CONSILIEREA CARIEREI SPORTIVE

În lucrarea care urmează am abordat una dintre cele mai dramatice momente din viaţa
unui sportiv: trecerea de la juniori (amatori) la seniori (profesionişti), dramatismul fiind dat de
conflictele intrapsihice ce se declanşează în sufletul lui încercând să răspundă la următoarea
întrebare: “ei bine, ce fac în continuare? Merg mai departe sau este timpul să renunţ şi să mă
orientez spre altceva?” Individul pus în faţa unei asemenea dileme încearcă să pună în balanţă,
pe de-o parte, beneficiile, oportunităţile, palmaresul şi perspectivele iar, pe de altă parte, la ce
riscuri se expune sau la ce va trebui să renunţe pentru a-şi păstra stilul de viaţă. Mai mult decât
atât, pe măsură ce înaintezi în vârstă există riscul să realizezi că soluţia găsită de tine nu te
mulţumeşte şi asişti neputincios cum rezervorul motivaţional se goleşte treptat (...si sigur)
întrucât te afli pe o stradă cu sens unic (din punct de vedere profesional) iar viitorul este învăluit
în ceaţă.

In prima parte am considerat ca este necesara o trecere in revista a principalelor teorii ale
carierei sportive prezente in literatura de specialitate identificand o caracteristica esentiala a
vietii profesionale : faza de tranzitie. Un capitol care ar putea fi lesne trecut cu privirea este cel
dedicat relatiei dintre antrenori,parinti si sportivi care dincolo de a fi o adaptare sterila a
Triunghiului lui Karpman surpinde in fapt aspectul simbiotic ce exista intre cei trei actori de pe
scena carierei sportive. Nu este deloc intamplatoare asocierea cu acest model de interactiune
sociala intrucat putem lesne observa ca in momentele ce declanseaza o criza existentiala,
fiecaruia i se poate atribui un rol : fie de Victima, fie de Persecutor, fie de Salvator. In cele din
urma am prezentat câteva modele de analiză a acestor momente critice , ulterior expunand câteva
tehnici şi instrumente decizionale precum şi nişte strategii eficiente în faza de planificare a
carierei; după cum se poate vedea în această faza am accentuat funcţia instrumentală a acestei
lucrări[1]

Capitolul final conţine sistematizarea informaţiilor extrase din studiile de caz în funcţie
de care ne-am orientat în elaborarea concluziilor ce vor surprinde principalele motive pentru care
un individ decide “ce”, “de ce” şi “care” este cea mai bună decizie pe care o poată lua atunci
când cursul normal al vieţii sportive îl duce într-un moment de cumpănă existenţială. În mod cert
că nu am putut surprinde întregul scenariu al dramei ce se joacă în sufletul individului însă m-am
concentrat pe ce mi s-a părut esenţial iar dacă aş putea sintetiza filosofia din spatele acestei
lucrări nu aş putea-o face mai bine decât citându-l pe Konrad Adenauer: “Toţi trăim sub acelaşi
cer, dar nu toţi avem acelaşi orizont!”.

1. CARIERA SPORTIVĂ - TEORII ŞI MODELE

Cariera sportivă este farandoiala un subiect extrem de controversat şi disputat atât în

mediile academice cât şi dezbaterile pline de efervescenţa de la grătare sau petreceri ale
microbiştilor, primii mânaţi de curiozitate profesională, ceilalţi arogându-şi dreptul de a face o
analiză minuţioasă a modului cum ar trebui manageriata viaţa personală şi profesională a unui
sportiv. Dincolo de aceste aprecieri, obiective sau subiective, fazele de tranziţie din viaţa unui
fotbalist, tenisman, şahist, s.a. sunt impactate de un real dramatism iar strategiile de coping ale
fiecăruia în parte pot lansa cariera spre perfomanta sau spre prăbuşire. Într-un studiu[2] recent s-a
constat că aproximativ 80% dintre fotbaliştii americani ajung în faliment în mai puţin de doi ani
de la retragerea din activitate; o situaţie similară este prezenta şi în rândul baschetbaliştilor care
în mai puţin de cinci ani suferă pierderi majore (cei drept procentul acestora este comparativ mai
mic: 60%). Indiferent dacă îi spunem “că nu a ştiut ce să facă cu banii” sau că a suferit o “criză
tranzitorie” rezultatul este acelaşi iar soluţia asistării psihologice în aceste etape este mai mult
decât o opţiune viabilă.

Există trei teorii care definesc viaţa profesională a unui sportiv[3]:

1. Cariera sportivă este o activitate sportivă voluntară multianuala aleasa în mod

voluntar de către o persoană şi are drept scop atingerea unei perfomante înalţe în
competiţiile ce se desfăşoară într-un an sau ciclu de evenimente sportive. Din
această perspectivă cariera poate fi locală, naţională sau internaţională precum şi
profesională sau la nivel de amatori.

2. Cariera sportivă poate fi definită ca o succesiune de etape şi tranziţii care includ

atât faza de iniţiere cât şi cea de participare la competiţii sportive iar inchierea ei
este rezultatul unei opţiuni personale sau a unui eveniment dramatic. În princpiu
 un sportiv este iniţiat aproximativ în medie la 7 ani şi are nevoie cam de 10 ani
pentru a atinge marea perfomanta plus alţi 5 de a rămâne în vârf.

3. Cariera sportivă este un proces ce se desfăşoară pe tot parcursul vieţii atât în

domeniul sportiv precum şi în afara lui. Conform acestei teorii există câţiva
parametrii ce caracterizează cariera individului:

a. Durata participării la competiţii

b. Gradul de specializare (categoria)

c. Obiectivele de perfomanta (recoduri, medalii, etc)

d. Beneficiile (finaciare, morale, etc)

e. Costurile (investiţiile)

f. Satisfacţia personală

g. Reuşita profesională (recunoaşterea socială)

În timp ce primele reprezintă indicatori obiectivi, ultimii patru parametri sunt de natura
subiectivă, aprecierea lor ramamand la latitudinea sportivului. Ce e interesant este faptul că un
sportiv amator poate fi satisfăcut de cariera sa prin prisma beneficiilor pe care crede că le-a
obţinut în urma practicării sportului respectiv, pe când un profesionist poate considera că
rezultatele obţinute au fost prea scump plătite.

Schlossberg[11] defineşte tranziţia ca fiind un eveniment sau un noneveniment ale cărei

consecinţe se materializează în schimbarea percepţiei despre noi înşine cât şi despre lumea ce ne
înconjoară iar acest proces necesita o corespondenţă în comportamentul nostru cât şi în relaţiile
interpersonale. De exemplu, susţine el, selecţia la echipa naţională este un eveniment ce necesită
adaptări de natura sportivă cât şi socială, pe când o neconvocare la acelaşi nivel este un
noneveniment care necesită strategii de coping pentru eventualele frustrări de natura emoţională.
În principiu tranziţia în sine este privită ca fiind un proces şi nu un simgur eveniment.

Fazele de tranziţie în sport se pot diviza în:

a. Normative

 Sunt relativ predictibile întrucât există nişte indicatori de perfomanta legate de

 pregătire, competiţii, comunicare şi stil de viaţă;

 Se pot identifica relativ uşor: trecerea de la juniori la seniori, de la amatori la

profesionişti, etc.

 Cea mai dramatică situaţie este cea legată de terminarea carierei, aceasta fiind
percepută de către sportivi ca atunci când nu mai pot participa la concursuri;

b. Nonnormative

 Sunt dictate de anumite împrejurări ce nu pot fi prevăzute: accidentari,

superantrenamentul, schimbarea echipei sau a antrenorului, etc

 Datorită ecestor caracteristici este esenţial ca procesul educaţional sportiv să fie

combinat cu unul academic suficient pentru că individul să se poată manifesta şi în
alte domenii (desvoltarea competentelor transferabile);

În literatura de specialitate există două modele de analiză a fazelor de tranziţie în cariera

sportivă:

1. Modele descriptive

2. Modele explicite

3. Modele şi programe de intervenţie

Pentru a descrie modelele descriptive Alfermann şi Stambulova folosesc metaforă a

“linie a vieţii în miniatură”, astfel ca întreg parcursul profesional poate fi divizat în mai multe
etape şi analizat în contextul respectiv cu toate implicaţiile sportive, emoţionale sau sociale.
Niciuna dintre aceste teorii nu se axează pe explicarea situaţiei în sine ci se rezuma să descrie şi
prevesti existenţa unei anumite ordini ca succesiune a unei logici intrinseci.

Principalele teorii sunt descrise în tabelul următor iar ca model de descriere a fiecărei
etape vom alege pe cel propus de Salmela întrucât este cel mai des folosit în lucrările de
specialitate.
 Modele Etapele carierei Faze de tranziţie normative
sportive

Bloom (1985) 1. Iniţiere Tranziţiile nu sunt accentuate

2. Dezvoltare
3. Perfecţionare
Salmela 1. Iniţiere 1. De la iniţiere la dezvoltare
(1994) 2. Dezvoltare 2. De la dezvoltare la perfecţionare
3. Perfecţionare 3. De la perfecţionare la dezangajare
4. Dezangajare
Stambulova 1. Faza pregătitoare 1. De la începători la specializarea în
(1994) 2. Incepereea specializării ramura
3. Antrenament intensiv în 2. Tranziţia spre antrenamente
ramura aleasă intensive în sport
4. Faza de culminare 3. De la juniori la seniori/înalta
5. Faza finală, urmate de perfomanta
dezangajare 4. De la amatori la profesionişti
5. De la înalta perfomanta spre faza
finală
6. Retragerea din activitate
Côtè (1999) 1. Anii de iniţiere Tranziţiile nu sunt accentuate
2. Anii de specializare
3. Anii de investiţie
4. Anii de agrement
Wylleman şi 1. Iniţiere 1. Tranziţia în sportul organizat
Lavallee 2. Dezvoltare 2. Tranziţia spre un nivel intensiv al
(2004) 3. Perfecţionare antrenamentului şi al competiţiilor
4. Dezangajare 3. Tranziţia spre elita sportivă
Cele patru etape sunt prezentate 4. Dezangajarea din competiţiile
în coordonare cu etapele sportive
psihologice, psihociale şi Cele patru faze sunt prezentate în
dezvoltare vocational- coordonare cu tranziţiile din alte sfere
 academica ale vieţii sportive

Sursa: Dorothee Alfermann şi Natalia Stambulova -Career Transitions and Career

Termination. Handbook of Sport Psychology

Fiecare dintre aceste faze sunt, după cum spuneam mai devreme, o succesiune logică a
unei cariere sportive şi chiar dacă modele descrise mai sus s-au dezvoltat în diferite zone ale
globului şi în contexte culturale şi sportive diferite există câteva caracteristici generale:

I. Faza de iniţiere

 Copiii percep sportul sau activităţile sportive ca pe un joc;

 Se testează abilităţile în cât mai multe ramuri posibile

 Copiii învaţă principiile generale ale unei vieţi sportive;

 Este foarte posibilă descoperirea unei afinităţi spre o ramură posibilă unde talentul
copilului se manifestă plenar;

II. Faza de dezvoltare

 Sportivii se axează pe una-două ramuri

 Identitatea sportivă devine mai puternică

 Antrenamentul este mult mai structurat

 Funcţia educativă a sportului este îmbinata cu latura perfomantiala, antrenorii

concentrându-se pe dezvoltarea anumitor aptitudini şi competente specifice;

 Competiţiile devin din ce în ce mai solicitante, astfel că este normal că anumite

activităţi să fie neglijate (de exemplu cele şcolare)

III. Faza de perfecţionare

 În această etapă sportivii devin experţi în ramura lor

 Antrenorii devin mentori iar rolul părinţilor este redus ca influenţa;

 Sportul în sine devine profesiune pentru majoritatea indivizilor, acesta asigurându-le

 mijloacele de subzistenţă;

 Sacrificiile în plan personal sunt foarte mari;

 Sportivii au un nivel ridicat al stimei de sine şi o puternică identitate competitivă;

IV. Faza de dezangajare

 În această etapă încetează participarea la competiţii de nivelul celor anterior atinse;

 Apar noi priorităţi şi oportunităţi profesioanale precum mediul academic, antrenorat

sau afaceri.

