Elemente de biologie celulara pulpara

Tesutul pulpar
Vascularizatia pulpara
Inervatia pulpara
tesutul pulpar

 origine ectomezodermica
 functie dentinogenetica
 dentina primara, secundara, tertiara
 volumul variaza in timp (diminua)
 fenomen de imbatranire in timp
Complex pulpo-dentinar
Organ dentino-pulpar

 Pulpa & dentina – origine comuna ectomezodermica

 Tesut moale & tesut dur – conectare anatomica si

functionala pe toata durata vietii dintelui
Conexiuni Separari
 PDL ↔ pulpa  PDL / pulpa
 foramen apical  Cement
 delta apicala, canale  fibre Sharpey
accesorii Cement ↔ os alveolar
PDL si cement
 Origine mezodermica (sac dentar)
 Teaca Hertwig ↔ radacina
Celulele pulpare după gradul de diferenţiere
se împart în:

 celule tinere - celulele mezenchimale primitive

(caracter embrionar)
 celule mature - fibroblaşti
 celule înalt diferenţiate funcţional - odontoblaşti
Tesutul pulpar
- zona periferica
- zona centrala
-limite:
dentina

strat fin de fibre de colagen (van Korff )

zona periferica: stratul odontoblaştilor

zona Weil, plexul Raschkow şi o zonă bogată în

fibre de colagen

zona centrală: parenchimul pulpar

Pulpa normala
Reprodus dupa J.Nitlich si G.Zeilig
Tesutul pulpar
- zona centrala
- zona periferica

 Parenchimul pulpar
- tesut conjunctiv
- fibroblasti
- fibre colagen
- substanta fundamentala sub
forma de gel

- Plex de fibre pulpare cu numerosi

fibroblasti
Reproducere dupa J.Svejda si
O.Brazda
Tesutul pulpar
- zona centrala
- zona periferica: stratul odontoblastilor
 Zona periferica –
- rezulta prin diferentierea
fibroblastilor sub actiunea
inductoare a lamei interne a
epiteliului adamantin intern si a
tecii Hertwig

Formarea crestei dentare:

1. Epiteliul gingival
2. Organul smaltului
3. Nodul mezenchimatos
4. Tesut osos
dupa V.V.Papilian
Tesutul pulpar
- zona centrala
- zona periferica: stratul odontoblastilor

 Formarea mugurelui dentar:

1. Pedicul dentar
2. Epiteliul extern al organului smaltului
3. Epiteliul reticulat (pulpa smaltului)
4. Epiteliul intern (adamantoblaste)
5. Odontoblaste

Pulpa dentara
dupa V.V. Papilian
Odontoblastul este specific pulpei dentare

 celulă mare (20-30 μ)

 cilindrică (iniţial) sau fuziformă

 prelungiri:
- lungi, fibrele Tomes
- scurte

 număr

 organite celulare:
-nucleu
-reticul endoplasmic
-aparat Golgi
-lizozomi
Odontoblastul este specific pulpei dentare

 aspect: celulă mare (20-30 μ)

 -cilindrică (iniţial) sau fuziformă;
 prelungiri:
- lungi, fibrele Tomes, ce formează la limita
smalţ-dentină membrana externă a organului
pulpar descrisă de Forshufvud,
anastomozându-se în canaliculii dentinari cu
alte fibre.
- scurte, centripete, ce participă la formarea
zonelor Weil, interodontoblastice şi a
membranei limitante interne pulpare.
 număr: mai numeroşi în pulpa coronară, mai
ales în zona subiacentă zonei de masticaţie şi
la dinţii mai tineri;
 organite celulare:
-nucleu voluminos, ovalar sau sferic
-reticul endoplasmic şi aparat Golgi bine
dezvoltate, cu rol în sinteza proteinelor
celulare
-lizozomi, cu rol în formarea dentinei
(depozit principal al enzimelor hidrolitice:
fosfataza acidă şi alcalină)
Funcţiile odontoblastului
 funcţiile:
- dentinogeneză
- formarea de colagen, pentru matricea organică a dentinei
- asigură troficitatea dentinară prin transport de proteine
- schelet de susţinere a dentinei împreună cu fibrele Elmer şi Korff
- perceperea şi transmiterea stimulilor senzoriali de la nivel dentinar la
nivelul terminaţiilor nervoase
Vascularizaţia pulpară

 Sistemul vascular pulpar apare timpuriu, la începutul formării mugurelui

dentar, pentru a-i asigura formarea, nutriţia, dezvoltarea şi apoi întreţinerea
vitalităţii dintelui în cursul vieţii.
 Numarul vaselor de sange scade progresiv odata cu debutul dentinogenezei si
formarea pulpei
 Forma si pozitia finala a vaselor de sange se stabilesc pe masura ce se formeaza
radacinile
 Vasele “prizoniere” in cementul radicular antreneaza existenta canalelor
accesorii sau secundare

