Simpozion International EDUCATIE PRIN MISCARE 2018

INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN DOLJ
Simpozion internațional
educatie prin
mişcare
Ediția a IX-a
12.06.2018
ISSN 2457-4716
SIMPOZION INTERNAȚIONAL
Ediția a IX-a
12.06.2018
Editura GRAFIX
Craiova, 2018
Prof. Monica Leontina Sună
Prof. Nicușor Cotescu
Prof. Janina Vașcu
Prof. Puiu Oprica
Prof. Alexandru Dragnea
Prof. Carmen Ștefănescu
Prof. Alin Vancea
Prof. univ. dr. Marian Dragomir

Prof. univ. dr. Dorina Orțănescu
Conf. univ. dr. Costin Marian Nanu
Lect. univ. dr. Germina Cosma
Redactor-șef: Prof. Nicușor Cotescu

Redactor-șef: Prof. Alin Vancea
Redactori:
Prof. Fănel Vătavu
Prof. Ionică Dragoș
Prof. Adrian Stroe
Prof. Jeni Lupu-Bangă
Prof. Katerina Anghel
Prof. Mădălina Brândușoiu
Prof. Olguța Vancea
Prof. Marina Elena
Prof. Ionuț Prohasca
Colectivul de redacție nu își asumă răspunderea juridică și nu certifică faptul că un

articol / studiu avizat este un produs original realizat de autorul indicat în fișa de înregistrare.
Răspunderea juridică pentru originalitatea, unicitatea și drepturile de autor privind
conținutul articolului/studiului revin în întregime autorului.
Editura GRAFIX, România

Str. Vrancei, nr. 20
Tel.: 0763 356 496
Email: edituragrafix@gmail.com
ISSN 2457-4716
CUPRINS
COMPETIVITATEA ȘI PERFORMANȚĂ
DINAMICA CREŞTERII VOLUMULUI ŞI INTENSITĂŢII ................................................................. 10

Prof. Neagoe Adela-Mihaela ....................................................................................................................... 10
Colegiul Național Pedagogic „Ștefan Velovan” Craiova ....................................................................... 10
ANTRENAMENTUL ÎN VEDEREA OBȚINERII PERFORMANȚEI.................................................. 11
Prof. Bărbuț Daniel Laurențiu ..................................................................................................................... 11
Școala Gimnazială,, Take Ionescu”- Râmnicu Vâlcea ............................................................................ 11
Prof. Ioniță Mihai ........................................................................................................................................ 11
Clubul Sportiv Școlar - Râmnicu Vâlcea ................................................................................................. 11
ROLUL JUCATORILOR DE FOTBAL ÎN SISTEMUL 1-4-2-3-1 ......................................................... 12
Prof. Budescu Tony-Bogdan ....................................................................................................................... 12
Liceul Tehnologic Auto Craiova.............................................................................................................. 12
CONTRIBUŢII LA OPTIMIZAREA CALITĂŢII MOTRICE „VITEZA” PRIN MIJLOACE
SPECIFICE TEHNICII ŞI TACTICII JOCULUI DE HANDBAL ......................................................... 13
Prof. Dogaru Claudia ................................................................................................................................... 13
Colegiul Naţional Militar “Dimitrie Cantemir” Breaza ......................................................................... 13
ALERGĂRILE DE VITEZĂ ....................................................................................................................... 14
Prof. Epure Marius ...................................................................................................................................... 14
Liceul „George Țărnea” Băbeni ............................................................................................................. 14
Prof. Cherăscu Roxana ................................................................................................................................ 14
ANTRENAMENTUL SPORTIV. FACTORUL PREGĂTIRII PSIHICE .............................................. 15
Prof. Lakotos Ilie Ionuț................................................................................................................................ 15
Școala Gimnazială Pietari ...................................................................................................................... 15
Prof. Croitoru Iustin Adrian ........................................................................................................................ 15
Școala Gimnazială Galicea ..................................................................................................................... 15
FAIR-PLAY-UL ÎN SPORT ........................................................................................................................ 16
Prof. Laza Ileana .......................................................................................................................................... 16
C.S.S. Baia Sprie ..................................................................................................................................... 16
PREGĂTIREA TEHNICO-TACTICĂ INDIVIDUALĂ .......................................................................... 17
Prof. Claudiu Mitru ..................................................................................................................................... 17
Colegiul Național „Elena Cuza” Craiova .............................................................................................. 17
Dezvoltarea forței în pregătirea sportivilor ................................................................................................ 18
Prof. Alexe Nicolae ..................................................................................................................................... 18
C.N. „Cetate” Deva ................................................................................................................................ 18
Prof. Popescu Angela .................................................................................................................................. 18
C.N. „Mircea cel Bătrân” Rm. Vâlcea .................................................................................................... 18
FACTORII DETERMINANŢI AI FORMEI SPORTIVE ........................................................................ 19
Prof. Ene Eugenia Mirela ............................................................................................................................ 19
L.P.S. „P. Trişcu” Craiova ..................................................................................................................... 19
Prof. Ene Marian ......................................................................................................................................... 19
Şcoala Gimnazială „Ion Creangă” Craiova ........................................................................................... 19
RELAȚIONAREA ANTRENOR – SPORTIV PRIN INTERMEDIUL COMUNICĂRII .................... 20
Prof. Georgescu Gheorghe .......................................................................................................................... 20
L.P.S. „Viitorul” Pitești .......................................................................................................................... 20
Prof. Vanea Mirela ...................................................................................................................................... 20
C.S.S. Caracal ......................................................................................................................................... 20
3
COMPETITIVITATE ȘI PERFORMANȚĂ ............................................................................................. 21
Prof. Arvatu Adriana-Neli ........................................................................................................................... 21
Scoala Gimnazială Afumați ..................................................................................................................... 21
STRATEGIA INSTRUIRII COPIILOR ÎN STADIUL I – HANDBAL .................................................. 22
Prof. Manolescu Ileana-Luminița ................................................................................................................ 22
Clubul Sportiv Școlar Craiova ................................................................................................................ 22
Prof. Vlăsceanu Maria-Melania ................................................................................................................... 22
EFORTUL ÎN SCRIMĂ ............................................................................................................................... 23
Prof. Vecea Gabriela ................................................................................................................................... 23
L.P.S. „Petrache Trișcu” Craiova .......................................................................................................... 23
HANDBALUL CA SPORT DE MASA SI SPORT DE PERFORMANTA ............................................. 24
Prof. Popa Aurel .......................................................................................................................................... 24
Scoala Gimnaziala Macesu de Jos .......................................................................................................... 24
Prof. Hristea Daniel ..................................................................................................................................... 24
Scoala Gimnaziala Cerat ........................................................................................................................ 24
EDUCAȚIA FIZICĂ ȘI SPORTUL DIN PERSPECTIVA COMPETENȚELOR

(CURRICULAR ȘI EXTRACURRICULAR)
EXEMPLU DE BUNE PRACTICI. EDUCAȚIA FORMALĂ VS. EDUCAȚIA NON-FORMALĂ ... 26

Prof. Katerina-Iulia ANGHEL .................................................................................................................... 26
Școala Gimnazială „Mircea Eliade” Craiova ........................................................................................ 26
Prof. Liliana Leoni....................................................................................................................................... 26
C.N. „Frații Buzești” Craiova ................................................................................................................ 26
CONTRIBUŢIA JOCULUI DE MIŞCARE LA CREŞTEREA EFICIENŢEI ORELOR DE
EDUCAŢIE FIZICĂ ..................................................................................................................................... 27
Prof. înv. primar Bancă Angelica ................................................................................................................ 27
Școala Gimnazială „Nicolae Bălcescu”, Craiova .................................................................................. 27
PREDAREA – ÎNVATAREA ÎN EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT ......................................................... 28
Prof. Bărţăgui-Georgescu Carmen-Mariana ................................................................................................ 28
Colegiul Naţional „Carol I”, Craiova .................................................................................................... 28
EDUCAȚIA FIZICĂ ÎN DEZVOLTAREA MOTRICĂ A COPILULUI ............................................... 29
Prof. Beldiman Radu ................................................................................................................................... 29
Școala Gimnazială „Nicolae Bălcescu” Drăgășani ............................................................................... 29
Prof. Savu Adrian Nicușor .......................................................................................................................... 29
Școala Gimnazială „Take Ionescu” Râmnicu Vâlcea ............................................................................. 29
ROLUL EXERCIȚIULUI FIZIC ÎN DEZVOLTAREA FIZICĂ ARMONIOASĂ A
ORGANISMULUI ......................................................................................................................................... 30
Deaconescu Constantin ............................................................................................................................... 30
Palatul Copiilor Dr. Tr. Severin, Mehedinţi ........................................................................................... 30
PARTICULARITĂȚI DE ORGANIZARE ȘI DESFĂȘURARE A ORELOR DE EDUCAȚIE FIZICĂ
ÎN CADRUL COLEGIULUI NAȚIONAL MILITAR „ȘTEFAN CEL MARE” ................................... 31
Prof. Drehluţă Romică ................................................................................................................................. 31
Colegiul Național Militar „Ştefan Cel Mare”, Câmpulung Moldovenesc .............................................. 31
JOC ȘI MIȘCARE ÎN CLASELE PRIMARE ........................................................................................... 32
Prof. Gavrișiu Iuliana Claudia ..................................................................................................................... 32
Inspector Școlar Județean Vâlcea ........................................................................................................... 32
Prof. Nițulescu Anca ................................................................................................................................... 32
Clubul Sportiv Școlar Vâlcea .................................................................................................................. 32
4
IMPORTANŢA JOCURILOR DE MIȘCARE ÎN DEZVOLTAREA PSIHOMOTRICĂ A
COPILULUI .................................................................................................................................................. 33
Prof. Dragoș Ionică ...................................................................................................................................... 33
Prof. Valentin Terheci ................................................................................................................................. 33
Colegiul Național „Nicolae Titulescu” ................................................................................................... 33
JOCURI DE MIŞCARE ȘI TIMP LIBER .................................................................................................. 34
Prof. Marinescu Liviu Stelian...................................................................................................................... 34
Colegiul Naţional Economic „Gheorghe Chiţu” Craiova ...................................................................... 34
CONTRIBUŢIA JOCULUI DE MIŞCARE LA CREŞTEREA EFICIENŢEI ORELOR DE
EDUCAŢIE FIZICĂ ..................................................................................................................................... 35
Prof. Matei Anca Ramona ........................................................................................................................... 35
Școala Gimnazială Farcaș ...................................................................................................................... 35
DEZVOLTAREA CALITĂŢILOR MOTRICE ÎN LECŢIA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ...................... 36
Prof. Nanu George ....................................................................................................................................... 36
Colegiul Tehnic Energetic Craiova ......................................................................................................... 36
IMPORTANŢA JOCURILOR DE MIŞCARE ÎN PREDAREA EDUCAŢIEI FIZICE LA CICLUL
PRIMAR......................................................................................................................................................... 37
Prof. Roşca Aurelian ................................................................................................................................... 37
Şcoala Gimnazială „I. Gh. Duca”, Rm. Vâlcea ...................................................................................... 37
Prof. Popescu Ana Maria ............................................................................................................................. 37
Scoala Gimnaziala Nr.10, Rm. Valcea .................................................................................................... 37
EDUCAȚIA FIZICĂ ȘI SPORTUL ADAPTAT – ACTIVITĂȚI MOTRICE FORMATIVE............. 38
Prof. Elena Marina....................................................................................................................................... 38
Colegiul Național „Frații Buzești” Craiova ........................................................................................... 38
IMPORTANȚA ORELOR DE EDUCAȚIE FIZICĂ ÎN ȘCOALĂ ........................................................ 39
Prof. Anghel Andra Cecilia ......................................................................................................................... 39
Liceul Tehnologic de Transporturi Auto Craiova ................................................................................... 39
PROBLEMATICA PROCESULUI DE PREGATIRE LA JUNIORII DE 13-14 ANI.......................... 40
Prof. Staicu Alin .......................................................................................................................................... 40
ROLUL EDUCATIEI FIZICE SI SPORTULUI IN MENTINEREA SI INTARIREA
SANATATII FIZICE SI PSIHICE A ELEVULUI .................................................................................... 41
Prof. Lorena Camelia Buca ......................................................................................................................... 41
Scoala Profesionala Valea Stanciului ..................................................................................................... 41
Prof. Horia Buca .......................................................................................................................................... 41
Scoala Profesionala Valea Stanciului ..................................................................................................... 41
CONTRIBUŢIA ORELOR DE EDUCAŢIE FIZICĂ LA DEZVOLTAREA FIZICĂ
ARMONIOASĂ ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PRIMAR ................................................................................... 42
Prof. Ghiorghie Ionuț Cătălin ...................................................................................................................... 42
Liceul „Preda Buzescu” Berbești, Vâlcea .............................................................................................. 42
Prof. Croitoru Maria Diana.......................................................................................................................... 42
Școala Gimnazială Valea Mare, Băbeni, Vâlcea .................................................................................... 42
SĂNĂTATE ȘI CULTURĂ FIZICĂ
FACTORI DETERMINAȚI LA ELEVUL SPORTIV .............................................................................. 44

Inspector Școlar General Adjunct, Prof. Cotescu Nicușor .......................................................................... 44
I.S.J. Dolj ................................................................................................................................................. 44
DEZVOLTAREA PERSONALITAȚII ÎN GRUPURILE SPORTIVE ................................................... 45
Inspector Școlar General Adjunct, Prof. Janina Vașcu................................................................................ 45
I.S.J. Dolj ................................................................................................................................................. 45
5
VALORI ALE SPORTULUI........................................................................................................................ 46
Inspector Școlar General, Prof. Leontina-Monica Sună .............................................................................. 46
I.S.J.Dolj .................................................................................................................................................. 46
O INIMĂ SĂNĂTOASĂ ............................................................................................................................... 47
Inspector Școlar, Prof. Alin Vancea ........................................................................................................... 47
I.S.J. Dolj ................................................................................................................................................. 47
Prof. Olguța Vancea .................................................................................................................................... 47
Școala Gimnazială „Decebal” Craiova .................................................................................................. 47
DOZA OPTIMĂ DE ACIZI GRAȘI PENTRU SĂNĂTATE ................................................................... 48
Prof. Buican Rodica..................................................................................................................................... 48
Colegiul Național de Informatică „Matei Basarab” Rm. Vâlcea ........................................................... 48
EXERCIŢIUL FIZIC ÎN KINETOTERAPIE............................................................................................ 49
Prof. Cococeanu Dragoș .............................................................................................................................. 49
Colegiul Naţional Pedagogic „Ştefan Velovan”, Craiova ...................................................................... 49
UN ADEVĂR – DOUĂ TEORII .................................................................................................................. 50
Prof. Simona-Elena Copăcescu ................................................................................................................... 50
Colegiul Naţional „Elena Cuza” ............................................................................................................ 50
GIMNASTICA SENTIMENTALĂ DE VASILE VOICULESCU. LITERATURA ȘI SPORTUL ..... 51
Prof. Corina Andriescu ................................................................................................................................ 51
Colegiul National „Elena Cuza” ............................................................................................................ 51
PROMOVAREA SPORTULUI ÎN RÂNDUL TINERILOR PRIN INTERMEDIUL
SITE-URILOR............................................................................................................................................... 52
Prof. Alina Petronela Cotfasă ...................................................................................................................... 52
Colegiul Național “Elena Cuza” ............................................................................................................ 52
ADOLESCENTUL ȘI SPORTUL IN TIMPUL LIBER............................................................................ 53
Prof. Cune Cornelia ..................................................................................................................................... 53
Colegiul Național Militar „Tudor Vladimirescu” Craiova..................................................................... 53
BENEFICIILE SPORTULUI ASUPRA SĂNĂTĂŢII .............................................................................. 54
Prof. Gheorghiţă Cătălin .............................................................................................................................. 54
Şcoala „I.Gh. Pleşa” Almăj .................................................................................................................... 55
OLIMPISMUL - UN VEHICUL AL CIVILIZATIEI ............................................................................... 55
Prof. Grigorescu Ionel ................................................................................................................................. 55
Liceul de Arte „Marin Sorescu” Craiova ............................................................................................... 55
SĂNĂTATE PRIN MIȘCARE ..................................................................................................................... 56
Prof. Ionescu Iliana ...................................................................................................................................... 56
Colegiul ,,Ștefan Odobleja”, Craiova ..................................................................................................... 56
Prof. Lupu Bangă Jeni ................................................................................................................................. 56
Colegiul Național Pedagogic ,,Ștefan Velovan”, Craiova ...................................................................... 56
INTERACȚIUNEA SOCIALĂ PRIN SPORT ........................................................................................... 57
Prof. Irina Popescu ...................................................................................................................................... 57
Colegiul Național Militar „Ștefan cel Mare” Câmpulung Moldovenesc ................................................ 57
PIONIERELE SPORTULUI SPANIOL ..................................................................................................... 58
Prof. Mitruț Monica Alexandrina ................................................................................................................ 58
Colegiul Național „Elena Cuza”, Craiova ............................................................................................. 58
EDUCAȚIA FIZICĂ - IDEALUL EDUCAȚIONAL ................................................................................ 59
Prof. Onogea Rodica ................................................................................................................................... 59
Liceul Sanitar „Antim Ivireanu” Rm. Vâlcea ......................................................................................... 59
Prof. Gustescu Dana .................................................................................................................................... 59
Colegiul Național „Alexandru Lahovari” Rm. Vâlcea ........................................................................... 59
6
MUZICA ȘI SPORTUL, FORME DE COEZIUNE SOCIALĂ ȘI EDUCATIVĂ ................................ 60
Prof. Luminița Pavel .................................................................................................................................... 60
C.N. „Elena Cuza” Craiova .................................................................................................................... 60
EDUCAŢIA ÎN CONTEXTUL SOCIETĂŢII MODERNE...................................................................... 61
Prof. SAVU CORNELIA ............................................................................................................................ 61
Colegiul „Ștefan Odobleja” Craiova ...................................................................................................... 61
Prof. Poenaru Silvia ..................................................................................................................................... 61
Lic. Tehn. Transporturi Auto Craiova ..................................................................................................... 61
PIERRE DE COUBERTAIN SI JOCURILE OLIMPICE ....................................................................... 62
Prof. Stamate Luiza ..................................................................................................................................... 62
Colegiul Naţional „Elena Cuza”, Craiova ............................................................................................. 62
SĂNĂTATE ŞI EDUCAŢIE PRIN EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT ...................................................... 63
Prof. Stroe Adrian ........................................................................................................................................ 63
Colegiul Național Pedagogic „Ștefan Velovan”, Craiova ...................................................................... 63
MANAGEMENT DE TIMP LIBER............................................................................................................ 64
Prof. Voicu Magdalena ................................................................................................................................ 64
Școala Gimnazială Gura Văii, Bujoreni.................................................................................................. 64
Prof. Predulete Eugen .................................................................................................................................. 64
Școala Gimnazială „I.C. Constantinescu”, Roești.................................................................................. 64
STRETCHINGUL ÎN LECȚIA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI ÎN ACTIVITATEA DE ZI CU ZI ........ 65
Prof. Andrei Florin ...................................................................................................................................... 65
C.S.S. Ploiești .......................................................................................................................................... 65
Prof. Andrei Maria....................................................................................................................................... 65
C.S.S. Ploiești .......................................................................................................................................... 65
ROLUL EXERCIȚIILOR FIZICE ȘI AL SPORTULUI PENTRU PĂSTRAREA ȘI ÎNTĂRIREA
ORGANISMULUI ......................................................................................................................................... 66
Prof. Ciocionică Eliza .................................................................................................................................. 66
Școala Gimnazială „Ion Creangă”, Craiova .......................................................................................... 66
SĂRĂCIA ȘI ABANDONUL ȘCOLAR ...................................................................................................... 67
Prof. Ciocionică Mihaiela ............................................................................................................................ 67
Prof. Amzolin Veronica............................................................................................................................... 67
Școala Gimnazială „Ion Creangă”, Craiova .......................................................................................... 67
EDUCAŢIA FIZICĂ ŞI SPORTUL PENTRU SĂNĂTATE .................................................................... 68
Prof. Trușcă Claudia .................................................................................................................................... 68
Liceul de Arte,, Marin Sorescu” Craiova................................................................................................ 68
Sportul pentru toți ......................................................................................................................................... 69
Prof. înv. Primar Trușcă Adriana Maria ...................................................................................................... 69
Liceul Tehnologic Turburea, Gorj........................................................................................................... 69
EXERCITII CARE DAU REZULTATE RAPIDE IN LUPTA CU KILOGRAMELE ........................ 70
Prof. Iofcea Sorin......................................................................................................................................... 70
Școala Gimnazială „Constantin Gerotă” Calafat .................................................................................. 70
EDUCAŢIA PRIN DANS ŞI MUZICĂ ....................................................................................................... 71
Prof. Mirică Ionuț ........................................................................................................................................ 71
Colegiul Național „Frații Buzești” Craiova ........................................................................................... 71
EXERCIȚIILE FIZICE ȘI SĂNĂTATEA ................................................................................................. 72
Prof. Dumitru Valentin ................................................................................................................................ 72
Școala Gimnazială Desa ......................................................................................................................... 72
Prof. Dumitru Sorina ................................................................................................................................... 72
Școala Gimnazială Ghidici...................................................................................................................... 72
7
IMPORTANŢA ACTIVITĂŢILOR DE EDUCAŢIE FIZICĂ ÎN DEZVOLTAREA
PERSONALITĂŢII COPIILOR ................................................................................................................. 73
Prof. Vlăduţ Mădălina ................................................................................................................................. 73
Şcoala Gimnazială „Anton Pann” Craiova ............................................................................................ 73
STRETCHINGUL – METODA MODERNĂ DE TONIFIERE FIZICĂ
ŞI DESTINDERE PSIHICĂ ......................................................................................................................... 74
Prof. Mitroi Geri .......................................................................................................................................... 74
L.P.S. „Petrache Triscu” Craiova .......................................................................................................... 74
Prof. Mitroi Marian ..................................................................................................................................... 74
Școala Gimnazială Giurgița .................................................................................................................... 74
INTERDISCIPLINARITATEA ÎN PROCESUL DE ÎNVĂŢARE – PREDARE.................................. 75
prof. Voiculescu Marius Miltiade ................................................................................................................ 75
C.S.S Nr. 5 Bucureşti ............................................................................................................................... 75
prof. Voiculescu Viorica Gabriela ............................................................................................................... 75
C.S.S Nr. 5 Bucureşti ............................................................................................................................... 75
EXERCIȚIILE FIZICE - ROLUL LOR ÎN SĂNĂTATE ........................................................................ 76
Prof. Mușat Emil ......................................................................................................................................... 76
Prof. Mușat Carmen..................................................................................................................................... 76
Școala Gimnazială „Sf. Dumitru” Craiova ............................................................................................ 75
OPORTUNITĂȚI PENTRU DEZVOLTAREA BAZEI MATERIALE ÎN ȘCOLI .............................. 77
Prof. Vătavu Fănel ....................................................................................................................................... 77
Școala Gimnazială „Ion Țuculescu” Craiova......................................................................................... 77
8
COMPETIVITATEA
ȘI
PERFORMANȚĂ
DINAMICA CREŞTERII VOLUMULUI ŞI INTENSITĂŢII
Prof. NEAGOE ADELA-MIHAELA