 Rolul social este determinant numele sportivului devenind un brand în sine;

Cercetările moderne au concluzionat că cea mai eficientă cale de a descrie o carieră

sportivă este cea în care viaţa individului este privită prin prisma a mai multor aspecte sau
planuri ale fiinţei; o astfel de abordare holistică ne oferă indicii mult mai clare şi putem realiza
un profil mult mai exact al celui anagjat spre marea perfomanta. În tabelul următor se are în
vedere identificarea fazelor de tranziţie, specialiştii putând corela informaţiile în funcţie de
nevoile individului aflat într-o etapă sau alta:

Ani 10 15 20 25 30 35
Nivel Iniţiere Dezvoltare Măiestrie Dezangajare
Sportiv
Nivel Copil Adolescent Adult
Psihologic
Nivel Părinţi Colegi Partener Familie
Psihosocial Fraţi Antrenor Antrenor Antrenor
Colegi Părinţi
Nivel Ciclul Ciclul Ciclul Pregătire şi perfecţionare vocaţionala
Vocational- Primar Gimnazial Academic Ocupaţie profesională.
Academic şi Liceal
Sursa: Dorothee Alfermann şi Natalia Stambulova -Career Transitions and Career
Termination. Handbook of Sport Psychology

Modelele explicite ale fazelor de tranziţie a carierei şi-au propus să se concentreze şi să

explice motivele şi cerinţele, procesele de coping, factorii care influenţează coping-ul,
obiectivele şi consecinţele ulterioare fazei de tranziţie. Un model extrem de folosit de către
practicienii în domeniul asistentei sportive este cel elaborat de către Schlossberg cunoscut ca şi
“Modelul 4 S” care analizează interacţiunea dintr-un set de patru factori: Situaţia, Sinele,
Suportul şi Strategiile.

Problema centrală a modelelor explicite rezidă din conflictul intrapsihic ce se dezvolta în

timp între “ce este” şi “cine doreşte să devină”, atletul fiind intens solicitat din punct de vedere
mental, fizic şi emoţional. Eficienta strategiilor de coping este dependenta de echilbrul dinamic
dintre resurse şi barierele ce se manifestă pe perioada procesului de tranziţie; resursele implică
toţi factorii interni şi externi care facilitează fenomenul (cunoştinţe, aptitudini, experienţă,
suportul financiar, etc) în timp ce barierele interferează şi frânează tot acest proces. În principiu
o tranziţie incheata cu succes este asociată cu strategiile folosite de către individ în vederea
recrutării şi mobilizării resurselor pentru a trece peste barierele impuse sau autoimpuse; un
eventual eşec trebuie prevăzut din timp, sportivul necesitând o asistentă competenta din partea
specialiştilor din domeniul carierei sportive. În psihologia sportivă se foloseşte termenul de
psihoprofilaxie care în combinaţie cu psihocorectia (o inlfuenta orientată, controlată asupra
psihicului) reprezintă un set de strategii, metode şi tehnici pe care un profesionist în consiliere
trebuie să le cunoască şi să apele la ele înainte ca tranziţia să se declanşeze.

Ce ar trebui să facă totuşi un consilier atunci când se instalează o criză în tranziţie? Cel
mai probabil este imperativ să se facă o evaluare a consecinţelor crizei în sine întrucât fără vreo
analiză preliminară este posibil ca planul de tratament să eşueze lamentabil. De exemplu în cazul
unui sportiv ce este afectat de supraantrenament, nediagnosticat corect îi poate provoca o
adâncire a stării de depresie în care se află său fiind forţat să concureze poate suferi accidentari
serioase. În principiu modelele şi programele de intervenţie se pot diviza în:

1. intervenţii de prevenţie a crizei

2. intervenţii de elaborare a strategiilor de coping

3. intervenţii de combatere a consecinţelor negative ale crizei

Trebuie specificat faptul că programele de intervenţie din ultima categorie deja ţin de
sfera psihoterapiei sau chiar, în cazurile extreme, de psihiatrie iar din acest motiv este mai mult
decât evidenţă importanţa unei abordări profilactice pe tot parcursul carierei sportive.
 2. TRIUNGHIUL DRAMATIC AL PERFOMANTEI SPORTIVE: SPORTIV-
ANTRENOR-PARINTI

În “Psihologia Sportului de Perfomanta”, Epuran, Tonita şi Holdevici au propus un

model simplu şi eficient de analiza psihocomportamentală a unui sportiv cunoscut ca “cei 4 A ai
Perfomantei”, autorii specificând că în general perfomanţele individuale sunt consecinţă a patru
factori: Aptitudinile, Atitudinile, Antrenamentul şi Ambianţa. Foarte interesant pentru subiectul
acestei dizertaţii este identificarea principalelor componente ale ultimului factor iar aceştia sunt
după opinia autorilor următoarele:

 Mediul natural şi fizic

 Mediul material-tehnic

 Mediul social

 Şcoală

 Mediul sportiv (echipa, clubul)

 Climatul sportiv (ansamblul relaţiilor din cadrul echipei şi cu precădere cea

antrenor-sportiv)

 Relaţiile interpersonale

 Mediul cultural

 Familia

Farandoiala ca o enumerare aleatorie nu poate surprinde ponderea şi natura influenţei pe

care o are fiecare factor în parte însă cercetările moderne au identificat faptul că cel puţin în
fazele de iniţiere, dezvoltare sau măiestrie, familia şi antrenorul sunt elementele cheie ale
componentei amibiental-sociale. Mai mult decât atât, aşa cum suprind şi autorii “Psihologiei
Sportului de Perfomanta” influenta antrenorului depăşeşte cu mult granita unui instructor de
ramura sportivă caracteristicile acestui rol social fiind scoase în evidenţă de faptul că acesta este:

 un pedagog

 un tehnician

 un cercetător

Din acest punct de vedere în zilele noastre este o banalitate să afirmi caracterul
multidisciplinar al pregătirii antrenorului, însă aşa cum atrag atenţia Epuran şi Holdevici[4] “nu a
devenit o banalitate recunoaşterea rolului important al psihologiei în pregătirea acestuia, pe
acelaşi plan cu pregătirea de tehnician de specialitate”. Ca o confirmare a celor spuse înainte e
de notorietate stilul pompieristic al managerilor din fotbal care atunci când trec prin situaţii de
criză îşi duc fotbaliştii după şedinţă de pupat icoane la psiholog sperând să bage mai multe goluri
în seara respectivă. Este evidentă atitudinea acestora faţă de procesul consilierii care dincolo de
faptul că acesta este un construct, nu oferă soluţii de pe-o zi pe alta la probleme ale căror cauze
sunt adânc înrădăcinate.

Dacă în trecut cercetările s-au axat doar pe relaţia antrenor-sportiv cercetările moderne au
adus în ecuaţie şi familia astfel că în acest moment putem vorbi despre o relaţie simbiotică între
cei trei membri ai acestui triunghi dramatic indiferent de faptul că acolo pe podium se afla numai
atletul, tenismenul sau şahistul. În general antrenorii considera că părinţii au o influenţă pozitivă
asupra sportivilor, lucru confirmat într-un studiu[5] în rândul antrenorilor de tenis ascendentul
familiei fiind cuantificat într-un procent de 70%. După cum se pare însă tehnicienii sportivi sunt
mai îngrijoraţi de acea minoritate care creează dificultăţi iar în viziunea lor problemele părinţilor
se leagă de faptul că:

a. au cerinţe şi aşteptări foarte înalte pentru investiţiile financiare făcute

b. implicarea prea mare în viaţa personală a sportivului poate influenţa negativ

c. aceştia încearcă să îşi antreneze copiii în afara şedinţelor de antrenament

În cele ce urmează vom face o sinteză a interacţiunilor, problemelor, rolurilor şi a

comportamentelor ce dinamizează acest triunghi, cu părţile bune sau rele, elaborând câteva
recomandări pentru fiecare în parte implicată atunci când este cazul.
 Interacţiuni comportamentale afişate de părinţi vis-à-vis de sportiv

POZITIVE NEGATIVE

 disciplinează copilul în privinţa  etalează o orientare bazată pe

comportamentelor dezirabile; obiective
 afişează a abordare echilibrată,  este negativist şi chiar tiran
suportiva şi lipsit de autoritate  pune presiune pe victorie şi
exarcerbata; perfomanta
 furnizează suport financiar  ia sportul mult prea în serios
 rămâne calm şi îşi controlează  se implica exagerat şi vrea să
emoţiile controleze totul
 sacrifica timp şi efort pentru copil  îşi compara copilul cu alţi jucători
 se fixează pe pefomanta nu pe  îşi distrage copilul pe parcursul
obiective meciului
 asigura dragoste şi grijă
necondiţionată
Consecinţe:
Consecinţe:
 creşte presiunea pe sportiv
 copilul devine o persoană mai
 cultiva inhibiţia jucătorului
bună
 lipsa de motivaţie
 consolidează prieteniile şi
 distrage atenţia jucătorului în meci
beneficiile sociale
 obiectivele sunt realiste, rămâne
cu picioarele pe pământ
 are experienţe pozitive
Interacţiuni Parinte-Antrenor

POZITIVE NEGATIVE
  are încredere în antrenor  interferează cu activitatea
 are o atitudine suportiva faţă de antrenorului
acesta  distrage antrenorul
 furnizează suport logistic şi  subminează autoritatea acestuia
materiale  schimba des antrenorii
 creează probleme de comunicare
cu antrenorul
 are aşteptări punând presiune pe
acesta

Principii şi strategii ce trebuiesc

aplicate de către părinţi şi antrenori:

 relaţia dintre antrenor şi părinte

depinde de vârstă, experienţa şi
maturitatea antrenorului;
 părinţii trebuie să se concentreze
pe dezvoltarea copilului şi, mai
ales, pe aptitudinile necesare în
viaţă
 antrenorii trebuie să empatizeze şi
să înţeleagă părintele
 antrenorii trebuie să seteze roluri
şi graniţe pentru părinţi şi jucători
Recomandări ce vizează strict antrenorii:

 identifica şi exprima obiective şi

aşteptări clare atât pentru jucători
cât şi pentru părinţi;
 implică-te în educarea părinţilor şi
iniţiază şedinţe educare;
 comunica liber şi eficient cu
părinţii
 implica părinţii
 Atitudini şi comportamente ale părinţilor în viziunea copiilor

