DROGURI PSIHOTROPE

În functie de acţiunea principală se împart în 2 grupe :

- euforice şi
- halucinogene.

Drogurile cu acţiune euforică determină:

- stare de transă sau excitaţie concomitent cu o alterare mai redusă sau mai pronunţată
a conştienţei ,
- stare euforică subiectivă.

Din aceasă grupa fac parte: opiu, morfina, codeina, heroina şi cocaina.

Drogurile cu acţiune halucinogenă determină:

- stare de turmentare ,
- apariţia de senzaţii vizuale, acustice, senzoriale, cu perceperea modificată a
paţiului şi timpului ,
- starea de conştienţă rămâne nealterată.

Din această grupă fac parte : LSD, hasis , mescalina, kawa- kawa , psilocibina, nuca de
betel, drogurile din familia Solanaceae.
Administrarea repetată a acestora determină dependenţă.

FARMACODEPENDENŢA = stupefiante

PSIHICÃ → drogurile halucinogene

1. Dorinţa (nu obligaţia) administrării drogului ,
2. Lipsa unei stări fizice dezagreabile după încetarea administrării drogului.

FIZICÃ → drogurile euforice

1. Cerinţa din partea organismului de readministrare a drogului ,
2. În lipsa administrării se instalează sindromul de abstinenţă.

Halucinogenele determină tulburări psihice caracteristice psihozelor manifestate prin:

1. tulburări afective : 2. tulburări intelectuale :

- anxietate, - stimulare intelectuală,
- angoasă, - iluzii, delir,
- euforie . - halucinaţii de diverse tipuri,

3. tulburări de personalitate:
- sentimentul de levitatie,
- depersonalizarea partială sau totală fizică şi psihică.
 Halucinogenele nu prezintă interes terapeutic; în această grupă fiind incluse un număr
foarte mare de substanţe care generează sau induc fenomene halucinatorii.

Acestora li s-au desemnat şi alte denumiri :

- enteogene datorită folosirii acestora în scopul vindecării, profeţiei şi comunicării cu

spiritele,

- psihotomimetice sau psihozomimetice deoarece induc perturbari importante ale

activităţii mentale, afecţiuni asemănătoare psihozelor,

- psihodisleptice care perturbă funcţionalitatea normală neuropsihică şi duc la crearea unei

lumi imaginare şi ruperea contactului cu realitatea,

- substanţe delirogene respectiv substanţe generatoare de delir,

- psihedelice (H.Osmond) adică substanţe "care fac să se manifeste spiritul" în sensul că pe

baza iluziilor, se induce chimic o experienţă cosmică, mistică, toxicul evidenţiind un
" un al şaselea simţ " şi ar permite în opinia toxicomanilor unirea cu universul, o
transcendere a spaţiului şi timpului .
Halucinogenele de natura vegetala se impart in 2 grupe :

A. Halucinogene naturale cu N în moleculă:

1. Derivaţi ai feniletilaminei:
- mescalina - 3,4 –metilendioximetamfetamina (MDMA , Ecstasy )
H3C O
O NHC H3

NH2
H3C O O C H3
OC H 3

2. Derivaţi ai indoletilaminei (cu nucleu indolic):

- bufotenina (5- hidroxi- N,N-dimetiltriptamina)
C H3
HO N
C H3

NH
- psilocina (4-hidroxi- N,N- dimetiltriptamina) si psilocibina (esterul fosforic al psilocinei )
OP O3 H 2 C H3
OH C H3
N
N
C H3
C H3
NH
NH

B. Halucinogene naturale fără N în moleculă:

- THC ( tetrahidrocanabinolul )
 CANABINOIDE

Derivaţi benzopiranici cu caracter fenolic care conţin 21

de atomi de C în moleculă.
Se găsesc în Cannabis sativa ssp. indica din familia
Cannabinaceae denumită cânepa indiană.

Marihuana sau iarba

- floarea şi tulpina de cânepă tăiate având aspectul unui ceai obişnuit cu miros specific
cânepă bătută,
- somităţile florale şi frunzele recoltate din partea superioară a plantei femele mărunţite
şi uscate se amestecă cu tutun,
- amestecul este cunoscut sub numele de ganja, grifa, habak, magiun.

