SUPORT DE CURS

AS. MED. GHERGU MIHAELA

PANSAMENTE SI BANDAJE

Pansamentul reprezintă actul chirurgical prin care se aseptizează și se protejează o plagă față de acțiunea
agresivă a diversilor agenți, înlesnind o bună cicatrizare.
Scop 
- protejază plaga de factori nocivi (mecanici, termici, climaterici și infectioși ai mediului înconjurator);
- asigură o bună absorție a secrețiilor, un repaus perfect al regiunii lezate;
- favorizează cicatrizarea.
Tipuri de pansamente
1. Pansamentul protector pentru plăgi care nu secretă, nu prezintă tub de dren (plaga operatorie, locul unei injecții
sau puncții, locul unde este montat un cateter venos) pentru a realiza protecția față de mediul înconjurator.
2. Pansamentul absorbant pentru plagi drenate sau secretante cu un strat de comprese și un strat de vată.
3. Pansamentul ocluziv pentru plăgi însoțite de leziuni osoase peste care se aplica aparatul gipsat pentru imobilizare.
4. Pansamentul compresiv pentru plăgi sângerande în scop hemostatic, pentru imobilizarea unei articulatii in caz de
entorsa sau pentru reducerea unei cavitati superficiale după puncționare.
5. Pansamentul umed are ca obiectiv diminuarea edemului inflamator, contraindicate în plăgi care secretă.
Reguli pentru efectuarea unui pansament corect
 Să fie făcut în condiții aseptice
- Folosiți materiale de protectie și instrumente sterile;
- Spălați și dezinfectati mâinile, îmbrăcați mănusi sterile;
- Serviți materialele folosind pense și nu introduceti în casoleta sau în trusa de instrumente pensa cu care ați lucrat în
plagă; nu folositi aceleași instrumente la alți pacienți.
- Aseptizarea plăgii trebuie să se facă cu antiseptice pe bază de iod, apa oxigenată, rivanol etc.
Să fie absorbant
- Asigurați absorbția secrețiilor pentru a favoriza cicatrizarea, utilizând comprese de tifon și vată hidrofilă pentru
absorbția secrețiilor.
Să fie protector
- Acoperiți plaga cu comprese sterile și vată asfel încât ca dimensiunile lor să depașească marginile plăgii cu cel putin
1-2 cm;
- Dacă plaga este expusa microbilor ,protejati plaga cu un start mai gros de tifon si vată.
Sa fie atraumatic 
- Actionați cu blândețe, răbdare, la recomandarea medicului administrați un calmant dacă trebuie;
- Spălati plaga prin turnare si absorbiti surplusul de lichid si secretiile prin tamponare.
- Nu fixați pansamentul prea strâns pentru a nu jena circulația și a nu produce durere, dar suficient de strâns pentru a fi
menținut fix.
Să fie schimbat la timp
- Verificati indicația medicală cu privire la schimbarea pansamentului;
- Schimbarea pansamentului se va efectua în funcție de aspectul plăgii: în cazul plăgilor infiltrate, pansamentul se
schimbă zilnic sau ori de câte ori este nevoie.
-Anuntați medicul și controlați plaga dacă pacientul acuză durere sau prezintă febră fara alta cauză, schimbati
pansamentul cu aceasta ocazie.
Materiale necesare 
- substantele antiseptice pentru curățirea și dezinfecția plăgii – apa oxigenată, rivanol, cloramină, betadină; și a
tegumentelor din jur: alcool iodat 2%, tinctura de iod.
- casoleta cu materialele care realizează protecția plăgii și care sunt ușoare, se pot steriliza, nu sunt iritante pentru
tegumente, sunt absorbante: compresele din tifon sterile; tampoane din tifon/ vată, meșe, feșe de tifon.
- materiale de fixare: leucoplast (se aplică pe tegument ras și degresat; este impermeabil pentru aer), feși de tifon
diferite mărimi (realizează „înfășarea” chirurgicală).
- cutie cu instrumentar chirurgical steril: pense, foarfecă.
- tăviță renală, mănuși sterile, mănuși de protecție.
- aleză, mușama
- seringi sterile.
Pregătirea pacientului