POZITIVE NEGATIVE

 furnizează suport financiar

 furnizează suport logistic
 supraaccentueaza importanţa
 furnizează oportunităţi de a
victoriei
practica sportul
 aşteptările vis-à-vis de propriul
 asigura suport socio-emotional
copil sunt nerealiste
 asigura dragoste şi suport
 preia rolul antrenorului fără a fi
necondiţionat
specialist în ramura respectivă
 face sacrificii pentru că propriul
 critică copilul
copil să reuşească
 răsfaţa prea mult copilul
 subliniază importanta
 forţează copilul să practice sportul
antrenamentului intens
respectiv
 asigura un feedback pozitiv
 îi spune copilului să nu piardă
copilului
împotriva altora mai puţin
 exercita o presiune uşoară asupra
îndemânatici
victoriei
 se ceartă cu arbitrii
 împinge de la spate copilul într-un
 nu îşi controlează emoţiile
mod benefic
 egoul părintelui este determinat de
 foloseşte tehnici motivaţionale
perfomanta copilului
 are cunoştinţe minime şi înţelege
ramura respectivă
 modelează valorile
 asigura o disciplină
corespunzătoare unui sportiv de
perfomanta
Atitudini şi comportamente ale părinţilor în viziunea antrenorilor

POZITIVE NEGATIVE

 asigura suport necondiţionat  părinţii trăiesc prin copii

pentru propriul copil  obiectivele părinţilor nu sunt
 modelează personalitatea sportivă aceleaşi cu cele ale antrenorilor
 a copilului  doreşte rezultate pentru a-şi scoate
 recunoaşte importanta obiectivelor investiţia
pe termen lung  părintele habar nu are despre
 îi respecta pe ceilalţi părinţi, sportul în sine
antrenori şi jucători  părintele ignora cerinţele
 îi comunică direct şi în particular antrenorului
antrenorului îngrijorările legate de  părintele se plânge de antrenor
cursul antrenamentelor sau a  părintele subminează disciplina
competiţiilor impusă de antrenor
 lipsa de respect faţă de antrenor
 părintele nu are încredere în
antrenor
 părinţii şi antrenorul nu se cunosc
 filosofia şi valorile părintelui sunt
incongruente cu cele ale
antrenorului
 lipsa unei comunicări oneste
 părinţii nu susţin decizia
antrenorului
 părinţii nu respecta programul de
pregătire

Concluziile ce se pot trage pe seama observaţiilor de mai sus conduc la ideea că

antrenorii trebuie să dezvolte căi de comunicare excelente cu părinţii şi jucătorii astfel încât
fluxul informaţional să nu fie distorsionat ceea ce ar avea un impact devastator atât asupra
carierei sportivului cât şi propriului renume. Însă cum pe drumul perfomantei sportive sunt
angajaţi şi părinţii, iar din experienţă proprie precum şi a altora, problemele apar din formarea a
mici bisericuţe în cadrul clubului, fiecare dorind să-şi promoveze interesele fără a ţine seama de
aşteptările copilului ori de cerinţele sau interesele atât a celorlati părinţi cât şi a antrenorului.

Personal ori de câte ori îmi apare la club un părinte care doreşte să îşi înscrie copilul la
şah înainte de a fi interesat de prezenţa sau lipsa unor competente specifice la cel mic sunt mai
curios de ceea ce numesc “capacitatea de perfomanta a părintelui” iar în urma interviului mă
decid unde îl încadrez pe tânărul sportiv după faza de iniţiere şi de acomodare. Ideea de la care
 plec este strâns legată de invesţiile logistice şi materiale pe care le suporta clubul vis-à-vis de
copil iar în situaţia economică actuala drămuirea resurselor trebuie făcută cu maximă
responsabilitate. Nu de puţine ori se investesc bani, timp şi încredere iar la primul semn de
plictiseală sau frustrare din partea îngeraşului părintele îl retrage din secţia respectivă
plimbându-l la următoarea ramura. Din acest motiv nu este lipsit de importantă că antrenorul să
furnizeze informaţii şi să responsabilizeze familia sportivului cu privire la rolul, atribuţiile,
responsabilităţile şi atitudinile părinţilor în fiecare fază de dezvoltare aşa cum sunt descrise în
tabelul de mai jos.

Etapele Comportamente dezirabile ale părintelui

 asigura transport
 provoacă dezbateri inteligente despre ramura
respectivă
 asigura suport la nivel general
 se implica în ramura sportivă
 asigura suport emoţional
 asigura asistenţă financiară
Faza de iniţiere în ramura  asigura oportunităţi şi resurse
sportivă  accentuează participarea la cât mai multe competiţii

Vârsta sportivului: 4,6 - 9,4  autocontrol emoţional

ani  feedback pozitiv

 nu pune presiune prea mare
 asigura informarea de bază a copilului legat de sport
 sprijină dezvoltarea fizică şi psihică a copilului
 face sacrificii în plan personal pentru copil
 accentuează latura distractivă a sportului
 se concentrează pe susţinerea unui antrenament
intensiv
 păstrează echilbrul între viaţa sportivă şi cea extra-
sportiva
  face din tenis o experienţă familială
 asigura un mediu familial echilibrat şi suportiv
 subliniază experienţele de viaţă prin lecţiile de tenis

 promovează eustresul în copil

 nu stresează inutil copilul în timpul jocului
 afişează o atitudine echilibrată
 asigura resurse şi oportunităţi de dezvoltare
 încurajează copilul înainte de meci
 asigura suport financiar şi logistic
Faza de dezvoltare  asigura transportul

Vârsta sportivului: 10,1 -  face uz de tehnici motivaţionale când copilul este

14,5 ani descurajat

 furnizează informaţii suplimentare legate de sport
 promovează discuţii inteligente despre sport
 păstrează un echilibru între cerinţele sportive şi cele
educaţionale
 promovează concepţia de “a munci din greu”
 îşi însuşeşte noţiuni de psihologie sportivă
 ajuta la fixarea obiectivelor
 dezvolta filosofia de viaţă a copilului

 asigura suport la nivel general

 asigura suport logistic
 asigura asistenta managerială
Faza de perfomanta/înalta
 asigura asistenţă financiară
perfomanta
 părintele are încredere în copil
Vârsta sportivului: 15<  asigura suport emoţional
 asigura transportul
 afişează echilibru emoţional
 devine mai puţin implicat în antrenament şi competiţii
 este optimist
  îşi ajută copilul în activităţile educaţionale
 îl ajuta să ia decizii bune
 promovează principii etice
 promovează bună dispoziţie
 are o relaţie excelentă cu antrenorul
Adaptare după: Understanding the Role Parents Play în Junior Tennis Success (studiu
IFTSOYS) -Daniel Gould, Larry Lauer, Cristina Rolo, Caroline Jannes şi Nori Sie Pennisi, 2005

Indiferent de rolul pe care îl jucăm în viaţa sportivului, antrenor, părinte, consilier,

manager, sponsor, etc, este esenţial să înţelegem că ne aflăm în aceeaşi barcă cu el şi că avem
responsabilitatea să tragem la vâsle în aceeaşi direcţie şi tempo cu acesta, altfel riscăm atât noi
cât şi el să eşuăm pe ţărm lamentabil aruncând pe Apa Sâmbetei timpul, speranţele şi banii
investiţi.

3. STRATEGII DECIZIONALE ÎN FAZELE DE TRANZIŢIE ALE CARIEREI

După cum am spus şi în prima parte ale acestui capitol dincolo de delimitările
conceptuale ale fazelor de dezvoltare ale carierei o importanţă majoră o ocupa identificarea
etapelor tranzititorii din cariera sportivă a unui jucător. Fără o analiză responsabilă sau cu vreo
atitudine “ei las’ că se rezolvă de la sine” riscăm să luăm decizii “după ureche” cu un impact
devastator asupra parcursului profesional al copilului. În cele ce urmează vom trece în revista
câteva strategii analiză a acestor faze precum şi cele mai răspândite strategii decizionale.

O primă metodă de analiză a unei faze de tranziţie îi aparţine B. Hompson, cercetările

sale având ca punct de plecare teoriile ce vizează dezvoltarea carierei pe tot parcursul vieţii ale
lui Super (1976), Gergen (1977), Levinson (78) şi Sugarman (1978, 1986)[6]. În procesul de
consiliere specialistul trebuie să identifice caracteristicile şi strategiile de coping ale clientului în
următoarele faze:

1. primul şoc

2. adaptare provizorie
 3. contradicţiile interne

4. criză internă

5. reconstrucţia şi recuperarea

Deşi pare că analiza are un caracter mai mult retrospectiv decât unul profilactic este
foarte posibil ca individul să apară într-una din faze (cu cât mai la început cu atât mai bine) şi
odată ce a fost identificată să poată fi ajutat să înţeleagă dinamica procesului şi dezvolte strategii
de coping. După cum lesne se poate observa se are în vedere doar aspectul psihologic în
defavoarea celui de natura profesională însă este foarte adevărat că drama se consuma în haosul
creat în spaţiul intrapsihic iar din momentul în care tehnicile consilierii psihologice şi filosofice
intra în acţiune clarificând valori, misiuni sau priorităţi tot ce ţine de asistenta vocaţionala
reprezintă o urmare firească a reconstrucţiei şi recuperării. Autorul considera că perioada medie
a intervenţiei se întinde între 6 şi 12 luni iar abordarea instrumentală a cazului este una de natura
holistică.

Acest model conţine totodată principiile pe care s-a clădit o ramură nouă a ştiinţelor
socio-umane: psihologia tranziţiei însă momentan nu se bucura de recunoaşterea lumii
academice; personal sesizez anumite afinităţi între această teorie şi sistemul dezvoltat de Kűbler-
Ross cunoscut ca şi “procesul de doliu psihologic” ale cărui faze sunt: negarea, furia, negocierea,
depresia şi acceptarea.

Cel mai răspândit model între specialiştii consilierii psihologice şi vocaţionale este cel
propus de Schlossberg în 1984, menţionat în finalul primului subcapitol, şi prezentat de Andreea
Szilagyi în lucrarea să “Manualul consultatului în cariera”, autoarea sugerând elaborarea unui
scenariu în urma analizei după următorul model:

1. SITUAŢIA

 Cauză: care a fost cauza situaţiei?

 Timpul: când s-a produs evenimentul respectiv şi este legat de altul (de exemplu
pensionarea)

 Durata: permanenta, temporară sau recurenta?

 Experienţe similare: s-au finaliza cu succes? Ce sentimente aţi experimentat?

  Alţi factori de stres: alte probleme personale/profesionale? Lipsa suportului sau
blamarea?

 Atitudinea faţă de situaţie: pozitivă sau negativă? Oportunitatea sau experienţa

devastatoare?

2. PROPRIA PERSOANĂ (ŞINELE)

 Importanţa muncii: ce înseamnă munca pentru dumneavoastră? Identitatea legată de

muncă?

 Echilibrul între muncă şi alte solicitări

 Rezistenta sau adaptare la schimbare

 Încredere în forţele proprii: aveţi suficientă încredere în dvs pentru a face faţa unor
provocări de acest gen?

 Semnificaţia ataşat evenimentului de viaţă cu care se confrunta clientul: găsiţi un

înţeles în viaţa dvs? Simţiţi că aveţi o misiune? Puteţi considera munca o parte a
acestei misiuni?