Colegiul Național Pedagogic „Ștefan Velovan” Craiova
Cantitatea de efort pe care o depun acum în mod obişnuit sportivii de clasă internaţională era
de neconceput în anii 70 sau 80.
Se consideră ca fiind normal un număr de 8-12 sau chiar mai multe lecţii de antrena-
ment/săptămână, fiecare de câte 2-4 ore. Majoritatea antrenorilor sunt preocupaţi de maximizarea
timpului liber al sportivului pentru pregătire.
Dinamica intensităţii utilizate în pregătire depinde de următorii trei factori: caracteristicile
sportului, mediul de pregătire, nivelul de pregătire şi performanţă al sportivului.
Dinamica volumului şi intensităţii sunt, de asemenea, o funcţie a calităţii biomotrice domi-
nante într-un sport. În sporturile dominate de viteză sau forţă, accentul cade pe intensitate, pentru
progres mai ales în faza competiţională. În sporturile de anduranţă, volumul este principalul element
de progrea într-o fază dată, intensitatea jucând un rol mai mic. Astfel, pare că volumul şi intensita-
tea sunt invers proporţionale. Intensitatea creşte numai când volumul scade.
Intensitatea şi volumul se găsesc de-a lungul ciclului anual, a ciclurilor de etapă sau chiar a
antrenamentului zilnic, într-o relaţie stabilă dar nu liniară. Scăderea intensităţii oferă posibilitatea
măririi efortului pe baza volumului de lucru, mărire care devine din ce în ce mai accesibilă cu cât
intensitatea este mai scăzută.
Bibliografie
1.Şiclovan I. - Teoria antrenamentului sportiv. Editura I.E.F.S., Bucureşti, 1985
2.Alexandrescu D. - Metodica antrenamentului in probele de atletism. Curs de atletism, spe-
cializare anul IV voi. II, Editura I.E.F.S., Bucureşti, 1978.
10
ANTRENAMENTUL ÎN VEDEREA OBȚINERII PERFORMANȚEI
Prof. BĂRBUȚ DANIEL LAURENȚIU

Școala Gimnazială,, Take Ionescu”- Râmnicu Vâlcea
Prof. IONIȚĂ MIHAI
Clubul Sportiv Școlar - Râmnicu Vâlcea
Forma sportivă reprezintă o stare biologică și psihică optimă (nivelul ridicat al standardului
sanogenetic, nivel funcțional adecvat exprimat prin armonie, sinergie și disponibilitate, stabilitate și
economie metabolică în condiții bazale, constantă ponderală, motivație și mobilitate volițional-
afectivă, dinamică ridicată de restabilirea post-efort și echilibru în momentele-limită ale întrecerii),
care asigură evidențierea potențialului fizic, psihic și tactic al sportivului, echipei sau echipajului
obținut prin programarea modelului anual în vederea realizării unei performanțe prestabilite (de loc,
titlu, record) la o dată anticipată.
Antrenamentul sportiv reprezintă principala formă de realizare a pregătirii sportive ce cu-
prinde toate laturile și aspectele pregătirii și care asigură creșterea planificată a nivelului de antre-
nament în vederea obținerii de performanțe în concurs.
Vârful de formă este rezultatul natural și dorit al multor luni de efort greu și al unui program
de pregătire bine planificat. Așa cum s-a descris, mulți factori facilitează stările de antrenament;
totuși, sunt și câțiva factori care pot afecta negativ vârful de formă. Este responsabilitatea antrenoru-
lui să recunoască acești factori și să-i controleze, pentru a elimina obstacolele și a mări vârful de
formă.
Bibliografie
1. Alexe, Nicu - Antrenamentul sportiv modern, București
2. Dragnea, Adrian - Teoria antrenamentului sportiv. Ed. Didactică și Pedagogică R.A. Bu-
curești, 1996
3. 17.Ungureanu, Octavian - Teoria și metodica antrenamentului sportiv, Ed. Univ." A.I.
Cuza", Iași,1995
4. Manualul antrenorului de atletism din SUA - Agenția Natională pentru Sport, București
2004
5. Homencov - Atletism, Ed.Sport-Turism, București, 1977
11
ROLUL JUCATORILOR DE FOTBAL ÎN SISTEMUL 1-4-2-3-1
Prof. BUDESCU TONY-BOGDAN

Liceul Tehnologic Auto Craiova
Sistemul de joc reprezintă forma generala de aşezare, organizare si coordonare a acţiunilor

celor 11 jucători.
Sistemul de joc 1-4-2-3-1, este modulul care a schimbat modul de înţelegere in fotbal. Este
un sistem de joc european ce implică utilizarea a 4 module, nu 3, cum fusesem noi obişnuiţi anteri-
or. Vorbim de utilizarea a 4 apărători, 2 închizători si a 3 mijlocaşi in sprijinul singurului vârf îm-
pins. Acest 1-4-2-3-1 a fost folosit in mod indirect pentru prima data in Olanda anilor 70’, a cărei
tradiţie de „fotbal total” a schimbat complet modul in care jucăm fotbal in ziua de astăzi.
Acesta poate fi folosit împotriva tuturor celorlalte sisteme de joc, plusul acestui sistem se
afla in dispunerea de la mijlocul terenului plus fundaşii laterali. Prin schimbarea poziţiei fundaşilor
si mijlocaşilor, acesta se transforma uşor in: 1-4-2-4, 1-4-3-3, 1-3-4-3, 1-3-3-4, sau 1-4-4-2.
Slăbiciunile acestui sistem provin de la cei 3 mijlocaşi ofensivi atunci când se pierde mingea
in zona 4 a terenului si uita sa facă si faza de apărare, rezultând o tranziţie negativa.
Bibliografie
El futbol contemporaneo, FIFA 2012.
IONESCU, I.V. C. Dinu, 1997 Ed. Sport-Turism, București, p 65.
IONESCU, I.V.Fotbal,Ed. Helicon, 1995, p 114.
IONESCU, I.V.Fotbal,Ed. Helicon, 1995, p 123.
JAVIER LOPEZ LOPEZ – La preparacion del futbolista basada en el futbol – bases teori-
co-practicas del entrenamiento especifico del futbol – volumen 1, p. 12.
JAVIER LOPEZ LOPEZ –Metodologia de entrenamiento basada en la especifidad del fu-
tbol y del modelo tactico de juego, p. 25.
JOSÉ MARTÍN DOBLADO - Tactica – Curso de tecnico deportivo superior (NIVEL III) -
El futbol como deporte colectivo: analisis estructural y funcional, p. 12.
12
CONTRIBUŢII LA OPTIMIZAREA CALITĂŢII MOTRICE „VITEZA”
PRIN MIJLOACE SPECIFICE TEHNICII ŞI TACTICII JOCULUI DE
HANDBAL
Prof. DOGARU CLAUDIA

Colegiul Naţional Militar “Dimitrie Cantemir” Breaza
Jocurile sportive sunt mijloace globale prin intermediul cărora elevii intră în contact cu reali-
tatea înconjurătoare în toată complexitatea sa. Ele formează cadrul corespunzător pentru pregătirea
temeinică pe multiple planuri, formează reprezentări corecte si concrete despre unele acţiuni pe care
trebuie să le realizam. Jocurile învăţate pe terenurile de sport vor influenţa pozitiv evoluţia individu-
lui pe parcursul vieţii. Handbalul este răspândit în activitatea şcolară datorită unor optime mişcări
simple uşor de efectuat, instalaţii ce pot fi procurate destul de uşor şi care nu necesită condiţii deo-
sebite. Prezenta lucrare, vizează o contribuţie la optimizarea educării calităţii motrice „viteza” cu
formele ei de manifestare în condiţiileutilizăriiunormijloacespecificetehniciişitacticiijocului de han-
dbal obţinându-se o eficienţăsporităşiînsemnatăînrealizareaobiectiveloreducaţieifizice. Tema lucră-
rii a pornit de la ideea găsirii unor noi căi de dezvoltare a calităţii motrice ,,viteza”. Prin folosirea
mijloacelor specifice tehnicii şi tacticii jocului de handbal, un joc sportiv foarte acesibil, uşor de înţeles, sim-
plu de jucat, dorim ca pe lângă dezvoltarea calităţii motrice „viteza” să realizăm şi o creştere a interesului
elevilor pentru lecţiile de educaţie fizică, o estimare corespunzătoare în vederea menţinerii permanente a
stării optime de sănătate, a posibilităţilor de dezvoltare fizică armonioasă, ajungându-se la un ideal armonic,
caracterizat la atenieni prin formula,,Kaloskaiagatos” (frumuseţe şi bunătate).
Bibliografie
1. Bota, M ; Bota, I. „Handbal. 500 de exerciţii pentru învăţarea jocului” Ed. Sport-Turism,
Craiova, 1990
2. Cârstea ,Gh. „T.M.E.F.S.”,Bucureşti 2000
3. Epuran, M ;Holdevici I., Toniţa F.,,Psihologia sportului de performanţă, teorie şi practică
”, Ed. Fest Bucureşti, 1991
13
ALERGĂRILE DE VITEZĂ
Prof. EPURE MARIUS

Liceul „George Țărnea” Băbeni
Prof. CHERĂSCU ROXANA
Școala Gimnazială Oanu
Atletismul este unul dintre cele mai populare sporturi din lume, este considerat ca fiind „re-
gele sportului”. Reprezintă un sistem de exerciţii natural şi sistematizate, practicat, sub forma:
marşului, alergărilor, săriturilor şi aruncărilor în scopul dezvoltării calităţiilor motrice şi obţinerii
unor performanţe în competiţiile sportive.
În procesul predării tehnicii alergării de viteză, ca deprindere specifică atletismului, se urmă-
reşte corectitudinea şi eficienţă mişcărilor, concomitent cu dezvoltarea calităţilor motrice necesare
susţinerii alergării. Important este ca predarea tehnicii alergării de viteză se va respecta următoarea
succesiune a instruirii: alergarea accelerată, alergarea lansată de viteză, startul şi lansarea de la start
şi sosirea.
Bibliografie
- Atletism în sistemul educaţional, Editura Universtăţii din Piteşti 2006, Liliana Mihăilescu
- Atletism- Metodica învăţării exerciţiilor din atletism/ calităţi motrice, Editura Universităţii
din Piteşti 1995, Mihai Tătaru
14
ANTRENAMENTUL SPORTIV. FACTORUL PREGĂTIRII PSIHICE
Prof. LAKOTOS ILIE IONUȚ

Școala Gimnazială Pietari
Prof. CROITORU IUSTIN ADRIAN
Școala Gimnazială Galicea
Concept cu profunde semnificații, pregătirea psihică a devenit unul din factorii antrenamen-
tului pe cât de discutat, pe atât de deschis perfecționării și valorificării in concursul sportiv.
Conceptul de pregătire psihică nu poate fi limitat doar la sfera factorilor morali și volitivi,
întrucât îi angrenează în egală măsură și pe cei intelectuali și atitudinali, toți alcătuind manifestări
ale psihicului uman. În plus, considerăm pregătirea psihică nu numai un factor al antrenamentului,
ci mai mult, o componentă a întregului proces de educație și instruire a sportivului în vederea parti-
cipării la concurs.
Bibliografie:
-Tudor Sbenghe, “Kinetologie profilactică, terapeutică și de recuperare”, Editura Medicală,
București 1987
- Șerban Damian, “Stretching, secretul flexibilității”, EdituraCorint,București 2003
- Georgeta Pănisoara, Ion-Ovidiu Pănisoara, “Motivarea eficientă”, Editura Polirom, Bucu-
rești 2005
15
FAIR-PLAY-UL ÎN SPORT
Prof. LAZA ILEANA

C.S.S. Baia Sprie
Considerat de multă lume ca fiind o marotă, termenul de “fair-play", luat singular, poate fi
unul destul de sec, în aparenţă. În realitate, însă, dincolo de etimologie, ideea exprimată de acest
termen are un fel de nobleţe, fără exagerare, mai ales când elevii, fie ei sportivi sau nu, sunt con-
vinşi de beneficiile unei atitudini corecte nu doar faţă de adversari, ci în general. Tocmai această
convingere reprezintă piatra de încercare a dascălilor, şi cu precădere a profesorilor de sport. Pentru
că sportul este, în acest caz, instrumentul ideal pentru a-l face pe tânăr să admită, în primul rând,şi
apoi să încerce la rândul său spiritul de fair-play.
Fair-play-ul promovează respectul faţă de adversarul considerat drept partener de întrece-
re,relaţiile dintre aceştia fiind de asociere şi nu de rivalitate. Fair-play-ul presupune demnitate, mo-
destie în victorie, seninătate în înfrângeri. Odată sedimentate aceste aspecte, ele îl vor ajuta pe cel
care le-a înţeles justa valoare ca să aibă o conduită corectă în viaţă, în general,şi pe terenul de sport
în particular. Deci, demnitatea persoanei reprezintă finalitatea şi mijlocul de apreciere a fiecărei
activităţi sportive, aşa cum spunea cunoscutul scriitor francez Jean Giradou:,,Sportul este descoperi-
rea lumii morale pe căile disciplinei fizice. Pentru ca este greu de presupus că un şcolar care a înţe-
les ce înseamnă fair-play-ul va putea fi capabil de fapte reprobabile, acest gen de acţiuni fiind anta-
gonice cu ideea de fair-play. Ţinând cont de toate aceste lucruri, un rol important îl au şi părinţii
care trebuie, ca prim pas, să-i conştientizeze pe elevi de faptul că sportul îşi are rostul său în proce-
sul de educare, nu puţine fiind cazurile în care părintele îi inoculează copilului ideea că trebuie să se
axeze pe matematică, română şi limbi străine, lăsând sportul în coada “preferinţelor". Doar funcţio-
nând ca un tot unitar în complexul proces de educare, şcolarul va putea să intre pe un traiect firesc
în dezvoltarea sa ulterioară ca om.
Bibliografie
1. Zapletal Milos :” Mica Enciclopedie a Jocurilor”- Editura Sport - Turism București 1980
2. Valentina Epuran – Fair – Play ul in Sport - IEFS 1973 București.
16
PREGĂTIREA TEHNICO-TACTICĂ INDIVIDUALĂ
Prof. CLAUDIU MITRU

Colegiul Național „Elena Cuza” Craiova
Activitatea tehnico-tactică individuală cuprinde acţiuni cu mingea şi acţiuni fără minge.

Conţinutul tehnico-tactic al acţiunilor este cu atât mai mare cu cât se efectuează în condiţii de joc
sau apropiate.
În jocul de volei tactica individuală este cu atât mai importantă cu cât prin specificul jocului,
orice acţiune greşită duce la pierderea punctului.
Chiar şi o acţiune imprecisă aduce câştig adversarului care intră astfel uşor în posesia mingii
şi poate declanşa eficient atacul.
Caracteristicile tehnico-tacticii individuale pot fi sintetizate astfel:
- la baza fiecărei acţiuni tactice individuale stă însuşirea corectă a execuţiei tehnice respective.
- constanţa în acţiuni este deosebit de importantă.
- precizia şi varietatea sporesc eficacitatea acţiunilor tactice individuale.
- în volei, multilateralitea în însuşirea acţiunilor de atac şi de apărare este mai importantă
decât în alte jocuri şi este dată de specificul jocului şi rotarea jucătorilor.
- caracterul decisiv al acţiunii tactice individuale este un aspect valabil pe tot parcursul me-
ciului dar mai ales în finalurile de set sau meci.
- acţiunile tactice individuale sunt în strânsă legătură cu nivelul de dezvoltare al calităţilor
motrice, în special cu viteza (de reacţie, de execuţie şi de deplasare), îndemânarea, detenta.
Conţinutul jocului de volei constă în alternarea acţiunilor individuale şi colective specifice.
Concretizarea lor în raport cu ceilalţi jucători din echipă, cu sarcinile şi regulile jocului se realizează
prin acţiuni de bază şi variante.
Bibliografie
TEODORESCU L. Probleme de teorie şi metodică în jocurile sportive, Bucureşti, Editura
Sport-Turism, 1979
MUREŞAN, A (2008), Volei, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti.
17
DEZVOLTAREA FORȚEI ÎN PREGĂTIREA SPORTIVILOR
Prof. ALEXE NICOLAE

C.N. „Cetate” Deva
Prof. POPESCU ANGELA
C.N. „Mircea cel Bătrân” Rm. Vâlcea
In eforturile de fortă, marimea încărcăturilor reprezintă elementul hotărâtor. Intrucât un

exercițiu capătă caracter de forță, numai atunci când încarcătura depășește 2/ 3 din posibilitățile
maxime, îmbunatățirea indicilor de forță este legată în primul rând de folosirea exercițiilor cu încăr-
cături ce se încadrează între 2 /3 si 1/ 1 din forța maximă. Totuși, alături de asemenea încărcături se
folosesc și altele ceva mai mici (1/2) care permit să se mărească numărul repetărilor pe serie și pe
antrenament. Acestea sunt mai eficiente în vederea realizării modificărilor structurale ale mușchiu-
lui, inclusiv a creșterii secțiunii sale fiziologice. Rapiditatea mișcărilor fiind în relație invers propor-
țională ( ca mărime ) cu încărcătura, exercițiile orientate spre dezvoltarea forței propriuzise se excu-
tă cu o viteză relativ lentă. In cazul exercițiilor de fortă – viteză se reduc corespunzator încărcături-
le, pentru a permite creșterea repeziciunii mișcărilor, iar pentru forța explozivă, exercițiile se carac-
terizează prin încărcături maximale cu o durată de execuție foarte scurtă. In ceea ce privește numa-
rul repetărilor, exercițiile cu caracter de forță se pot executa într-un număr relativ redus de repetări.
In metodica dezvoltării forței este necesar să se ia în considerație și alte indicații. La alegerea poziți-
ilor de lucru trebuie să se țină seama că forța scade aproximativ proporțional cu pătratul scurtării
mușchiului în timpul mișcarii și, cu cât mușchiul este inserat pe os mai aproape de centrul de rota-
ție, cu atât se câștiga mai mult în viteză dar se pierde în fortă. De asemenea, este de luat în calcul și
unghiul format de direcția de tracțiune a mușchiului cu axul longitudinal al osului.
Pentru o mai mare eficiență a antrenamentelor orientate spre dezvoltarea forței se indică pre-
lungirea duratei lecțiilor la un volum constant, ceea ce permite pauze mai lungi între serii și reprize,
implicit întârzie apariția scăderii capacității de lucru.
Bibliografie
Stănescu,M. – Metodica educaţiei fizice. A.N.E.F.S., Bucureşti, 2002
18
FACTORII DETERMINANŢI AI FORMEI SPORTIVE
Prof. ENE EUGENIA MIRELA