Pregatirea psihică: se anunţa bolnavul şi i se explică necesitatea tehnicii, se obține consimțământul;
Pregatirea fizică: se aseaza în pozitie confortabila sezanda sau in decubit dorsal, in functie de regiunea unde este
plaga.
Tehnica
- pansamentul este efectuat de două persoane (medic-as.med/doua as.med.)
– o persoană servește, iar cealaltă efectuează tehnica;
- se spală mainile și se îmbracă mănușile sterile/de protecție
- examinarea plăgii și a tegumentelor din jur. Daca plaga a fost pansată se desface fașa si se ridică pansamentul vechi
cu multă blandete, pentru a nu produce dureri prin dezlipire brutală; dacă nu se desprinde se înmoaie cu apă oxigenată
sau ser fiziologic și apoi se ridică pansamentul cu ajutorul pensei de lucru.
Crearea câmpului operator
–degresați tegumentele din jurul plăgii pentru a îndepărta urmele de adeziv de la pansamentul vechi sau sebumul
folosind un tampon steril
-dezinfectati tegumentele sănătoase din jurul plăgii cu o solutie antiseptică – alcool iodat 1%; tinctura de iod sau
alcool de 70 grade (începand dinspre plaga spre periferie, schimbați tamponul frecvent).
! Aceste dezinfectante nu trebuie să intre în plagă, deoarece sunt foarte iritante.
Tratarea plagii
-actionați în funcție de recomandarea medicului, de natura si evolutia plăgii; spalati plaga cu un jet slab de solutie
antiseptică dacă prezinta secretii, tamponați cu comprese sterile uscate, îndepartati tubul de dren, firele si ajutati
medicul daca este o plaga recentă. Fiecare compresă utilizată se aruncă în tăvița renală.
-se folosesc două pense anatomice din trusa sterilă de instrumente pentru îndepartarea pansamentului vechi
-cu o pensa porttampon se ia o compresă sterilă și cu ajutorul celei de-a doua se efectuează un tampon care se înbibă
cu apa oxigenată, turnand-o din sticlă
–se toarna în plagă apa oxigenată, avand rol dezinfectant hemostatic și de îndepărtare a impuritatilor si secretiilor
(prin efervescenta produsa). Se tamponează spuma cu un tampon de tifon steril. Curațarea se poate repeta turnând ser
fiziologic și tamponând. Plaga trebuie să fie pe cât de posibil curată, fără secreții. Pentru acest lucru se face curațare
repetată, în funcție de necesități.
– după toaleta plăgii,  se curața din nou marginile plăgii periferic, de cateva ori, la fiecare stergere folosind un alt
tampon (cel utilizat fiind aruncat în tăvita renală).
-se sterg marginile plăgii cu un tampon uscat steril.
-aplicati medicamente conform prescriptiei medicale.
Acoperirea – protecția plăgii
-Aplicati 2-3 comprese sterile care să depășească marginile plăgii cu 1-2 cm;
-Nu aplicați un strat prea gros pentru a asigura o bună capilaritate a plagile care secretă.
Fixarea pansamentului
-Alegeți o metoda de fixare adecvata regiunii prin înfașare, bandajare sau cu substanțe adezive – leucoplast, fașă în
funcție de regiune;
-Verificați pansamentul pentru a nu jena circulația de întoarcere sau dacă asigură repausul în cazul în care este limitata
miscarea;
-Verificați daca pansamentul jenează mișcarea.
La Tehnica pansamentului trebuie să se țină cont de urmatoarele reguli:
- să se lucreze în condiţii de asepsie perfecta
- pansamentul să asigure o bună absorbţie a secreţiilor
- pansamentul să protejeze de factorii nocivi-termici, infecţioşi, mecanici, din mediul înconjurător
- să se aseptizeze plaga cu antiseptice potrivite.
Complicații
- hemoragie;
- durere vie în interiorul plăgii sau la distanţă. Este datorată interceptării unor terminaţii nervoase;
- edemul traumatic;
- supuraţia plăgii;
- cangrena.
Modalitaţi de bandajare
În funcţie de regiunea anatomică supusă bandajului, sunt mai multe tipuri de infaşare: spirală, circulară, în spică, în evantai,
în ,,8”, etc.
       