Haşis sau charas

- rezina secretată de perii glandulari de pe frunzele din partea superioară a plantei,
- perii glandulari se sparg iar rezina se revarsă şi acoperă frunzele cu un film lipicios de
culoare roşu - închis,
- recoltarea se face prin scuturare sau răzuire, se usucă, apoi este comprimată sub formă
de plăci sau bastonase,
- în contact cu aerul se oxidează căpătând o culoare maronie,
- conţine până la 14% canabinoizi.
 Haşişul se fumează, se mestecă sau este consumat sub formă de batoane cu care se freacă
gingiile.

Uleiul de canabis

- este forma cea mai pură, conţine 60% canabinoizi,

- se obţine din răşina de canabis prin extragerea cu solvenţi,
- lichid uleios de culoare maroniu spre negru având acelaşi miros cu marijuana şi haşisul,
- este adăugat în cantităţi mici tutunului şi apoi fumat ,
- se administrează prin injectare sau pe cale orală.

Din punct de vedere legal : Marijuana reprezintă toate părţile plantei Cannabis sativa
aflate sau nu în vegetaţie, rezina, precum şi orice compus, sare, derivat, amestec sau preparat
din plantă , seminţe sau rezină.

Prin antrenarea cu vapori de apă se formează un lichid rosu uleios cu proprietăţi stupefiante.

Din acesta au fost izolate peste 60 de canabinoide dintre acestea doar tetrahidrocanabinolul
(THC) prezintă acţiune halucinogenă.
Planta proaspată nu conţine THC, ci acid canabidiolic care este precursor al THC-ului.

C H3 C H3

OH OH
decarboxilare
ciclizare

H3C C H3C C
C 5H11 C 5H11
HO HO
C H2 C OOH
C H2

acid canabidiolic canabidiol

C H3 C H3

ciclizare OH dehidrogenare OH

H3C H3C
O C 5H11 O
H3C H3C C 5H11
C OOH
T HC canabinol
 THC pătrunde în organism pe cale :
- respiratorie în urma consumului de ţigări cu haşiş ,
- orală.

După administrare orală :

- se absoarbe în proporţie de 90%,
- efectele apar după 30- 40‘ atingând un maxim la 3 h, după care scad în aprox. 5h
- metabolizarea la nivelul ficatului se face prin hidroxilare,
- se elimină în principal prin fecale.
- traversează bariera placentară,
- se depozitează în ţesuturi, în special cel adipos (datorita liposolubilităţii ).

THC-ul produce :

- o stare de beţie euforică însoţită de senzaţia de zbor şi plutire cu viziuni fantastice

colorate,
- la nivelul SNC-ului efecte excitante şi apoi deprimante,
- creşterea ritmului cardiac,
- deprimarea funcţiei respiratorii ,
- alterarea simţului vizual , auditiv şi olfactiv,
- afectarea memoriei de scurtă durată, memorizarea şi invăţarea.

Efectele produse sunt asemanatoare cu cele produse de intoxicatia cu LSD -25.

 Reactiile somatice includ :
- tahicardie şi hipotensiune ortostatică ,
- vasodilataţie la nivelul conjunctivei,
- tremor

THC prezintă acţiune analgezică .

Sativex - THC + canabidiol

- combaterea durerii şi spasticitatii in scleroza multipla
- se adm. sub forma de spray la nivelul cavitatii bucale

OH

Cesamet - nabilona C 6H 13
- antiemetic, O

- folosit pentru tratarea stărilor de greaţă la pacienţi cărora

li se administrează chimioterapice

Marinol - dronabinol
- antiemetic ,
- tratarea stărilor de greaţă la pacienţi cărora
li se administrează chimioterapice ,
- tratarea anorexiei la pacienţii cu SIDA ,
- risc scăzut de dependenţă fizică şi psihică.
 LSD – 25
C H3
N
C 2H5
H N
C N C H
2 5
O

dietilamida acidului lisergic

Sintetizată în 1938 de Hofmann fiind cel de-al 25 compus derivat de acid lisergic.