L.P.S. „P. Trişcu” Craiova
Prof. ENE MARIAN
Şcoala Gimnazială „Ion Creangă” Craiova
Cuvinte cheie: forma sportiva, alimentaţia, medicaţia, antrenament, doping
Forma sportivă este determinată de o serie de factori precum: alimentaţia sportivului, medi-
caţia în efortul sportiv, antrenamentul şi concursul în condiţii variate de mediu, sportul în condiţii
variate de fus orar.
Alimentaţia sportivului urmăreşte acoperirea nevoilor energetice reclamate de efortul spor-
tiv, asigurarea suportului biologic indispensabil pentru menţinerea sănătăţii, obţinerea randamentu-
lui sportiv şi refacerea metabolică după efort.
Medicaţia în efortul sportiv, ca parte a farmacologiei moderne a evoluat în două direcţii:
aceea a susţinerii biologice a efortului ( susţinătoarele de efort) şi a accelerării compensării, în spe-
cial pe plan metabolic ( substanţe de refacere). Se definesc ( I. Drăgan) ca susţinătoare de efort o
serie de compuşi naturali sau de sinteză, fiziologici, care intervin în reacţiile eliberatoare de energie
în organismul sportivului ( substanţe ergotrope).
Medicaţia de efort constituie un act medical de mare responsabilitate, la care se apelează
numai în condiţii de efort susţinut şi sub supravegherea personalului medical specializat. Este fals
că prin această medicaţie se pot compensa minusurile de pregătire, lipsa de talent şi motivaţie,
greşelile în alimentaţie. Această medicaţie susţinătoare ( în antrenamente şi concursuri) sau de refa-
cere ( pentru accelerarea refacerii metabolice) constituie numai un modest adjuvant în efort, reco-
mandabil numai în cazul cunoaşterii efectelor.
Antrenamentul şi concursul în condiţii variate de mediu se referă la desfăşurarea acesto-
ra în condiţii de variaţie termică, presiune atmosferică, radiaţii, mişcări de aer( vânturi), umiditate
relativă a aerului, aeroionizare negativă. Desfăşurarea unor competiţii în anumite zone geografice,
ce presupun condiţii de mediu diferite faţă de locul unde se desfăşoară antrenamentul zilnic, deter-
mină pe sportiv şi antrenor, să particularizeze pregătirea sportivă în condiţii apropiate de concurs.
Dopingul în sport este în antiteză cu sensurile şi etica folosirii susţinătoarelor biologice ne-
cesare organismului sportivului, atât de solicitate în procesul de pregătire şi în concurs. După I.
Drăgan definiţia dopingului ar fi următoarea „ folosirea unor substanţe străine corpului omenesc, de
sinteză, sau a unor metode menite să contribuie la creşterea artificială a randamentului sportiv, care
pot aduce prejudicii sănătăţii şi eticii sportive”.Acest fenomen cu o amploare deosebită în ultima
perioadă a determinat CIO să adopte o serie de măsuri deosebit de aspre care merg până la suspen-
darea pe viaţă a sportivilor depistaţi pozitiv la controalele antidoping.
Bibliografie
1. Drăgan, I. – Aspecte biologice ale formei sportive, Ed. Sport Turism, Bucureşti,1989
19
RELAȚIONAREA ANTRENOR – SPORTIV PRIN INTERMEDIUL
COMUNICĂRII
Prof. GEORGESCU GHEORGHE

L.P.S. „Viitorul” Pitești
Prof. VANEA MIRELA
C.S.S. Caracal
Comunicarea poate fi de două feluri: negativă si pozitivă. In obținerea unei comunicări pozi-
tive antrenorul este obligat sa aibă un bagaj de cunoștințe în afara cunoștințelor de specialitate, ca
de exemplu: psihologie, pedagogie, anatomie, biomecanica, filozofie etc. Un bagaj mare cultural
din partea antrenorului, este necesar, prin prisma lucrului că sportivii sunt diferiți din punct de vede-
re intelectual și emotional, iar el ca și șef al colectivului trebuie să fie înțeles de absolut toți sporti-
vii. Dacă acest lucru nu se realizează, există posibilitatea interpretării greșite al mesajului de către
sportiv, lucru care poate afecta serios capacitatea de performanață a colectivului, creând tensiuni si
distrăgând atenția de la principalele obiective.
Deoarece sportivul este agresat foarte puternic din punct de vedere fizic si psihic pe durata
antrenamentelor si a competițiilor în combinație cu alte pobleme: accidentări, probleme de familie
etc., antrenorul de cele mai multe ori va deveni un punct de echilibru și în viața personală a sporti-
vului formându-se relații la fel de apropiate ca într-o familie normală „performanța începe din vestiar”.
Din aceste motive am putea spune că antrenorul este puțin obligat sa aibă o capacitate de întelegere
și exprimare puțin superioară sportivului.
Ca și concluzie, am putea spune ca o comunicare bună, poate duce la creșterea performanței
sportivului sau colectivului si că o bună comunicare antrenor - sportiv face ca drumul spre înalta
performanță sa fie mai ușor si plăcut de parcurs.
Bibliografie:
1. Tudor, Bompa, Totul despre pregătirea tinerilor campioni,S.N.A.,București,2003
2. Mihai, Epuran, Psihologia educației fizice, Sport-Turism, București, 1976
20
COMPETITIVITATE ȘI PERFORMANȚĂ
Prof. ARVATU ADRIANA-NELI

Scoala Gimnazială Afumați
Sportul de performanță sau competivitatea poate avea și efecte negative, mai ales în dezvoltarea
copiilor. Deși le asigură o creștere armonioasă și o condiție fizică de invidiat și îi învață lecții importante
de viață, uneori sportul poate supune copiii unor riscuri importante. Printre cele mai importante se nu-
mară maturizarea precoce, sindromul Burn Out, insomnie, stress sau accidentări frecvente.
Într-o epocă care pune din ce în ce mai multă presiune în cârca copiilor și care îi suprasolici-
tă la maxim cu teme și alte activități educative, specialiștii fac apel la parinți să îi lase să se bucure
de copilaria lor cât pot de mult. Înscrierea și implicarea unui copil într-un sport de performanță îi
împiedică adesea pe copii să mai fie copii. Apare o maturizare precoce care poate să determine apa-
riția unor frustrări și "lipsuri" emoționale mai târziu, la varsta adultă. De asemenea, presiunea per-
formanței declanșează teama de eșec la copii care le poate afecta parcursul emoțional până la matu-
ritate. Este important să ai grijă ca micuțul tău să aibă un program echilibrat și relaxat și să aibă în
fiecare zi momente de socializare și de joacă, precum și de joc individual care să îl ajute să se dez-
volte armonios.
Bibliografie
1. Drăgan I., Dialog despre sănătate, Bucureşti, Editura Ceres, 1986
2. Drăgan I., Medicina sportivă aplicată, Bucureşti, 1994
21
STRATEGIA INSTRUIRII COPIILOR ÎN STADIUL I – HANDBAL
Prof. MANOLESCU ILEANA-LUMINIȚA

Clubul Sportiv Școlar Craiova
Prof. VLĂSCEANU MARIA-MELANIA
Pregătirea pe termen lung, denumită astfel de N.V.Platonov, cuprinde mai multe stadii de
pregătire, fiecare având obiective intermediare, acestea urmărind de fapt obiectivul final, realizarea
marii performanţe sportive.
- etapa pregătirii iniţiale;
- etapa pregătirii preliminare de bază;
- etapa de pregătire specifică;
- etapa de pregătire şi obţinere a performanţelor maxime;
- etapa menţinerii nivelului atins.
În stadiul I, instruirea este orientată în general pe folosirea jocurilor de mişcare, iar exerciţii-
le analitice de învăţare şi consolidare sunt foarte puţin utilizate. Utilizarea jocurilor de mişcare re-
prezintă modul ideal în care se realizează predispunerea copiilor la formarea şi învăţarea deprinderi-
lor motrice de bază şi specifice care vor fi utilizate mai târziu în jocul de handbal.
În această perioadă au loc primele experienţe cu mingea, se educă capacităţile coordinative
şi se realizează o introducere a copiilor în mediul social al jocurilor de echipă. La acest nivel se ur-
măreşte formarea unei experienţe motrice fără a se urmări nici un obiectiv de performanţă.
Bibliografie
1. Hantău, C., (2014) – Metodica instruirii copiilor în etapa I de pregătire, Cursul national
pentru antrenorii de juniori, Pitești
2. Platonov, N.V., (1996) – Allenamento sportivo. Teoria e metodologia. Calzetti Mariucci
Editori, Perugia,
3. Şiclovan, I., (1972) – Teoria educaţiei fizice şi sportului, Ed. Stadion, Bucureşti,
4. Teodorescu, S., (2009) – Antrenament şi competiţie, Ed. Alpha Mon, Buzău,
22
EFORTUL ÎN SCRIMĂ
Prof. VECEA GABRIELA

L.P.S. „Petrache Trișcu” Craiova
Prin caracterul său de stres efortul face ca parametrii funcţionali ai organismului să capete
valorile mult superioare celor de repaus. Pe de altă parte dezvoltarea şi perfecţionarea funcţiilor
organelor implicate în efort susţine desfăşurarea efortului la parametrii optimi. Stabilirea unei me-
todici corespunzătoare de pregătire a scrimerilor nu se poate realiza decât cunoscând bine caracterul
efortului specific cerut de practicarea acestei discipline.
Scrima face parte din grupa sporturilor individuale caracterizate printr-un mare grad de teh-
nicitate şi combativitate sporită căci lupta se duce de la o distanţă aproximativ mică între cei doi
adversari, mijlocită de jocul foarte rapid şi înşelător al lamelor.
Scrimerii de performanţă se deosebesc relativ mult din punct de vedere somatic, temperamental,
ca vârstă, ca exprimare tehnico-tactică Unii excelează în viteza de execuţie, alţii în precizia ripostelor,
alonje, dar la nici un trăgător de înalt nivel nu-i lipseşte inteligenţa motrică, adică aceea orientare tempo-
ro-spaţială, soluţii optime şi oportune, reacţii psiho-motrice adecvate şi mai ales anticipative.
Rezultă de aici că, factorii antrenamentului sunt într-o strânsă interdependenţă, influenţându-
se şi condiţionându-se reciproc, acest lucru impunând ca, în timpul pregătirii, aceşti factori să fie
abordaţi în mod reciproc, variind numai ponderea lor care se schimbă însă de la o etapă la alta de la
un ciclu săptămânal la altul şi chiar de la o lecţie la alta.
Concluzionând putem afirma că, un viitor practicant al scrimei trebuie să-şi facă apariţia în
sală în jurul vârstei de 7-8 ani, urmând să obţină performanţă maximă între 18-28 ani, trebuind să
aibă în jur de 1,80cm înălţime băieţii şi 1,70cm fetele, un bun raport greutate/talie şi un procentaj de
grosime corporală de 10-12%.
Bibliografie
1. BOTA, Cornelia, Ergofiziologie, Edit. Globus, Bucureşti, 2000.
2. ALEXE, Nicu, Antrenamentul sportiv modern, Edit. Editas, Bucureşti, 1993.
3. Demeter, A., Bazele fiziologice şi biochimice ale caliăţilor motrice, Edit. Sport Turism,
Bucureşti, 1981.
4. EPURAN, Mihai, Antrenamentul mental – Conspecte. Note. Sinteză. Sportul de perfor-
manţă Nr. 453-454, Bucureşti, Centrul de Cercetări Pentru Problemele Sportului, Bucureşti, 2002.
5. EPURAN, Mihai, Ghidul psihologic al antrenorului, I.E.F.S., Bucureşti, 1982.
6. Dragu A. (2003), Psihologia activităţii sportive, Editura Didactică şi Pedagogică, R.A.-
Bucureşti.
7. Dragnea, A., (1993), Antrenamentul sportiv – teorie şi metodică, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti.
8. Epuran, M., (2001), Psihologia sportului de performanţă: Teorie şi Practică, FEST,
Bucureşti.
Tudos,S., (2001), Concepte psihologice de bază – perspectivă genetică şi funcţională, Editu-
ra Globus, Bucureşti.
23
HANDBALUL CA SPORT DE MASA SI SPORT DE PERFORMANTA
Prof. POPA AUREL

Scoala Gimnaziala Macesu de Jos
PROF. HRISTEA DANIEL
Scoala Gimnaziala Cerat
Ce este handbalul?
Handbalul este un joc sportiv de echipa, care se desfasoara intre doua echipe formate din 7
jucatori si consta din actiuni tehnico-tactice individuale si colective efectuate de atacanti, impotriva
actiunilor identice ale aparatorilor cu scopul de a introduce mingea in poarta echipei adverse. Este
un joc sportiv de mare atractivitate si spectaculozitate, bazat pe viteza de deplasare si de executie a
jucatorilor, carora le pretinde o inalta pregatire atletica, forta si rezistenta, gandire tactica si o
perfecta armonizare in cardul echipei.
Ce este sportul de performanta?
Sportul de performanta a fost si mai ales a devenit, in ultimii 30-50 de ani, un fenomen
social, un domeniu al activitatii umane care datorita dezvoltarii explozive a mijloacelor mass-media,
a cuprins si capatat interesul si atentia a sute de milioane, miliarde de oameni de pe intreaga planeta.
Sportul de performanta actual fiind un puternic mijloc de afirmare a personalitatii umane ce
depaseste alte domenii ca arta, stiinta, cultura, creeaza un intens complex sistem de legaturi
interumane, de apartenenta si identificare cu un sportiv sau cu o echipa a unor mari grupuri de
oameni din plan local,regional si national ba chiar a sute de milioane de oameni din plan mondial.
Aparut cu peste 100 de ani in urma, handbalul se integreaza in sportul de performanta actual
in cadrul jocurilor sportive cunoscand in ultimii 50 de ani dar mai ales in ultimele decenii o larga
raspandire, pornind de la forme mai putin spectaculoase si ajungand la forme evoluate, caracterizate
prin competitii dinamice si spectaculoase care au generat o mare extindere a numarului de sportivi
care il practica, dar mai ales, un numar de spectatori nu doar din Europa ci si din Africa, Asia,
Australia si din cele doua Americi, Federatia Internationala de Handbal infiintata in 1928 cu ocazia
jocurilor olimpice de la Amsterdam, numarand in prezent 138 de tari afiliate.
Devenit sport olimpic la jocurile olimpice din 1972 si 1976, handbalul cunoaste un mare salt
calitativ si o mare dezvoltare in special in cresterea rolului pregatirii fizice,a complexitatii tehnicii
individuale in atac si aparare si dezvoltarii tacticii in cele doua faze de joc toate acestea conferindu-i
un caracter deosebit de interesant si agreabil, spectacular.
Bibliografie:
1. Handbalul de performanta, Frncisc Biro,Editura Universitatii din Oradea, 2005;
2. Capacitate de performanta in handbalul actual, Frncisc Biro, Editura Universitatii din
Ordea, 2005;
3. Antrenamentul sportiv, Drgnea, A., EDP; Bucuresti, 1996.
24
EDUCAȚIA FIZICĂ ȘI SPORTUL DIN
PERSPECTIVA COMPETENȚELOR
(curricular și extracurricular)
EXEMPLU DE BUNE PRACTICI. EDUCAȚIA FORMALĂ VS.
EDUCAȚIA NON-FORMALĂ
Prof. KATERINA-IULIA ANGHEL

Școala Gimnazială „Mircea Eliade” Craiova
Prof. LILIANA LEONI
C.N. „Frații Buzești” Craiova
Este o certitudine faptul că, ceea ce câştigă elevii prin activi-

tăţile formale în plan cognitiv şi atitudinal, se repercutează asupra
vieţii din afara mediului şcolar.
În şcoală, elevii trebuie să dobândească deprinderi de practi-
care a exerciţiilor fizice, să-şi formeze atitudini pozitive faţă de
activitatea fizică, să înţeleagă importanţa activităţilor motrice pentru sănătate, pentru dezvoltarea
fizică şi a personalităţii şi necesitatea practicării lor pe toată durata vieţii.
De aceea, am implicat un număr cât mai mare de copii în activităţi variate. Am mers de mul-
te ori în Parcul Romanescu şi am alergat pe trasee stabilite la faţă locului. Am ales ca metode peda-
gogice jocul, exercițiul, metoda Jigsaw.
Am observat reacţia copiilor, plăcerea cu care se întâlneau, cu care îşi înregistrau timpii
obţinuţi, emulaţia.
Am participat apoi la diferite întreceri organizate în centrul oraşului şi nu numai, alături de
mari campioni, ceea ce i-a făcut pe elevi, extrem de motivaţi.
Bibliografie
1.Cristea, S., Dicţionar de termeni pedagogici. Bucureşti, EDP, 1998.
2. Ştefan, M., Educaţia extracurriculară. Bucureşti, Editura Prohumanitate, 2000.
26
CONTRIBUŢIA JOCULUI DE MIŞCARE LA CREŞTEREA
EFICIENŢEI ORELOR DE EDUCAŢIE FIZICĂ
Prof. înv. primar BANCĂ ANGELICA

Școala Gimnazială „Nicolae Bălcescu”, Craiova
Datorită influenţei multilaterale asupra întregii personalităţi a copilului, jocurile de mişcare

constituie unul dintre mjloacele de bază ale educaţiei fizice. În cadrul activităţii de educaţie fizică,
jocul de mişcare îşi aduce contribuţia la realizarea următoarelor sarcini: formarea şi consolidarea
deprinderilor motrice de bază; dezvoltarea calităţilor motrice necesare în viaţă; formarea unor cu-
noştinţe utile, prin lărgirea sferei reprezentărilor despre lume; dezvoltarea spiritului de colectivitate
şi a calităţilor morale şi de viaţă.
În cadrul organizării jocurilor trebuie avut permanent în vedere faptul că interesul pen-
tru joc există în sarcina noastră, a educatorilor, de a-l menţine şi de a da satisfacţie copiilor. Intere-
sul va fi menţinut sau dezvoltat prin crearea noului în joc, prin stabilirea unor cerinţe mereu cres-
cânde, fiindcă un joc care nu prezintă interes şi nu-l solicită suplimentar pe elev este lipsit atât de
valoarea educativă cât şi de efectele biomotrice scontate.
Educaţia fizică educă curajul, ambiţia, emulaţia, atenţia distributivă, hotărârea, fermitatea,
disciplina, calmul, sentimentul de ocrotire al individului de către colectiv, precum şi multiple trăsă-
turi de voinţă şi de caracter.
Bibliografie
• Consiliul Naţional pentru Curriculum. Ghid metodologic de aplicare a programei de edu-
caţie fizică şi sport - învăţământ primar. Editura Aramis, Bucureşti, 2001;
• Barta A.; Dragomir P. Manual de educaţie fizică pentru şcoli normale. Editura Didactică şi
Pedagogică. Bucureşti, 1994;
• Epuran Valentina - „Jocuri de mişcare”, Bucureşti, I.E.F.S., 1973.
27
PREDAREA – ÎNVATAREA ÎN EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT
Prof. BĂRŢĂGUI-GEORGESCU CARMEN-MARIANA

Colegiul Naţional „Carol I”, Craiova
PUTEREA PROFESORULUI DE EFS ÎN RELAŢIA PREDARE-ÎNVĂŢARE

Din punct de vedere psihologic, puterea unui om este dată modalitate prin care el îşi impune
punctul de vedere într-un anumit context.
Adaptând la meseria de profesor de EFS, am putea spune că puterea acestuia este dată de
reuşita modalităţii prin care el captează atenţia elevilor, îi mobilizează şi îi motivează optim în mo-
mentul desfaşurării activităţii de predare-invatare.
COMUNICAREA componentă a proceselor de predare-învăţare.
Comunicarea face deseori diferenţa între succes şi insucces în cazul profesorilor, antrenori-
lor sau instructorilor sportivi indiferent de activitatea pe care o desfăşoară, fiecare relaţionând cu
oameni de diferite vârste, diferite caractere, la care trebuie să adopte o comunicare diferită în
funcţie de context.
ASCULTAREA componentă a proceselor de predare-învăţare.
Ascultarea - acţiunea de percepere/captare a informaţiilor. Ea este influenţată de eficienţa
procesului de predare şi poate fi atentă (activă) şi neatentă (spontană sau pasivă).
Bibliografie:
ALEXE, D.I., (2009), RAŢĂ, G., (2008), Tehnici specifice de predare. Manuscris, Univer-
sitatea din Bacău;
CERGHIT, I., (1983), Perfecţionarea Lecţiei în şcoala modernă, Editura Didactică şi Peda-
gogică, R.A., Bucureşti;
COJOCARIU, V.M., (2003),Educaţie pentru schimbare şi creativitate, Editura Didactică şi
Pedagogică, R.A., Bucureşti;
CRISTEA, S., (1999/2000), Dicţionar de pedagogie, Grup Editorial Litera-Litera Inter-
naţional, Chişinău-Bucureşti;
CUCOŞ, C., (1996), Pedagogie, Editura Polirom, Iaşi;
IONESCU, M., CHIS, V., (1992), Strategii de predare şi învăţare, Editura Ştiinţifică Bucu-
reşti.
28
EDUCAȚIA FIZICĂ ÎN DEZVOLTAREA MOTRICĂ A COPILULUI
PROF. BELDIMAN RADU

