Sunteți pe pagina 1din 2

Seminar – Divorț

I. La 27 septembrie 2012, reclamanta M.E., domiciliată în străinătate, a chemat în


judecată pe pârâtul M.M. solicitând desfacerea căsătoriei încheiate la 10 octombrie 2011, din
care nu au rezultat copii.
Din probele administrate în cauză a rezultat că reclamanta, la circa o lună de la
încheierea căsătoriei, a început o legătură extraconjugală cu un alt bărbat.
Deşi s-a dovedit că în prezent şi pârâtul are o legătură cu o altă femeie, instanţa reţine
că în cauză culpa majoră şi determinantă în dezbinarea soţilor revine reclamantei, aşa încât,
pentru aceste motive, acţiunea acesteia se respinge.
În calitate de judecător al cauzei ce soluţie aţi fi pronunţat în speţă?
Instanta ar putea admite cererea daca e vb de culpa comuna. Nu poate fi vb doar culpa
reclamantului pe 373 b.avem 379 alin 1. E culpa comuna daca se insala amandoi! In speta-
culpa comuna

II. Prin hotărâre judecătorească judecătoria a admis, în parte, atât acţiunea principală,
cât şi cererea reconvenţională, a dispus desfacerea căsătoriei din vina ambilor soţi şi a atribuit
pârâtei beneficiul contractului de închiriere a locuinţei comune. S-a reţinut că, datorită
relaţiilor extraconjugale, reclamantul a avut o culpă determinantă la destrămarea căsniciei,
astfel că pârâta este îndreptăţită să primească folosinţa locuinţei comune.
În apel, hotărârea instanţei de fond a fost schimbată, în parte, în sensul respingerii
cererii reconvenţionale şi atribuirii reclamantului beneficiul contractului, apreciind că acesta
are în întreţinere un minor rezultat dintr-o căsnicie anterioară, iar apartamentul i-a fost atribuit
în schimbul renunţării la un alt spaţiu locativ.
Curtea de apel a admis recursul declarat de pârâtă, a casat ambele hotărâri în parte
privind atribuirea beneficiului contractului de închiriere şi a partajat folosinţa spaţiului
locativ.
A. În caz de divorţ, care este fundamentul pentru rezolvarea cererii accesorii de
atribuire a folosinţei locuinţei comune ?
B. Comentaţi soluţiile pronunţate de fiecare instanţă.

III. La data de 23.08.2012, reclamanta F. a solicitat, în contradictoriu cu fostul său soţ


B., încuviinţarea de a păstra numele B., avut în timpul căsătoriei desfăcute prin divorţ la data
de 09.03.2012.
Reclamanta şi-a motivat cererea pe împrejurarea că, timp de 25 de ani, a fost
cunoscută cu acest nume în mediul universitar în care activează atât în calitate de cadru
didactic, cât şi de publicist.
Judecătoria admite acţiunea şi încuviinţează reclamantei să poarte numele dobândit în
timpul căsătoriei.
Este corectă soluţia instanţei?
Trebuia sa soliciti inainte- 383, 388, 390!! Nu mai tarziu. Trebuia sa se pronunte
odata cu divortul, e vb de pastrarea numelui, nu revenirea la el.

IV. Reclamanţii X şi Y, în calitate de părinţi ai fiicei lor decedate, au solicitat instanţei


de judecată în contradictoriu cu pârâtul Z, stabilirea de legături personale cu minorul rezultat
din căsătoria dintre fiica lor şi pârât. Prin întâmpinare, pârâtul ridică excepţia lipsei calităţii
procesuale active a reclamanţilor, întrucât dreptul de a păstra legături personale cu minorul
rezultat din căsătorie poate fi exercitat numai de părintele căruia nu i-a fost încredinţat copilul.
1. Relaţiile de rudenie în linie directă pot constitui temeiul exercitării dreptului de a
avea legături personale cu minorul de către bunicii materni?
2. În calitate de judecător, ce soluţie aţi pronunţa în cauză?
Art 8 CEDO
L 272/2004 art 14 /17
Interesul minorului sa aiba leg cu unchii, bunicii etc