Mădălina Gheța

Digitalizarea mass-media

Suntem martori ai aceste schimbari de paradigma, lucru dovedit de exemplu prin modificarea
suporturilor si a caracteristicilor mass-media.

Digitalizarea

*procesul de digitalizare nu presupune numai trecerea „o dată şi bine” de la analogic la digital, ci

chiar procesul de digitalizare în sine se recodifică, se re-digitalizează constant, pentru a permite
manipularea informaţiei cu noi mijloace şi limbaje

*digitalizarea permite apariţia unui spaţiu informaţional deschiscui are acces la interfaţa digitală

*există un continuu al transformărilor şi adaptărilor tehnologice – orice nouă formă de comunicare a

evoluat încă de la origini ca o extensie a unei forme anterioare, dar într-o formă distinctă. Acest
proces este comparabil cu evoluţia speciilor – formele noilor media nu au apărut din „nimic”.
Noile medii nu apar spontan sau independent, ele merg gradual din metamorfoza mediilor
vechi. Produsele digitale au avut la origine unele produse analogice corespondente.

Noi orizonturi:

Noile orizonturi digitale, de convergenţă media, de media integrate modifică modelul instituţiei media

* Adică agenţi extrem de activi în hipersectorul informaţiei » user generated content, open journalism,
citizen journalism.

* decenii la rînd, mass-media erau cele care desemnau publicurile, însă, odată cu digitalizarea,
acest raport s-a inversat.

* Idealul în lumea analogică, dominată de comunicarea de masă, era unificarea. Idealul în lumea
digitală este audienţa diversificată, personalizarea.

Concluzii:

Mass-media a devenit „dependentă” de digitalizare. Redacţiile îşi organizează activitatea bazîndu-se

pe serviciile oferite de noile forme de comunicaţii, mai rapide, mai sigure şi mai eficiente

Deşi noile media capătă pe zi ce trece din ce în ce mai mult teren datorită versatilităţii lor, cele
tradiţionale încă „supravieţuiesc” pentru că s-au „inspirat” din cele noi, încercînd să ţină pasul cu
modificările obişnuinţelor de consum din sfera socială.
Mădălina Gheța

The New York Times – Studiu de caz:

The New York Times este unul dintre cele mai apreciate cotidiane din întreaga lume, obținând 117
premii Pulitzer, cea mai înaltă distincție oferită în jurnalism. Prima ediție a ziarului numit pe atunci
The New-York Daily Times a apărut pe 18 septembrie 1851 cu mesajul de pe ecran. Fondatorii
publicației au fost jurnaliștii americani Henry Jarvis Raymond și George Jones.

Problema

The New York Times a creat un studio numit T Brand Studio. Echipa ce lucrează la campaniile marca
T Brand este compusă din 21 de designeri, programatori, producători de conținut și experți social
media. Produsul studioului, denumit Paid Post, reprezintă un advertorial de calitate, o poveste, un
reportaj al cărui subiect este în strânsă legătură cu brandul clientului. „The Times este recunoscut
pentru calitatea inconfundabilă a textelor”, susține Sebastiam Tomich, vicepreședintele
departamentului de publicitate. De aceea advertorialele produse în cadrul T Brand Studio trebuie să
corespundă standardelor The Times.

1.1. The New York Times - de la analog la digital1

Concurența aprigă între The Times și concurenții digitali ai acestuia, precum The Huffington Post și
BuzzFeed a făcut instituția media să regândească multe din strategiile sale. În raportul emis în martie
2014, numit Innovation Report, mai mulți experți ai companiei au ajuns la concluzia că The Times nu
ține pasul noilor tehnologii. În urma mai multor experimente și analize, specialiștii au formulat o serie
de soluții pentru redacția The Times. Obiectivul major al organizației este de a transforma instituția
într-o companie prin excelență digitală, ce de asemenea produce un cotidian. În continuare, vom
analiza modalitățile prin care redacția își propune să-și atingă scopul:

1. Readaptarea redacției

Specialiștii The Times recunosc că redacției îi lipsește abilitatea de a-și atrage cititorii pe site. Drept
dovadă este descreșterea vizitatorilor și a duratei medii petrecute pe pagina web. Pentru a soluționa
această problemă, experții recomandă înființarea unei echipe responsabile de dezvoltarea
audienței. Datoria acesteia va fi de a înțelege care sunt modalitățile eficiente de împachetare a
conținutului, cum trebuie promovate materialele The Times și în ce fel poate fi îmbunătățită relația
dintre jurnaliști și cititori, o relație foarte importantă pentru fidelizarea consumatorilor. În acest sens,
pe parcursul anului trecut, au fost create trei echipe responsabile de: dezvoltarea audienței,
statistici și analize, precum și strategia generală a redacției. Mai mulți angajați nativi digitali s-au
alăturat echipei, cum ar fi vicepreședintele Kinsey Wilson, responsabil de introducerea noilor
tehnologii.