Școala Gimnazială „Nicolae Bălcescu” Drăgășani
Prof. SAVU ADRIAN NICUȘOR
Școala Gimnazială „Take Ionescu” Râmnicu Vâlcea
Perioada de creştere a copilului este socotita o perioada care solicita o mare atenţie din par-
tea educatoarei, a cadrelor medicale si a părinţilor.
In concluzie, la vârsta preşcolara, o ora de activitate motrica pe zi, constituie minimum in-
dispensabil. Vor fi dezvoltate mai ales deprinderile motrice ale aşa-zisei motricitati mari, dar nu
trebuie sa se uite importanta calităţilor motrice, in special a rezistentei. Aceasta practica ajuta la
dezvoltarea psihica si la stabilizarea sa, constituind o baza destinata sa ramana toata viata, ca o apă-
rare contra bolilor civilizaţiei noastre, dintre care in prim plan sunt cele produse de lipsa de mişcare.
Bibliografie:
1. Anca Ionescu – Medicină Sportivă Performanță și Sănătate, Ed. Medicală, anul 2011.
2. Rose Marie Gallagner, Sally Fountain, Linda Gee Educație Fizică: Recapitulări prin dia-
grame All Educational, anul 2000.
29
ROLUL EXERCIȚIULUI FIZIC ÎN DEZVOLTAREA FIZICĂ
ARMONIOASĂ A ORGANISMULUI
DEACONESCU CONSTANTIN
Palatul Copiilor Dr. Tr. Severin, Mehedinţi
Ocupându-ne cu educaţia fizică, noi ne însuşim deprinderile de mişcare necesare în viaţa de

toate zilele şi în muncă. Se dezvoltă abilitatea, rapiditatea şi forţa mişcărilor corpului nostru. Se
perfecţionează dirijarea mişcărilor de către si stemul nervos central. Ocupându-ne cu exerciţiile
fizice, se formează permanent noi şi noi reflexe condiţionate, care se fixează. Organismul dobân-
deşte capacitatea de a se adapta tot mai bine la munci fizice mai grele şi mai complexe. Datorită
acestui lucru noi putem efectua mişcările tot mai uşor, deci organismul nostru se antrenează. În ur-
ma antrenamentului se îmbunătăţesc activitatea şi structura tuturor organelor corpului şi a sistemu-
lui nervos central.
Educaţia fizică şi sportul au o influenţă favorabilă nu numai asupra musculaturii ci şi asupra
celorlalte organe, îmbunătăţindu-le activitatea. Pentru a fi un om sănătos, puternic, rezistent şi ar-
monios dezvoltat, trebuie să te ocupi permanent şi sistematic cu diferite tipuri de exerciţii fizice şi
sport.
Bibliografie:
1.Dragnea Adrian. Teoria educaţiei fizice şi sportului. București, Editura Cartea Şcolii,
2000.241 p.
2. Șiclovan, I. Teoria educației fizice și sportului. București, Editura Stadion, 1972.
3.Teoria educaţiei fizice ( sub redactarea lui A. Novikov ),Ed. U.C.F.P.,p.32Fr.Engels,
4.Dialectica naturii, ESPLP, 1954, p.168
5. Blandine Calais-Germain, (2009), Anatomie pentru mișcare, editura Polirom
30
PARTICULARITĂȚI DE ORGANIZARE ȘI DESFĂȘURARE A
ORELOR DE EDUCAȚIE FIZICĂ ÎN CADRUL COLEGIULUI
NAȚIONAL MILITAR „ȘTEFAN CEL MARE”
Prof. DREHLUŢĂ ROMICĂ

Colegiul Național Militar „Ştefan Cel Mare”, Câmpulung Moldovenesc
„Sportul dă zile vieții și viață zilelor”.
Dacă educația fizică și sportul nu ar fi existat, cu siguranță, armata le-ar fi inventat.

Începând cu probele fizice impuse de examenul de admitere în liceul militar, continuând cu
cei patru ani de studii liceale, normele și baremele de admitere în Academiile Militare, vizăm dez-
voltarea fizică armonioasă și cultivarea calităților motrice ale viitorului cadru militar. Pentru reali-
zarea sarcinilor educației fizice din liceul militar, în scopul creșterii interesului elevilor față de pro-
cesul de exersare și pentru asigurarea unui caracter atractiv al activității, promovăm prioritar ele-
mente de întrecere, jocurile de mișcare, ștafete și parcursuri aplicative.
În planificarea activității sportive ținem seama de particularitățile colectivului de elevi (după
selecția prin probele de admitere, în principiu, nivelul lor de pregătire fizică este destul de bun, rela-
tiv omogen), de condițiile geo-climatice, în mare parte nefavorabile. Ne orientăm spre o gamă largă
de ramuri și probe sportive: atletism, gimnastică (acrobatică, la aparate), exerciții aplicative pentru
formarea deprinderilor aplicativ-utilitare, jocuri sportive.
Sistemul nostru de verificare și apreciere se bazează pe norme cu un grad sporit de dificulta-
te, ținem seamă de calitatea execuției, ștacheta baremelor fiind ridicată. Normele și baremele, mai
pretențioase în liceul nostru, vizează buna pregătire a viitoarelor cadre militare (ofițeri, subofițeri
sau maiștri militari), la nivelul exigentelor europene și internaționale, sprijinind efortul de integrare
în NATO.
Bibliografie
1. Cârstea, Gh., Teoria şi metodica educației fizice şi sportului, Editura Universul, Bucureşti,
1993.
2. Leonte, I., Metodica educaţiei fizice militare, Editura A.I.S.M., Bucureşti, 2000
3. *** Concepţia de educaţie fizică şi sport în Armata României, Bucureşti, 2001.
4. *** Regulamentul educaţiei fizice militare, Bucureşti, 2005.
31
JOC ȘI MIȘCARE ÎN CLASELE PRIMARE
Prof. GAVRIȘIU IULIANA CLAUDIA

Inspector Școlar Județean Vâlcea
Prof. NIȚULESCU ANCA
Clubul Sportiv Școlar Vâlcea
Sportul reprezintă o condiție esențială pentru asigurarea echilibrului dintre efortul intelectual
și cel fizic, între sedentarism și activitate dinamică.
Educația fizică în învățământul primar este un factor instructiv-educativ care folosește exer-
cițiul fizic drept mijloc principal în vederea dezvoltării capacităților și competențelor fizice ale ele-
vilor. Influențele sale nu sunt însă limitate. Ele se plasează pe o arie mai largă, cu efecte favorabile
dezvoltării intelectuale, afective și moral-volitive. Întreținerea și îmbunătățirea stării de sănătate a
copiilor și formarea deprinderilor igienico-sanitare, influențarea evoluțieri corecte și armonioase a
organismului și dezvoltarea calităților motrice de bază, formarea obișnuinșei de efectuare indepen-
dentă a exercițiilor fizice și dezvoltarea spiritului de echipă, de colaborare, în funcție de un sistem
de reguli acceptate sunt doar câteva din obiective.
Jocurile de mișcare reprezintă mijloace specifice pentru învățarea deprinderilor și priceperi-
lor motrice de bază și utilitar-aplicative, pentru dezvoltarea calităților motrice, dezvoltarea capacită-
ții de orientare în spațiu, a ritmului, a atenției și pentru însușirea tehnicii de bază a elementelor spe-
cifice jocurilor sportive.
Bibliografie:
 Lupu-Bangă,J.,Cojocaru,N.,Gheorghe,A., Metodica predării educației fizice în ciclul
primar, Editura „Gheorghe Alexandru“, Craiova, 2008
 Stan,L., Oancea, I., Oancea, M., Cojocaru, Șt., Educațiefizică – Ghid Metodologic pri-
vind proiectarea activităților de predare-învățare-evaluare_Clasele I-IV, EdituraAramis, București
 Cioacă, L., Cioacă, Șt., Arghirescu, A., Jocuri pentru orele de Educație Fizică, Editura
Ștefan, București, 2006
32
IMPORTANŢA JOCURILOR DE MIȘCARE ÎN DEZVOLTAREA
PSIHOMOTRICĂ A COPILULUI
Prof. DRAGOȘ IONICĂ

Prof. VALENTIN TERHECI
Colegiul Național „Nicolae Titulescu”
Jocurile şi distracţiile sunt mai intense la vârstele copilăriei şi tinereţii. Ştim cu toţii că la co-
piii de vârsta ante sau preşcolară jocul este prezent tot timpul. Aceasta le conferă conduitelor lor
multă flexibilitate şi mai ales le dezvoltă imaginaţia şi creativitatea.Pentru copil, jocul presupune de
cele mai multe ori, pe lângă consumul nervos chiar şi la cele mai simple jocuri, şi efortfizic.
Unele jocuri sunt complicate, altele sunt mai simple. În funcţie de vârsta şi de capacitatea de
înţelegere şi acţiune, copilul manifestă preferinţe diferite pentru joc, pe masura trecerii de la o etapă
la alta a dezvoltării psihice.
Jocul fortifică un copil din punct de vedere fizic, îi imprimă gustul performanţelor şi îi fur-
nizează mijloacele de a le realiza. În al doilea rând, jocul creează deprinderi pentru lucrul în echipă,
pentru sincronizarea acţiunilor proprii cu ale altora, în vederea atingerii unui scop comun.
Jocul, ca activitate didactică specifică, îndeplineşte mai multe funcţii: de dezvoltare a capa-
cităţii motrice, de dezvoltare a creativităţii, de modelare şi formare a personalităţii copiilor aducând,
în acelaşi timp, o stare de bună dispoziţie, de veselie, prevenind apariţia oboselii.
Bibliografie:
1. TRATAT DE PEDAGOGIE ŞCOLARĂ – I. Nicola, editura Aramis, Bucureşti, 2000.
2. PSIHOLOGIA VÂRSTELOR – T. Creţu, editura Credis, Bucureşti, 2001.
3. PSIHOLOGIA COPILULUI – M. Găişteanu
33
JOCURI DE MIŞCARE ȘI TIMP LIBER
Prof. MARINESCU LIVIU STELIAN

Colegiul Naţional Economic „Gheorghe Chiţu” Craiova
Astăzi, conceptul de timp liber cunoaşte o largă circulaţie.

Dumazedier defineşte timpul liber drept un ansamblu de activităţi în care individul poate să
se dedice din plin, după preferinţe, fie pentru a se reface, fie pentru a se distra, fie pentru a-şi dez-
volta informarea sau formarea, dupa ce şi-a îndeplinit obligaţiile sale profesionale, familiale şi sociale.
Jocurile reprezintă o serie de caracteristici prin care apropierea de activităţile sportive apare
firească. Château J., (Copilul şi jocul), spune că adevăratul joc este serios, are reguli severe şi pre-
supune ostenela până la istovire. El mai adaugă că jocul reprezintă o lume aparte, diferită de a
adulţilor. Acelaşi lucru îl putem spune şi despre sport - este o lume aparte, diferită de cea obişnuită,
creează într-un anumit fel o „iluzie”, fără a fi lipsit de intenţionalitatea conştiinţei de declanşare, ca
şi în efectuare şi apreciere.
În sport se regăsesc manifestările tipice jocurilor, ca libertatea şi iniţiativa acţiunilor, moti-
vaţia imediată legată de însăşi activitatea desfăşurată, satisfacţia efectuării unor acţiuni care scot în
evidenţă calităţile şi măiestria personală. Jocurile însoţesc înteraga evoluţie a omului, până la bătrâ-
neţe; chiar dacă formele de manifestare se modifică, principalele carcteristici se păstreză, dând fie-
cărei vârste o savoare particulară, răspunzând unor nevoi şi tendinţe firesc şi permanent umane.
Bibliografie
1. Cătăneanu, S., Dan, D., Jocuri de mişcare, Ed. Sitech, Craiova, 1997
34
CONTRIBUŢIA JOCULUI DE MIŞCARE LA CREŞTEREA
EFICIENŢEI ORELOR DE EDUCAŢIE FIZICĂ
Prof. MATEI ANCA RAMONA

Școala Gimnazială Farcaș
Educaţia fizică este în primul rând activitatea care valorifică sistematic ansamblul formelor
de practicare a exerciţiilor fizice în scopul măririi în principal a potenţialului biologic al omului în
concordanţă cu cerinţele sale şi exigenţele societăţii. Viaţa demonstrează că prin practicarea edu-
caţiei fizice organizate raţional,începând cu cea mai fragedă vârstă se cristalizează calităţile de su-
pleţe, agerime, abilitate, rapiditate, spontaneitate, iscusinţă. Educaţia fizică educă curajul, ambiţia,
emulaţia, atenţia distributivă, hotărârea, fermitatea, disciplina, calmul, sentimentul de ocrotire al
individului de către colectiv, precum şi multiple trăsături de voinţă şi de caracter.
Jocul de mişcare poate fi folosit în toate momentele lecţiei, contribuind la realizarea obiecti-
vului propus. Mai poate fi folosit şi în celelalte forme prin care educaţia fizică este realizată în şcoa-
lă, în pauzele organizate, în excursii sau plimbări. Pentru ca jocul de mişcare să contribuie la înde-
plinirea sarcinilor educaţiei fizice este necesar să fie ales cu discernământ.
Jocurile de mişcare îşi aduc contribuţia la formarea capacităţilor organizatorice, de control şi
autocontrol prin angrenarea elevilor la amenajarea traseelor, pentru a scurta momentul organizato-
ric, iar prin folosirea unor ajutoare în desfăşurarea întrecerilor sau chiar prin prezentarea celor nece-
sare jocului li se lasă libertatea de a crea jocul. Desfăşurarea sub formă de concurs, cu împărţirea pe
echipe îi determină să se gândească atunci când acţionează nu numai la propria persoană ci şi la
ceilalţi, la victoria propriei echipe dezvoltându-le astfel spiritul de colaborare. În joc se formează o
serie de trăsături de caracter: respectul faţă de coechipieri şi adversari, exigenţa, atitudinea corectă
faţă de joc,combativitatea, iniţiativa, sinceritatea, cinstea şi modestia. Ele înlătură stări de apatie,
momente de rutină, oboseală fizică sau nervoasă, supraefort fizic sau intelectual. În aceste situaţii,
folosirea lor a dus la reechilibrarea stărilor emoţionale, la relaxare, optimizare, revitalizare şi reface-
re a forţelor fizice, intelectuale şi morale.
BIBLIOGRAFIA
1. Epuran Valentina – „Jocuri de mişcare”, Bucureşti, I.E.F.S. 1973
2. Zapletal Milos – „Mica enciclopedie a jocurilor”, Bucureşti, Editura Sport –Turism, 1980
35
DEZVOLTAREA CALITĂŢILOR MOTRICE ÎN LECŢIA
DE EDUCAŢIE FIZICĂ
Prof. NANU GEORGE

Colegiul Tehnic Energetic Craiova
Calităţile motrice sunt însuşiri ale organismului care oferă individului posibilitatea execută-
rii diferitelor acte motrice, legate atât de activitatea sa zilnică, cât şi de cea sportivă. În procesul de
învăţământ un loc important în cadrul preocupărilor profesorului de specialitate îl ocupă găsirea şi
utilizarea în pregatire a celor mai eficiente metode şi mijloace care să asigure dezvoltarea acestor
calităţi.
În activitatea de dezvoltare a acestora (permanentă) profesorul de educaţie fizică trebuie să
stabilească anumite priorităţi în educarea calităţilor.
Perfectionarea calităţilor motrice reprezintă unul din principalele obiective ale procesului de
pregătire a tineretului şcolar realizată concomitent cu formarea priceperilor şi deprinderilor motrice.
Dezvoltarea calităţilor motrice favorizează creşterea capacităţii de efort a organismului
Unul din factorii de bazǎ în desfǎşurarea multor activitǎţi profesionale sau pentru obţinerea
unor performanţe sportive superioare îl constituie capacitatea de efort.
Capacitatea de efort a organismului are influenţe favorabile nu numai în activitatea sportivǎ
de performanţǎ, ci şi asupra activitǎţii psihice.
Bibliografie:
1. Gheorghe Mitra, Alexandru Mogoş - Dezvoltarea calitatiilor motrice, Ed. Sport-Turism,
Bucuresti, 1977
2. Alexandrescu D., Rugină Gh. - Antrenamentul în alergările de semifond, fond şi mare
fond, Editura Stadion, 1971
3. Florescu C. şi colab. - Metodica dezvoltării calităţilor motrice, Editura C.N.E.F.S., 1969
4. Lupu V. - Îndemânarea şi metodica dezvoltării ei, Editura Stadion, 1973
5. Centrul de cercetări ştiinţifice în domeniul educaţiei fizice şi sportului -Sinteze privind
metodologia dezvoltării forţei, vitezei, rezistenţei şi îndemânării
36
IMPORTANŢA JOCURILOR DE MIŞCARE ÎN PREDAREA
EDUCAŢIEI FIZICE LA CICLUL PRIMAR
PROF. ROŞCA AURELIAN

Şcoala Gimnazială „I. Gh. Duca”, Rm. Vâlcea
PROF. POPESCU ANA MARIA
Scoala Gimnaziala Nr.10, Rm. Valcea
Jocurile în care rolul mişcărilor este clar exprimat poartă, în general, denumirea convenţio-
nală de „jocuri de mişcare” (dinamice). Jocul de mişcare este o variantă a activităţii de joc. Baza ei
o constituie diferitele acţiuni motrice active, motivate de un subiect (temă, idee) şi parţial îngrădite
de reguli. Totodată, ele urmăresc învingerea, în condiţii mereu schimbătoare ale mediului de joc, a
diferitelor dificultăţi sau obstacole ivite în calea atingerii scopului propus.
Forţa lor educativă rezultă din contribuţia pe care o au la educaţia intelectuală, dezvoltarea
proceselor de cunoaştere, formarea convingerilor, deprinderilor şi obişnuinţelor de conduită morală,
educarea atitudinii corespunzătoare faţă de muncă, a disciplinei constituite educativ, estetică, pregă-
tirea lor pentru muncă şi viaţă.
Bibliografie
1. Cerghit, I., Metode de învăţământ, Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti, 1976.
2. Cârstea, Gh., Programarea şi planificarea în educaţia fizică şi sportivă şcolară, Editura
Universul, Bucureşti, 1993.
3. Cârstea, Gh., Educaţie fizică. Teoria şi bazele metodicii, ANEFS, Bucureşti, 1997.
4. Epuran, M., Psihologia educaţiei fizice, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1976.
5. Firea, E., Metodica educaţiei fizice şcolare, Vol. I, IEFS, Bucureşti, 1984.
6. Herivan, M., Educaţia la timpul viitor, Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti, 1976.
7. Ionescu, M., Lecţia între proiect şi realizare, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1982.
37
EDUCAȚIA FIZICĂ ȘI SPORTUL ADAPTAT –
ACTIVITĂȚI MOTRICE FORMATIVE
PROF. ELENA MARINA

