, poate isi da seama
ca n-are sanse sa obtina brevetul international.

6. Dupa aceea, biroul international procedeaza la publicarea cererilor internationale, publicare

care se face in publicatia periodica a biroului si produce efecte juridice:
o Cererea internationala intra in stadiul tehnicii mondiale, in sensul ca solutia devine
publica: dupa realizarea publicarii, pentru solutia aceasta nu mai exista noutate, ea
intrand in stadiul tehnicii. Solutia publicata va putea fi opusa fata de alte cereri
ulterioare de brevetare.

7. Faza internationala: examenul preliminar international

Examenul preliminar international ofera o orientare generala cu privire la posibilitatea brevetarii

acelei inventii.

Se realizeaza cu caracter facultativ, in sensul ca este posibil ca dupa efectuarea raportului de cercetare
internationala, sa rezulte ca este necesara examinarea de fond, examinarea fiind efectuata de oficiile
mentionate.

Examinarea preliminara internationala nu se substituie examinarii nationale, care va fi efectuata in

fiecare dintre tarile desemnate.

Orice tara poate sa utilizeze oricum alte criterii decat cele din examinarea preliminara pentru a lua o
hotarare.

8. Faza nationala
In fiecare tara se realizeaza o examinare privind conditiile de brevetare – fiind de folos raportul de
examinare preliminara. Fiecare tara va aplica legislatia proprie cu privire la conditiile de brevetare,
deci este posibil ca solutiile din diferite tari sa nu fie aceleasi.

Se va ajunge la o decizie luata de administratia nationala, decizie care poate fi atacata de solicitantul
brevetului, potrivit legislatiei din tara respectiva.

Daca este ok, autoritatea nationala va comunica decizia sa favorabila catre Biroul international, care
va indeplini niste proceduri in publicatia sa periodica.

Exista avantajul formularii unei singure cereri.

Se depune la o singura administratie nationala, a tarii de origine, unde solicitantul este familiarizat.

Solicitantul poate desemna doar tarile unde are interesul sa fie protejat prin proprietate industriala;
daca alege o anumita tara, se va aplica regimul juridic din acea tara, cu privire la protectie, la drepturi,
la posibilitatea tertilor de a ataca, transmisiunea, apararea.