 Sistemul sangvin pulpar

- circulaţia de sistem
- microcirculaţia
Vascularizaţia pulpară
Circulatia de sistem
Arterele si venele
Arterele
 intrare:
- orificiile deltei apicale
- canalele accesorii radiculare
 dispoziţie “magistrală”
 ramificaţii
- coronare
- radiculare
 tip net terminal -monoradiculari:
 vase arciforme spre coarnele
pulpare, deasupra planşeului pulpar
sau peste puntea de dentină
interradiculară, anastomozându-se
-pluriradiculari
 traiect: periferic în raport cu
venele (tipic dentar)
Vascularizaţia pulpară
Circulatia de sistem
Arterele si venele

Venele:
 dispoziţie “magistrală”
 lumen mai mare de 2-3 ori decât al arterelor
 viteză de circulaţie a sângelui mai mic de 3 ori decât în artere( 1 cm/s)
 pereţi mai subţiri datorită tunicii medii reduse

Alte caracteristici (facultative):

 -conexiuni areterio-venoase ce uşurează fluxul sangvin pe zone mari
 -vase retrodirecţionale, cu traiect curb spre centrul pulpei ce preiau o
cantitate de sânge, evitând staza şi deci creşterea tensiunii intratisulare.
Vascularizaţia pulpară
Microcirculatia
 este asociată cu metabolismul tisular.
“Omul are vârsta capilarelor sale, ele sunt izvorul bătrâneţii” (Burger,
Schaefer).

 Are 5 elemente ce se grupează în 3 domenii funcţionale:

arteriole ↔ aflux şi distribuire sangvină

precapilare

capilare ↔ metabolism

postcapilare ↔ drenaj şi colectare sangvină

venule
Vascularizaţia pulpară
Microcirculatia

Capilarele: -
 pereţii: endoteliu şi un manşon
mucopolizaharidic
 lipsite de elemente contractile (la fel ca şi
venulele)
 dispuse într-un plex periferic foarte dens, de
o regularitate remarcabilă
 situate în zona lui Weil (subodontoblastic)
 3 tipuri:
- situate coronar şi apical, cu rol în schimburile
nutritive
- situate coronar, dar cu pori acoperiţi de o
diafragmă
- Limfatice
Vitalitatea organului pulpar este dependentă de:
-fluxul normal de sânge
-fluidul de schimb transcapilar
Inervaţia pulpei dentare

 Originea fibrelor nervoase

centrală: primul neuron al nervului trigemen (V) – ganglionul Gasser
-fibre mielinice senzitive (zona centrala)
-fibre amielinice senzitive(în zona periferică pulpară)

 vegetativă (vasomotorie):
-simpatică - plexul carotidian si ganglionul cervical superior
-parasimpatică - ganglionul otic şi ganglionul sfenopalatin
Inervaţia pulpei dentare

 se dezvoltă mai ales după naştere

 in cursul erupţiei dentare, multiplicarea fibrelor nervoase se

direcţionează în raport cu formarea rădăcinilor

 când dintele devine funcţional, fibrele nervoase – ajunse la un grad

maxim de dezvoltare – formează plexul Raschkow.
Distributie fibre nervoase senzitive la nivel
pulpar

Foramen → trunchi nervos→ zonă radiculară→ corn pulpar

О mare-5o-300 f.n. plex primar↓

fibre mici pt.vase
-preterminal subodontoblastic
(plex Raschkow)
mic - 2o-5o f.n - plex interodontoblastic amielinic
→ fibre unice - inervaţia parenchimului pulpar
Distribuţia fibrelor nervoase la nivel pulpar

SENZITIV
VEGETATIV: plex fundamental in
1. foramen→canal radicular parenchimul pulpar
trunchiuri nervoase
-mare-5o-300 f.n. -
-mic- 2o-5o f.n.
fibre unice
2. camera pulpara Fascicule de 3-6 fibre nervoase ce formează o
Plex primar al fasciculelor mari reţea:
Fascicule mici & vase de sange - cu ochiuri mari
Fascicule neramificate spre corn - aspect închis
pulpar si apoi se ramifica - fără colaterale
Plex Raschkow subodontoblastic
(mielinic si amielinic)
Plex interodontoblastic (amielinic)
Centrul organului pulpar
Rapoartele
fibrelor
nervoase cu
vasele sangvine

Sinapse multiterminale între

fibrele vegetative amielinice şi
celulele musculaturii netede
externe ale tunicii medii
vasculare sub formă de:
• anse
•filete
•corpusculi în grosimea sau
apropierea peretelui vascular.
 Rapoartele fibrelor nervoase cu fibrele Tomes:

 -încojoară fibrele Tomes în spirală

 -au traiect rectiliniu între procesul odontoblastic şi pereţii canalului
dentinar
 -se termină la suprafaţa sau în corpul odontoblastului
 -trec prin corpul celulei şi prelungirea Tomes

Există dovezi că între fibrele nervoase şi fibrele Tomes există legături

funcţionale, având ca bază morfologică îngroşarea membranei plasmatice a
ambelor structuri şi distanţa redusă dintre ele (2oo-4ooÅ).