Colegiul Național „Frații Buzești” Craiova
Educația fizică și sportul adaptat încearcă să vină în întâmpinarea unei mari provocări și
anume să sprijine subiecții deficienți în a căpăta deprinderi care să îi facă independenți, autonomi.
Parte integrantă a activităților motrice formative, educația fizică și sportul adaptat au impus
în ultimii ani o filosofie distinctă, un cadru instituțional, un ansamblu de competențe clar precizate,
care au ca finalitate crearea unui sistem de valori cu semnificație pentru individ și pentru societate,
capabil să pună într-o nouă lumină persoana deficientă.
Activitățile fizice adaptate favorizează pe de o parte, creșterea calității vieții, și pe de altă
parte, contribuie la integrarea și coeziunea socială.
Educația fizică își construiește specificitatea sa axată pe motricitate, plasându-se astfel într-o
perspectivă nouă care implică ieșirea din tipare, căutarea spontaneității, comunicarea, adaptarea,
etc. În locul reproducerii mecanice a unor acte și acțiuni motrice, suntem de acord cu opiniile lui Le
Boulch și Teissie, care pun accentul pe “stimularea elementelor psihomotorii ale comportamentului:
precizia ritmului, schimbările de viteză și de direcție, aprecierea distanțelor, a traiectoriilor și forme-
lor mișcării, simțul spațiului, al timpului, al greutății, …, toate acestea modelând personalitatea su-
biecților, prin exercițiu”.
Una dintre funcțiile educației fizice și anume cea psiho-socială exprimă rolurile fundamenta-
le ale acestei activități care nu este exclusiv de natura motrică. Alături de contribuția educației fizice
la dezvoltarea capacității motrice se află influențele la fel de importante în planul dezvoltării cogni-
tive și afective. Prin intermediul exersării, se obțin modificări progresive în capacitatea subiecților
de a analiza situații, de a rezolva probleme, de a lua decizii. Se stimulează astfel activitatea intelec-
tuală, cea care este responsabilă de dobândirea cunoștințelor despre deprinderi (cum ar trebui să
acționeze corpul), despre activități (în ce context se poate acționa, care sunt regulile de desfășurare
ale acestora), despre condiția fizică a corpului, etc. Dar influențele nu se opresc aici, ci ele se extind
și asupra domeniului afectiv, unde se fac resimțite în mod deosebit patru categorii de comportamen-
te afective: interese, motivații, atitudini, valori.
Bibliografie:
1. Constantin Cucoş – Pedagogie, Editura Polirom, Iaşi, 2000;
2. Ion Radu(coord.) – Psihologia educaţiei şi dezvoltării, Editura Academiei, Bucureşti,
1983;
3. Ion Radu – Psihologia şcolară, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1974
4. Alois Ghergut-Psihopedagogia persoanelor cu cerinte speciale,Editura Polirom2006
5. Gheorghe Tomas-Psihopedagogia prescolara si scolara,Bucuresti 2005
6. Alois Ghergut,”Sinteze de psihopedagogie speciala”,Editura Polirom,Bucuresti,2006
38
IMPORTANȚA ORELOR DE EDUCAȚIE FIZICĂ ÎN ȘCOALĂ
Prof. ANGHEL ANDRA CECILIA

Liceul Tehnologic de Transporturi Auto Craiova
Ȋn contextul actual, când se acordă o importanţă deosebită educaţiei pentru toţi, când societa-
tea românească tinde spre a deveni o societate educaţională, ȋnvăţământul românesc parcurge o pe-
rioadă de revalorizare şi de compatibilitate cu trepte similare din alte ţări, ȋndeosebi din spaţiul eu-
ropean.
Prin educaţia fizică din şcoală, se asigură formarea de cunoştinţe, deprinderi practice şi inte-
lectuale, precum şi însuşirea de valori etice, care contribuie la dezvoltarea capacităţii de integrare
socială a individului.
Specificul calitativ al educaţiei fizice nu constă în faptul că se depune un efort fizic, ci în
obiectivele urmărite, în modul în care această activitate se desfăşoară şi în accentul pus pe valoarea
formativă a conţinutului instruirii. Astfel, subiectul care participă la lecţia de educaţie fizică
reacţionează printr-o conduită complexă, care înglobează deprinderile motrice, condiţia fizică, cu-
noaşterea şi plăcerea pentru mişcare.
Pretutindeni în ţările civilizate educaţia rămâne tributară idealului antic “Mens sana in cor-
pore sano” (o minte sănătoasă într-un corp sănătos). Prezenţa orelor de educaţie fizică şi sport în
şcoală este absolut necesară pentru a stimula mişcarea în rândul elevilor şi chiar performanţa sporti-
vă. Fiecare copil are dreptul la o educaţie armonioasă care să îi ofere atât accesul la cunoştinţe de
natură să îl ajute să cunoască şi să înţeleagă mai bine lumea în care trăim, să îşi dezvolte potenţialul
şi gândirea autonomă, dar şi la practicarea mişcării şi a sportului.
Bibliografie
1. Dragnea A., Educaţiefizicăşi sport, FEST, Bucureşti, 2006;
2. Mogoş Al., Metodicaeducaţieifizice, Ed.Sport- Turism, Bucureşti, 1975;
3. Scarlat E., Scarlat B., Educaţiefizicăşi sport, Ed.DidacticăşiPedagogică, Bucureşti, 2002;
4. Zapletal M., Mica enciclopedie a jocurilor, Bucureşti, Editura Sport –Turism, 1980.
39
PROBLEMATICA PROCESULUI DE PREGATIRE LA JUNIORII
DE 13-14 ANI
Prof. STAICU ALIN

Metodele şi mijloacele care sunt strict necesare îndeplinirii obiectivelor propuse din arsena-
lul celor existente, selecţionarea acestora reprezintă una din cele mai diferite probleme cu care se
confrunta antrenorul.
Desigur fiecare antrenor are libertatea să hotărască asupra metodelor şi mijloacelor care îi
rezolvă mai bine cerinţele în alcătuirea echipei.
Constatările făcute au dus la clasificarea unor metode şi mijloace de pregătire, care prin na-
tura lor au un plus de specificitate in ceea ce priveşte formarea unităţii morale şi de acţiune a echi-
pei. Măiestria şi experienţa antrenorului sunt evidenţiate prin capacitatea sa de a canaliza potenţele
individuale intr-unul singur forţa echipei. Varsta perioadei gimnaziale coincide cu vârsta pubertații
unde modificarile hormonale își lasă amprenta in mod considerabil asupra organismului și psihicului.
Este vârsta la care elevul are nevoie de mai multe relații cu mediul înconjurător deoarece ni-
velul intelectual îi permite să pătrundă în problemele naturii și societății.
Este perioada când crește capacitatea de a selecționa de a analiza și sintetiza informațiile
primite, indicii de motricitate având cele mai mari norme de creștere pentru viteză îndemânare, re-
zistență (unii specialiști numind-o vârsta de aur a instruirii)
Pornind de la caracteristicile psihologice, fiziologice, somatice și biochimice pe care le au în
comun copiii de aceste vârste, organizarea pregătirii și a instruirii trebuie făcută cu mare atenție.
Pe scurt, se poate spune cu certitudine că, în timpul pubertății un antrenament polivalent și
general al mobilităţii este necesar, dar trebuie evitată cu orice preţ suprasolicitarea aparatului loco-
motor pasiv.
Bibliografie
1. Alexe N.,,Antrenamentul sportiv modern”,București,1993
2. Cojocaru V.,,Fotbalul în școală”, București, 1991
3. Epuran M.,,Psihologia sportivului”, București, 1968
4. Motroc I.,,Fotbal- Curs de baza.Volumul 2.Tehnica și tactica”, București, 1991
5. Nabatniciva M.V.,,Bazele direcției de antrenament pentru sportul la copii” Moscova 1998
6. Siclovan I,,Teoria educației fizice și sportului”, București, 1979
40
ROLUL EDUCATIEI FIZICE SI SPORTULUI IN MENTINEREA SI
INTARIREA SANATATII FIZICE SI PSIHICE A ELEVULUI
Prof. LORENA CAMELIA BUCA

Scoala Profesionala Valea Stanciului
Prof. HORIA BUCA
Scoala Profesionala Valea Stanciului
Exercițiile fizice și sportul sunt mijloace permanente de păstrare a sănătății, de creștere a ca-
pacității de muncă și de prelungire a duratei vieții.
Ce influențe au exercițiile fizice asupra organismului?
Exercițiile fizice efectuate regulat supun în mod obligatoriu organismul la mișcare. Mișcarea
la rândul ei intensifică toate activitățile din organism: circulația sângelui în plămâni și în celelalte
organe, respirația, schimburile de substanțe nutritive la nivelul țesuturilor, procesele de excreție, de
curățire a sângeluide substanțele vătămătoare rezultate din arderile celulare etc.
Lipsa de mișcare îngreunează desfășurarea normală a proceselor biologice, fapt care se răs-
frănge negativ asupra stării de sănătate și de rezistență a organismului față de agenții patogeni.
Prin mișcare se îmbunătățește nutriția țesuturilor și celulelor, ceea ce duce la creșterea și
dezvoltarea organelor, la mărirea capacității lor funcționale.
În primul rând, se îmbunătățește activitatea inimii. Mușchiul cardiac antrenat prin exerciții
fizice regulate și de o intensitate crescândă, expulzează la fiecare sistolă mai mult sânge decât inima
neantrenată. El nu obosește în timpul eforturilor fizice mai mari atât de repede ca mușchiul neantre-
nat și își revine mai repede la situația normală, după ce efortul a încetat.
În al doilea rând, se ameliorează activitatea plămânilor. În timpul efortului fizic, plămânii
respiră mai frecvent și mai amplu, pentru a acoperi necesitățile crescute de oxigen în mușchi.
41
CONTRIBUŢIA ORELOR DE EDUCAŢIE FIZICĂ LA
DEZVOLTAREA FIZICĂ ARMONIOASĂ ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL
PRIMAR
Prof. GHIORGHIE IONUȚ CĂTĂLIN

Liceul „Preda Buzescu” Berbești, Vâlcea
Prof. CROITORU MARIA DIANA
Școala Gimnazială Valea Mare, Băbeni, Vâlcea
Educaţia fizică este prevăzută în toate planurile de învăţământ, pentru toate clasele, la toat
eciclurile de instruire.
La ciclul primar planul de învăţământ prevedecâte 2 ore săptămânal clasele I-IV. Educaţia
fizică este principal activitate prevăzută în planul de învăţământ ce contribuie la:
• Creşterea corectă şi armonioasă a organismului
• Pregătirea fizică generală
• Formarea capacităţii de muncă a organismului
• Realizarea unui echilibru între solicitările fizice şi cele intelectuale.
Pe lângă acestea, educaţia fizică are aplicabilitate în activităţile extraşcolare: drumeţii, plim-
bări, concursuri, campionate, serbări, demonstraţii etc.
Bibliografie
 Coman, S. (1995) – Educaţia fizică şi metodica predăriiei la clasele I-IV,EdituraTehnică,
Chişinău, EdituraSpiruHaret, Iaşi;
 Demeter, A., (1974) – Bazele fiziologice ale educaţiei fizice şi şcolare, EdituraStadion,
Bucureşti
 Ifrim, M., Iliescu, A., (1978) – Anatomia şi biomecanica educaţiei fizice şi sportului,
Editura Didactică şi pedagogică, Bucureşti
 Marinescu, T.,I. (2000) - Metodica predării educaţiei fizice la grădiniţă şi la clasele I-
IV,Editura AS’S, Iaşi;
42
SĂNĂTATE
ȘI
CULTURĂ FIZICĂ
FACTORI DETERMINAȚI LA ELEVUL SPORTIV
Inspector Școlar General Adjunct, Prof. COTESCU NICUȘOR

I.S.J. Dolj
În viaţa de zi cu zi de multe ori sunt folosiţi termenii de persoană şi personalitate, sensul

comun al acestuia din urmă fiind o însuşire sau calitate pe care cineva o poate avea sau nu. Dar uti-
lizarea lor ca termeni psihologici necesită o definire mai exactă a personalităţii.
Se pune întrebarea „ Ce este personalitatea? ". Istoria psihologiei, între anumite limite, se
confundă cu istoria răspunsurilor la această întrebare fundamentală. După cum afirma încă Atkinson
„ Studiul personalităţii nu este numai cea mai ambiţioasă, ci şi cea mai veche arie de interes din
cadrul psihologiei.”
Psihologia sportului acordă de asemenea o mare importanţă studiului personalităţii. „ Speci-
aliştii domeniului s-au convins deja că pentru marea performanţă nu sunt necesare doar calităţi mo-
trice, de nivel superior, ci şi trăsături de personalitate compatibile cu exigenţele şi tensiunea psihică
generată de competiţia sportivă .”
Conceptul de personalitate rezultă din analiza statistică a acţiunilor (conduitelor) unui subi-
ect, căutând elementele caracteristice, definitorii pentru individul respectiv.
Precizând că realitatea demonstrează că nu există tipuri pure de temperament, individul con-
cret prezentând combinaţii diferite ale trăsăturilor temperamentale, cu anumite dominante,
subliniem că succesul în sport depinde nu atât de temperament, cât de aptitudini şi motivaţie. Mani-
festarea unor deficienţe de temperament poate fi contracarată prin compensare, prin dezvoltarea
unor trăsături pozitive, a unor atitudini corespunzătoare. Temperamentul este o latură a personal-
ităţii asupra căreia greu se poate interveni prin educaţie. Sportivul va fi cooptat de antrenor în pro-
pria sa formare, activitatea cu el devenind un act de autoeducaţie. Potrivit lui Paul Popescu -
Neveanu, „ afectivitatea rămâne principala sferă de evidenţiere a temperamentului prin parametrii
de sensibilitate, tonus afectiv, stabilitate, profunzimea trăirilor ”, ceea ce duce la ideea că personali-
tatea sportivului poate fi modelată prin acţiune asupra emoţiilor, a trăirilor.
Bibliografie:
 Atkinson, Richard şi ceilalţi - „ Introducere în psihologie ”, Editura Tehnică, Buc., 2002
 Holdevici, Irina; Epuran, Mihai - „ Compendiu de psihologie pentru antrenori ”, Ed.
Sport -Turism, Buc., 1980
 Zlate, Mielu - „ Eul şi personalitatea ”, Ed. Trei, Buc., 2004
44
DEZVOLTAREA PERSONALITAȚII ÎN GRUPURILE SPORTIVE
Inspector Școlar General Adjunct, Prof. JANINA VAȘCU

I.S.J. Dolj
Oamenii trăiesc organizaţi în grupuri deoarece sunt fiinţe sociale. Un grup social reprezintă
un ansamblu de indivizi între care există relaţii bine definite şi în care fiecare individ are conştiinţa
apartenenţei la grup. Membrii unui grup au o anumită structura, funcţionează după unele reguli
prestabilite, au interese comune şi urmăresc realizarea unor scopuri specifice, bine delimitate.
Proprietăţile grupurilor mici au fost analizate în foarte multe lucrări de specialitate.
Metodele de investigaţie a grupului sunt puţine, iar acestea care există sunt, cele mai multe
dintre ele, adaptări ale metodelor folosite în studierea personalităţii individului. Psihologia de grup
este diferită de suma psihologiilor fiecărui individ ce îi aparţine, de aceea se simte nevoia unor mo-
dalităţi noi, specializate, proprii cunoaşterii grupurilor.
Capacitatea de autoorganizare a unui grup sportiv se bazează, în mod evident, pe relaţiile de
colaborare şi coordonare între membrii echipei care asigura o eficientă sporită acţiunii colective.
Concluzionând, coeziunea este o caracteristică de sinteză a vieţii de grup în care fuzionează
o serie de factori obiectivi şi subiectivi,ce duc la unitatea şi solidaritatea membrilor grupului.
Bibliografie
1 Mihuţ, I. Autoconducere şi creativitate. Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1989
2 Nicolescu, O. Verboncu, I. Management, ediţia a III-a, Bucureşti, Editura Economică,
1999
3 Popescu, D. Artă de a comunica, Bucureşti, Editura Economică, 1998
4 Williams, J. C. Huber, G. P. Comportamentul uman în organizaţii, South Western Publis-
hing, Ohio, 1986
45
VALORI ALE SPORTULUI
Inspector Școlar General, Prof. LEONTINA-MONICA SUNĂ

I.S.J.Dolj
Activitatea sportivă a întâmpinat constant greutăţi în recunoaşterea valorii sale culturale, va-
loare contestată în timp. Germenii contestatari se regăsesc în însăşi realitatea sportului ale cărui
scopuri înalte au fost deseori folosite pentru obţinerea unei acceptări publice, pentru manifestări de
rasism, naţionalism sau politicianism. Înţelegerea valorilor olimpismului a căpătat azi o deschidere
şi flexibilitate care nu mai ia în considerare ethosul amator, şansa de autoperfecţionare morală, a
realizării de sine, de eliberare individuală şi chiar socială fiind idealuri greu acceptate.
Acceptată sau respinsă, activitatea sportivă a făcut parte dintotdeauna din viaţa culturală.
Homer, Plutarch, Pindon, Herodot, Platon, au preamărit realizările atletice. Pictori, sculptori, poeţi
şi compozitori au realizat lucrări cu valoare culturală necontestată în care glorifică pe cei ce s-au
întrecut pe sine şi pe alţii. Filozofii au comentat pozitiv fenomenul sportiv, iar pedagogii, Russeau,
Pestalozzi, Makarenko, Dewey, au considerat educaţia fizică parte componentă a educaţiei.
Bibliografie
1. Chiriţă Georgeta, Funcţia formativă a activităţilor corporale, Ed. Sport-Turism, Bucureşti,
1976
2. Georgescu Florian, Cultura fizică – fenomen social, Ed. Sport-Turism, Bucureşti, 1976,
1983
46
O INIMĂ SĂNĂTOASĂ
Inspector Școlar, Prof. ALIN VANCEA

I.S.J. Dolj
Prof. OLGUȚA VANCEA
Școala Gimnazială „Decebal” Craiova
Cu mai bine de 2000 de ani în urmă ,însuși Hipocrate aprecia că activitatea fizică medie este
foarte bună pentru sănătate. În secolul XXI ,ritmul haotic de viață,obiceiurile alimentare
nesănătoase, fumatul și sedentarismul sunt factori de risc pentru o sumedenie de afecțiuni,printre
care si afecțiunile cardiovasculare.
Cum bolile de inimă ocupă primul loc în ceea ce privește mortalitatea si morbiditatea în
lume, este clar că trebuie făcute schimbări drastice în stilul de viață.Sigur că este extrem de dificilă
,,revolutionarea,,întregii vieți ..modificarea alimentației,renunțarea la micile plăceri culinare
nesănătoase și practicarea unui sport, însă realitatea este că nimic nu este imposibil.
Studii recente realizate de Colegiul American de Medicină Sportivă au demonstrat că cea
mai bună schimbare este introducerea în programul zilnic a unei activități fizice.Sportul este cel
care menține integritatea vaselor și a inimii.
Bibliografie
Drăgan I. ,Cultură fizică și sănătate, București, Editura Medicală 1986
Drăgan I. ,Dialog despre sănătate , București,Editura Ceres 1986
Programul South Beach pentru sănătatea inimii Dr.Arthur Agatston, 2006, Curtea Veche
Publishing
Marin Șt. Crăciun, Exercițiul fizic, izvor de sănătate, București, Editura Sport –Turism 1984
Gineta Stoenescu, Tinerețe, sănătate, frumusețe, București, Editura Sport –Turism 1990
47
DOZA OPTIMĂ DE ACIZI GRAȘI PENTRU SĂNĂTATE
Prof. BUICAN RODICA

Colegiul Național de Informatică „Matei Basarab” Rm. Vâlcea
Acizii graşi sunt substanţe organice cu caracter chimic slab acid, care intră în constituţia li-
pidelor. Împreună cu glicerolul alcătuiesc cele mai răspândite grăsimi din natură. Se cunosc mai
mult de 300 de astfel de compuşi identificaţi la plante, animale, microrganisme şi om. Grăsimile
esențiale sunt vitale pentru funcționarea fiziologică normală, iar acizii grași trebuie să fie consumați
în dieta de zi cu zi. În organismul uman, acizii graşi constituie, împreună cu glucidele, o sursă pre-
ferenţială de energie. Dietele echilibrate trebuie să conţină acizi graşi saturaţi, dar mai ales nesatu-
raţi. În natură există peste 40 de acizi grași diferiţi. După configuraţia geometrică, acizii pot avea
forma cis sau trans. Când aportul energetic e scăzut, ca în cursul activitaţilor fizice, acizii grași sunt
mobilizaţi din ţesutul adipos, pentru a satisface necesităţile energetice. În inima și musculatură, aci-
zii grași sunt activaţi în acil-coenzima A, fiind transportaţi la mitocondrii, uzinele de energie ale
celulelor, unde sunt oxidaţi în acetil-coenzima A, care intră în ciclul Krebs și formează adenozintri-
fosfatul (ATP) pentru activitatea musculară. Grăsimea este esențială pentru viață. Fiecare celulă a
corpului nostru are nevoie de grăsimi pentru a funcționa normal. Consumul suficient de grăsime
este o strategie bună atât pentru nutriţia în timpul sportului, cât şi pentru controlul greutăţii.
Bibliografie:
-draxe.com/essential-fatty-acids
- Prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi, Grăsimile alimentare și sănătatea, București 2015
- Nenițescu, C.D. Chimie organică, vol I și II, Ediția a VIII a, București, Editura Didactică și
Pedagogică, 1980
- Avram M, Chimie organică, vol I și II, București, Editura Academiei Republicii Socialiste
România, 1983
48
EXERCIŢIUL FIZIC ÎN KINETOTERAPIE
Prof. COCOCEANU DRAGOȘ