3. ELEMENTE DE SUPORT

 Gândire pozitivă faţă de sine

 Încurajarea existenta în mediul în care trăiţi

 Informare: oameni, cărţi, materiale legate de planificarea carierei şi căutarea unui loc
de muncă

 Referinţe

 Deschizătorii de uşi, “relaţiile”

 Ajutor practic (împrumut de bani, ajutor cu transportul, scrierea unui CV, etc)

4. STRATEGII

 Răspunsuri care modifică situaţia, care oferă control: planificarea carierei, training,
căutarea unui loc de muncă;

 Răspunsuri care schimba înţelesul problemei: reconsiderarea propblemei, schimbarea

 percepţiei;

 Răspunsuri care ajuta la combaterea stresului: exerciţii fizice, nutriţie, alte strategii
personale;

Practică a arătat că din momentul în care clientul are o perspectivă globală să situaţiei
sale creşte sentimentul de control asupra propriului destin şi permite acestuia să abordeze cu
maximă responsabilitate etapele ce succed această fază de analiză a perioadei de tranziţie.

Înainte de a trece prezentarea unor strategii de planificare a carierei vom face o scurtă
prezentare a tehnicilor de luare a deciziei care pot fi folosite cu succes în orice moment al
consilierii fie că este cea de identificare şi analiză a etapei de tranziţie sau cea de elaborare şi
implementare a planului de acţiune.

TEHNICI DE LUARE DE DECIZIILOR

Analiza Pareto Această tehnică te ajută să identifici în ce domeniu trebuie să faci

schimbarea.

Ideea de bază este aceea că făcând 20% din muncă vei genera 80%
din avantajele obţinute din întregul volum de efort depus. Cu alte
cuvinte după ce însiri schimbările pe care vrei să le faci trebuie să le
grupezi pe cele care îţi va impacta major viaţa (adică o schimbare a
stilului de viaţă de exemplu îţi va da un surplus de energie ce îl poţi
valorifica în alte aspecte ale vieţii)

Mind Map-urile În acest caz îţi poţi folosi întreaga capacitate de creaţie identificând
toate opţiunile posibile, conforme sau neconforme, construind o hartă
conceptuală asemeni unui copac.

După ce ai epuizat toate soluţiile poţi creea relaţii între elementele

hârtii sau să le grupezi obţinând o imagine de ansamblu a problemei
precum şi a opţiunilor sau oportunităţilor pe care le ai la dispoziţie.

PMI Această tehnică a fost dezvoltată de Eduard de Bono iar majusculele

poartă semnificaţia: Plus/Minus/Implicaţii. Este suficient să faci un
 tabel cu trei coloane şi să enumeri următoarele caracteristici:

PLUS – aspecte pozitive ale situaţiei/deciziei

MINUS – aspecte negative

INTERESANT – urmări sau posibile rezultate obţinute în urma

implementării deciziei

SIX THINKING HATS Având acelaşi creator ca şi tehnică de mai sus această strategie
creativă îţi permite să observi situaţia din mai multe perspective cu
(metoda pălăriilor)
ajutorul unor pălării de culori diferite.

Pălăria albă: sintetizează informaţiile pe care le ai la dispoziţie şi

vezi ce concluzii poţi extrage; cauta corespondete între ele.

Pălăria roşie: etapa intuiţiei, fă uz de emoţii şi semnale corporale

legate de informaţiile de mai sus. Anticipează de exemplu cum ar
putea reactioana oamenii din punct de vedere emoţional.

Pălăria neagră: gândeşte la părţile negative ale situaţiei; fii defensiv

şi precaut de orice consecinţă a deciziei sau situaţiei.

Pălăria galbenă: este momentul să dai dovadă de optimism şi să

observi beneficiile.

Pălăria verde: cauta şi alte soluţii creative la problema ta; poţi apela
de exemplu şi la o mică şedinţă de brainstorming.

Pălăria albastră: reprezita o viziune integratoare asupra soluţiilor şi

alternativelor. Dacă nu există unanimitate poţi merge din nou la
oricare dintre celelalte pălării să strângi informaţii suplimentare.

Analiza SWOT Provenită din domeniul managementul proiectelor această tehnică

poate fi folosită cu succes identificând rând pe rând următoarele
planuri ale problemei cu care ne confruntăm:

Strenghts: listarea aspectelor interne pozitive. Care sunt avantajele

proprii? Le ce te pricepi cel mai bine? Ce văd alţii la tine ca fiind
punctele tale forte?
 Weakness: listarea aspectelor negative. Ce anume poţi îmbunătăţi la
tine? La ce nu te pricepi? Ce ar trebuie să eviţi?

Oportunităţi: ce şanse pot apărea. Unde ar putea apărea bune

oportunităţi pentru tine? Care sunt tendinţele personale şi de care eşti
conştient?

Ameninţări: Cu ce obtacole te confrunţi? Ce fac concurenţii tăi? Care

sunt caracteristicile specifice schimbării locului tău de muncă? Ai
probleme financiare?

Analiza de scenariu: Această tehnică este o analiză a simulării implementării deciziei iar
“ce s-ar întâmpla elementul cheie îl reprezintă o evaluare cantitativă şi un calcul prin
dacă?” iteraţie până când soluţia rezultată este cea mai aproape de viziunea
noastră.

Fără a avea pretenţia că am epuizat tehnicile ce le putem folosi în fundamentarea şi

luarea deciziilor mult mai important este procesul în sine; o abordare strategică a fazei de
tranziţie ce începe cu analiza ei şi continuă cu evaluarea propriei persoane în încercarea de a
inventaria registrul de competenţe şi aptitudini personale şi profesionale se dovedeşte a cea mai
optimă cale de identifica obiectivele precum şi resursele de care dispune individul la momentul
respectiv. În principiu, un plan de consiliere (conform Andreei Szylagyi) conţine următorii paşi:

1. Construirea relaţiei: consilierul face uz de abilităţile sale interpersonale pentru a

construi o alianţă terapeutică.

2. Evaluarea: se identifica şi formulează problemele, abilităţile transferabile sau

interesele clientului.

3. Epowerment şi stabilirea obiectivelor: consta într-o primă fază în identificarea şi

accentuarea calităţilor clientului iar apoi în stabilirea unor obiective folosind
tehnicile pe care le vom descrie în rândurile ce urmează.

4. Intervenţia: în funcţie de orientarea consilierului (umanista, cognitiva,

comportamentala, sistemică, s.a.) acesta poate face apel la un repertoriu vast de
tehnici şi metode prin care se pun în practică soluţiile găsite.
 5. Finalul: acesta este la fel de important ca oricare din etapele descrise mai sus iar
după unii autori finalizarea procesului apare atunci când consilierul şi clientul
considera că problema este rezolvată sau când individul dobândeşte control
asupra problemei şi manifesta un grad sporit de autonomie.

6. Follow-up: menţinerea contactului cu clientul nu este neapărat necesară însă în

condiţiile în care nu există o dependentă emoţională a clientului feedback-ul
oferit consilierului poate reprezenta o resursă importantă pentru o autoevaluare
eficienta.

Stabilirea obiectivelor şi elaborarea planului de viaţa sunt probabil cele mai

importante aspecte ale consilierii iar dacă ar fi să folosim o metaforă nu se poate găsi altă
mai expresivă decât cea folosită de către Brian Tracy: “planul de zbor”. Imaginaţi-vă că
sunteţi asemeni unui pilot de avion care se pregăteşte să decoleze iar succesiunea logică a
operaţiilor se desfăşoară după următorul algoritm:

1. Decide-te unde vrei să ajungi! Stabileşte destinaţia!

2. Acţionează! Ia-ţi zborul!

3. Fii pregătit să îţi ajustezi traiectoria; fii atent la instrumentele de pe bord pentru
a preîntâmpina eventualele situaţii neplăcute.

De ce este atât de important să îţi setezi o strategie eficienta? Răspunsul ni-l dă autorul
simplu şi direct: “pentru că 99% din timp te vei afla în zbor!”

Cele mai uzuale strategii de stabilire a obiectivelor sunt:

1. Modelul RUMBAS

2. Modelul SMART

3. Modelul NLP

1. Modelul RUMBAS, descris în “Manualul consultantului în cariera”, este unul foarte

simplu de implemntat în şedinţele de orientare vocaţionala iar descrierea unui
obiectiv trebuie să fie descris conform următoarelor caracteristici:
  Realistic (Realistic) – obiectivul să fie moderat dar tangibil;

 Clar (Understandable) – acesta poate fi exprimat, comunicat către şi înţeles de

către alţii;

 Măsurabil (Measurable) – schimbarea să poată fi observată şi evaluată;

 Comportamental (Behavoiral) – obiectivul să cuprina paşi de acţiune concretă;

 Agreat (Agreed upon) – obiectivul să fie agreat şi acceptat de către cei care ar
putea fi implicaţi;

 Specific (Specific) – obiectivul poate fi descris prin unul sau mai multe
comportamente observabile, nu este general;

2. Modelul SMART reprezintă cel mai răspândit instrument în rândul consilierilor iar
primele răspunsuri la care trebuie să aflăm răspunsul este: ce, de ce şi cum atingem
obiectivul?

 S = Specific: ce doreşti să obţii? De ce este important să faci asta acum? Cum vrei
să atingi obiectivul?

 M = Măsurabil: ideea este că ceea ce nu poţi măsura nu poţi manageria şi astfel

nu poţi monitoriza succesul.

 A = Abordabil (de atins): obiectivul nu trebuie să fie mult prea exagerat ci

suficient pentru a te simţi cu adevărat motivat să îţi asumi responsabilitatea să-l
atingi.

 R = Realistic/Relevant: realistic nu este sinonim cu uşor ci mai degrabă suficient

de înalt pentru a te simţi împlinit şi satisfăcut după ce îl vei atinge.

 T = cu limită de Timp: pentru a scoate în evidenţă importanţa stabilirii unor date

scadente ale acţiunilor noastre este suficient să îl citez pe Andy Szekely:
“obiectivele sunt vise cu termene limita”.

3. Modelul NLP a fost dezvoltat de către Bob Bodenhamer iar ideea fundamentală ce se
ascunde în spatele acestuia îl reprezintă un principiu fundamental în programarea
 neurolingvistică despre cum trebuie descrisă starea dorită, adică în termeni de ceea ce
vedem, auzim şi simţim, reuşind astfel să îi dăm inconştientului nostru suficiente
repere pentru a ne călăuzi pe drumul îndeplinirii obiectivului propus.

Elaborarea unui “obiectiv bine-format” presupune parcugerea următorilor paşi:

a. Stabileşte obiectivul în termeni pozitivi.

Descrie situaţia prezentă comparând cu cea viitoare:

 Unde te afli acum?

 Unde doreşti să ajungi?

 Ce doreşti?

 Descrie ce simţi

 Cine eşti comparativ cu ce doreşti să devii?

b. Descrie obiectivul în termeni senzoriali

 Ce vei vedea, auzi sau simţi după ce îl vei îndeplini?

 Ce etape sau faze implica atingerea acestui obiectiv?

 Concentrează-te mai mult în descrierea cât mai specifică a stării dorite

 Ai divizat obiectivul în suficiente etape uşor abordabile?

 Te-ar putea depăşi sarcinile vreunei etape?

c. Precizează obiectivul într-un mod convingător pentru tine

 Eşti cu adevrat convins de obiectivul în sine?

