Terapia ocupațională și ergoterapia în afecțiunile cardio-vasculare

Terapia ocupaţională este arta practică de a promova independenţa

funcţională, prin utilizarea activităţilor vieţii zilnice sau modificănd
echipamentul sau mediul cănd este necesar pentru acelaşi scop.
TO este în fond o terapie funţtională urmărind să aducă pacientul
la cel mai înalt nivel funcţional posibil pentru toate activitălile vieţii lui.
Consecinţele bolilor vasculare sunt multiple şi dezechilibrează
viaţa normală şi profesională a bolnavului. Se cunoaşte influenţa
binefăcătoare a unui program de recuperare precoce, asupra ameliorării
calităţii vieţii şi reîntoarcerii la muncă.
Cu toate acestea, în unele ţări, inclusiv în ţara noastră, aplicarea în
boala cardiovasculară a elementelor şi activităţilor de TO, se manifestă
în mod timid, în unele situaţii fiind asociată lipsei de interes. Contrar
acestor aspecte în unele ţări se remarcă rezultate încurajatoare, ce
răspund nevoilor bolnavilor, familiilor şi societăţii.
În general dar şi în special în cazul bonalvilor cardiovasculari,
activităţile sunt alese dintre tehnicile artizanale şi pot fi foarte
diversificate. Ele trebuie totuşi să răspundă imperativelor reeducării
cardiace. Muncile manuale trebuie să rămână simple în execuţia lor, să
suscite motivaţia şi dorinţa de creativitate prin caracterul lor atrăgător.
TO si ET participă, cu acest titlu, la efortul general al echipei de
recuperare pentru a minimaliza repercusiunile, totdeauna importante,
după accidentul cardiac brutal. Practicarea muncii manuale trebuie într-
un mod cu totul special să permită o pedagogie cu privire la modalităţile
de desfăşurare a şedinţelor de instruire practică. Atelierul sau spatiul de
desfăşurare este un teren potrivit pentru a învăţa dozarea
gesturilor şi a corecta felul în care ele se fac. Reducerea ritmului
de lucru, acceptarea unor pauze suficiente, recunoaşterea eforturior cu o
puternică componentă, creşterea autocontrolului, frecvenţei cardiace,
sunt tot atâtea achiziţii noi pe care pacientul le va face în decursul
şedinţelor zilnice. Bineînţeles aceste activităţi trebuie să fie compatibile
cu posibilitaţile bolnavului cardiac. Alegerea locurilor de munca este
dictata de adaptarea cardiaca, starea de sănatate de moment şi
intensitatea progresivă.
Activităţile de TO şi ET, asociate cu alte tehnici, accelerează recăpătarea
încrederii în sine, printr-o demonstraţie practică a posibilităţilor restante. Aspectul
creator al TO şi ET mobilizeazp spiritul şi suscită motivaţia pentru activitatea
fizică, ajutând astfel la neutralizarea sentimentului de devalorizare.
Exerciţiile cardio-vasculare obişnuite (alergatul, mersul pe
bicicletă, gimnastica aerobică, baschetul, plimbările, urcatul pe scări,
înotul terapeuic, vâslitul) îmbunătăţesc funcţionarea inimii, plămânilor şi
aparatul circulator, pentru a putea duce mai mulţi nutrienţi şi mai mult
oxigen la muşchi si ţesuturi. Asemenea programe de exerciţii, ard
calorii, ajutând la menţinerea unei greutăţi ideale, scad tensiunea
arterială, întăresc sistemul imunitar, reduc stresul şi riscul de diabet,
demenţa.
Activităţile adecvate bolnavilor cardiovasculari, după
LOUIS PERQUIN şi COLAB:
Faza I (prima lună)- ergoterapia în sala neamenajată
Faza II (luna a 2-a, a 3-a):
- Activităţi şezând sau uşoare în picioare
- Desen artistic sau industrial
- Decoraţiuni pe sticlă
- Mica tâmplărie
- Marochinărie
- Cartonaj
- Ţesut
- Împletit coşuri
- Croitorie
Program de antrenament:
- Activităţi din şezând sau uşoare în picioare, într-o primă etapă, apoi activităţi
mai susţinute în picioare, în ambianţa de atelier normal
- Tâmplarie, cu folosirea unor locuri de muncă mai exigente
- Deplasări cu manipulare de materiale
Faza III (după luna a 3-a)
- Activităţi relaxante în timpul liber
- Activităţi cotidiene
- Picture
- Tâmplărie
- Electricitate
- Spălat rufe, menaj
- Grădinărit

Bibliografie:
1. https://www.who.int/cardiovascular_diseases/en/cvd_atlas_01_types.pd
f
2. https://www.cdc.gov/heartdisease/docs/consumered_heartdisease.pdf