SĂNĂTATEA MINTALĂ:

TULBURAREA AFECTIVĂ BIPOLARĂ ȘI

PROVOCĂRILE ACESTEIA
REFERAT
 INTRODUCERE

Sănătatea este una din preocupările majore ale umanității. De la indivizii obișnuiți la
liderii de opinie sau cu mare putere de decizie, se poate remarca în toate domeniile de
activitate și la toate tipurile de cetățeni grija față de integritatea personală, care decurge din
menținerea stării de sănătate. În orice proiect de dezvoltare socială, în orice buget al unei țări,
preocuparea pentru menținerea sănătății este importantă.

Sănătatea se definește ca starea caracterizată prin bunăstarea fizică, psihică și socială.

Sănătatea presupune un echilibru al raportului între psihicul și fizicul ființei umane, de
asemenea, o condiție de împlinire adecvată a aspirațiilor și nevoilor sale.

Am ales această temă și anume "Sănătatea mintală: Tulburarea afectivă bipolară și

provocările acesteia", deoarece consider boala ca fiind condiția care împiedică indivizii să
funcționeze normal și să răspundă adecvat solicitărilor vieții de zi cu zi. În opinia mea, boala
psihică reprezintă incapacitatea care se definește ca o restricție în îndeplinirea sarcinilor și un
dezavantaj social indus de deficiență.

Astfel lucrarea va aborda aspecte generale legate de tulburarea afectiv bipolară și

caracteristicile bolnavilor, problematica privind reintegrarea în familie, dar și în societate a
bolnavului cu tulburare afectiv bipolară, percepția bolii, servicii acordate bolnavului în cadrul
Centrului de Sănătate Mintală și măsurile destinate acestora cum ar fi Legea Sănătății Mintale
și Drepturile bolnavului psihic.

I. DEFINIȚII DESPRE TULBURAREA AFECTIV BIPOLARĂ

Psihoza maniaco-depresivă este o boală care evoluează în crize, prezentând când

caracterul unei excitații maniacale, când al unei depresiuni melancolice, iar fiecare criză sau
puseu se termină prin vindecare. Încă din Antichitate se vorbește despre termenii de manie și
melancolie, Hipocrate făcând o analiză a fenomenologiei, caracteristici ce se regăsesc și astăzi
în manifestarea tulburării afectiv-bipolare.

Simptomatologia episodului maniacal se caracterizează prin cel puțin o săptămână de

tulburare profundă a afectivității, caracterizată de euforie și iritabilitate urmată de trei sau mai
multe simptome: grandomanie, nevoie diminuată de somn, vorbit excesiv, pierdere de idei,
distractibilitate, creșterea activității sexuale, profesionale, domestice, activități plăcute
excesive care adesea aduc consecințe dureroase.

1
 Episoadele depresive majore sunt caracterizate de pierderea plăcerii și a interesului.
Persoana experimentează o serie de simptome determinate de stare depresivă, plăcere
diminuată, scăderea în greutate sau creșterea acesteia. De asemenea, sunt prezente idei precum
scăderea stimei de sine și devalorizarea, hipersomnie sau insomnie, idei suicidare, pacientul
recurge la un plan de suicid; scăderea concentrării sau lipsa deciziei.

Dacă în cazul tulburării afective de tip maniacal putem observa o dispoziție bazală
veselă, bazată pe hiperactivitate; tulburarea afectivă de tip depresiv reprezintă opusul celei de
tip maniacal. Astfel, caracteristicile fundamentale sunt reprezentate de: comportament cu
tendințe suicidale, stare acută de tristețe însoțită de lipsa încrederii față de sine, insomnie sau
hipersomnie, modificări de natură metabolică.

II. REINTEGRAREA PERSOANELOR CU TULBURARE AFECTIV

BIPOLARĂ

Integrarea persoanelor cu tulburare bipolară nu reprezintă doar o sarcină a statului, ci

şi a întregii societăți şi a tuturor membrilor, reprezentanților şi instituțiilor acesteia.
Comportamentul diferit al bolnavului poate apărea și după o perioadă relativ normală, când
aceștia observă că ceva nu funcționează corect, iar atitudinea acestuia s-a schimbat brusc.

Pornind de la modelul bio psiho social de boală: factori de risc → boală → răsunetul
asupra personalității bolnavului → răsunetul asupra vieții sociale, putem spune că nu este
suficient doar să combatem boala, ci și să ameliorăm efectele pe care boala le are asupra
interrelației pacientului cu familia, asta determinând relația acestuia cu mediul profesional și
cu societatea și bineînțeles păstrarea sănătății mintale a acestuia.