 Te simţi atras de el?

 Generează o imagine viitoare suficient de convingătoare în stare

disociată.

d. Rulează un “Control Calitativ” verificând că e congruent şi cu celelalte

aspecte ale propriei vieţi
  Se potriveşte obiectivul în circumstanţele actuale ale vieţii tale?

 Este adecvat circumstanţelor interpersonale prezente?

 Ce îţi oferă în plus acest obiectiv faţă de ce deţii în prezent?

 La ce va trebui să renunţi pentru a atinge acest obiectiv?

 Este abordabil acest obiectiv?

 Îţi protejează sănătatea, relaţiile, etc?

e. Auto-initierea şi mentenanţa

 Ai totul sub control?

 Este auto-initiant sau poţi asigura mentenanţa procesului?

 Obiectivul trebuie să fie independent de alte persoane, să îl poţi influenţa

direct.

f. Situaţia contextuală a obiectivului

 Unde, când, cum, cu cine, etc vei atinge acest obiectiv?

 Este adaptat contextului?

g. Identifica resursele de care ai nevoie să atingi obiectivul

 Ce resurse ai nevoie pentru a atinge acest obiectiv?

 Cine vei deveni?

 Cine altcineva a mai atins acest obiectiv?

 A mai făcut cineva chestia asta înainte?

 Cunoşti cumva pe cineva?

 Ce te reţine să mergi înainte şi să îl obţii acum?

h. Procedura dovezilor

 Cum vei şti că ai obţinut ceea ce-ţi doreşti?

  Cum vei şti că ai atins starea respectivă?

Tehnicile Programării Neurolingvistice s-au dovedit extrem de eficiente în domeniul

managementului carierei iar acest model combinat cu strategiile decizionale precum şi cu cele de
analiza ale fazei de tranziţie (modelul 4S) pot conduce la o decizie fundamentată şi informată.

În cele ce urmează voi expune un model pe care l-am dezvoltat şi aplicat pe parcursul
scurtei perioade cât am lucrat în calitate de consilier şcolar; sursele de inspiraţie sunt atât din
domeniul NLP – ului precum şi cel al managementului proiectelor iar ideea ar fi ca cel mai mare
proiect este propriul destin şi că este preferabil să fii regizor decât spectator al propriei vieţi.
Atâta timp cât nu îţi planifici singur timpul fii sigur că îl vor face alţii pentru tine.

I. STABILIREA OBIECTIVULUI

1. Ce doreşti să obţii/să faci?

Obiectivele pot fi:

a) de progres personal (spiritual, identitate)

b) de progres profesional (aptitudini, competente,)
c) de altă natură (distracţie, proiecte umanitare, aventură)
Formularea obiectivelor va fi obligatorie:

 folosind persoana I (“eu voi...)

 în termeni pozitivi
 motivaţionala
 să fie realizabile, dar nu facile
 să fie prioritare
Obiectivele mai grele te vor învăţa mai multe despre tine însăţi însă mult mai important
este că acesta să fie esenţial pentru tine şi nu să eşuezi intrunul magnific.

O idee ar fi să exprimi obiectivul luând ca punct de referinţă un "mentor": "Vreau să

vorbesc în public ca Martin Luther King", "Vreau să joc şah ca Topalov" sau, în funcţie de
preferinţele proprii, " să fiu încrezător când vorbesc în faţa altor oameni"

2. Cum vei şti că l-ai îndeplinit? Care este finalitatea lui?

Acum este momentul că obiectivul să fie creionat în termeni cât mai clari (cuvinte şi
expresii senzoriale)

 Ce valori am ataşate acestui obiectiv?

 Ce dovezi voi avea că mi-am îndeplinit obiectivul?
 Când mă aştept să obţin toate acestea? (termen limită)
Claritatea exprimării obiectivului este cea mai importantă etapă; de această etapă depinde
modul cum enunţam activităţile şi modul cum alocam resursele pentru fiecare dintre ele. Valorile
(progresul, autoperfecţionarea, altruismul, etc) ataşate obiectivului sunt sursa motivaţiei
dealungul desfăşurării proiectelor. Recomandabil ar fi să facem un mind-map cu sub-proiectele
care îl compun, activităţile şi resursele necesare.

Un proiect de mare amploare este asemeni Turului Franţei... trebuie să câştigi toate
etapele intermediare. O altă metaforă ar fi situaţia în care era când musulmanii asediau
Constatinopole-ul şi trăgeau aiurea cu tunurile până când a venit un principe şi le-a sugerat să îşi
concentreze focul asupra unui singur punct. În acest stadiu vom obţine ceea ce se numesc
indicatorii de rezultat, ca de exemplu:

 voi scrie cărţi

 voi avansa profesional

 îmi va creşte forţa de joc

 voi obţine o diplomă de specializare

Componentele esenţiale ale unui proiect sunt:

a) misiunea (evoluţia personală)

b) energia proiectului (convingeri, recompense, resurse)
c) strategia (administrarea resurselor)
Fiecare proiect trebuie să aibă o finalitate concretă şi să fie generator de noi resurse şi
oportunităţi.

3. De ce vrei să atingi acest obiectiv şi cine doreşti să devii?

Această etapă va dezvălui motivul pentru care îmi doresc să mă angajez total în atingerea
acestui obiectiv.

Ce impact va avea îndeplinirea acestui obiectiv la nivel de:

 a) spiritual (misiune)
b) identitatea (personal şi profesional)
c) convingeri şi valori
d) cunoştinţe, competenţe şi abilităţi (inteligente)
e) comportament
f) mediu (cărţi, colaborări, înfiinţări şcoli, susţinerea de cursuri, etc)

Convingerile-cheie vor constitui suportul motivaţional care va susţine acest proiect

precum şi armele cu care voi lupta contra interferentelor iar identificarea nivelului de prioritate şi
necesitatea unui angajament total poate rezulta răspunzând la următoarele întrebări:

 De ce este necesar acest obiectiv?

 Ce nevoi satisface?

 Care este nivelul de prioritate?

 Cum ai descrie starea actuală?

 Cum ai descrie starea dorită?

 Care este diferenţa care face diferenţa între cele două stări?

 Dacă ai şti că nu dai greş cum ai proceda?

 Care sunt convingerile cheie pe acre le am sau de care am nevoie pentru a duce
la îndeplinire acest proiect?

Cea mai simplă metodă de a-ţi clarifica suplimentar câteva aspecte ale propriei viziuni
este să răspunzi la următoarele întrebări:

 Care este lucrul la care te pricepi cel mai bine să-l faci sau care este domeniul în
care poţi deveni cel mai bun din lume?

 Care este domeniul care te pasionează cel mai mult?

 Pentru ce te vor plăti oamenii?

4. Care sunt beneficiile şi ce recompense ţi-ai propus să-ţi oferi dupe ce vei
 îndeplini obiectivul?

Se vor preciza cât mai clar ce beneficii voi obţine în urmă acestui proiect:

 voi scrie o carte

 îmi va aduce venituri mai mari

 voi avansa ierarhic

 voi asigura resursele pentru un alt proiect

Recompensele vor fi, alături de convingerile-cheie, energia ce va alimenta acest

proiect; astfel cu cât este mai ambiţios este proiectul cu atât recompensa este mai mare.
Se va avea în vedere, de asemenea, şi recompensele pentru etapele intermediare.

5. Verificarea ecologică.

 Cine va fi implicat/afectat de implementarea acestui proiect?

 Care sunt beneficiile/necesităţile/obiecţiile lor?
 Ce se va întâmpla dacă dau greş? Am vreun plan de rezervă?
 Acest proiect este congruent cu celelalte pe are le desfăşori în prezent
(confilcte/susţinere reciprocă de resurse: bani, timp, etc)?
 Acest este intradevar integrativ şi prioritar în dezvoltarea şi misiunea mea? Se
merită să-mi asum riscurile ce le implica?
 Care sunt consecinţele pe termen lung, mediu sau scurt?

II. ELABORAREA STRATEGIEI

1. Care sunte etapele (concrete) succesive care mă vor conduce la îndeplinirea

obiectivului?

În cadrul unei şedinţe de brainstorming se vor preciza etapele îndeplinirii obiectivului

final ceea ce va constitui o hartă a drumului ce trebuie parcurs. În cazul în care nu îmi sunt foarte
clare fazele de execuţie a proiectului va trebui să extrag din strategiile altora cum au reuşit să-l
ducă la bun sfârşit. Informaţiile trebuiesc personalizate şi nu aplicate fără o filtrare prealabilă.

2. Care sunt activităţile esenţiale ce compun etapele proiectului? Ce alte

 activităţi/proiecte sunt congruente şi sinergice cu acestea?

Se va face o listă cu activităţile ce compun proiectul şi se va obţine o ierarhie a lor în

funcţie de caracteristicile următoare:

 importanta în desfăşurarea proiectului

 natura activităţilor: succesive sau paralele
Se va face o scurtă evaluare ecologică asupra conţinutului activităţilor:

 ce aspecte/consecinţe pozitive/negative ar putea avea?

 ce găsesc interesant la ea?
 cum aş putea face în mod diferit?

3. Ce resurse sunt necesare a fi alocate fiecărei activităţi?

Identificarea şi managementul resurselor:

a) resurse financiare
b) resurse umane (colaboratori, prieteni, mentori, instructori)
c) logistica (echipamente, obiecte, apartament, etc)
d) competente, abilităţi şi cunoştinţe (informaţii - cursuri, cărţi, materiale
audio/video, cursuri de specializare, practică, vizionare de traininguri, etc)
Resursele sunt, de altfel, de două feluri:

a) interne: care sunt în puterea noastră

b) externe: care depind de alte persoane

Întrebări ajutătoare:

 Ce resurse am la dispoziţie în acest moment?

 Ce resurse mai sunt necesare? Ce alte resurse aş mai fi putut lăsa pe afară?

 Care sunt cele mai importante resurse?

 Cum pot obţine resursele necesare?

  Ce alte opţiuni mai am la dispoziţie?

III. PLANUL DE ACŢIUNE

1. Într-o fisă Gannt se precizează într-o formă ierarhizata activităţile ce

compun proiectul.

Pe fişa trebuie să apară informatiile-cheie în legătură cu proiectul:

 termenul limită şi feedback-ul

 necesarul de resurse esenţiale
 recompensele

2. Se precizează în cadrul fisei durata estimativă pentru fiecare, precum şi

necesarul de resurse.

3. Se integrează strategia de execuţie a proiectului în agenda zilnică.

IV. MONITORIZARE şi FEEDBACK

În faza de proiectare se va specifica pentru fiecare etapă un termen când se va efectua un

feedback intermediar; feedback-ul nu este o critică demobilizanta ci o exprimare intuitivă în
legătură cu mersul proiectului precum şi o prelucrare a informaţiilor furnizate din analiza
indicatorilor de rezultat. Concluziile obţinute în urma analizei intermediare vor ajuta în
recalibrarea strategiei.

