Sunteți pe pagina 1din 3

„O clasă divizată” sau experimentul „Ochi albaștri - Ochi căprui”

Toate fiinţele se nasc libere şi egale în demnitate şi în drepturi", proclamă primul


articol al Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului din 1948. Aceasta înseamnă că
drepturile şi libertăţile fundamentale sunt recunoscute tuturor indivizilor, fără nicio deosebire,
oricare ar fi izvorul ei, adică fără nicio discriminare.

Discriminarea presupune un tratament diferit, nedrept față de persoane care aparțin


unui anumit grup social. Printre cele mai frecvente fenomene de discriminare se numără
discriminarea pe criterii de naționalitate, de rasă, de religie, de vârstă, de sex, de avere, de
convingeri politice.

Discriminarea are efecte negative din mai multe puncte de vedere, având un impact
negativ semnificativ asupra victimelor vizând starea socială și economică, sănătatea și
bunăstarea.

      În școli efectul negativ al discriminării se manifestă prin mai multe forme. La


nivel individual se înregistrează o performanță scăzută, lipsa motivației , scăderea încrederii
în sine, sentimente de vinovăție. La nivelul clasei apar situații conflictuale, încurajarea
stereotipurilor, competiție neproductivă, comunicare deficitară , menținerea atitudinilor
discriminatorii și a stigmatizării.
Toate aceste aspecte negative le-am putut remarca în documentarul „ A class
divided” în care este redată o lectie îndrăzneață despre discriminare , pe care o învățătoare din
S.U.A, Jane Elliot, o predă elevilor săi de clasa a-III-a la două zile după asasinarea lui Martin
Luther King, militant pentru drepturile omului.
Prin acest experiment J. Elliot demonstrează că nu poți să înțelegi discriminarea
decât dacă o simți pe pielea ta.
Deși a mai avut două abordări la clasă despre rasism, de această dată ,
învățătoarea se decide să abordeze subiectul într-un mod foarte concret. Ea a vrut să le arate
copiilor cum se simte discriminarea și cum îi influențează pe oameni. Aplicând, printr-un
exercitiu cu care copiii au fost de acord, împărțirea clasei în funcție de culoarea ochilor ,ochi
albaștri – ochi căprui și încurajând o atitudine de superioritate din partea celor cu ochi
albaștri, spunându-le copiilor că cei cu ochi albaștri sunt mai buni,mai frumoși , mai civilizați
decât cei cu ochi căprui și oferindu-le anumite avantaje cum ar fi pauză mai mare, să meargă
primii la masă , iar micuților cu ochi căprui interzicându-le să se joace cu copiii cu ochi
albaștri în curtea școlii, sugerându-le că nu sunt la fel de performanți ca cei cu ochi albaștri,
punându-i să poarte un însemn la gât care să faca diferența între ei , J. Elliot ne arată cum
efectele negative ale discriminării apar imediat . Copiii cu ochi albaştri au dezvoltat un
comportament agresiv faţă de cei cu ochi căprui, în timp ce cei defavorizați , devin triști ,se
izolează şi chiar manifestă aversiune faţă de propria persoană. Performanțele au scăzut în
cazul copiilor cu ochi “inferiori” şi au crescut în rândurile “ochilor albaştri”. Apar porecle
precum “albăstruii” sau “maroniii” şi chiar încep să fie folosite stereotipii de limbaj şi
atitudini discriminatorii venite din zona elevilor cu ochi albaştri. Apare şi un conflict. Unul
dintre copiii cu ochi căprui îşi loveşte colegul care cu doar 15 minute în urmă îi era foarte
apropiat pentru simplul motiv că acesta îl numise “brownie”, termen care deja căpătase o
conotaţie peiorativă pe care băieţelul agresat verbal o compară cu cea asociată termenului
“negro”- termen folosit în cazul populaţiei americane de culoare. Devine evident faptul că un
grup de copii extrem de comunicativi, cooperanţi şi prietenoşi îşi schimbase în doar câteva
zeci de minute comportamentul doar pentru că mediul social în care se mişcau îşi modificase
in mod radical caracteristicile.

Învățătoare continuă experimentul iar a doua zi inversează rolurile.


Comportamentele celor doua grupuri se modifică în consecință.

Este de remarcat faptul că în cele două zile ale acestui experiment, copiii marcați ca
„inferiori” au dezvoltat comportamente de elevi realmente inferiori, cu rezultate inferioare
celorlalți la jocurile de grup pe când copiii „ superiori” au excelat în activitățile lor dezvoltând
atitudini discriminatorii față de grupul defavorizat.

Mi-a plăcut să văd că în acea clasă a existat o voce, un baietel, care deși avea
ochii albaști, și făcea parte din grupul „bun” , nu era de acord cu învățătoare și respingea cu
tărie etichetarea de către învățătoare a persoanelor cu ochi căprui.

Prejudecăţile de natură rasială, stereotipiile şi tendințele discriminatorii sunt


latente în fiecare dintre noi. Este suficient un context social nefericit pentru ca acestea să iasă
în evidenţă în orice individ.

Lecția lui Jane Elliott despre discriminare, care se finalizează în după-amiaza


celei de-a doua zile cu o discuţie prelungită în care micuţii trag învăţămintele necesare şi
redevin un colectiv cald si unit, a avut în mod cert rezultate şi efecte pozitive, schimbând
modul în care copiii înțelegeau conceptele de discriminare şi interpretau prejudecăţile de orice
natură.