Efectele bolii psihice sunt nenumărate, printre acestea remarcându-se în mod principal
și deosebire efectul asupra familiei. Impactul pe care boala îl are asupra familiei este unul
major, aceasta provocând fie o atitudine ce poate genera o determinare de a susține și ajuta
bolnavul, dar și de acceptare a bolii acestuia, fie o atitudine de refulare a bolii, neacceptarea
bolnavului în cadrul familiei și respingerea vehementă a acestuia. Trebuie să căutăm
confruntarea cu ei, să-i întrebăm: de ce nu au contact, dacă pacienții sunt văzuți ca
aparținându-le, dacă vor să se despartă de ei, unde simt că nu sunt luați în serios sau puși sub
presiune, ce le place, apreciază, iubesc sau refuză. Atunci când există diferite tipuri de
disfuncții în cadrul familiei, iar boala unuia dintre membrii acesteia nu este acceptată, sunt
aplicate o serie de măsuri ce au drept scop consolidarea relației dintre membrii familiei cu

2
scopul reintegrării bolnavului în cadrul acesteia, dar și a ameliorării stării de sănătatea. Există
însă și o serie de sentimente ce se instalează o dată cu aflarea diagnosticului; confuzia și
incertitudinea, nevoia de compasiune exprimată prin sentimentul de spulberare a viselor, dar
și mânia ce pare a fi izvorâtă din sentimentul că boala este urmare a unei pedepse divine.
Întreaga familie trăiește cu frica unei posibile recidivări a bolii sau gândul că se pot afla în
imposibilitatea de ai face față, adeseori aceștia simțindu-se neînțeleși și considerând boala ca
fiind o povară nemeritată, ceva ce îi diferențiază de restul și îi pune într-o postură jenantă și
rușinoasă.

Ca urmare a ceea ce am menționat anterior, putem concluziona cu ideea conform

căreia rolul familiei în viața bolnavului reprezintă un aspect extrem de important ce are în
vedere o serie de norme pe care aceștia trebuie să le aplice cu scopul satisfacerii nevoilor
bolnavului și diminuării sau chiar înlăturării definitive a riscului de accentuare a bolii.

III. PERCEPȚIA ASUPRA BOLII

Tulburarea afectiv-bipolară pare să aibă un prestigiu social negativ, iar adesea acest
lucru este resimțit ca un stigmat de către bolnav. În ciuda faptului că bolnavul cu tulburare
bipolară este singurul care își recunoaște boala, acesta poate fi influențat de reacția și
atitudinea pe care familia alături de societate o are în ceea ce privește boala, iar asta poate
conduce la un prognostic favorabil sau nefavorabil, cel din urmă culminând cu izolarea
socială a bolnavului și agravarea stării de sănătate a acestuia.

IV. SERVICII ACORDATE BOLNAVULUI ÎN CADRUL C.S.M

Boala mintală ridică probleme complexe privind expertiza capacității de muncă, întru-
cât afectează într-o mai mică măsură capacitatea productivă fizică față de capacitatea de
autoconducere privind integrarea în interrelațiile sociale și implicit în procesul de muncă. O
altă modalitate ce are drept scop integrarea persoanelor cu tulburări psihice este reprezentată
prin intermediul conceptului de reabilitare psihosocială. Aceasta se caracterizează printr-o
serie de programe special destinate persoanelor cu boli psihice. Unul din principalele
obiective ale programelor de tip reabilitare psihiatrică au în vedere următoarele aspecte:
susțin și întăresc abilitățile unui individ, integrarea în câmpul muncii, menținerea unei relații
atât în cadrul familiei, dar și cu membrii comunității, acest aspect având un grad ridicat de
însemnătate, deoarece contribuie la o bună dezvoltare a bolnavului și ajută la ținerea sub
control a bolii.

3
 Atât în Centrele de Sănătate Mintală cât și la domiciliul din comunitate, pacienții
psihiatrici vor beneficia de servicii medico-sociale de calitate și bazate pe nevoile personale.
În cadrul Centrelor de Sănătate Mintală componența echipei este formată din: medici psihiatri,
asistenți medicali, asistenți sociali, instructor de terapie ocupațională, psiholog. Rolul
membrilor ce formează echipa multidisciplinară este acela de a alcătui planul de tratament,
tehnici și strategii ce au drept scop buna funcționare a activității colectivului.