Colegiul Naţional Pedagogic „Ştefan Velovan”, Craiova
Kinetoterapia face parte din medicina fizică - specialitate terapeutică, care utilizează ca me-
tode: mişcarea, căldura, curentul electric, climatul, masajul şi apa.
Kinetoterapia este cea mai nouă componentă a medicinii fizice şi reprezintă metodologia
activă de bază pentru consolidarea sau refacerea funcţiilor unor părţi ale corpului uman afectate de
boală sau de traumatisme.
Kinetoterapia se defineşte, ca terapie prin mişcare efectuata prin programe de recuperare
medicală, care urmăresc refacerea unor funcţii diminuate sau creşterea nivelului funcţional în diver-
se suferinţe.
Kinetoterapia a devenit un domeniu cunoscut şi foarte apreciat de persoanele, care au avut
nevoie de acest tratament naturist.
Kinetoterapia este o forma terapeutică individualizată, care, plecând de la programe de
exerciţii fizice statice şi dinamice, se poate folosi în programele terapeutice profilactice (de preveni-
re), curative şi de recuperare. Astfel, kinetoterapia îşi găseşte aria de utilizare în cele trei secţiuni de
asistentă medicală, putându-se descrie:
 kinetoterapia profilactică;
 kinetoterapia de tip curativ;
 kinetoterapia de recuperare.
Bibliografie
1. BOTA, Aura, Exerciţiul fizic în afecţiunile cornice, Editura PRINTECH, București,
2007.
2. CORDUN, Mariana, Kinetologie medical, Editura AXA, Bucureşti, 1999
3. BUZESCU, Alexandr, Anatomie și biomecanică, Editura A.N.E.F.S., București, 1999
4. SBENGHE, Tudor, Recuperarea medicală la domiciliu bolnavului, Editura medical, Bu-
cureşti, 1996.
49
UN ADEVĂR – DOUĂ TEORII
PROF. SIMONA-ELENA COPĂCESCU

Colegiul Naţional „Elena Cuza”
Este binecunoscut faptul că problemele fundamentale privind existenţa lumii dar şi sensul ei
au incitat de-a lungul vremii la cunoaştere, întrebări, meditaţie şi cu cât beneficiază de o cercetare
mai amplă cu atât mai mult provoacă spiritul şi îndeamnă la o căutare şi mai profundă a adevărului.
Natura a modelat din haos formele complicate ale viului deoarece la originea creaţiei nu au
existat evenimente întâmplătoare sau hazard, ci a existat o ordine absolută şi superioară în adâncul
dezordinii explicite, o ordine supremă care a reuşit să regleze constantele fizice, puternică, existentă
în infinit, implicită, invizibilă şi în acelaşi timp sensibilă şi necesară.
În referatul „Un adevăr – două teorii” am încercat să sintetizez pe înţelesul tuturor, câteva
aspecte ce ţin de originea şi evoluţia lumii şi a omului punând faţă în faţă opinii ale cercetătorilor şi
teologilor referitoare la întrebările existenţiale care i-au frământat pe oameni mereu. Omenirea prin
cei mai de seamă reprezentanţi ai ei a dat răspunsuri la multe din întrebări, dar deopotrivă, savanţi şi
teologi recunosc faptul că Începutul rămâne totuşi un mister.
Bibliografie
1. Morris, Henry M., Bazele biblice ale ştiinţei moderne, Wheaton, Ilinois, Sdocietatea Mi-
sionară, Româna
2. Sfânta Scriptură, E.I.B.M. al B.O.R, Bucureşti, 2001
3. Gamov, George, O stea numită Soare, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1968
4. Atlas biblic, Editura Aquila, 2005
50
GIMNASTICA SENTIMENTALĂ DE VASILE VOICULESCU.
LITERATURA ȘI SPORTUL
PROF. CORINA ANDRIESCU

Colegiul National „Elena Cuza”
Se spune ca arta reprezinta frumosul in toate formele sale de manifestare; frumosul,

ca valoare estetica, inseamna si sublim, dramatic, tragic. Este acel stimul extern care ne stimulează
simturile, ne face sa fim constienti de valorile estetice si, de ce nu, ne formeaza un accentuatspirit
critic in evaluarea diferitelor opere de arta. Frumosul artistic vine ca o cumulare a unoretape bine
stabilite, toate avand drept insumare crearea unei opere desavarsite, fie ca e vorba deun text literar
bine structurat, o sculptura sau o pictura finisata, sau un spectacoldramatic, un dans sportiv, incare
reactia publicului prezent este cea mai buna forma de marcare a reusitei.,
De profunzimea receptării relaţiei literatură – educație fizică depinde, în mare măsură, for-
marea calitativă a culturii elevului, manifestată la nivel de limbaj, gândire, imaginaţie, comporta-
ment etc. Aceste componente ale culturii personalităţii sunt reprezentate de toate artele. Astfel ele-
vul, dirijat iniţial de profesor, va realiza că textul artistic este o sintetizare de elemente estetice care
satisfac necesitatea umană vitală de existenţă prin frumos şi pentru frumos, iar raţiunea acestuia
este, în primul rând, de a stimula emotivitatea cititorului..
Bibliografie
Ioan Chirilă, Mexico 70. Jurnal sentimental, Ed. Gazeta, Bucureşti, 2009
Mihail Sebastian, Accidentul, Ed. Jurnalul Naţional, Bucureşti, 2012
Sebastian Bonifaciu, Sportul în litaratură, (antologie), Sport-Turism, Bucureşti, 1990
https://ro.wikipedia.org/wiki/List%C4%83_de_termeni_muzicali
https://dexonline.ro/definitie/muzic%C4%83
51
PROMOVAREA SPORTULUI ÎN RÂNDUL TINERILOR
PRIN INTERMEDIUL SITE-URILOR
Prof. ALINA PETRONELA COTFASĂ

Colegiul Național “Elena Cuza”
Necesitatea practicării sportului

Sportul şi mişcarea sunt activităţi recomandate în general oricărei persoane, indiferent de
vârstă. Însă una dintre categoriile pentru care ar trebui să prezinte interes maxim o reprezintă ado-
lescenții. Sportul îmbunătățește calitatea vieții acestora și îi disciplinează, încă de la vârste fragede.
Probabil cel mai important argument în favoarea practicării unui sport îl reprezintă distrac-
ția. E amuzant, ocupă timpul și oferă subiecte de discuție și dezbatere. În plus, adolescentul, tânărul
îsi formează un grup de prieteni cu interese și valori comune, grup care va evolua și se va închega
din ce în ce mai tare, odată cu trecerea timpului.
Un alt efect pozitiv pe care sportul îl are asupra tinerilor este acela că reduce pericolul ca
aceștia să dezvolte obiceiuri periculoase, precum fumatul sau consumul de alcool. Un tânăr educat
de mic în spiritul sportiv va înțelege mult mai ușor că aceste vicii nu doar scad performanțele atleti-
ce, ci chiar pun în pericol viața.
Pentru tineri și adolescenți, sportul nu este numai un factor de întreținere a sănătății, ci și un
factor de modelare a comportamentului și personalității individului. Adolescenții și tinerii care prac-
tică sporturi înțeleg mult mai ușor ce înseamnă să câștigi sau să pierzi și faptul că pentru a câștiga
trebuie să muncești din greu alături de membrii echipei. De aceea, mai târziu în viață, se vor integra
mult mai ușor și vor face tot posibilul pentru a fi cei mai buni.Prin sport crește gradul de combativi-
tate, spiritul de colaborare (sporturile în echipă).Pentru adolescenții timizi este o modalitate exce-
lentă de a-și învinge timiditatea, în timp ce pentru cei îndrăzneți de a-și disciplina reacțiile în raport
cu cerințele activității sportive.
Bibliografie
Dragnea, A., Teodorescu, D. (2002). Teoria sportului. Editura FEST, Bucureşti
mts.ro/wp-content/uploads/2016/06/STRATEGIE-SPORT-.pdf
52
ADOLESCENTUL ȘI SPORTUL IN TIMPUL LIBER
Prof. CUNE CORNELIA

Colegiul Național Militar „Tudor Vladimirescu” Craiova
La vârsta pubertăţii şi adolescenţei, foarte importantă este grija pe care trebuie să o avem
pentru consolidarea sănătăţii prin cultură fizică şi sport.
Chiar în perioada primei copilării, în cadrul jocurilor organizate spontan, se observă cât de
agreată este mişcarea .Este suficient să se cultive această înclinaţie nativă, ca să se umple în mod
fericit o parte din timpul liber.
Desigur se va ţine seama de unele preferinţe pentru anumite discipline sportive.
Practicarea sportului este un factor foarte necesar mai ales dacă avem în vedere două aspecte:
- În primul rând, tânărul se află în perioada şcolarităţii, activitatea sa fiind predominant in-
telectuală, însoţita prin forţa lucrurilor de sedentarism.
- În al doilea rând, tocmai această perioadă coincide cu unele salturi în creştere când, după
cum se ştie, masele musculare rămân în urma dezvoltării sistemului osos. De aceea, disciplinele
sportive, fiind asimilate cu plăcere, răspund şi unei necesităţi majore a tinerilor. Cine practică spor-
tul devine mai robust şi mai rezistent, corpul său se dezvoltă mai armonios, anumite deformări fizi-
ce sunt prevenite sau mult ameliorate. Mai presus de toate, cultura fizică reprezintă un admirabil
mijloc de relaxare. Sportul contribuie la dezvoltarea dârzeniei, a voinţei, a curajului, a răbdării.
Bibliografie
1. Cătăneanu, Sergiu., Dan, Doina.,Jocuri de mişcare, Editura Sitech, Craiova, 1997.
2. Chiriţă, Georgeta. Activităţile corporale şi factorii educativi. Editura Sport-Turism, Bu-
cureşti, 1978.
3. Cosmovici, Andrei. Caluschi, Mariana. Adolescentul şi timpul său liber. Editura Junimea,
Iaşi, 1985.
53
BENEFICIILE SPORTULUI ASUPRA SĂNĂTĂŢII
Prof. GHEORGHIŢĂ CĂTĂLIN

Şcoala „I.Gh. Pleşa” Almăj
Mişcarea fizică este cea care ne ajută să ne tonifiem corpul, să fim mai energici sau chiar să
ne îmbunătăţim starea de sănătate. Exerciţii fizice uşoare, antrenamente intense sau tehnici noi, care
implică atât corpul, cât şi mintea, toate formele de sport sunt binevenite atunci când conştientizam
câte beneficii ne poate aduce acest stil de viaţă. De cele mai multe ori, însă, impactul pozitiv pe care
îl are sportul asupra psihicului nostru a fost lăsat pe un plan secund, deşi sportul poate fi considerat
un antidot puternic împotriva anxietăţii, depresiei sau a stresului datorită eliberării de endorfine,
substanţele care acţionează precum morfina, crescându-ne gradul de toleranţă la durere, dar oferin-
du-ne şi o stare de euforie.
În prezent, tinerii neglijează rolul sportului şi le este lene să depună puţin efort fizic, fără a
se gândi la viitor şi la faptul că o să aibă o imunitate scăzută. Copiii petrec adesea prea mult timp
vizionând programe de televiziune sau jucând jocuri video pe calculator. Practicile sportive şi jocu-
rile în aer liber oferă copiilor oportunitatea unor exerciţii fizice care îi pot ajuta pe aceştia să se
menţină în formă şi sănătoşi..
Sportul joacă un rol important în viaţa noastră, a copiilor noştri, deoarece ne menţine sănă-
toşi şi activi. Copiii pot avea o minte sănătoasă doar atunci când au şi un corp sănătos. Realizări
mari apar atunci când este menţinută o bună formă fizică şi mentală.
Bibliografie:
1. Ionescu A.,Medicină Sportivă Performanţă şi Sănătate, Editura Medicala, Bucureşti, 2013
2. Gallagner R, Fountain S, Gee L., Educaţie fizică recapitulări prin diagrame,Editura All
Educaţional,Bucureşti,2015
3. Savescu I .,Educaţie fizică şi sportivă şcolară - Ghid auxiliar. Proiectarea demersului di-
dactic pentru clasele primare (I-IV) – Metodologie,Editura Sim Art,Craiova,2011
54
OLIMPISMUL - UN VEHICUL AL CIVILIZATIEI
PROF. GRIGORESCU IONEL

Liceul de Arte „Marin Sorescu” Craiova
Olimpismul s-a constituit ca proces dintr-un pachet de valori, morale in primul rand, si a
avansat in istorie prin pasii fair-playistilor.
Odata constituit, cu structuri specifice proprii, cu legi, reguli, traditii morale, sociale ce se
reclama din Antichitate, Olimpismul, ca ecou specific al societatii, ar fi putut fi un proces care se
incheie istoric. Dar nu este asa: acest mod de viata plin de festivitati ramane un fenomen istoric con-
tinuu, o intrare principala ce se observa cu cat mergem inapoi, spre trecut, mai aproape de vremea
zeilor Olympului. „Este vorba, preciza Pierre de Coubertin, de a prezenta idealul olimpic din cadrul
disparut al civilizatiei antice si de a-l face sa traiasca real in societatea de azi.” Mostenirea olimpica
a fost salvata de catre scriitori, artisti si filosofi, ale caror opere au vehiculat cuvintele cu radacina
„Olimp” in toate epocile si pe toate meridianele.
Alaturi de crestinism, tema centrala a autonomiei olimpismului, olimpismul a participat intr-
o oarecare masura la revolutia morala a omenirii. Poruncile biblice cu caracter moral le regasim
peste tot, insasi constiinta religioasa presupune onestitate, dreptate etc., valori pe care le regasim
inscrise azi in Charta Olimpica.
Bibliografie
1. Batlan, I. (1995)- Introducere in istoria si filosofia culturii, Ed. Didactica si Pedagogica
R.A., Bucuresti
2. Kiritescu, C. (1964)- Palestrica, Ed. U.C.F.S., Bucuresti
3. Siperco, A. (1976)- Olimpismul, Miscarea Olimpica, Jocurile Olimpice, Ed.Sport-
Turism, Bucuresti
55
SĂNĂTATE PRIN MIȘCARE
Prof. IONESCU ILIANA

Colegiul ,,Ștefan Odobleja”, Craiova
Prof. LUPU BANGĂ JENI
Colegiul Național Pedagogic ,,Ștefan Velovan”, Craiova
Marele filozof Seneca spunea: ,,Omul nu moare, ci se omoară”. Adevăr și intuiție în puține
cuvinte, mai ales atunci când sunt corelate cu cauzele care ruinează sănătatea omului.
Într-o societate dominată din ce în ce mai mult de mașini, omul are nevoie pentru echilibrul
său psihologic și fiziologic de un minimum de exercițiu fizic. Activitatea fizică/sportivă este un
element important în formarea individului, în prezent fiind apreciat ca un factor de socializare cu o
importanță din ce în ce mai crescută în societatea modernă.
Este extrem de important ca starea de sănătate inițială, dobândită la naștere, să fie menținută
pe tot parcursul vieții. Diferiții agenți precum: poluarea, schimbările climatice repetate, stresul, ten-
tația fast-food, sedentarismul și altele ca acestea, provoacă dezechilibre la nivel celular, dezechilibre
care afectează armonia interioară a individului, provocând diferite afecțiuni, boli. Pentru a preîn-
tâmpina îmbolnăvirea organismului, este recomandat ca omul să practice un sport care implică miș-
care fizică. Cercetările științifice din domeniul medical au arătat faptul că oamenii activi au o calita-
te crescută a vieții.
Deoarece astăzi, cea mai mare parte a timpului elevii și-o petrec în faţa ecranului unui com-
puter sau folosind permanent telefonul, practicarea sportului, a mișcării, devine un factor de echili-
bru pentru aceștia. Putem afirma cu certitudine că orice activitate fizică îmbunătățește și menține
sănătatea generală și contribuie la dezvoltarea armonioasă a personalității elevului care se poate
bucura de succes la nivel personal, familial, școlar și social.
Bibliografie:
1. Câmpeanu, Melania; Rusu, Flavia,,,Sport pentru timp liber şi sănătate”, Cluj-Napoca,
Editura Napoca Star, 2008
2. http://www.dictionar-medical.ro
3. http://www.viatatasanatoasa.com
4. http://www.sets.ro
5. http://sanatateprinmiscare.ro
56
INTERACȚIUNEA SOCIALĂ PRIN SPORT
PROF. IRINA POPESCU

Colegiul Național Militar „Ștefan cel Mare” Câmpulung Moldovenesc
“Who I am” and “Who I want to be” are separated only by my actions!
,,Nimic nu-l subminează mai mult pe om decât inactivitatea fizică prelungită”

Aristotel.
Sporturile de echipă sunt ideale pentru a învăța lecții importante în privința valorilor perso-
nale, pentru a evita depresia și izolarea, dar și pentru a deveni mai activ în societate. Practicarea
sporturilor de echipă îi încurajează atât pe adulți, cât și pe copii să facă față unor eșecuri sau succe-
sului, însăînsoțit de multă muncă și spirit de echipă, să nu fie timizi și să comunice mai ușor și mai
eficient. Stima de sine și încrederea sunt îmbunătățite dacă particiă activ la sporturi de echipă, ac-
ceptarea unei decizii și înțelegerea unor abilități și opinii diferite fiind mai ușor de tolerat.
Toate aceste beneficii ale sporturilor de echipă pot fi obținute dacă existăvoință și înclinare
către sport.
Un număr din ce în ce mai mare de studii demonstrează că, pe lângăsănătatea fizică îmbună-
tățită, sportul joacă un rol pozitiv în dezvoltarea tinerilor, inclusiv în obținerea unor rezultate școlare
îmbunătățite, reducerea problemelor de comportament.
Un studiu din anul 2007 a relevat faptul că fetele care au făcut sport în liceu aveau cu 73%
mai multe șanse să devină absolvente ale unei universități, față de cele care nu erau implicate în
activități sportive.
Sportul aduce cu sine și alte rezultate pozitive: fetele implicate în sport sunt mai puțin expu-
se riscului de a deveni supraponderale, depresive. Ele capată încredere prin participarea în activități
fizice, care pot reduce riscurile de acceptare socială scazută sau insatisfacție privind propriul corp.
Participarea la sporturi diverse poate întâmpina nevoile de dezvoltare ale fetelor adolescente, inclu-
siv prin oferirea unui simț al apartenenței, controlul asupra corpului, senzația de importanță. Abili-
tăți de viață precum perseverența, spiritul de echipă, stabilirea țelurilor, dezvoltarea caracterului, se
pot transfera din mediul sportiv în mediul școlar, în viața de familie și la serviciu.
Privit in ansamblu, sportul furnizează ceea ce majoritatea părinților așteaptă de la copiii lor
să învețe, în special valorile considerate cele mai importante de majoritatea părinților: activități plă-
cute și implicarea cât mai mare pentru a obține cele mai bune rezultate.
În afara beneficiilor pentru sănătate, sportul oferă copilului multe lecții de viață, care pot sta
la baza reușitelor profesionale și personale, din viața de adult.
Surse bibliografice:
Alergarea prietena noastră. Editura Stadion 1974.
Psihologia sportului pentru antrenori-Marius Crăciun
57
PIONIERELE SPORTULUI SPANIOL
PROF. MITRUȚ MONICA ALEXANDRINA

Colegiul Național „Elena Cuza”, Craiova
Există o istorie vie a sportului feminin în Spania: o serie de femei ce au fost pioniere în dis-
ciplinele lor, cum ar fi alpinista CarmeRomeu, jucătoarea de baschet Encarna Hernández, gimnasta
GoyitaPostigo, jucătoarele de tenis PilarBarril și Alícia Guri sau înotătoarea în ape deschise Mon-
tserrat Tresserras, printre altele. Ele reprezintă un mic grup ce aduce un omagiu întregului colectiv
ce a practicat sportul în timpul dictaturii spaniole. Sfidând preceptele morale impuse de Falanga
Spaniolă, au eludat reglementarea omniprezentă pentru a face „lucrurile pe care o femeie nu le poa-
te face”, în cuvintele sportivei Josefina González (104 ani), care a trăit atât în vremurile monarhiei,
cât și ale republicii și ale dictaturii.
În ciuda faptului că se antrenează în condiții inferioare și reprezintă mai puțin de jumătate
din delegație, sportivele spaniole au câștigat 9 din cele 17 medalii olimpice și 4 din cele 7 aur obți-
nute în cadrul Jocurilor Olimpice de la Rio. Un procent de 45% din totalul sportivilor prezenți la
ultimele olimpiade au fost femei; au bătut mărci și și-au creat propriile stiluri.
Sunt curajoase, îndrăznețe și campioane: au câștigat mult până acum și mai este încă și mai
mult de câștigat pentru ele.
Bibliografie:
1. CazorlaPrieto, Luis Maria, Sportul și Statul, EdituraLabor, Barcelona, 1979.
2. Díaz, Lorenzo, La España alegre. Ocio y diversión en el siglo XX, EdituraEspasa, Ma-
drid, 1999.
3. Pujadas, Xavier, Atletas y ciudadanos. Historia social deldeporte en España (1870-
2010), EdituraAlianza, Madrid, 2011.
4. PujadasMartí, Xavier, Mujeres, Deporte y Dictadura. La memoria oral de las mujeresde-
portistasbajo el Franquismo (1939-1975), Universitateadin Sevilla, Departamentul de Educație
Fizică și Sport, 2012.
58
EDUCAȚIA FIZICĂ - IDEALUL EDUCAȚIONAL
PROF. ONOGEA RODICA