Prezintă unele caracteristici:

- acţiunea halucinogenă cea mai marcată (10.000 ori mai puternică decât mescalina),
doza de 1g fiind suficientă pentru 10.000 de persoane,
- efectul în cazul administrării a 0,25 mg se instalează în 40‘ de la administrare şi durează
4- 12 h dependent de starea psihică şi fizică a subiectului ,
- iniţial apare midriază , hipertensiune, creşterea frecvenţei cardiace apoi ,
- halucinaţii vizuale şi auditive şi o percepţie distorsionată a proporţiilor propriului corp ,
- deformarea noţiunii de spaţiu /timp ,
- vise colorate în rosu şi auriu ,
- dedublarea personalităţii urmată de o stare depresivă marcată ,
 Provoacă dependenţă psihică majoră → nu se foloseşte în terapie.

Proprietăţile halucinogene se datorează :

- acţiuni de agonist la nivelul receptorilor serotononinergici şi

- stimulare a celor dopaminergici,

LSD având un efect bifazic, la început serotoninergic apoi dopaminergic.

Reacţiile somatice cuprind :

- dilatarea pupilei,
- scăderea temperaturii corpului,
- greaţă,
- creşterea glicemiei şi a ritmului cardiac.

După o " călătorie" cu LSD , consumatorul poate să sufere de anxietate şi depresie acută
pentru o perioadă variabilă de timp.

Au fost raportate flashback-uri la zile,luni sau chiar ani după ultima doza administrată .
 Ololiuqui

Reprezintă seminţele speciilor Rivea corymbosa sin. Ipomoea coerulea şi

Ipomoea violacea din familia Convolvulaceae.

Drog psihotrop folosit în regiunea Mexicului.

Alcaloizi prezintă structuri asemănătoare celor din cornul de secara: amida acidului D-
lisergic (ergina), amida acidului D- izolisergic (izoergina), chanoclavina, lisergolul .

În 1962 Hoffman a identificat principalul halucinogen din Ololiuqi.

 Alcaloidul principal este ergina (amida acidului lisergic), a cărei putere halucinogenă
reprezintă o zecime din cea a LSD 25.

C H3 C H3
N N
H C ONH2
H N H N
C ONH2 H

ergina izoergina

300 de seminte au efect halucinogen ce dureaza 16 ore.

Doza halucinogena p entru ergina este de 2 mg.

Proprietăţile halucinogene sunt asemănătoare LSD 25 în plus,

- ergina produce dezvăluirea subconstientului, când intoxicatul işi reaminteşte
unele episoade uitate din viaţa sa şi le retrăieşte intens cu aceleaşi emoţii şi
sentimente ca în trecut.

Consumul în exces duce la ergotism ( forma gangrenoasă).

 Myristicae semen
Reprezinsta semintele recoltate de la
specia Myristica fragans din familia
Myristicaceae denumita nucsoara , nuci
de muscad.

Conţine compuşi cu structură de tip fenilpropanic (miristicina şi elemicina ) şi derivaţi

canabinoidici.

R 1O R1 R2
C H3 C H3 miristicina
R 2O
C H2 elemicina
OC H3

Prezintă acţiune narcotică , halucinogenă şi afrodisiacă.

În gastronomie se foloseste ca: stomahic, carminativ, aromatizant şi condiment.

Se recomandă prudenţă la folosirea nucşoarei în preparatele culinare.

 Peyotl
Reprezintă rondelele uscate (butoni de mescal)
obţinute prin secţionarea coroanei şi rădăcinii
cactusului Lophophora williamsii din familia
Cactaceae denumită rădăcina diavolului.

Butonii de mescal au fost folosiţi pentru a înlătura senzaţia de foame şi oboseală şi în

tratarea unor boli.

Tinctura a fost folosită pentru tratarea anginei pectorale , a pneumotoraxului, ca stimulent

respirator şi tonic cardiac.
H3C O

Au fost izolaţi mai mult de 50 de alcaloizi: NH2

H3C O
- fenilalchilamine până la 7% de tip mescalina şi OC H3
- derivaţi tetraizochinolinici.
mescalina

Principalul alcaloid este mescalina; a fost izolată în 1888, în 1919 fiind obţinută prin sinteză.
 Mescalina reprezintă prototipul halucinogenelor din America Centrală .

Produce efecte similare LSD- ului manifestate prin :

- halucinaţii vizuale colorate şi auditive ,

- distorsionarea percepţiei obiectelor,
- perceperea întârziată a timpului .

Doza halucinogenă este de aproximativ 10.000 de ori mai mare decât cea a LSD 25.