V. FUNDAMENTE JURIDICE ȘI ETICE CU PRIVIRE LA BOALA PSIHICĂ

Un aspect important este reprezentat de respectarea drepturilor bolnavilor psihici și

îndeplinirea funcțiilor de bază ce au drept scop diminuarea riscului de excluziune socială și
eliminarea factorilor potențial cauzatori de boală sau agravarea acesteia. În timp au fost
elaborate o serie de legi și fundamente ce fac referire la drepturile bolnavului psihic, acordarea
de servicii și instituționalizarea acestora, adăugându-se aspecte juridice și etice ce revin în
atribuția atât a echipei multidisciplinare, dar și a comunității. La toate acestea se adaugă și
atitudinea promptă și verticală pe care medicul psihiatru împreună cu restul echipei
multidisciplinare formată din: asistent medical, psiholog și asistent social, trebuie să o adopte
față de starea pacientului indiferent de natura acesteia: criză sau stare de cooperare.

Orice persoană care suferă de o boală mintală are dreptul să exercite toate drepturile
civile, politice, economice, sociale și culturale recunoscute în Declarația Universală a
Drepturilor Omului. Orice hotărâre conform căreia o persoană nu are capacitate juridică, nu va
fi luată în considerare decât după ce cauza va fi ascultată echitabil de către un tribunal
independent și imparțial instituit conform legislației naționale.

În concluzie, putem spune faptul că există o serie de opțiuni terapeutice ce oferă

pacienților șansa la o viață normală datorită independenței pe care acestea o acordă
persoanelor cu tulburare afectiv bipolară. Trebuie luată în considerare implementarea corectă
a legislației, astfel încât să poată fi asigurat accesul corect la tratament și la servicii sociale
integrate a celor care suferă de tulburări psihice. Din păcate, reacția societății în fața bolilor
psihice este una stigmatizantă, bolnavul psihic fiind adesea catalogat ca fiind ceva ce nu aduce
un plus în societate, ci dimpotrivă o defavorizează. Familia reprezintă principalul suport în
viața bolnavului, iar modul în care aceștia percep starea de sănătate a bolnavului poate avea
un rol determinant în evoluția sau involuția bolii.

4
 Dacă ne dorim să schimbăm opinia oamenilor cu privire la percepția pe care o au
asupra persoanelor cu tulburări psihice este nevoie de implicare atât din partea profesioniștilor
din sistemul de sănătate (medici, psihologi), urmați de autoritățile în cauză și nu în ultimul
rând de familie.

5
 BIBLIOGRAFIE

1. Coord. Nica Raluca, Hrestic Mihaela, Federiga Maria, Delcea Felicia, Ursar
Wilhemina, Batfoi Adriana – Ghid pentru organizarea si dezvoltarea echipelor
mobile de asistenta psihiatrica , Editura Liga Romana pentru Sănătate Mintala,
2009
2. Enăchescu Constantin –“ Igiena Mentala si recuperarea bolnavilor psihici”
Editura Medicala, București, 1979
3. Enăchescu Constantin- “Tratat de psihopatologie” Editura Tehnica București,
2000
4. Engel G. “The need for a new medical model A challenge for bioscience” Editura
Scenice, 1977
5. ICD – 10 „Clasificarea tulburărilor mentale şi de comportament.
Simptomatologie şi diagnostic clinic”, Editura All Educațional, Bucureşti,1998.
6. DSM-IV-TR - “Manual de Diagnostic si Statistica a Tulburărilor Mentale,“ 2000
7. Coord. Ielciu Mihai Ciomăgeau D., Tămășan S., Ile L., Sturz O., Dehelean L.-
“Reabilitarea psiho-sociala in schizofrenie si alte tulburări psihotice”- Editura
"Augusta" – Timișoara, 1999
8. Gelder. M., Gath D., Mazou R. – “Tratat de psihiatrie Oxford, Ed. a ll-a.” Editura
Asoc. Psihiatrilor liberi din România si Geneva Inițiative on Psychiatry, 1994
9. Rășcanu Ruxandra –“Psihologie medicala si Asistenta sociala” Editura Societatea
Științifica & Tehnica București , 1997
10. Ghiliarovski V.A. – “Psihiatrie - tratat“ Medicala, București, 1956.