infaşare circulară infaşare in spirală infaşare in 8 Infaşare in infaşare in evantai        

spic
Bandajul circular: se efectuaza suprapunând turele de fasa exact una peste alta. Are avantajul ca se executa simplu
si rapid. Dezavantajul consta în faptul ca se rasuceste, mobilizând pansamentul de pe plaga. Se aplica pe regiunile  
cilindrice: cap, git, brat, abdomen, torace, articulatia pumnului etc

Bandajul in spirala: dupa fixarea fesei cu ture circulare, se trece la ture oblice, conducând-o serpuind în asa 
maniera încât sa acopere 1/3 din turele anterioare. Pe alocuri fasa se rasfrânge prin tehnica numita ,,manevra
policelui”, deoarece marginea caudala a fiecarei ture ramâne departata de tegumente. Acest tip de bandajare este
indicat de aplicat pe membrele superioare si cele inferioare

               
Bandajul in evantai: se începe cu ture circulare aplicate deasupra articulatiei dupa care se efectuaza o tura
oblica deasupra articulatiei, urmatoarele ture fiind conduse din ce în ce mai putin oblic, ajungând circulare la nivelul
 
liniei articulare. Sub articulatie se continue din nou cu ture oblice, pâna la acoperirea completa a regiunii. Este
indicata în regiunea cotului genunchiului etc.

Bandajul în spic de griu sau spica: se începe cu ture circulare deasupra articulatiei , pentru fixarea pansamentului,  
dupa care fasa este condusa în forma cifrei ,,8”, fiecare tura acoperind cea precedenta cu 1/3 sau 2/3. Se termina
infasarea cu ture circulare pe punctul de sprijin. Se indica tot în regiuni articulare, la radacina membrelor (regiunea
inghinala, scapulo-humerala), cât si pentru executarea unui pansament compresiv dupa amputatie de sân la femei.
Bandajul in forma cifrei 8: se incepe cu ture circulare sub articulatie, dupa care turele sint conduse oblic peste  
articulatie, continuând cu ale ture circulare deasupra articulatiei. Se revine oblic pe fata opusa, incrucisând prima
tura ascendenta, dupa care se continua în 8 acoperind jumatate din tura anterioara. Se continua de câteva ori si se
termina bandajul deasupra articulatiei cu ture circulare. Este indicata pentru regiunile articulare: articulatia cotului,
piciorului, mâinii.
         

Bandajul rasfrânt: se fixează fasă prin ture circulare, după care se continuă oblic în sus până pe faţa anterioară sau  
posterioară a antebraţului unde se fixează cu ajutorul policelui mâinii stângi şi apoi se rasfrânge şi continua în jos,
înconjurând segmentul posterior, după care iarăşi oblic în sus acoperind jumătatea turei anterioare se continuă până
pe faţa anterioară a antebraţului unde iaraşi este fixată cu policele, repetând manevra. La sfârşit este fixată cu ture
circulare. Aceasta metodă este indicată de aplicat la nivelul membrelor şi are avantajul etanşietaţii pe toată lungimea
sa.
              

   

   

Mai frecvent rasfrangerea fesii se foloseste o singura data in cursul bandajului pentru a dirija locul in care sa se aseze fasa.
Tipuri de bandaje pe regiuni          
Bandajarea calotei craniului  se execută sub formă de capelină sau prin bandaj recurent (mitra lui Hipocrate)
Capelina se efectuază folosind o singură faşă de către 2 persoane. Iniţial faşa este condusă circular pornind de la
protuberanţa occipitală, pe deasupra urechii drepte, lasând libere pavilioanele auriculare, trecând deasupra arcadelor
sprâncenoase, apoi deasupra urechii stângi şi se continuă cu înca 2 ture circulare pâna la nivelul frunţii, unde se fixează
faşa cu ajutorul policelui şi se rasfrânge până la nivelul regiunii occipitale unde este fixată de ajutor. Se conduce faşa din
spate în fata acoperind bolta craniană cu ture oblice fixate la final prin 2-3 ture circulare. Se fixeaza capătul liber al feşii
cu leucoplast sau ace de siguranţă, în capătul opus regiunii pansate.
            

Bandajul recurent (mitra lui Hipocrate) se efectuaza cu ajutorul a 2 fesi: una cu ture circulare frontooccipitale si alta
cu ture anteroposterioare de acoperire. Dupa fiecare tura fesele se incruciseaza la nivelul regiunii frontale si cele  
occipitale.

               

Bandajarea regiunii fetei se practica folosind prastia, capastrul, binoclu sau monoclu.  
Prastia se foloseste la bandajarea nasului. Se confectioneaza dintr-o fasa lunga de 50-60 cm, care la ambele capete 
se despica lung, lasând la mijloc o portiune de aproximativ 5 cm lungime nedespicata (fig. 8-14), care este aplicata
peste pansamentul nasului. Se trec capetele superioare ale fesii sub pavilionul urechii si se înnoada în regiunea
occipitala, iar cele inferioare se trec deasupra urechilor incrucisându-le pe cele superioare, realizând astfel o prastie.
Capastrul se foloseşte pentru fixarea pansamentului de la nivelui bărbiei şi buzelor. Este confecţionat la fel ca şi
praştia folosind o faşă cu o lungime de 0,50-1m. Fixăm cu partea nedespicată pansamentul de la nivelul bărbiei sau
buzelor, după care capele inferioare sunt legate pe calotă, iar cele superioare la ceafă.
                

