Analiza comparativa privind strategiile de marketing aplicate pe piata

telefoanelor mobile de catre doua firme

I. Aspecte conceptuale privind strategiile de marketing

Elementele-cheie ale politicii de marketing:

 definirea poziţiei pe care firma urmează să o ocupe pe piaţa

 fixarea imaginii pe care vrea firma doreşte să fie receptată de piaţa (calitate, preţ, servicii
etc;)
 realizarea unui echilibru între cifra de afaceri, marjele de profit şi cheltuieli ca o condiţie
de bază pentru supravieţuirea firmei
 determinarea raporturilor optime între componentele ofertei firmei, destinată pieţei, între
ceea ce face aceasta şi mijloacele pe care şi le procură;
 relaţiile pe care trebuie să le stabilească între toţi cei care participă la viaţa firmei;

Strategii de selectare a pietelor tinta

 Selectarea oportunistă
 Selectarea mixtă
 Strategia diversificării pieţelor
 Strategia concentrării pe un număr redus de pieţe
 Strategia pieţei globale

Strategii de selectare a pieţelor în funcţie de caracteristicile cuplului mix de marketing/piaţă-

ţintă:

 Selectarea nediferenţiată
  Selectarea diferenţiată

 Selectarea concentrată

Strategii de pătrundere pe pieţele ţintă

 Strategia generală de timing

 Strategia intrării succesive (strategia cascadei)
 Strategia intrării simultane (strategia stropirii)
 Strategia intrării combinate
 Strategia intrării pe fiecare piaţă

Strategii de poziţionare pe pieţele ţintă

 Poziţionarea globală
- Poziţionarea „high tech”
- Poziţionarea „high touch”
 2. Poziţionarea diferenţiată
 3. Poziţionarea de nişă

II. Prezentarea pietei telefoanelor mobile

Datorită necesităţii tot mai mari de portabilitate, comunicare permanentă şi acces rapid atât la
internet, cât şi la reţele sociale, în timp real şi cu o viteză tot mai mare, populaţia s-a orientat sau
începe să se orienteze uşor, uşor către un aşa-zis telefon “inteligent”, capabil să execute mai
multe comenzi în acelaşi timp.

Din aceste considerente, a apărut şi s-a dezvoltat conceptul de “smartphone”, care a revoluţionat
piaţa telefoanelor mobile definind termenul modern de “telefon mobil”.

Dacă acum 10 ani un telefon cuprindea doar funcţiile de bază, precum: mesaj text (sau SMS) şi
apel audio, astăzi nu mai acordăm o aşa mare importanţă acestor funcţii, focalizându-ne pe cu
totul altele, cum ar fi: sistem de operare, procesor, memorie RAM, cameră foto/video, GPS, 3G,
Wi-Fi ş.a.

2.1 In România, piaţa telefoanelor mobile, mai ales a smartphone-urilor ,se află într-o uşoară
creştere, dar una mult mai mică decât în alte ţări mai dezvoltate din Europa sau de peste ocean.

Acest lucru se datoreaza preţurilor ridicate ale acestor gadget-uri, acestea fiind la inceput destul
de costisitoare. Cu trecerea timpului, au apărut mai multe companii, pe langa cele deja
consacrate, care au asediat piaţa, şi au creat produse mult mai ieftine, considerate “low-cost”,
dar care dispun de aceleaşi funcţii, obligând concurenţa să mai reducă din preţ.

Putem preciza aici compania chineza Huawei (care, in prezent, se axeaza din ce in ce mai mult
pe producerea de smartphone-uri), dar si brandul românesc Allview, aparţinând companiei
Visual Fan (care în trecut comercializa televizoare şi DVD Playere).

Aceste produse au atracţie foare mare pe piaţa autohtonă, tocmai datorită acestor preţuri mici,
consumatorii din România punând foarte mare accent pe acest aspect, lucru care duce la o
creştere constantă a pieţei smartphone-urilor.