1
The New York Times, The Innovation Report, 2014
Mădălina Gheța

2. Introducerea „colecțiilor”

The New York Times dispune de o arhivă impresionantă, ce datează din 1851. Majoritatea textelor
și a imaginilor au fost transpuse în variantă digitală. Autorii raportului propun redacției valorificarea
acestora sub forma unor colecții de texte ce reiau un subiect atemporal. Acest model este implementat
pentru platforma Flipbard, dar nu și pentru site-ul The Times. Reambalarea textelor oferă cititorilor
posibilitatea de a redescoperi materialele The Times. Este o modalitate necostisitoare și foarte
prietenoasă mediului digital. Experții au propus redacției și crearea unui widget ce ar permite
cititorului să creeze propriile culegeri de texte The Times pe care să le partajeze pe rețelele de
socializare. În acest fel, cititorii ar interacționa cu materialele The Times, fără a interveni asupra
conținutului.

3. Înainte de toate, relevanța

The New York Times este apreciat și pentru cronicile de cărți, filme, spectacole, restaurante și altele.
Multe dintre ele rămân „îngropate” în arhiva The Times, deși subiectele pe care le tratează mai sunt
valabile. Experții raportului propun reorganizarea textelor după relevanță și nu după data publicării.
Astfel, cititorii vor putea găsi mai ușor textele pe subiecte culturale sau de lifestyle.

4. Strategia de promovare

A posta un link pe pagina de Facebook nu este suficient pentru a promova un material. The Times
intenționează să preia modelul utilizat de ProPublica pentru a asigura vizibilitatea subiectului. Experții
sunt convinși că fiecare text publicat trebuie să fie precedat de o strategie de promovare. Pentru fiecare
subiect trebuie gândit un teaser ce va fi partajat cu câteva zile înainte de publicarea propriu-zisă a
materialului. La fel de atent trebuie alese platformele pe care va fi distribuit materialul. Mesajele ce
vor însoți textul trebuie adaptate rețelei de socializare. După publicarea textului, un analist trebuie
să determine impactul strategiei și să tragă anumite concluzii, pentru a îmbunătăți strategiile
viitoare.

O altă strategie ce și-a dovedit eficiența a fost încercată de The New York Times anul trecut și a
devenit un instrument intern. Pentru fiecare material ce urmează a fi promovat, jurnaliștii strâng
la un loc o listă cu nume de persoane influente, ce ar fi interesate să partajeze materialul pe
propriile pagini social media. Materialul este expediat tuturor persoanelor din listă. Utilizând
această metodă, un reportaj a fost partajat pe Twitter de actorul Ashton Kutcher ce are 15.9
milioane de followeri.

5. Mai mult conținut generat de utilizatori

The New York Times are unul dintre cele mai influente și bine informate publicuri. Mulți dintre
cititorii The Times ar fi onorați să contribuie cu texte proprii. În același timp, The Times este foarte
Mădălina Gheța

sceptic în această privință, fiind unul dintre puținele site-uri ce monitorizează atent conținutul
comentariilor. Autorii raportului insistă asupra necesității de a spori volumul conținutului generat de
utilizatori. În consecință, redactorii The Times decid extinderea secțiunii Op-Eds (opinii și
editoriale). „Ne-am imaginat ce ar fi dacă secțiunea Artă ar începe cu texte semnate de cei mai buni
actori, dansatori și pictori. Sau dacă secțiunea Științe ar conține ultimele idei din domeniul filozofiei și
al cunoașterii”, se spune în raport.

6. Aplicații mobile – NYT Now și NYT Cooking

Dezvoltarea pe parcursul ultimilor ani a mai multor aplicații pentru telefonul mobil confirmă intenția
The New York Times de a deveni o instituție cu adevărat digitală. Ultimele două app au fost
desemnate de către Apple cele mai bune aplicații ale anului 2014.

7. The New York Times pe Facebook

Serviciul convertește formatul textelor încărcate în unul compatibil cu aplicațiile Facebook și

deocamdată este disponibil doar posesorilor de iPhone.

Potrivit reprezentanților Facebook, utilizatorii rețelei de socializare consumă din ce în ce mai multe
știri, în special prin intermediul telefonului mobil. Pentru a îmbunătăți experiența lecturii, Facebook
Instant Articles reduce viteza de încărcare a unui articol de aproximativ 10 ori.

Michael Reckhow, managerul produsului, afirmă că redacțiile vor putea păstra 100% din
veniturile de publicitate, iar Facebook le va oferi acces la statistici și date puse la dispoziție de
cea mai importantă companie de măsurări online, ComScore. „Audiența The New York Times pe
Facebook este în continuă expansiune. Am decis să devenim parte a Facebook Instant Articles pentru a
îmbunătăți experiența de lectură a cititorilor noștri. Ținem la tradiția noastră îndelungată de a ne întâlni
cititorii acolo unde ei se află, iar asta înseamnă să fim prezenți pe rețelele de socializare, frecventate de
mulți cititori actuali sau potențiali The Times”, a declarat directorul general The New York Times,
Mark Thomson.2

Instituțiile media își vor putea personaliza produsul, astfel încât cititorul să perceapă imediat diferența
dintre un articol semnat de BuzzFeed și unul de The New York Times. Serviciul permite încărcarea
fotografiilor de înaltă rezoluție, a hărților interactive, comentarea în dreptul unui anumit pasaj din
articol, practică împrumutată de la platforma Medium.