Mescalina produce midriaza, tahicardie , hipertensiune arterială având şi o actiune

teratogena.

Consumul de peyotl induce o toxicomanie numită peyotlomanie, caracterizată printr-o

dependenţă psihică puternică, fără dependenţă fizică.
 Psilocybe mexicana

Ciupercă halucinogenă care aparţine familiei Agaricaceae.

În limba aztecă ciuperca este denumită teonanactl ceea ce
semnifică ciuperca divină.
Aztecii foloseau Psilocybe mexicana în scop religios, de
vindecare sau de profeţie, fiind considerată sacră.

În 1956 Hofmann a izolat din teonanacatl psilocina şi psilocibina.

Efectele halucinogene sunt asemănătoare LSD-ului şi mescalinei dar de intensitate mai

mică (20 mg psilocibina este echiactivă cu 100 µg LSD).

Psilocibina acţionează ca agonist parţial asupra receptorilor serotoninergici 5-HT producând

efecte de stimulare a acestora.

Initial apare o senzaţie de dezorientare, letargie, euforie sau depresie iar reacţiile somatice
includ: agitaţie, hipertermie, ameţeală, midriază, convulsii.

Efectele depind în mare măsura de dispoziţia şi afectul subiectului.

 Kawa –Kawa rhizoma

Reprezintă rizomii şi rădăcinile recoltate de la arbustul

Piper methysticum din familia Piperaceae specie originară
din insulele Polineziei.

Conţine kawa-pirone cele mai importante fiind kawaina, dihidrokawaina, metisticina,

alături de cantităţi reduse de ulei volatil şi derivati flavonici. OC H 3

În funcţie de doza administrată prezintă efecte farmacologice diferite : O O

- la doze mici are un efect stimulent, relaxant, anxiolitic,
- dozele mari având un efect sedativ.

Extractele standardizate în kava- pirone (70 %) WS 1490 erau indicate în : kawaina

- climacterium cu stări de anxietate şi depresii,

- tulburări neurovegetative cu manifestări în sfera gastrointestinală, biliară, cardiacă.

Medicamentele cu extract din Kava- Kava sau cu kavaină au fost retrase datorită reacţiilor
adverse hepatotoxice.
 Amanita muscaria

Bazidiomicetă psihoactivă nativă în regiunile

temperate din emisfera nordică, cunoscută sub
denumirea de muscariţă, ciuperca pălarie roşie cu pete
albe sau pălăria şarpelui .

Conţine izoxazol - alchilaminele acid ibotenic şi muscimol, bufotenina, muscarina.

Bufotenina produce efecte asemănătoare mescalinei, doza toxică fiind de 50-70 mg.

Acidul ibotenic prezintă o acţiune halucinogenă, în doze de 50- 100 mg iar muscimolul
care se formează din acidul ibotenic are o acţiune halucinogenă de 5- 6 ori mai puternică.

Ingerarea unor preparate cu Amanita determină iniţial :

- tremur al membrele,
- strălucire deosebită a ochilor,
- intoxicatul este foarte voios şi începe să cânte,
- obiectele încep să pară deosebit de marii iar

după un interval de 30’ – 1h excitaţia devine tot mai marcată transformându-se într-o furie
nebună după care se instalează un somn profund cu vise fantastice.
 Amanita phalloides
Ciuperca autohtona denumită buretele viperei
care se aseamănă foarte mult cu unele ciuperci
comestibile.

Conţine:
- amanitatoxinele faloina şi faloidina,
- alcaloizi indolici cu catenă polipeptidică reprezentaţi de α, β şi δ amanitinele.

α - amanitina

Amanitinele sunt deosebit de toxice provocând:

- salivaţie, vomă, scaune sângerânde,
- contracţii musculare ,
- cianoză.
Perioada de latenţă este mare fiind de 24-72 ore.

În urma intoxicaţiei apar complicaţii manifestate prin :

- creşterea presiunii intracraniene,
- hemoragii cerebrale,
- pancreatite,
- stop cardiac ,

moartea survenind la 6-7 zile după ingerare.

Tratamentul constă în:

- administrarea de cărbune activ,
- spălături gastrice,
- corectarea acidozei metabolice şi a dezechilibrului acido-bazic,
- injecţii cu silimarină,
- transplant de ficat.