Fasa pentru Prastia Capastrul          

prastie si capastru
Monoclul sau binoclul se foloseste pentru fixarea pansamentului la nivelul orbitelor.  
Monoclul acopera o singura regiune orbitara. Se efectuaza începând cu 2-3 ture circulare frontooccipitale dupa care
se conduce fasa oblic peste ochiul pansat, pe sub urechea de aceeasi parte si se readuce fasa pe frunte, deasupra
urechii opuse. Se efectuaza din nou o tura circulara frontooccipitala, apoi oblic repetând succesiunea de ture oblice
si circulare pâna la acoperirea completa a ochiului. Se fixeaza capatul liber al fesei cu leucoplast sau ace de
siguranta.
Binoclul acopera ambele regiuni orbitale. Pentru infasarea binoculara, în locul turelor circulare frfontooccipitale, se
conduce fasa oblic peste celalalt ochi, turele incrucisindu-se deasupra piramidei nazale unde formeaza o spica
                 

     
Bandajarea toracelui se efectuaza pentru fixarea pansamentului la nivelui regiunii toracice cât ai pentru imobilizare 
în fracturi de coaste si entorse sau luxatii ale umarului si a claviculei.
Tipurile de bandaje sânt: bandajul circular, spica sânului, bandajul Desault, bandajul Velpeau si basmaua pentru
imobilizarea bratului si a umarului.
Bandajul circular al toracelui se realizeaza conducând fasa circular incepând din regiunea inferioara a toracelui 2-3
ture de fixare, dupa care efectuam ,,manevra policelui” si se conduce fasa de jos în sus peste umar, coborând fasa pe
spate pentru a realiza asfel o bretea de sustinere pe umar, fixând-o apoi cu o tura circulara peste torace. Se repeta
manevra pentru a doua bretea peste celalalt umar. Se conduce fasa în ture spiralate pâna în axila, unde se închee cu
2 ture circulare.
Spica sânului se începe cu doua ture circulare de fixare pe torace, dupa care se conduce fasa de jos în sus spre
umarul opus sânului de pansat, trecând peste sânul interesat. Se coboara fasa pe spate prin axila sânului ce trebuie
pansat, pâna în dreptul turei circulare, care se executa de fiecare data dupa ce s-a trecut fasa peste sân si spate. Se
încheie bandajul cu doua ture circulare. Spica dubla acopera în mod similar ambii sâni.
           

bandajul bandajul toracelui bandajul sânilor bandajul            

umarului (în (în spica) (în spica) sânului (în
spica) spica)
Bandajul Desault este tehnica cea mai des folosita de imobilizare provizorie pentru leziunile          
claviculei si umarului, precum si ca mijloc de imobilizare provizorie pentru fracturile bratului.
Pentru realizarea acestui tip de bandaj avem nevoie de 4 fesi cu latimea de 20 cm, vata si talc.
Initial se sprijina membrul superior al pacientului , astfel încât bratul si antebratul sa formeze un
unghi de 90 de grade. Se începe îmbracarea toracelui cu ture circulare pâna sub axila. Aceste
ture vor izola pielea toracelui si pielea bratului si antebratului, evitând aparitia iritatiei si chiar a
eroziunii pielii, provocate de transpiratia locala. Se întroduce în axila si în plica cotului o
cantitate mica de vata îmbibata cu talc, dupa care lipim bratul si antebtatul de torace su cotul
îndoit la 90 o . Fixam membrul superior de torace prin ture circulare de fasa care trebuie sa
cuprinda bratul, cotul si antebratul. Apoi din spate fasa se trece peste umarul lezat, coboara
anterior peste brat, sub cot si urca în spate paralel cu bratul. Fasa revine în fata peste umarul
lezat, se indreapta oblic sub axila sanatoasa si se reântoarce în fata peste umarul bolnav, coboara
lateral de-a lungul bratului sub cot, apoi sustinând antebratul , se indreapta spre toracele opus
facând o tura circulara de fixare la cot. Dupa aceasta tura de fixare, fasa se trece din nou peste
umarul lezat, coboara anterior, va sustine antebratul, se face iar o tura circulara si tehnica se
continua astfel , încât fiecare tura oblica si circulara sa depaseasca cu câtiva centimetri tura
anterioara. Dupa imobilizarea membrului superior cu 2-3 fesi circulare, intreg antebratul va fi
întarit cu benzi de leucoplast. Pumnul, mâna si degetele trebuie sa ramâna libere pentru a putea
fi permanent mobilizate.
               