II.2 Prezentarea si analizarea principalelor strategii de marketing aplicate pe piata

telefoanelor mobile

1) Strategii de preturi si tarife:

Strategia preţului de stratificare

Strategia preţului psihologic

Strategia preţului de penetrare

Strategia stabilirii preţului pe criterii geografice

Strategia preţurilor ce presupun stimulente şi bonificaţii

Strategia preţurilor promoţionale

Strategia preţurilor orientate spre valoare

Strategia preţurilor diferenţiate

Strategia preţurilor internaţionale

2) Strategii de distributie

Dupa dimensiunea canalului:

 distribuţia directă sau marketingul direct

 distribuţia prin canale scurte

 distribuţia prin canale lungi

In functie de amploarea distributiei

• distribuţie extensivă

• distribuţie selectivă

• distribuţie exclusivă

3) Strategii de promovare

 strategii de împingere (push strategy)

 strategii de tragere (pull strategy)

4) Comercializarea produselor noi

 Generarea ideilor de produs nou

 Evaluarea şi selectare ideilor de produs nou

 Crearea şi testarea conceptului de produs nou

 Analiza efectelor economice şi financiare ale asimilării produsului

 Dezvoltarea produsului nou

 Testarea pe piaţă (testul de marketing)

 Comercializarea

III. Prezentarea celor doua firme

3.1. Samsung Grup este un conglomerat multinațional, cu sediul în Samsung Town, Seul, Coreea

de Sud. Ea cuprinde numeroase întreprinderi afiliate, cele mai multe dintre ele fiind unite sub
marca Samsung și este cel mai mare chaebol (conglomerat de afaceri) sud-coreean. Samsung a
fost fondat de Lee Byung-Chul în 1938 ca societate comercială. Pe parcursul următoarelor trei
decenii, grupul s-a diversificat în domenii, inclusiv pentru procesarea produselor alimentare, textile,
asigurări, titluri de valoare și de vânzare cu amănuntul. Samsung a intrat în industria electronică la
sfârșitul anilor 1960 și a construcțiilor navale și industriale la mijlocul anilor 1970; aceste domenii au
stimulat creșterea ulterioară a acestuia. În urma morții lui Lee în 1987, Samsung a fost separat în
patru grupuri de afaceri - Samsung Group, Shinsegae Group, CJ Grup și Hansol Grup. Din 1990,
Samsung a globalizat din ce în ce mai mult activitățile sale și electronicele; în special, telefoanele
sale mobile și semiconductoarele au devenit cea mai importantă sursă de venit.

Cele mai cunoscute firme afiliate Samsung sunt: Samsung Electronics (cea mai mare companie de
tehnologie a informației din lume măsurată până în 2012 ca venituri și a patra ca valoare de
piață), Samsung Heavy Industries (al doilea cel mai mare constructor de nave din lume, măsurat
până în 2010 după venituri) și Samsung Engineering și Samsung C&T (a treisprezecea respectiv a
treizeci și șasea companie din lume din domeniul construcțiilor).[5] Alte filiale notabile sunt: Samsung
Life Insurance (a paisprezecea cea mai mare companie de asigurări de viață din lume), Samsung
Everland (administratorul Everland Resort, cel mai vechi parc tematic din Coreea de Sud) și Cheil
Worldwide (a cincisprezecea cea mai mare agenție de publicitate din lume măsurată după veniturile
din 2012).

Samsung are o influență puternică asupra Coreei de Sud pe dezvoltarea economică, politică, media
și cultură și a fost o forță motrică majoră în spatele „Miracle on the Han River”. Companiile sale
afiliate produc aproximativ o cincime din totalul exporturilor din Coreea de Sud. Veniturile Samsung
au fost egale cu 17% din PIB-ul Coreei de Sud de 1.082 miliarde de dolari americani.

Apple Inc. este o companie din Silicon Valley cu sediul în Cupertino, California, cu scop principal de
activitate în tehnologia computerelor. Cunoscută mai ales pentru computerele model Macintosh,
Apple are o reputație de inovație în industria de înaltă tehnologie.

În 1976 Steve Jobs și Steve Wozniak au pus bazele unei companii de produse electronice într-un
garaj închiriat din orașul Palo Alto, în sudul Californiei. Acest garaj a fost și punctul de plecare a
ceea ce urma să devină curând zona de înalte tehnologii „Silicon Valley”.

Adevăratul strămoș al computerelor personale nu a fost PC-ul produs de compania IBM în 1981, așa

cum se crede de obicei, ci un alt aparat numit Altair 8800, care fusese lansat pe piață cu mare
succes în 1975 de către compania Micro Instrumentation and Telemetry Systems (MITS),
din Albuquerque, New Mexico. Altair 8800 putea fi comandat și primit prin poștă; probleme mari nu
avea, dar se livra sub forma unor componente care trebuiau asamblate de client. Ce se putea face
cu această mașinărie? Nimic, trebuie s-o recunoaștem; asta până când doi hackeri adolescenți, pe
nume Bill Gates și Paul Allen au scris pentru el o versiune de BASIC, cu care se puteau realiza
calcule rudimentare.

3.2. Analiza macromediului