Liceul Sanitar „Antim Ivireanu” Rm. Vâlcea
PROF. GUSTESCU DANA
Colegiul Național „Alexandru Lahovari” Rm. Vâlcea
Dinamica dezvoltării societăţii impune şcolii să acorde o atenţie sporită dezvoltării capaci-
tăţilor care dau elevului posibilitatea de a înţelege sensul activităţilor desfăşurate, motivând intere-
sul pentru aprofundarea cunoaşterii şi stimulând autoperfecţionarea, pretinde şcolii să înarmeze ele-
vii cu tehnicile de lucru care le permite adaptarea continuă la cerinţele impuse de dezvoltarea şti-
inţei şi tehnicii, de uzura rapidă a unor informaţii, de frecventele schimbări a tehnicilor de muncă.
Concentrând în esenţa sa modelul sau tipul de personalitate solicitat de condiţiile sociale, idealul
educaţional include trei dimensiuni definitorii: dimensiunea socială care vizează tendinţa generală
de dezvoltare a acelei societăţi; dimensiunea psihologică care se referă la tipul de personalitate pe
care îl reclamă societatea (şi anume trăsăturile personalităţii de bază - Ralph Linton); dimensiunea
pedagogică care se referă la posibilităţile de care dispune sau cu care va trebui investită acţiunea
educaţională pentru a transpune în practică idealul.
Deviza sa, “Citius, Altius, Fortius”, însemnând, rapid nu doar în alergare ci şi în spirit, mai
înalt nu doar în săritură ci şi în aspiraţii, mai puternic nu doar fizic ci şi în viaţă. Valorile unanim
acceptate, libertate, corectitudine, prietenie, pace, sunt valori preluate azi, de întreaga societate în
procesul său de globalizare.
Idealul educaţional, prin conţinutul său proiectiv trebuie să realizeze joncţiunea dintre facto-
rii ereditari şi cei externi, anticipând finalitatea generală a educaţiei.
Bibliografie:
I. Nicola, Tratat de pedagogie şcolară, Editura Didactică şi Pedagogică R.A., Bucureşti,
1996
M. Stanciu, Reforma conţinuturilor învăţământului, Editura Polirom, Iaşi, 1999
A. Dragnea, Teoria Educaţiei Fizice şi Sportului, Editura Cartea Şcolii, Bucureşti, 2000
M. Epuran, Psihologia educaţiei fizice, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1976
59
MUZICA ȘI SPORTUL, FORME DE COEZIUNE SOCIALĂ
ȘI EDUCATIVĂ
Prof. LUMINIȚA PAVEL
C.N. „Elena Cuza” Craiova
Promovarea interdisciplinarităţii/transdisciplinarităţii în învăţământul românesc actual este o

necesitate impusă de schimbările şi acumulările cognitive din multiplele domenii ale cunoaşterii,
precum şi de complexitatea şi diversitatea problemelor cu care se confruntă omenirea.
Astăzi, mai mult ca oricând, adolescentul trebuie să-şi asume roluri şi responsabilităţi, să ia
decizii pentru cei din jur, să răspundă rapid şi bine la diversele provocări ale vieţii; succesul şi per-
formanţa apar doar dacă deţine cunoştinţe integrate, dacă priveşte realitatea ca o imagine unitară şi
dacă gândeşte flexibil şi creator.
Pornind de la aceste realităţi în învăţământul românesc s-a declanşat o reformă a conţinuturi-
lor, o reformă la nivel curricular; aşa a apărut abordarea conţinutului învăţării din perspectiva inter-
disciplinară şi transdisciplinară.
Dicţionarul de neologisme de F. Marcu şi C. Manea defineşte interdisciplinaritatea ca „stabi-
lirea de relaţii între mai multe discipline sau ştiinţe“.
Predarea conţinuturilor din perspectiva interdisciplinară are avantaje multiple:
• Permite elevului să acumuleze informaţii ce pot fi aprofundate în anii următori;
• Descoperă taine ale temei in discuţie;
• Creează ocazia de corelare a limbajelor diferitelor discipline;
• Permite aplicaţia cunoştinţelor în practică;
• Favorizează o economie de timp de învăţare conform raportului dintre cantitatea de cu-
noştinţe şi volumul de învăţare.
La acestea se adaugă şi avantajele vizând formarea personalităţii elevului pe diverse planuri:
intelectual, emoţional, social, estetic şi fizic.
Bibliografie
Bănăţan, O. (1973), Educaţia fizică şi sportul în învăţământul superior, Edit. Stadion, Bucureşti.
Bontaş, I. (1994), Pedagogie. Editura All, Bucureşti
60
EDUCAŢIA ÎN CONTEXTUL SOCIETĂŢII MODERNE
Prof. SAVU CORNELIA

Colegiul „Ștefan Odobleja” Craiova
Prof. POENARU SILVIA
Lic. Tehn. Transporturi Auto Craiova
Prin structură, obiective şi conţinut, educaţia trebuie să răspundă necontenit unor exigenţe
ale evoluţiei realităţii naţionale şi internaţionale. Semnificaţiile şi eficienţa actului educativ sunt
date de disponibilităţile educaţiei de adaptare şi autoreglare faţă de sfidările tot mai numeroase ale
spaţiului social.
Analiza problematicii contemporane şi identificarea marilor teme de meditaţie au condus la
constituirea - în plan educaţional - a unor răspunsuri specifice, prin potenţarea „noilor educaţii" sau
a unor noi tipuri de conţinuturi: educaţia pentru pace, educaţia ecologică, educaţia pentru participare
şi democraţie, educaţia demografică, educaţia pentru schimbare şi dezvoltare, educaţia pentru co-
municare şi pentru mass-media, educaţia nutriţională, educaţia economică şi casnică modernă, edu-
caţia pentru timpul liber, educaţia privind drepturile fundamentale ale omului, educaţia pentru o
nouă ordine internaţională, educaţia interculturală etc.
Bibilografie:
1. Egger, K., şi colab., 1994, Manual de educaţie fizică şcoală, trad.CCPPS, Bucureşti
2. Ghid metodologic de aplicare a programelor de educaţie fizică şi sport în învăţământul
primar, gimnazial şi liceal, 2001, MEC, Bucureşti
3. Cârstea, Gh., 2001, Didactica educaţiei fizice, ANEFS, Bucureşti
4. Dragnea, A., Bota, A., 1999, Teoria activităţilor motrice, Editura Didactică şi Pedagogică
R.A., Bucureşti
5. Jinga, I., Istrate, E., 1998, Manual de Pedagogie, Editura ALL Educational, Bucureşti
6. Kiriţescu, C., 1964, Palestrica, Editura UCFS, Bucureşti
7. Neacşu, I., 1999, Instruire şi învăţare, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti
8. Nicola, I., 1996, Tratat de pedagogie şcolară, Editura Didactică şi Pedagogică R.A., Bu-
cureşti
61
PIERRE DE COUBERTAIN SI JOCURILE OLIMPICE
PROF. STAMATE LUIZA

Colegiul Naţional „Elena Cuza”, Craiova
Dacă ar fi să enumerăm câteva din marile fenomene sociale ale zilelor noastre, suntem în-
dreptăţiţi a considera şi sportul printre ele. Un rol important în dezvoltarea sportului mondial l-au
avut, desigur, olimpismul, mişcarea olimpică şi Jocurile Olimpice.
Simpla participare la Jocurile Olimpice adună la fiecare ediţie tot mai mulţi sportivi, aceştia
concurând sub dictonul Coubertinian "Important e să participi, nu să câştigi!"
Pierre de Coubertain, părintele Jocurilor Olimpice Moderne, a văzut reluate într-o formă
modernă unele aspecte demne de urmat din existenţa Jocurilor antice, ceea ce l-a îndemnat spre
concretizarea visului său de promovare a sportului amator pe plan internaţional. Acum după un se-
col de la renaşterea Jocurilor Olimpice pe bună dreptate se poate spune că întrecerile olimpice au
intrat definitiv in viaţa omului contemporan, că ele constituie un eveniment însemnat în activitatea
tinerei generaţii de pe planeta noastră, reprezintă forumul mondial al sportivilor.
Bibliografie
https://docs.school/.../pierre-coubertin-jeux-olympiques-70764.html
franceolympique.com/art/267-pierre_de_coubertin.html
www.culturefle.net/article-pierre-de-coubertin-et-les-jeux...
www.gsam.ro/jo/jocurile_olimpice_antice.html
metropotam.ro/La-zi/Istoria-Olimpiadei-Grecia-Antica-art373505913
www.efemeride.ro/istoria-jocurilor-olimpice-antice
62
SĂNĂTATE ŞI EDUCAŢIE PRIN EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT
Prof. STROE ADRIAN

Colegiul Național Pedagogic „Ștefan Velovan”, Craiova
Mişcarea este recunoscută ca prim factor al formarii intelectuale corespunzătoare a copiilor.

Studiile în domeniu au dovedit ca prin practicarea diferitelor activităţi sportive favorizează capaci-
tăţile de comunicare şi creativitate, se reduce agresivitatea şi inhibiţia şi astfel se ajunge la îmbună-
tăţirea premiselor unor activităţi complexe, constructive, socializante. Practicarea mişcării fizice
ajută la dezvoltarea psihică a individului, previne labilitatea emoţionala,modelează temperamentul
şi atitudinile, constituind un fundament solid pentru personalitatea in formare.
Exerciţiile fizice au apărut şi s-au perfecţionat continuu în concordanţă cu comanda socială.
Apariţia şi evoluţia exerciţiilor fizice au o condiţionare clară de ordin social. Acestea nu sunt deter-
minate de instincte, de factori biologici, etc. Contrar unor teorii, apariţia şi evoluţia exerciţiilor fizi-
ce au fost determinate nu numai de latura materială a vieţii sociale ci şi de alţi factori; ştiinţă, nivel
de cultură, religie, etc.
Bibliografie
1. Cârstea, GH., Didactica educaţiei fizice, ANEFS, 2000
2. Dragnea, A, Teoria ed. Fizice şi sportului, Ed. Fest, 2002
63
MANAGEMENT DE TIMP LIBER
Prof. VOICU MAGDALENA

Școala Gimnazială Gura Văii, Bujoreni
Prof. PREDULETE EUGEN
Școala Gimnazială „I.C. Constantinescu”, Roești
Timpul liber folosit în mod recreativ, distractiv, este timpul în care se realizează o plăcere,
o pasiune, un hoby (miscare, lectură, vizionarea unui film, pictarea unui tablou, cusutul unui goblen,
pescuitul etc.), în principal activitatea de relaxare, de destindere si distractie. Acest timp este mai
mare sau mai mic, în functie de modalitatea de gândire si de aspiratie a fiecărui individ în parte, în
functie de gradul de cultură, în functie de capacitatea de organizare si capacitatea voluntară de a se
integra într-un anumit program.
Această modalitate de împărtire a bugetului de timp este sugestivă, întrucât scoate în evident
obiectivele fiecărui segment temporal, posibilitatea organizării, desfăsurării activitătii într-un anu-
mit timp. Modalitatea de împărtire a bugetului de timp este diferită de la om la om, ea depinde de
activitatea pe care o desfăsoară, de vârstă, de sex, de înclinatiile pe care le are, de educatie, de capa-
citătile mentale si fizice, de pozitia socială, de gradul de cultură, de posibilitătile financiare, de gra-
dul de maturitate, de instruire, de motivatie. etc. Pentru a ajunge la organizarea benefică a timpului,
pentru a ajunge la o dirijare eficientă a activitătii în timp, este necesară cunoasterea posibilitătilor de
structurare a timpului propriu.
Bibliografie:
-Tudor Sbenghe, “Kinetologie profilactică, terapeutică și de recuperare”, Editura Medicală,
Bucuresti 1987
- Șerban Damian, “Stretching, secretul flexibilitatii”, Editura Corint, 2003
- Georgeta Panisoara, Ion-Ovidiu Panisoara, “Motivarea eficientă”, Editura Polirom, 2005
64
STRETCHINGUL ÎN LECȚIA DE EDUCAȚIE FIZICĂ
ȘI ÎN ACTIVITATEA DE ZI CU ZI
Prof. ANDREI FLORIN

C.S.S. Ploiești
Prof. ANDREI MARIA
C.S.S. Ploiești
Ce este stretchingul? Sub numele de stretching este cunoscută o noua metodă prin interme-
diul căreia poate fi exersată mobilitatea mușchilor corpului într-o formă simplă, eficientă și fără a
exista riscul fracturilor. Cu alte cuvinte, este o tehnică de întindere a mușchilor într-un mod natural,
care constă în izolarea unui grup de mușchi și exersarea acestora.
Beneficiile stretchingului se suprapun în parte cu beneficiile oricărui sport, adică starea ge-
nerală de bine, relaxarea fizică și psihică, reducerea durerilor și tensiunii musculare, atât în cazul
persoanelor sedentare cât și după un antrenament sportiv, însă exercițiile de întindere au o serie de
calități particulare: ameliorează flexibilitatea țesuturilor,crește abilitatea de a învăța sau de a executa
diverse mișcări, reduce riscul de apariție a traumatismelor aparatului locomotor și determină un
nivel ridicat de conștientizare a propriului corp. De asemenea, stretchingul arde caloriile, cca. 75
kcal/ora. Pe masură ce înaintăm în vârstă, devenim mai puțin elastici. Stretchingul îmbunătățește
substanțial elasticitatea musculară, întinerind mușchii.
Bibliografie:
1. Crețu M, Trăilă H, - Bazele științifice ale pregătirii musculare, Ed. Universitaria,Craiova,
2007
65
ROLUL EXERCIȚIILOR FIZICE ȘI AL SPORTULUI PENTRU
PĂSTRAREA ȘI ÎNTĂRIREA ORGANISMULUI
Prof. CIOCIONICĂ ELIZA

Școala Gimnazială „Ion Creangă”, Craiova
În această lucrare am ales să discut despre rolul exercițiilor fizice și al sportului pentru păs-
trarea și întărirea organismului deoarece acestea sunt foarte important in activitatea de zi cu zi. Are
o influenţă vizibilă asupra formei exterioare a corpului, dezvoltarea sa proporţională în copilarie si
adoleşcenţă, iar la adulţi si indivizii în vârstă permite menţinerea îndelungată a frumuseţii şi înfaţi-
sarea zveltă.
Prin exerciţiile fizice alese special pot fi înlaturate deformaţiile ale coloanei vertebrale în
stadiul initial de dezvoltare, poate fi întarită musculatura membrelor superioare si inferioare dar şi a
trunchiului.
Exercițiilor fizice și sportul practicate în aer liber are influente binefacatoare asupra sistemu-
lui nervos şi ajută la îmbunătăşirea compoziției sângelui.
În concluzie, modul de viaţă sedentar, fără mişcare, îmbătrâneşte omul înainte de vreme.
Bibliografie
1. Cârstea Gh., Teoria şi metodica educaţiei fizice şi sportului, Editura AN-DA, Bucureşti,
2000;
2.Dragnea A., Teoria educatiei fizice şi sportului, Editura FEST, Bucureşti 2002;
3. http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?item=4309&lang=RO
66
SĂRĂCIA ȘI ABANDONUL ȘCOLAR
PROF. CIOCIONICĂ MIHAIELA

PROF. AMZOLIN VERONICA
Școala Gimnazială „Ion Creangă”, Craiova
Sărăcia ca și bogăția metaforic putem spune că se ‘’învată’’ depind de educația care ți se

oferă, de nivelul de socializare a grupului din care faci parte, de condițiile de trai care ți le oferă
grupul în procesul propriu de educație si dezvoltare, în acest caz chiar dacă potențialitățile tale bio-
logice nu sunt foarte înalte această diferență se poate compensa cu o bună educație și cu ajutor din
partea familiei, familia fiind primul factor extern care poate interveni și care poate oferi modele de
viată. Privind din cealalta latură si creionând un tablou virtual putem afirma că chiar dacă potenția-
lul este ridicat iar procesul de educabilitate este precar se poate ajunge în cazuri extreme pâna la
genii ratate deoarece nu se găsește acel mediu propice în care individului să i se valorifice potentia-
lul propriu, astfel acel potențial să ramână latent și să nu se mai manifeste iar individul să urmeze
modele greșite și să ajungă în acea situație în care în mod paradoxal ar putea să razbească în viață
dar nu va putea deoarece i s-a cristalizat o mentalitate urmând acele modele.
Forțând lucrurile și asumându-ne propriile afirmații putem spune că bogația și sărăcia sunt
fenomene create de om, se crează un dezechilibru la nivel social în care nenumărate fenomene joacă
roluri esențiale .
Printre actiunile ce pot fi intreprinse pentru reducerea ratei de abandon in tara noastra: inte-
grarea elevilor cu risc de renuntare la educatie si mentinerea acestora in sistemul scolar, cresterea
responsabilizarii cadrelor didactice, reintegrarea elevilor deja aflati in abandon, monitorizarea starii
sistemului pentru prevenirea timpurie a crizelor si identificarea periodica a modificarilor in ceea ce
priveste factorii de abandon scolar.
Bibliografie
1.David, E – Dimensiuni actuale ale consilierii psihologice și educaționale, Ed. Psihome-
dia,2008
67
EDUCAŢIA FIZICĂ ŞI SPORTUL PENTRU SĂNĂTATE
PROF. TRUȘCĂ CLAUDIA

Liceul de Arte,, Marin Sorescu” Craiova
Promovând respectul pentru organismul propriu şi al altora, educaţia fizică şi sportul se con-
stituie în forme de educaţie pentru sănătate. Organizaţia Mondială a Sănătăţii promovează, prin
programul „Viaţă activă” (1998), importanţa practicării sistematice a activităţilor fizice pentru sănă-
tate, cu prioritate la copii şi tineri.
Cercetările au arătat că exerciţiul fizic, practicat pe termen lung, îmbunătăţeşte sănătatea fi-
zică şi mentală, având o contribuţie pozitivă la procesul de învăţare şi dezvoltare a personalităţii, la
reducerea riscului apariţiei afecţiunilor fizice şi psihice asociate stilului de viaţă modern
Lipsa de activitate fizică conduce la excesul de greutate, favorizează apariţia obezităţii şi
a unor afecţiuni cronice, precum bolile cardiovasculare şi diabetul, care afectează calitatea vieţii,
pun în pericol viaţa persoanelor şi creează probleme economiei şi bugetului alocat sănătăţii.
Bibliografie:
1.http://obezitate.org/Articole-obezitate/Kinetoterapia-in-obezitate/tratamentul kinetoterape-
utic -in-obezitate.html
2.http://www.info-portal.ro/articol/obezitatea/1834/2/referat/
3.http://www.sportmedcenter.ro/articole/1322-kinetoterapia-in-combaterea-obezitatii.html
4.Florian Georgescu, Cultura fizica- fenomen social, ed. a II a, editura sport- turism, 1976.
5.Teoria educaţiei fizice ( sub redactarea lui A.Novikov ),Ed. U.C.F.P.,p.326.Fr.Engels, Dia-
lectica naturii, ESPLP, 1954, p.168.
68
SPORTUL PENTRU TOȚI
Prof. înv. primar TRUȘCĂ ADRIANA MARIA

Liceul Tehnologic Turburea, Gorj
Termenul de sport tinde să înglobeze toate activitățile de competiție, fie că au dominant edu-
cativă sau recreativă, fie că au o orientare comercială, profesională.
Diversitatea legislațiilor sportive se explică prin faptul că ele (legislațiile) se bazează pe o
cultură de tip liberal sau intervenționist sau pe diverse combinații ale acestora. În statele cu o cultu-
ră liberală, activitatea sportivă este considerată ca fiind expresia inițiativei libere și autonome a ce-
tățenilor, recunoscându-i-se în același timp importanța socială.
Promovarea și dezvoltarea ei sunt, deci, încredințate mișcării sportive ca manifestare a so-
cietățiicivile. Rolul recunoscut statului este acela de a crea condițiile necesare practicării sportului și
de a ajuta miscarea sportivă să-și dezvolte propria capacitate autonomă de initiațivă. În statele “in-
terventioniste”, sportul este considerat un serviciu public.
Statul își asumă răspunderea promovării și dezvoltării sportului, iar în unele cazuri, în diver-
se moduri și proporții, chiar și administrarea și controlului – în cadrul obiectivelor propriei politici
sportive, sociale și sanitare. În general, mișcării sportive i se atribuie ca funcție autonomă doar or-
ganizarea competițiilor sportive.
Bibliografie:
1. Teoria si metodica “Sportul pentru Toți” “Charta Internațională a Educației Fizice și
Sportului”, 1991
2. “Charta Europeana a Sportului pentru Toți”- Conferința Miniștrilor Europeni ai Sportului
la Bruxelles, 1975
3. “Sănătate prin sport pe înțelesul fiecăruia”- Dr. Gheorghe Dumitru, București 1997
4. “Un alt mod de viață”- Suciu Aurelia, Dumitru Gheorghe, Aron Adrian, editura Afir, Bu-
curești Terminologie și noțiuni generale de legislație în sport și de organizare
5. “Îndrumarul profesorului de educație fizică”- prof. Struja Ioan Cornel, editura Axa, Boto-
șani, 2004
69
EXERCITII CARE DAU REZULTATE RAPIDE IN LUPTA
CU KILOGRAMELE
Prof. IOFCEA SORIN