Chiar dacă anumite tehnici sau strategii nu sunt testate în domeniul managementului
carierei sportive acest lucru se datorează faptului că nu există o viziune strategică în rândul
antrenorilor, aceştia elaborând obiectivele sub forma unor expediente, chiar dacă necesitatea
unei planificări pe termen lung este mai mult decât o necesitate, deseori subliniată de către
specialiştii din domeniul psihologiei sportive. Nu se poate imputa mare lucru tehnicienilor din
domeniul ramurii sportive întrucât dealungul carierei copilului aceştia uneori reprezintă nişte
etape intermediare iar din acest motiv responsabilitatea trebuie preluată de către părinţi; de fapt
cronica poveştilor de succes ale marilor sportivi consemnează o implicare subtilă a unei unei
figuri parentale care a ştiut să îi asigure resursele sau să-i restabilească echilibrul emoţional
atunci când lucrurile mergeau mai puţin bine.
 Închei acest capitol exprimându-mi admiraţia pentru părinţii care şi-au sacrificat timpul,
banii şi, deseori, sănătatea pentru ca odraslele lor să devină campioni mondiali; mă gândesc de
exemplu la tatăl lui Gata Kamski care muncea ca zilier în Moscova cu pantofii rupţi pentru a
avea bani să plătească meditaţiile juniorului sau familia lui Magnus Carlsen care şi-au inchiriat
casa achiziţionând o rulotă cu care au străbătut Europa în căutarea unor concursuri pentru cel ce
la numai 18 ani a devenit numărul unu mondial în lista Elo. Această atitudine, ce poate fi lesne
exprimată printr-un termen ce provine din poker: “all în”, reprezintă probabil detaliul care face
diferenţa între o carieră normală, banală şi una de excepţie.

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
4. CARIERA SPORTIVA – STUDII DE CAZ A UNOR JUCATORI DE
PERFORMANTA IN PERIOADA JUNIORATULUI ( si chiar ulterior)

4.1. Scopul şi ipotezele cercetării

Lucrarea cuprinde cele mai răspândite teorii ale carierei unele provenind din sfera activităţii
sportive, altele din cea extrasportiva, iar scopul acesteia o reprezintă identificarea fazei de
tranziţie de la juniori la seniori, care în şah este aproape identică cu cea de trecere de la amatori
la profesionişti, şi scoaterea în evidenţă a factorilor care au fundamentat decizia de a urma pe
acasta cale sau de a se reorienta spre alte profesii.

Ipoteza generală: ne aşteptam să identificăm spre sfârşitul perioadei junioratului un moment în

care individul este pus în faţa unei decizii importante (de a continua sau nu cu şahul) iar
fundamentarea acesteia se realizează prin analiza oportunităţilor de natură economică,
academică sau socială ce apar pe perioada fazei de tranziţie.

Ipoteze de lucru:
 1. Presupunem că vom evidenţia faptul că viaţa sportivă din perioada adolescentei
contribuie la dezvoltarea unei identităţi puternice, clădită pe baza unor rezultate şi
a suportului celor din jur.

2. Presupunem că vom constata faptul că o carieră sportivă pe perioada junioratului

contribuie la dezvoltarea unor competente interpersonale ce se dovedesc utile în
activitatea profesională ulterioară.

3. Presupunem că vom constata identificarea unor competente transferabile de

natura cognitivă ce se pot dezvolta şi cizela prin intermediul şahului.

4. Presupunem că vom constata faptul că activitatea şahista practicată pe perioada

junioratului nu alterează actul educaţional furnizat de şcoală ci, mai mult, este
convergentă.

5. Presupunem că vom constata existenţa unei abordări profilactice la indivizii care

au ales să urmeze cariera sportivă, anticipând “următoarea mutare” pe care o vor
face în viaţă: tranziţia spre activitatea de antrenor.

4.2. Metodologie

Investigaţiile în vederea validării ipotezei generale au debutat prin identificarea unor

subiecţi care au fost puşi în faţa faptului de a continua cariera şahista sau să se orienteze spre alte
domenii; ulterior li s-a administrat un chestionar autobiografic (vezi Anexă) cu ajutorul căruia să
putem scoatem în evidenţă pattern-urile sociale, cognitive sau comportamentale care au
influenţat decizia fiecăruia în parte. Sursa de inspiraţie a chestionarului se afla în capitolul
dedicat acestei metode retrospectiv-longitudinala din compendiul coordonat de prof. Mihai
Jigau, Consilierea Carierei, pe care l-am modificat în acord cu subiectul dizertaţiei.

Dincolo de aspectele descriptive ale istoriei personale am căutat să identificăm cum îşi
structurează individul viziunea şi cum relaţionează cu mediul său social iar în cele din urmă ne-
am străduit să extragem reacţia emoţională a subiectului atunci când este rugat să îşi exprime
eventualele regrete legate de propria carieră.

În ceea ce priveşte sistematizarea informaţiilor ne-am propus să folosim modelul holistic

propus de către Dorothee Alfermann şi Natalia Stambulova în Career Transitions and Career
 Termination prezentat de altfel în capitolul dedicat teoriilor în domeniul activităţii sportive.

Participanţii la acest studii sunt foşti şahişti de perfomanta pe perioada junioratului şi

care dintr-un motiv să altul au decis să rămână în domeniul sportiv (3 dintre ei) sau să se
orienteze spre alte profesii (restul de 3), şahul devenind din acel moment un hobby; că grupa de
vârsta trebuie spus toţi se încadrează între 26 şi 32 de ani iar un alt amănunt foarte important este
acela că toţi sunt bărbaţi (evoluţia, criteriile, contextul sau opţiunile fiind foarte diferite în cazul
persoanelor de sex feminin).

După cum am mai spus sinteza informaţiilor se va realiza folosind o viziune holistică în
care elementul central este descrierea fiecărei etape sportive având în vedere contextul
psihosocial, caracteristicile psihologice şi vocational-academic.

FAZA DE INIŢIERE ÎN ŞAH

NIVEL/FAZE SPORTIVII EX-SPORTIVII

Nivel Psihologic: Contactul cu şahul s-a realizat în jurul Au învăţat şah de la proprii părinţi,
vârstei de 6-7 ani (mai specific respectiv tatăl lor, între 4 şi 6 ani;
Copil
cunoaşterea regulilor) iniţiativa Comportament normal pentru un
aparţinând fie unor rude, fie unor copil, unul dintre subiecţi
prieteni de familie însă sub o formă autocaraterizandu-se ca fiind uşor
sau alta aveau legături cu competiţiile timid însă fără probleme de
sportive; socializare în timp ce ceilalţi sunt
Din punct de vedere comportamental eminamente extrovertiţi;
pot fi descrişi ca fiind normali, uşor Se manifestă creionarea unei
timizi, însă din punct de vedere identităţi puternice stimulata de
intelectual sunt caracterizaţi ca fiind mediul competitiv precum şi de
mânaţi de curiozitate cu o putere de feedback-ul (pozitiv) oferit de către
asimilare/asociere peste medie cei din jur;
 Apar primele rezultate notabile încă de Apar rezultatele în fazele timpurii (5
la primele participări fapt ce i-a ani) la unii dintre ei, în celălalt caz
motivat să continue şi nu să abia în adolescenţă;
abandoneze (campioni locali sau Aptitudini cognitive peste medie ba
judeţeni deşi erau mai mici ca vârstă chiar unul dintre ei cocheteazã cu
decât ceilalţi) literatura sau matematică de la vârste
fragede;
Nivel Psihosocial Sunt sprijiniţi de familie sau de către Implicaţia familiei este semnificativă
rude să practice şahul fie datorită faptului că unul dintre
Apar primele contacte cu antrenorii de părinţi manifesta pasiune pentru
club descrise ca fiind pozitive; acest sport, fie datorită împărtăşirii
Grup de prieteni extins însă apariţia acestei afinităţi cu fratele, fie toate
şahului restrânge semnificativ timpul împreună.
de joacă cu aceştia; Reacţia grupului de prieteni sau a
Se conturează un nou grup de prieteni colegilor este caracterizată ca fiind
din sfera şahului; pozitivă însă apar primele nuanţe de
afirmare a unui rol social a unui
individ “uşor diferit”
Faza de tranziţie Apariţia unor rezultate notabile coroborate cu sprijinul familiei au facilitat
trecerea de la faza de iniţiere spre cea de perfecţionare.

FAZA DE DEZVOLTARE

Nivel Psihologic Se cizelează o personalitate puternică, Se remarca şi în acest caz afirmarea