2
Reckhow Michael, „Introducing Instant Articles”, disponibil pe
http://media.fb.com/2015/05/12/instantarticles/
Mădălina Gheța

În urma analizei modelelor de business implementate de The New York Times, putem trage concluzia
că situația actuală a jurnalismului veritabil este incertă. Problema ce stă la baza acestei nesiguranțe
constă în incapacitatea modelului digital de a suplini pierderile cauzate de declinul modelului
tradițional. Un abonat la versiunea print a ziarului generează anual companiei aproximativ 1100$, pe
când unui digital aduce doar 175$.3Cu toate acestea, instituțiile media, inclusiv The New York Times
sunt în căutarea unor modalități de monetizare a produselor sale într-un mediu atât de fluid precum
internetul. Multe dintre ele încep să aducă profit. Ceea ce nu putem pune la îndoială este necesitatea
indubitabilă a presei în orice societate ce se vrea democratică.

Concluzii

În cadrul acestui demers, ne-am propus să urmărim modalitățile de adaptare a redacțiilor tradiționale la
noul canal de comunicare digitală. Axându-ne pe rapoartele de specialitate din domeniu, am disecat
încercările instituțiilor media tradiționale de a-și partaja informațiile pe internet, de a atrage cititori și
de a obține profit pe platforma web. În urma analizei mai multor modele, dar și a renumitei redacții
The New York Times, am ajuns la următoarele concluzii:

1. Rețelele de socializare, motoarele de căutare, agregatoarele reprezintă amenințări sporite la

adresa redacțiilor tradiționale. Însă aceste amenințări sunt părți componente ale noului
ecosistem. Instituțiile media trebuie să se adapteze contextului digital și să găsească modalități
de colaborare cu aceste entități influente în mediul online.

2. Instituțiile media nu mai trebuie să-și aștepte cititorii pe pagina de start a propriului site, ci
trebuie să-i întâlnească acolo unde aceștia își petrec timpul. Prezența redacțiilor pe rețelele de
socializare, indexarea materialelor pentru motoarele de căutare precum Google sunt pași
obligatorii în stabilirea unei strategii pe online.

3. Internetul nu naște o nouă industrie, ci o nouă platformă de distribuție a conținutului.

Internetul introduce o experiență inedită, canale de comunicare interactive între companiile
media și publicul acestora, o șansă de a cultiva loialitatea cititorilor.

4. Caracterul activ al noului tip de utilizatori vorbește despre necesitatea instituțiilor media de a
accepta ideea că nu mai dețin controlul de altădată. Prosumerii simt nevoia de a deveni parte a
procesului de informare. Pentru a răspunde acestor necesități, instituțiile media trebuie să

3
Blogdet Henry, „Newspapers Are Losing $13 Of Print Revenue For Every $1 Of Digital Revenue”,
disponibil pe http://www.businessinsider.com/newspapers-are-losing-13-of-print-revenue-for-every-1-of-
digital-revenue-2012-12
Mădălina Gheța

cedeze din putere utilizatorilor. Acest fapt nu anulează obligația de a monitoriza constant
calitatea conținutului generat de utilizatori.
5. Pentru ca produsele jurnalistice să corespundă cerințelor tehnologice și obișnuințelor de
consum, instituțiile trebuie să investească în echipament (calculatoare, programe performante
de montaj și editare, aparate de fotografiat etc). Procurarea acestor dispozitive sau programe
trebuie văzute drept o investiție, nu o cheltuire.
6. Instituțiile de presă nu mai pot supraviețui oferind doar informație într-o epocă a gratuității.
Companiile media trebuie să gândească servicii noi, alternative, ce vor asigura fluxuri
financiare suplimentare.

La momentul actual, nu există un model de business universal pentru jurnalismul online. Însă
instituțiile media caută o formulă de funcționare ce să asigure funcțiile fundamentale ale presei, iar
soluția pare a fi combinația diferitelor modele, ce exploatează mai multe zone de competență ale
jurnaliștilor. Perioada actuală e una de tranziție, fapt ce argumentează starea de incertitudine.
Internetul e un mediu relativ nou, iar redacțiile au nevoie de mai mult timp pentru a se adapta
corespunzător.

În contextul devierilor de paradigmă, instituțiile trebuie să dea dovadă de deschidere, să renunțe la

arhitectura statică a modelului clasic și să se dedice experimentului. Este clipa dezvoltării noilor
formate, a altor tipuri de emisiuni și reportaje. Jurnalismul creat azi va fi jurnalismul viitorului. Să
îmbrățișăm, așadar, schimbarea.