Școala Gimnazială „Constantin Gerotă” Calafat
Exercițiul fizic stimulează și reglează toate funcțiile mari vitale, iar prinintermediul siste-
mului nervos, creează în organism o stare de sinergie și solidaritate funcțională, caracteristică stării
de antrenament.
Prin exerciții fizice se produce o supraactivare funcțională a întregii economii organice și o
creștere a vitalității și capacității funcționale. Efectele cele mai evidente se constată la aparatul
locomotor, care își perfecționează calitățile motrice de bază și în special forța, viteza, rezistența,
suplețea și îndemanarea.
Evident este faptul că lucrul mecanic al oamenilor antrenați este mai economic, fapt demon-
strat prin aceea că pentru același lucru mecanic persoanele neantrenate consumă mai mult oxigen
decat cele antrenate.
Efectele exercițiilor fizice asupra funcțiilor motoare se dovedesc princreșterea perfor-
manțelor, perfecționarea stilului și obținerea măiestriei de mișcare la sportivi, precum și îmbunatăți-
rea motricității generale a tuturor celor care practică metodic exerciții fizice.
Prin efectele sale profilactice, exercițiul fizic contribuie la menținerea și îmbunătățirea sănă-
tății, la călirea corpului, la mărirea rezistenței și imunității naturale.
Exercițiile fizice previn tulburările de creștere și dezvoltare, viciilede atitudine și com-
portare, disproporțiile, deviațiile și deformările corpului, constituind o metoda de odihnă activă și
un divertisment sanătos.
Exercițiul fizic exercită asupra omului importante influențe educative, pe care se sprijină
întregul edificiu al educației fizice. Cele mai tainice efecte educative se obțin în perioada de crește-
re, când trăsăturile de caracter se adâncesc și se formează personalitatea. Exercițiul fizic dezvoltă
forțele morale și de voință, hotararea și curajul. În mișcările voluntare, dar mai ales în competiții,
efortul muscular este dublat de un efort de voință.
Pentruceiindependenți, exercițiilesub forma de jocurișiîntrecerile sportive devin mijloace de
deprinderecu disciplina, ordineașisimțul de echipă.
Bibliografie:
1. Sorin Iofcea -,,Exercițiile din culturism” – Editura de Sud – Craiova 2012
70
EDUCAŢIA PRIN DANS ŞI MUZICĂ
Prof. MIRICĂ IONUȚ

Colegiul Național „Frații Buzești” Craiova
Dansul reprezintă o manifestare naturală a corpului prin intermediul căreia pot fi exprimate
emoții, sentimente, trăiri, gânduri. Dansul este înnăscut, copiii dansează încă dinainte să înceapă să
vorbească, exprimându-și astfel emoțiile, stările. Dansul este o activitate benefică pentru copil atât
din punct de vedere al dezvoltării fizice și psihice, cât și al dezvoltării creativității și orizontului
cultural. Indiferent de stilul de dans ales, în mod clar este o activitate care formează și alte abilități
pe lângă cele clasice deprinse la școală. Dansul dezvoltă empatia, spiritul de echipă, voința, atenția.
Oră de oră, copiii își exersează concentrarea și determinarea pentru a învăța mișcările și a le reda cât
mai frumos. Un alt beneficiu câștigat prin dans este postura foarte frumoasă a corpului. Dansul lu-
crează musculatura întregului corp, contribuind la tonifierea brațelor, picioarelor, trunchiului.
Bibliografie
1. Grigore V., Pregătirea artistică în gimnastica de performanță, ANEFS, București, 2002
2. Macovei S., Manual de gimnastică ritmică, Editura Bren, București, 2007
3. Vișan A., Dansul pentru educația corporală, Editura Cartea Universală, București, 2005
71
EXERCIȚIILE FIZICE ȘI SĂNĂTATEA
Prof. DUMITRU VALENTIN

Școala Gimnazială Desa
Prof. DUMITRU SORINA
Școala Gimnazială Ghidici
„Când vine vremea să mănânci corect și să începi să faci exerciții, nu există –Voi înce-
pe de mâine.-Mâine este boală” (V. L. Allineare)
Cine are nevoie de mișcare? Toată lumea! În doze mai puternice sau mai slabe, "adminis-
trat" cu o frecvență și o intensitate mai mare sau mai mică, cu toții avem nevoie de "medicamentul"
denumit efort fizic. Cercetările o arată fără dubiu: necesitatea de a face mișcare este adânc înscrisă
în codul nostru genetic, este o componentă esențială a ființei umane, care ar trebui să ne însoțească
pe tot drumul vieții, începând din copilărie, traversând pubertatea, adolescența, vârsta adultă și
ajungând la persoanele trecute de 50 de ani, având un rol deosebit de important în bolile cardio-
vasculare, întărirea imunității, bolile respiratorii, problemele osteo-articulare, tulburările psihice.
Printre afecțiunile vindecate cu ajutorul exercițiilor fizice putem enumera: indigestia, diski-
nezia biliară, obezitatea, reumatismul, varicele, hemoroizii, viciul, depresia, anxietatea.
Potrivit ultimelor statistici făcute în România zilelor noastre, în jur de 80% din populație es-
te sedentară. Este nevoie doar de un pic de voință pentru a face pasul de trecere de la sedentarism la
o viață activă. Sănătatea este până la urmă arta conviețuirii armonioase cu noi înșine.
Bibliografie:
1. Formula As, Nr. 1315, 11-05-2018
2. Florian Georgescu, Cultura fizică - fenomen social, ed. a II a, Editura Sport- Turism,
1976.
3. Bob Greene cu Dr. Harold Lancer, Dr. Diane McLay, Cu 20 de ani mai tineri-Ed. Litera,
2012, Versiunea in limba romana
72
IMPORTANŢA ACTIVITĂŢILOR DE EDUCAŢIE FIZICĂ
ÎN DEZVOLTAREA PERSONALITĂŢII COPIILOR
Prof. VLĂDUŢ MĂDĂLINA

Şcoala Gimnazială „Anton Pann” Craiova
Schimbările care au loc în societatea noastră şi pe plan mondial fac necesară desfăşurarea
unei tot mai intense activităţi pentru studierea şi înţelegerea fenomenelor economico - sociale, a
acţiunii legilor dialecticii în dezvoltarea societăţii omeneşti pentru a da răspuns ştiinţific probleme-
lor ridicate de viaţă, de evoluţia umană.
Educaţia permanentă reprezintă continuarea fără întrerupere a procesului instructiv-educativ,
cu scopul de a satisface exigenţele desăvârşirii personalităţii umane în raport cu exigenţele fiecărui
stadiu de dezvoltare, răspunzând în acelaşi timp cerinţelor unei lumi în transformare. În perspectiva
educaţiei permanente, activităţile corporale trebuie integrate pe tot parcursul vieţii şi concepute în
legătură nemijlocită cu funcţia lor formativă şi cu sarcinile școlii în această direcţie.
Educaţia fizică a tinerei generaţii constituie unul din elementele de bază a sistemului edu-
caţional al copiilor. Ea contribuie la pregătirea unui tineret capabil, sănătos şi puternic pentru a se
integra în societatea modernă.
Sănătatea, dezvoltarea fizică armonioasă constituie premise importante ale calităţilor, capa-
cităţilor şi trăsăturilor de caracter ale copiilor. Influenţarea favorabilă a stării de sănătate, sporirea
capacităţii de efort a organismului prin exersarea funcţiilor vitale şi de adaptare la mediul înconjură-
tor, precum şi formarea deprinderi lor de igienă individuală şi colectivă, constituie motivele funda-
mentale ale societăţii şi valorii educaţiei fizice. Educaţia fizică are şi sarcina de a contribui la dez-
voltarea şi formarea aceloraşi trăsături şi componente ale personalităţii pe care le vizează şi procesul
de pregătire intelectuală şi sistemul general de instrucţie şi educaţie.
Bibliografie:
1. Bonchiş, E.,,Copilul și copilăria”, Bucureşti, 2000; 2.R.Î.P., nr. 2,3 Bucureşti, 2005.
73
STRETCHINGUL – METODA MODERNĂ DE TONIFIERE FIZICĂ
ŞI DESTINDERE PSIHICĂ
Prof. MITROI GERI

L.P.S. „Petrache Triscu” Craiova
Prof. MITROI MARIAN
Școala Gimnazială Giurgița
Putem eticheta stretching-ul ca o metodă simplă de prelucrare musculară şi articulară cu re-

zultate ridicate, în antrenamentul sportiv. El ameliorează starea mişcărilor, articulaţiilor, tendoane-
lor şi ligamentelor, dar în acelaşi timp şi a ţesuturilor conjunctive. Prin îmbunătăţirea evidentă a
elasticităţii musculare, constituie un mijloc excelent de prevenire a luxaţiilor si rupturilor musculare.
Stretching-ul este o metodă de prelucrare selectivă a musculaturii corpului, de încălzire a or-
ganismului în vederea realizării de eforturi intense în pregătirea musculară, indiferent de vârstă, sex
şi instrucţie anterioară. Exerciţiile de tip stretching contribuie la revenirea în limitele normale, a
tonusului muscular dupa efort şi la influenţarea pozitivă a activităţii marilor funcţiuni ale organis-
mului, în special a aparatului locomotor, respirator şi circulator. Se pare că există mai multe benefi-
cii din stretching decât dezavantaje, însă imaginea de ansamblu nu este clară aşa cum şi-ar dori ma-
joritatea atleţilor/antrenorilor. Studiile sugerează că programele de stretching ar trebui individuali-
zate (personalizate) în funcţie de constituţia fiecărui atlet şi al nivelului de condiţionare.
Stretching-ul corect înseamnă să-ţi cunoşti corpul. Nu are nimic de a face cu cât de mult îţi
poţi mişca o anume parte a corpului. Senzaţiile pe care le simţim în timpul stretching-ului sunt sen-
zaţii de bine. Senzaţia de lucru bine făcut intervine atunci când faceţi stretching fără nici o durere.
Bibliografie
Anderson, Bob. (2007) - Stretching oriunde si oricand, Editura Niculescu, Bucuresti
Anderson, Bob, - Stretching, Editura Solar, 1998
Lydie Jenkins, (2001) – Stretching pentru toti, Editura teora,pag.8
Richard Jenkins, (2001) - Fitness Gimnastica pentru toti, Editura Alex-Alex, pag 9
74
INTERDISCIPLINARITATEA ÎN PROCESUL
DE ÎNVĂŢARE – PREDARE
Prof. VOICULESCU MARIUS MILTIADE

C.S.S Nr. 5 Bucureşti
Prof. VOICULESCU VIORICA GABRIELA
C.S.S Nr. 5 Bucureşti
În înfăptuirea unui învăţământ modern, formativ, considerăm predarea – învăţarea interdis-

ciplinară o condiţie importantă. Corelarea cunoştinţelor de la diferitele obiecte de învăţământ con-
tribuie substanţial la realizarea educaţiei elevilor, la formarea şi dezvoltarea flexibilităţii gândirii, a
capacitaţii lor de a aplica cunoştinţele în practică; corelarea cunoştinţelor fixează şi sistematizează
mai bine cunoştinţele, o disciplină o ajută pe cealaltă să fie mai bine însuşită. Adâncirea analizei
programei şcolare relevă un număr mai mare de obiective de referinţă şi activităţii de învăţare ce
permit abordarea interdisciplinară, însă cele mai interesante conexiuni pentru copii se realizează la
nivelul conţinuturilor.
Predarea interdisciplinară pune accentul simultan pe aspectele multiple ale dezvoltării copi-
lului: intelectuală, emoţională, socială, fizică şi estetică. Interdisciplinaritatea asigură formarea sis-
tematică şi progresivă a unei culturi comunicative necesară elevului în învăţare, pentru interrelaţio-
narea cu semenii, pentru parcurgerea cu succes a treptelor următoare în învăţare, pentru învăţarea
permanentă. „Elevul viitorului va fi un explorator” – spune Marshall McLuhan. Pentru aceasta el
trebuie să fie conştientizat de importanţa învăţării prin cercetare, prin descoperire, de importanţa
realizării conexiunilor între diferitele discipline.
Bibliografie
• Pălăşan, Toader; Crocnan, Daniel Ovidiu; Huţanu, Elena - Interdisciplinaritatea şi integrare
– o nouă abordare a ştiinţelor în învăţământul preuniversitar, în Revista Formarea continuă a
C.N.F.P. din învăţământul preuniversitar, Bucureşti, 2003
•Stanciu, Mihai – Reforma conţinuturilor învăţământului, Iaşi, Polirom, 1999
75
EXERCIȚIILE FIZICE - ROLUL LOR ÎN SĂNĂTATE
Prof. MUȘAT EMIL

Prof. MUȘAT CARMEN
Școala Gimnazială „Sf. Dumitru” Craiova
Făcând mișcare și exercițiu fizic, ne însusim deprinderile de mișcare necesare în viața de

toate zilele și în muncă. Se dezvoltă abilitatea, rapiditatea și forța mișcărilor corpului nostru. Se
perfecționează dirijarea mișcărilor de către sistemul nervos central. Se formează permanent noi și
noi reflexe condiționate, care se fixează. În urma exercițiilor fizice se intensifică procesele de exci-
tație și inhibiție din scoarța cerebral și crește intensitatea contracției musculare.
Se întărește întreg aparatul locomotor-oasele, ligamentele, tendoanele, devin mai solide. Prin
exercițiile fizice alese special pot fi înlăturate deformațiile ale coloanei vertebrale în stadiul incipi-
ent de dezvoltare, poate fi întărită musculatura abdomenului, întărită și restabilită bolta piciorului.
Aplicarea exercițiilor fizice pentru corectarea unor defecte de constituție a corpului trebuie
facută sub controlul medicului specialist. Se îmbunătățește activitatea inimii. Omul antrenat devine
mai rezistent, el poate efectua mișcări mai intense și îndeplini o muncă muscular grea timp îndelungat.
Aceasta depinde, în mare masură, de faptul că aparatele sale: circulator, respirator, excretor,
lucrează mai bine. Respirația devine mai profundă. compoziția sângelui se îmbunătățește și cresc
forțele de apărare ale organismului.
Bibliografie:
1. Florian Georgescu, Cultura fizică- fenomen social, Ed. a II a, Editura Sport- Turism,
1976.
2. Fr. Engels-Teoria educaţiei fizice ( sub redactarea lui A.Novikov ),Ed. U.C.F.P., Dialec-
tica naturii, ESPLP, 1954.
3. http: //www.sportmedcenter.ro/articole/1322-kinetoterapia-in-combaterea-obezitatii.html
4. www.sfatulmedicului.ro/.../rolul-exercitiilor-fizice
76
OPORTUNITĂȚI PENTRU DEZVOLTAREA BAZEI MATERIALE
ÎN ȘCOLI
Prof. VĂTAVU FĂNEL
Școala Gimnazială „Ion Țuculescu” Craiova
Pentru fiecare profesor de educație fizică dar mai ales pentru elevi este stimulativ, din punct
de vedere al angajamentului fizic si emotional, să dispună de un loc de desfășurare al activităților
sportive cel puțin adecvat.
Când spunem „adecvat” ne referim la îndeplinirea unor condiții minime de siguranță ale lo-
cului de desfășurare cum ar fi: instalații sportive și materiale sportive adecvate particularităților de
vârstă ale elevilor și în număr suficient. La acestea se adaugă costurile de deplasare la competiții,
echipament sportiv și altele.
Este esential să-i convingem pe elevi și părinți cat de stransă este legatura intre a face sport
si a avea un psihic sanatos iar condițiile materiale sunt esențiale în această ecuație.
Daca noi vom ajuta copilul de mic să iubească sportul atunci îi vom face un bine pe termen
lung, va deveni un adult cu fire sportiva si aceasta îi va face mult bine.
În articol sunt prezentate oportunitățile de finanțare, legislația care facilitează obținerea fi-
nanțărilor, cadrul legal al acestor demersuri și modalitățile de acțiune pentru a accesa diversele linii
de finanțare.
Bibliografie:
http://www.finantare.ro/finantari-de-la-guvern-pentru-activitati-sportive.html
http://ec.europa.eu/assets/eac/sport/library/studies/structural-funds-practical-guidance_ro.pdf
Legea educației fizice și sportului nr. 69/2000 actualizată
Management Marketing si Legislatie in Educatie Fizica si Sport
77
Simpozion internațional
educatie prin
mişcare
Ediția a IX-a
12.06.2018
ISSN 2457-4716

Simpozion International EDUCATIE PRIN MISCARE 2018

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Simpozion International EDUCATIE PRIN MISCARE 2018

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN DOLJ

Prof. univ. dr. Marian Dragomir

Redactor-șef: Prof. Nicușor Cotescu

Colectivul de redacție nu își asumă răspunderea juridică și nu certifică faptul că un

Editura GRAFIX, România

DINAMICA CREŞTERII VOLUMULUI ŞI INTENSITĂŢII ................................................................. 10

EDUCAȚIA FIZICĂ ȘI SPORTUL DIN PERSPECTIVA COMPETENȚELOR

EXEMPLU DE BUNE PRACTICI. EDUCAȚIA FORMALĂ VS. EDUCAȚIA NON-FORMALĂ ... 26

SĂNĂTATE ȘI CULTURĂ FIZICĂ

FACTORI DETERMINAȚI LA ELEVUL SPORTIV .............................................................................. 44

Prof. NEAGOE ADELA-MIHAELA

Prof. BĂRBUȚ DANIEL LAURENȚIU

Prof. BUDESCU TONY-BOGDAN

Sistemul de joc reprezintă forma generala de aşezare, organizare si coordonare a acţiunilor

Prof. DOGARU CLAUDIA

Prof. EPURE MARIUS

Prof. LAKOTOS ILIE IONUȚ

Prof. LAZA ILEANA

Prof. CLAUDIU MITRU

Activitatea tehnico-tactică individuală cuprinde acţiuni cu mingea şi acţiuni fără minge.

Prof. ALEXE NICOLAE

In eforturile de fortă, marimea încărcăturilor reprezintă elementul hotărâtor. Intrucât un

Prof. ENE EUGENIA MIRELA

Cuvinte cheie: forma sportiva, alimentaţia, medicaţia, antrenament, doping

Prof. GEORGESCU GHEORGHE

Prof. ARVATU ADRIANA-NELI

Prof. MANOLESCU ILEANA-LUMINIȚA

Prof. VECEA GABRIELA

Prof. POPA AUREL

Prof. KATERINA-IULIA ANGHEL

Este o certitudine faptul că, ceea ce câştigă elevii prin activi-

Prof. înv. primar BANCĂ ANGELICA

Datorită influenţei multilaterale asupra întregii personalităţi a copilului, jocurile de mişcare

Prof. BĂRŢĂGUI-GEORGESCU CARMEN-MARIANA

PUTEREA PROFESORULUI DE EFS ÎN RELAŢIA PREDARE-ÎNVĂŢARE

PROF. BELDIMAN RADU

Ocupându-ne cu educaţia fizică, noi ne însuşim deprinderile de mişcare necesare în viaţa de

Prof. DREHLUŢĂ ROMICĂ

„Sportul dă zile vieții și viață zilelor”.

Dacă educația fizică și sportul nu ar fi existat, cu siguranță, armata le-ar fi inventat.

Prof. GAVRIȘIU IULIANA CLAUDIA

Prof. DRAGOȘ IONICĂ

Prof. MARINESCU LIVIU STELIAN

Astăzi, conceptul de timp liber cunoaşte o largă circulaţie.

Prof. MATEI ANCA RAMONA

Prof. NANU GEORGE

PROF. ROŞCA AURELIAN

PROF. ELENA MARINA

Prof. ANGHEL ANDRA CECILIA

Prof. STAICU ALIN

Prof. LORENA CAMELIA BUCA

Ce influențe au exercițiile fizice asupra organismului?

Prof. GHIORGHIE IONUȚ CĂTĂLIN

Inspector Școlar General Adjunct, Prof. COTESCU NICUȘOR

În viaţa de zi cu zi de multe ori sunt folosiţi termenii de persoană şi personalitate, sensul

Inspector Școlar General Adjunct, Prof. JANINA VAȘCU

Inspector Școlar General, Prof. LEONTINA-MONICA SUNĂ

Inspector Școlar, Prof. ALIN VANCEA

Prof. BUICAN RODICA

Prof. COCOCEANU DRAGOȘ

PROF. SIMONA-ELENA COPĂCESCU

PROF. CORINA ANDRIESCU

Se spune ca arta reprezinta frumosul in toate formele sale de manifestare; frumosul,