independenta, uşor rebelă, competitivă, unei personalităţi puternice,
Copilărie -
dorinţa de afirmare puternică; autonome, competitive, uşor rebel ;
Adolescenţa
Nu au identificat crize existenţiale pe Nu au raportat crize adolescentine
perioada adolescentei ba mai mult încărcate de dramatism ba chiar
percepţia asupra acelei perioade este fiecare îşi aminteşte cu plăcere de
una încărcată de romantism; ba mai acea perioadă; într-un singur caz,
mul statutul social datorat însă mult mai târziu, a apărut o
performanţelor sportive şi implicit situaţie delicată care nu se datorează
recunoaşterea de către cei din jur au vieţii sportive ci una de natura
păstrat un nivel ridicat al stimei de sentimentală (despărţirea de prima
 sine; iubire);
Aptiudini cognitive peste medie ce au Nivelul ridicat al stimei de sine este
susţinut un parcurs academic facil prin susţinut de rezultatele obţinute, de
şcoală său liceu. Dintre acestea calitatea grupului de prieteni, de
identificăm: puterea de reprezentare, viaţa sportivă şi cea extra-sportiva,
aptitudini mnezice, puterea de de feedback-ul pozitiv din partea
concentrare şi mobilizare volitivă. familiei, profesorilor sau a
Apar hobby-uri diferite de la caz la prietenilor;
caz: fotbal, mountain-bike, arte Deşi au enumerat aptitudini
marţiale, urcatul pe munte, cititul, cognitive specifice (atenţia, memoria
jocuri de calculator, etc sau cum se exprima unul dintre ei “o
logică aparte”) impresiile lor se
concentrează mai ales pe dezvoltarea
competentelor interpersonale, statul
social aparte facilitându-le
relaţionarea cu cei din jur;
Nivel Psihosocial Familia joacă şi în această etapă un rol Familia se dovedeşte suportiva atât
important susţinând activitatea sportivă în activitatea sportivă cât şi în cea
şi implicându-se în actul educaţional şcolară susţinând atât moral şi
pe perioada şcolii generale sau a financiar cariera adolescentului;
liceului; Nivelul economic este mediu sau
Nivelul economic este în general unul peste mediu, ambii părinţi având
mediu; studii superioare şi un job relativ
Într-un singur caz atmosfera din sânul stabil;
familiei nu poate fi considerată a fi Atmosfera din sânul familiei este
pozitivă în rest mariajele sunt foarte bună, transferul de valori
armonioase, suportive; precum şi stimularea dezvoltării unei
Demn de remarcat este prezenţa unei identităţi puternice, independente,
figuri dominante în rândul familiei competitive ale adolescentului fiind
(mama) ce a facilitat transferul unor elementele cheie a educaţiei
atitudini şi valori ce se manifestă şi în furnizate de către părinţi;
viaţa sportivă a adolescentului Nu se observă o delimitare a
Cercul de prieteni este format în mare influenţei unuia dintre părinţi ci
 parte din sportivi, iar pe măsură ce anumite compatibilităţi (de exemplu,
înaintează în vârstă apare o ruptură din citez “de la tata am luat umorul, de la
ce în ce mai evidentă faţa de “vechea mama ambiţia, iar impulsivitatea de
gasca” la amândoi”)
În prezent relaţiile sunt la fel de
bune;
Cercul de prieteni este aşa cum am
subliniat şi mai sus unul de bună
calitate, stabil, oarecum mixt (şahişti
şi ne-sahisti);
Nivel Vocaţional Din punct de vedere academic Nivelul perfomantelor academice
– Academic - rezultatele variază între unul de variază de la unul mediu până la unul
Sportiv excepţie cu perfomante notabile la de excepţie (lotul olimpic de
olimpiade sau concursuri şcolare (în matematică);
două din trei cazuri) şi unul normal Într-un singur caz domeniul şcolar în
datorită faptului trecerii pe planul doi a care a excelat pe perioada
şcolii mai ales pe perioada liceului. gimanziului şi liceului (matematica)
Corpul profesoral au manifestat a devenit şi profesia de mai târziu;
înţelegere ba chiar o uşoară favorizare Lipsa de da şcoală a provocat în
datorată statului social al sportivului. anumite cazuri lacune informaţionale
Colegii de la scoala s-au dovedit resimţite pe perioada facultăţii;
suportivi cel mult neutrii; Profesorii au manifestat înţelegere şi,
Perfomanţele pe plan sportiv sunt deja la fel ca şi în celelalte cazuri, un
la nivel naţional, toţi ajungând relativ favoritism pentru sportivi;
campioni sau cel puţin medaliaţi cu Percepţia colegilor faţă de sportivi
argint sau bronz; poate fi caracterizată ca fiind un de
Programul de pregătire cuprinde “succes story”;
minim 1-2 h/zi şi putea ajunge la 8h/zi Doar într-un singur caz se remarca
în preajma marilor competiţii; în două un program constant de pregătire în
din cele trei cazuri programul de timp ce ceilalţi au raportat o
pregătire era constant în timp ce la al inconstantă evidenta, fapt ce se se
treilea varia în funcţie de dispoziţia reflecta într-o anumită “volatilitate
afectivă din ziua respectivă. sporită” a rezultatelor; această
 Demn de ramarcat este faptul că toţi evaluare este cumva subiectivă
erau sau vor ajunge în scurt timp la întrucât s-au aflat mai mereu între
cluburi de top din ţară; primii 4-5 din ţară la grupa lor;
Fiecare dintre ei manifesta un talent Caracterizându-şi antrenorii sportivii
deosebit în şah iar stilul de joc au remarcat că dincolo de un
reprezintă expresia vie a unei atitudini tehnician competent aceştia dădeau
noncoformiste, agresive, eminamente dovadă de o charisma deosebită în
tactica. relaţia cu elevii lor.
Ca stil de joc fiecare şi-l
caracterizează diferit: tactic,
poziţional său complex;
Faza de tranziţie Foarte interesant este ca în cele trei Inconstanta în rezultate coroborata,
cazuri s-a raportat o criză în preajma în cele mai multe cazuri, cu cea din
vârstei de 12 ani, criză ce s-a datorat pregătire au provocat anumite crize
lipsei unui antrenor de calitate care să ce nu par a fi fost rezolvate chiar şi
îndeplinească atât rolul de specialsit în prezenţa unui antrenor. Dacă într-
cât şi cea de mentor. Faza de tranziţie unul din cazuri se poate remarca
s-a încheiat în momentul apariţiei unui faptul că şcoala era pe primul plan în
tehnician sportiv precum şi atingerii celelalte cazuri se remarca că forţa
unor perfomante înalţe la grupa eu-lui în lipsa unui mentor/manager
respectivă. nu este suficientă să rezolve
problemele ridicate de faza de
tranziţie.

FAZA DE MĂIESTRIE/PERFECŢIONARE

Nivel Psihologic: Sintetizând autocaracterizarea precum Percepţia despre sine poate fi

şi modul cum sunt percepuţi de către rezumată astfel:
Adolescent –
prietenii sau alte persoane putem
Adult În acest lot se vede o dominaţie a
deduce următoarele:
unor personalităţi extrovertite, doar
O evoluţie sau accentuare a unei într-un singur caz prefera să nu le
personalităţi introvertite, cu mult umor exprime, cel mai probabil dintr-un
şi foarte sociabilă, introversia fiind o calcul psihologic;
consencinta practicării unui sport Motivaţia pentru şah este alimentată
 individual (“eşti doar tu cu el în fata de dorinţa de afirmare, de întărire a
tablei şi e care pe care” sau “este o statutului social dobândit precum şi
luptă a caracterelor”); dorinţa de a câştiga fiecare partida;
Dobândirea a unui autocontrol Cuvintele-cheie cu care putem
emoţional superior cizelat prin descrie atitudinea faţă de şah:
concursuri de înalt nivel, preferând să curiozitate, competitivitate şi
îşi reprime sentimentele decât să le dea plăcerea de a juca;
frâu chiar şi în experienţe de viaţă Sunt percepuţi de ceilalţi ca fiind:
uzuale; prietenoşi, “de viaţă”, de nădejde;
Seriozitate şi responsabilitate în
relaţiile cu cei din jur;
Dezvoltarea unui spirit competitiv,
lipsit de compromisuri;
Principala problemă cu care se
confrunta un sportiv de perfomanta
este regăsirea motivaţiei întrucât aşa
cum recunoaşte unul dintre ei totul se
transformă în rutină;
Nivel Psihosocial Nu cunoaşte o dinamica deosebită, Prieteniile consolidate în adolescenţă
grupul de prieteni ramând în mare se menţin şi în această fază;
acelaşi iar sprijinul familiei rămâne remarcăm o influenţă directă sau
constant. indirectă a familiei în evaluarea
opţiunilor în carieră.

Nivel Academic- În două din trei cazuri au ales În toate aceste cazuri se remarcă o
Vocational continuarea studiilor la ANEFS, ca o orientare spre ştiinţele economice
confirmare a deciziei de a rămâne în sau cele din domeniul IT sau
domeniul sportiv; în cel de-al treilea matematică.
caz alegerea filierei filologice nu
Mai mult unii dintre ei au avut ocazia
reprezintă o surpriză întrucât foarte
şi au ales continuarea studiilor în
mulţi şahişti au cochetat cu acest
afara ţării: MBA, MS sau doctorat.
domeniu.
Competente intelectuale ce s-au
În prezent toţi au diploma de antrenori
dezvoltat şi rafinat cu ajutorul
sau de profesor de şah, acestea fiind şahului:
obţinute prin absolvirea facultăţii de
 Gândirea abstractă
profil sau a Şcolii Naţionale de
 Gândirea analitică
Antrenori.
 Puterea de concentrare
Au dobândit un status inportant în  “reflexul de a crea, juca după
cadrul clubului în perioada 16-20 de plan”
ani, deci în ultima parte a fazei de  Capacitatea de rezolvare a
juniorat. problemelor;
 Gândirea profilactică
Ca şi competente cognitive sau
Capacitatea de a surprinde problema
interpersonale ce au fost cizelate prin
în ansamblu ei;
intermediul şahului aceştia au
Dintre competentele emoţionale şi
identificat:
interpersonale:
 Memoria
Atitudine pozitivă, proactiva;
 Atenţia
Atitudine centrată pe soluţii nu pe
 Rezolvarea de probleme
cercetarea motivelor;
 Autocontrol
Competitivitate crescută;
 Rapiditate în luarea deciziei
 Abilităţi psihopedagogice
 Creativitatea Ce este interesant că unul dintre
 Puterea de reprezentare subiecţi a observat şi o latură
distructivă din punct de vedere
emoţional datorită faptului că eşti
într-un perpetuum conflict şi că tinde
să te mărginească ca individ.

Una peste alta exista unanimitate în

ceea ce priveşte aplicabilitatea
competentelor sociale, emoţionale
sau cognitive enumerate mai sus în
viaţa profesională (de exemplu
“proiectarea de bussines-planuri şi
determinarea variabilelor-cheie”);
 toţi sunt convinşi că perioada
junioratului a reprezentat o
experienţă pozitivă pregătindu-i
cumva pentru viaţă.

Faza de tranziţie Nu a fost identificată exact întrucât Este mult mai clar definită aceasta
accederea la cluburi puternice din debutând odată cu intrarea la
campionatul nostru s-a produs înaintea facultate, decizia orientării spre alte
finalizării liceului, unul dintre ei domenii realizându-se ireversibil
exprimându-se foarte explicit: “poate între 20 şi 22 de ani.
că viaţa a ales pentru mine”
Justificarea deciziei are la baza
În decizia de a rămâne în domeniul următoarele argumente:
sportiv nu s-a resimţit influenta
Specializare anterioară într-un
familiei.
domeniu
Nu a existat un proces de luare a Influenta directă sau indirectă a
deciziei ci a părut mai mult ca fiind o părinţilor;
continuare logică a carierei din Scăderea timpului alocat şahului
perioada junioratului. (facultate, masterate, etc);
Scăderea rezultatelor la nivel de
seniori;
Siguranţa financiară este criteriu
foarte important în procesul
decizional;
Perspective dezolante din punct de
vedere financiar;
Efort mult prea mare în raport cu
beneficiile materiale;
Impresii negative asupra modului
cum a fost perceput şahul de către
media din România;
Apariţia unui nou val de juniori
foarte bine pregătiţi;
 FAZA DE DEZANGAJARE/TRECERE LA PROFESIONIŞTI

Nivel Profesional Toţi trei au contracte încheiate cu Toţi lucrează în afara ţării în
cluburi de top din Campionatul domeniul IT, bancar, al energiei
României. regenerabile, educaţional satisfacţiile
financiare fiind arhi-suficiente pentru
Toţi trei antrenează juniori de
un trai decent.
perspectiva atât din România cât şi din
afara ţării, unul chiar fiind angajat ca Din când în când participă la
profesor de şah. concursuri întrucât aşa cum
recunoaşte unul dintre ei “microbul
Ca şi clasificare în şah doi dintre ei
odată intrat în sânge este greu să
sunt Mari Maeştri iar celălalt este în
scapi de el”.
curs de dobândire, deşi nivelul de joc
precum şi rating-ul personal sunt la Nu au o viziune a viitorului foarte
nivelul specificat mai devreme. bine conturată întrucât acesta este
într-o oarecare măsură incert însă
Perfomanţele în şah se menţin la nivel
sunt pregătiţi să facă faţă
înalt: câştigători ai unor Grand Prix-
provocărilor.
uri, medalii la naţionale, selecţii la
echipa olimpică sau în calitate de
antrenori la loturile de juniori, etc

Nivel Psihosocial Niciunul dintre ei nu este căsătorit; Cu excepţia unuia toţi sunt căsătoriţi;
relaţiile cu familia sunt foarte bune în relaţiile cu familia sunt foarte bune.
două din cazuri, ultimul înţelegându-se
bine decât doar cu mama.

Reflecţii Fiecare dintre el este resemnat cu Regretele vis-á-vis de perioada

personale decizia de a rămâne în şah şi nu o junioratului sunt legate de
regereta, iar orizontul profesional este posibilitatea obţinerii unor rezultate
destul de clar conturat: după ce nu vor superioare pe plan internaţional însă
mai putea juca la nivel înalt se vor nu există urme de frustrare ba chiar
orienta spre antrenarea copiilor şi identificăm o nostalgie după
juniorilor. vremurile adolescenţei.