     
Acelasi lucru îl putem realiza cu o basma cu 4 colturi care suspenda membru superior ca într-un hamac în pozitia  
descrisa si ale carei capete se înnoada în spatiul interscapular si la ceafa. Aceasta tehnica este cunoscuta sub numele
de esarfa lui Petit.
         

         

Bandajul Velpeau are aceleasi indicatii ca si bandajul Desault, de care difera prin faptul ca imobilizarea   
membrului se realizeaza cu cotul flectat in unghi ascutit si cu mâna fixata pe umarul opus.
    

               

   
Bandajul umarului si axilei    
La nivelul bratului si axilei se pot aplica bandaje cu fesi trase în ,,8” sau în spica, precum si o basma, care trece
pe sub axila, se încruciseaza peste umar si se innoada sub axila opusa (cravata biaxilara Mayor). Cu aceste
tipuri de bandaje, pe linga fisarea pansamentului se poate realiza si compresia regiunii.
                 

   
Bandajul degetelor si mainii  
La nivelul acestor segmente fasa se fixeaza prin ture circulare la nivelul articulatiei radio-carpiene, apoi se duce fasa
oblic pe partea dorsala a mânii si se acopera degetul respectiv prin ture în spirala. Pentru auricular si police,cât si
pentru haluce, bandajul se face în spica.
             

bandaj in 8 al bandaj in spica al bandaj in spiral al bandaj in              

mainii indicelui indicelui spica al
policelui
In cazul degetelor bandajul in spica e dificil de facut, iar cel in spirala e instabil. Pentru bandajarea unui singur deget 
e preferabila o combinatie intre infasarea rasfranta si cea circulara. Fasa se trece peste deget de mai multe ori, fiind
rasfranta in sens opus dupa fiecare trecere; apoi fasa se rasuceste si se fac cateva ture circulare de fixare. De fapt
este acceasi tehnica folosita in cazul capelinei sau al bandajului unui bont de amputatie. Directia in care se duce fasa
e schematizata mai jos.
                 

Policele se bandajeaza intotdeauna separat de celelalte degete.  

Cand e necesara bandajarea impreuna a degetelor 2-5 se plaseaza cate un fragment de tifon in fiecare spatiu
interdigital; apoi in palma se aplica un sul de tifon nedesfacut; degetele 2 -5 se bandajeaza apoi impreuna. In acest
fel degetele sunt bandajate in usoara flexie. Punerea degetelor in flexie e importanta pentru ca in cazul aparitiei unor
artroze (datorita imobilizarii prelungite) pacientul sa poata face in continuare pensa intre police si celelalte degete.
             

   
Bandajul bontului de amputatie    
Pentru bandajul bontului de amputatie se foloseste combinatia intre cateva ture de fasa recurente peste bont si
fixate apoi cu cateva ture circulare (la fel ca la capelina).
            

           

Se poate face si cu 2 fese: una recurenta peste bont si una circulara de fixare.
                   

       
Bandajul gleznei          
Pentru bandajul gleznei sau al calcaiului se foloseste bandajul in spica sau in 8.
                  

Bandaj in spica a bandajul                  

gleznei calcaiului
         
Bandajul regiunii inghinale si fesiere          
La nivelul acestor regiuni, bandajul este in forma de spica. Fixarea initiala se face prin 2-3 ture
trecute circular pe abdomen, deasupra crestelor iliace. De la aceasta fasa se trece oblic peste
regiunea inghinala, pe fata interna, posterioara si externa a radacinii coapsei de unde urca iar
oblic, peste regiunea inghinala realizând prima spica ce se continua printr-un nou circular pe
abdomen dus apoi oblic peste regiunea inghinal' pâna se acopera
                   

         
Bandajul perineului          
Pentru perineu se foloseste fasa în ,,T”. Aceasta fixare a pansamentului se efectuaza cu ajutorul
a doua fese. Prima se trece în jurul abdomenului, deasupra crestelor iliace înnodându-se. Ea va
servi ca sprijin pentru a doua fasa care se trece dublu între coapse, acoperind perineul.