Regretul cel mare este legat de lipsa

 unui antrenor/mentor competent care
să îi îndrume între 14 şi 20 de ani.

Un alt regret este legat de faptul că nu

au avut parte de un management al
carierei sau al timpului pentru a obţine
afirmarea pe plan internaţional.

CONCLUZII FINALE

În urma analizei comparative a informaţiilor extrase prin aplicarea metodei

autobiografice putem avea o imagine de ansamblu asupra evoluţiei carierei fiecărei grupe în
parte şi astfel putem identifica anumite pattern-uri sociale, emoţionale sau intelectuale putem
extrage următoarele concluzii:

1. Nu există diferenţe semnificative din punct de vedere al evoluţiei sportive, toţi

subiecţii parcungand succesiunea logică a unei cariere la nivelul juniorilor;

2. Fazele de tranziţie au debutat la vârste diferite, pentru cei rămaşi în domeniul

sportului mult mai devreme faţă de ceilalţi (18-19 ani faţă de 20-22), evenimentul
major reprezentându-l accederea la un club puternic şi câştigarea unui status
important în cadrul acestuia;

3. Constatăm lipsa unui antrenor-mentor care să îl îndrume pe sportiv pe durata

junioratului, antrenorii cu care au lucrat în toată această perioadă deşi puteau fi
considerate modele în sine nu şi-au asumat alt rol decât cel de tehnicieni de ramura
sportivă;

4. Constatăm de asemenea intervenţii discrete ale familiei în managementul carierei

sportive, totul rezumându-se la suportul financiar şi cel emoţional;

5. Fără un management eficient al carierei care se putea face fie apelând la specialiştii
din domeniu, fie prin asumarea rolului de parinte-manager (foarte răspândit în
carierele jucătorilor de elită) nu au putut dobândi rezultate pe plan internaţional (fapt
remarcat şi regretat de către majoritatea subiecţilor);
6. Ca o confirmare a studiilor deja consacrate în literatura de specialitate practicarea
şahului dezvolta competente de natura cognitivă (atenţie, rezolvarea de probleme,
gândirea abstractă, etc), interpersonale (facilitate de statutul social) precum şi cele ce
vizează construcţia unei personalităţi independente, competitive (intrapersonale).

7. Competentele precizate anterior sunt valorificate atât în procesul educaţional pe

perioada adolescenţei (gimnaziu, liceu, facultate) însă mult mai pregnante sunt în
activitatea profesională ulterioară (fie de antrenor, freelancer, consultant sau
profesor);

8. Cariera sportivă nu alterează performanţele şcolare, ba nu de puţine ori sprijinul

primit de către profesori sau colegi se datorează statutului aparte dobândit datorită
succeselor sportive;

9. Chiar dacă au rămas în domeniul sportiv cei trei subiecţi şi-au calculat “următoarea
mutare” în cariera afişând o abordare profilactică luându-şi licenţa de antrenori
(ANEFS sau SNA) imediat ce au trecut la profesionişti; în acest mod sunt gata să
facă apel la “planul B”.

10. Decizia din perioada de tranziţie în cazul celor care au ales să schimbe domeniul de
activitate s-a fundamentat pe următoarele aspecte:

 perspectivele de natura financiară nu erau în măsură să le satisfacă un nivel de

trăi cel puţin egal cu cel pe care l-au avut pe perioada junioratului;

 clasificarea obţinută la momentul respectiv (Maestru FIDE sau Internaţional)

şi ratingul nu le puteau facilita obţinerea unor contracte avantajoase cu vreun
club de perfomanta;

 meditaţiile personale vis-á-vis de randamentul obţinut în urma efortului depus

pentru a obţine perfomante sportive au fost suficiente pentru a concluziona că
dacă vor depune un volum similar de muncă în alte domenii beneficiile
financiare sunt net superioare;

 influenta familiei s-a accentuat în acea perioadă fie ea directă sau indirectă,
sugerându-le cumva că e mai bine să meargă pe o cale mult mai sigură,
riscurile asumate fiind semnificativ mai mici.
 Recomandările noastre se îndreaptă în primul rând către părinţi care imediat după faza de
iniţiere trebuie să îşi clarifice ce au de făcut: să meargă pe drumul perfomantei sau să beneficieze
de oportunităţile pe care le oferă şahul în dezvoltarea cognitivă, intrapersonala sau interpersonala
a copiilor; în literatura de specialitate se accentuează latura catharsica a sportului, mai mult decât
atât, tinerii sunt indrumatia să sublimeze şi să-şi controleze agresivitatea înnăscută (mai ales la
băieţi) prin practicarea artelor marţiale, şah, tenis, înot sau oricare altă ramură. Dacă îşi vor
asuma rolul de parinte-manager atunci este imperativ să planifice cariera copilului împreună cu
un specialist urmărind în permanenţă indicatorii de perfomanta după ce planul a fost pus în
practică.

În al doilea rând antrenorii ar trebui să se implice mai mult asumându-şi mai multe
responsabilităţi, depăşindu-şi atribuţiile de simpli tehnicieni, fiind în permanenţă motivaţi să
menţină funcţionalitatea triughiului uman angajat pe durmul marii perfomante şi să sacrifice
tentaţiile obţinerii unor rezultate imediate (cum se procedează la scară largă în şahul românesc)
în favoarea unui proiect pe termen lung.

Iar în al treilea rând recomandările noastre se îndreaptă către sportivii ajunşi în fazele de
tranziţie care ar trebui să pună în balanţă riscurile, oportunităţile, beneficiile şi perspectivele ce i
se oferă în contextul respectiv întrucât după asumarea deciziei îi va fi foarte greu să îşi schimbe
profesia.

Farandoiala ca un proiect de cercetare (mult mai exaustiv decat lucrarea de fata) care sa
aiba in vedere identificarea modului cum marii sportivi au trecut prin crizele existentiale precum
si ce competente transferabile pot fi dezvoltate cu ajutorul sahului nu este numai o provocare ci
si o necesitate pentru toti cei implicati in domeniul sportului indiferent de rolul pe care il jucam
si ni-l asumam in acest scenariu existential.

 
ANEXA - CHESTIONAR AUTOBIOGRAFIC

1. Cum ai ajuns în lumea şahului? A existat vreo persoană semnificativă în acea

perioadă şi cum anume te-a influenţat?
2. Conceptul despre sine în perioada copilăriei:
 Cum te simţeai?
 Ce abilităţi şi ce slăbiciuni aveai?
 Cum reacţionau alţii faţă de tine?
3. Cât de repede aţi obţinut primele rezultate şi cum te-au impactat?
4. Descrie pe cât posibil mediul familial din perspectiva următoarelor puncte de
vedere:

 Statutul social şi economic al familiei în general;

 Care sunt relaţiile dintre părinţii tăi?
 Prin ce anume te asemeni sau prin ce eşti diferit de membrii familiei? Fă
comparaţii din punct de vedere fizic, atitudinal, comportamental şi valoric.
 Ca adolescent/copil erai mai degrabă dependent sau independent?
 Ce relaţii ai acum cu membrii familiei?

5. Şcolaritatea şi cariera:

 Atitudinile părinţilor, profesorilor, prietenilor, antrenorului şi ale tale cu privire

la şcoală şi cariera.
 Ai avut performanţe deosebite la şcoală (medii mari, olimpiade, etc)
 Cum crezi că te-a ajutat şahul pe parcursul şcolii (competente cognitive, relaţii
interpersonale, statut social, etc)

6. Perioada adolescenţei:

 Cum ai trecut prin perioada de criză a adolescenţei?

 Creionează pe cât posibil profilul social din acea perioadă: grup de prieteni,
hobby-uri, activităţi extra-sportive, etc
 Au existat evenimente plăcute sau neplăcute care te-au influenţat în alegerea
carierei?

7. Palmaresul sportiv pe perioada junioratului:

 Care au fost cele mai semnificative performanţe sportive parcursul perioadei

junioratului (începând chiar cu grupele mici)?
 Ai manifestat constantă sau ai avut suişuri şi coborâşuri?
  Ai putea specifica cauzele unor eventuale variaţii?
 Cât de mult lucrai în vederea atingerii obiectivelor competiţionale?
 Cum ţi-ai descrie antrenorul cu care ai atins cele mai mari performanţe şi ce
influenta crezi că a avut asupra ta?
 Care a fost statutul tău în cadrul clubului sau a echipei şi cum anume te-au
ajutat colegii sau cei din conducere?

8. Autocaracterizare psihologică şi sportivă

 Ce anume te-a motivat pe parcursul întregii carierei sportive?

‒ Convingeri
‒ Expectaţii
‒ Curiozitatea
‒ Scopuri
‒ Răsplata
‒ Statut social

 Cum ţi-ai defini stilul de joc (intuitiv, tactic, pragmatic, poziţional)?

 Cum te văd ceilalţi (persoanele de sex opus)?
 Cum te văd prietenii tăi?
 Cum crezi că eşti cu adevărat?
 Ideal, cum ţi-ar plăcea să fii?
 Îţi exprimi sentimentele sau le reprimi?

9. Decizii în cariera

 Ce funcţie, ocupaţie, profesiune ai acum?

 Când anume ai luat decizia de a continua cariera sportivă sau de a o apuca un
alt drum?
 Ce anume te-a determinat să iei decizia?
‒ Perfomanţele anterioare
‒ Familia, şcoală, prietenii
‒ Experienţe extraordinare (pozitive sau negative)
‒ Condiţiile materiale
 ‒ etc

 Ce aptitudini cognitive (atenţia, memoria, reprezentarea, creativitatea,

rezolvarea de probleme, etc), intrapersonale (emoţionale) şi interpersonale
(sociale) crezi că ţi-au fost stimulate, dezvoltate şi cizelate exclusiv prin
intermediul şahului?
 Cum te poţi folosi de aptitudinile/competentele respective în următoarea
perioadă?
 Ce regrete ai vis-a-vis de perioada junioratului?

10. Planuri de viitor

 Ce este cel mai probabil să se întâmple în viaţa ta în viitor?

 Ce reacţii ai avut înainte şi după finalizarea redactării autobiografiei?

BIBLIOGRAFIE

[1] Consilierea carierei sportive (lucrare de disertatie) – Grigore Nicolae Petre, 2011

[2] http://www.mondonews.ro - “80% dintre fotbalişti, în faliment”, 2010

[3] Dorothee Alfermann şi Natalia Stambulova - Career Transitions and Career Termination -
Handbook of Sport Psychology (ediţia a III-a) 2007

[4] Mihai Epuran, Florentina Tonita şi Irina Holdevici - Psihologia Sportului de Perfomanţã
(teorie şi practică), editura Fest 2008

[5] Daniel Gould, Larry Lauer, Cristina Rolo, Caroline Jannes şi Nori Sie Pennisi -
Understanding the Role Parents Play în Junior Tennis Success (studiu IFTSOYS), 2005

[6] Dai Williams - Life events and career change: transition psychology în practice,
http://www.eoslifework.co.uk/transprac.htm, 2008

[7] www.mindtools.com – Decision Making Techniques

[8] Brian Tracy - Planul de zbor, editura Meteor Bussines 2008

[9] http://www.goal-setting-guide.com/goal-setting-tutorials/smart-goal-setting

[10] http://www.neurosemantics.com/nlp/nlp-goal-setting-model