Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Raspuns Examen Pedodontie
Raspuns Examen Pedodontie
Cerinte contemporane
catre sterilizarea instrumentului.
Utilarea cab stomatologic: Fotoliu stomatologic, scaunul medicului, scaunul asistentei, dulap
pentru instrumente sterile, lavoar, lampa de cuart, masa pentru lucru a medicului
Intrumentele de bază pentru examenul clinic sunt: oglinda, sonda şi pensa. Pentru îndepărtarea
tartrului dentar şi a plăcii microbiene se utilizează setul de instrumente pentru detartraj:
-instumente pentru detartraj şi chiuretaj radicular: seceri, săpăligi, pile sau răzuşe, chiurete;
-instrumente de netezire şi lustruire după detartraj: periuţe rotative, benzi abrazive şi de lustruit.
c) Perioada de formare a placentei (luna a 3-a). d) Formarea sistemelor functionale ale fatului.
(20-24sapt)
e) Perioada scolara[primara (6-10 ani); medie (10-14 ani); superioara (14-17 ani)]
Grupele de sanatate: 1) copii sanatosi; 2) copii sanatosi cu devieri functionale sau copii care
timp indelungat au suferit de maladii acute cu riscul aparitiei patologiei cronice
3) copii cu maladii cronice sau de o patologie congenitala in stadiul de compensare; 4) copii
patologie congenitala in stadiul de decompensare; 5) copii cu maladii cronice grave si vicii de
dezvoltare in stadiul de decompensare.
8765432112345678
V IV III II I I II III IV V
48 47 46 45 44 43 42 41 31 32 33 34 35 36 37 38
85 84 83 82 81 71 72 73 74 75
Dintii temporari erup in urmatoarea ordine:1) Incisivii centrali inferiori 6-8 luni;2) Incisivii
centrali superiori 6-8 luni; 3) Incisivii laterali superiori inferiori 8-12 luni; 5) Primii molari
inferiori si superiori 12-16; 6) Caninii inferiori si superiori 16-20
Dinti natali – cind la nastere pe arcada dentara sunt deja prezenti dinti temporari.
Dinti neonatali – dintii care erup dupa primele 30 de zile de viata a copilului.
Dezvoltarea radacinilor incepe atunci cind coroana dentara este deja formata. O importanta
deosebita in dezvoltarea radacinilor o are marginea organului smaltului, locul de trecerea a
stratului adamantin extern in cel intern. In acest sector se formeaza teaca Hertwig care determina
forma, dimensiunile si numarul radacinilor. In procesul de formare a apexului radicular au fost
distinse radiologic citeva etape:
Termenii formarii radacinilor dintilor temporari:Incisivul central: 1.5 ani;Incisivul lateral: 2 ani;
Molarul unu: 4 ani; Caninul: 5 ani; Molarul doi: 4 ani;
Formarea radacinilor dintilor permanenti: Molar 1: 9-10 ani; Incisivul central: 9-10 ani; Incisivul
lateral: 9-10 ani; Premolar 1: 12-13 ani; Caninul: 12-15 ani; Premolarul 2: 12-14 ani; Molarul 2:
15 ani
Rezorbtia radacinilor dintilor temporari incepe de la radacina, carea dera la foliculul dintelui
permanent. Sunt mai multe variante de rezorbtie radiculata a dintilor pluriradiculari temporari:
In dentitia temporara avem 20 de dinti iar in cea permanenta 28-32. Culoarea dintilor temporari
este alba albastruie. Forma coroanelor dintilor temporari este asemanatoare cu cea a dintilor
permanenti, dar sunt mai scurte, largi si globuloase. Este pronuntata trecerea coroanei dentare in
radacina, protuberenta smaltului la colet. Dimensiunile dintilor temporari sunt mai mici ca dintii
permanenti. Grosimea tesuturilor dure la dintii temporari este mai mica si cavitatea pulpara este
mai mare comparativ cu dintii permanenti. La temporari camera pulpara comunica larg cu
canalele radiculare, dar la permanenti nu.
La dintii temporari grosimea smaltului si dentinei este mai redusa cu 1/2 de cit la cei permanenti.
Dintii temporari contin mai multa apa si substante organice comparative cu dintii permanenti, iar
substante neorganice mai putine. Stratul de dentina la temporari este mai subtire iar camera
pulpara si canalele radiculare sunt mai voluminoase. Dentina are canalicule dentinare largi,
relative mai scurte si mai putin sinuase. Jonctiunea smalt-cement se prezinte sub forme si
proprietati diferite fata de cea la dintii permanenti: -In 30% din cazuri, intre cement si smalt este
spatiu liber de separatie.
9. Indicii frecventei si intensitatii cariei dentare la copii. Nivelele intensitatii cariei dentare
propuse de OMS. Frecventa si intensitatea cariei dentare la copii de diferita virsta in R.M.
Indice de frecventa – procentul persoanelor afectate prin carie in cadrul unui grup de populatie.
Indicile de intensitate – numarul mediu de dinti cariati (C), obturati (O), extrasi (E) ce revin la o
persoana.
Caria – un process patologic, care se manifesta dupa eruptia dintilor, in cadrul caruia are loc
demineralizarea si ramolirea tesuturilor dure ale dintilor cu formarea ulterioara a defectului
cavitar.
I. Gradul activitatii procesului carios: Activitate de gradul I; gradul II; gradul III
Concomitant cu virsta se micsoreaza numarul cariilor cu evolutie acuta si creste numarul cariilor
cu evolutie cronica. Mai frecvent se depisteaza caria multipla
Primii dinti afectati de carie sunt incisivii centrali superiori. Incisiivii inferiori prezinta o
rezistenta mai mare la caria dentara.; Pina la 2 ani se depisteaza caria suprafetelor netede, iar la
3 ani caria fisurilor, iar la 4 ani se depisteaza caria suprafetelor proximale; Frecvent se
depisteaza caria in regiunea coletului, caria circulara. Caria cu evolutie acuta se raspindeste in
profunzime iar cea cronica pe suprafata.
Caria rar se complica pina la virsta de 3 ani, dar dupa 3 ani creste frecventa complicatiilor.
Diagnosticul se pune pe baza la: 1) Metoda de uscare a suprafetei dentare permite vizualizarea
petei carioase, care are o suprafata fara luciu, mata.
3) Transiluminarea se bazeaza pe aprecierea intensitatii umbrei luminii reci vizibile, care trece
prin tesuturile dentare.
Tratamentul cariei incipiente include terapia de reminelarizare, care este mai eficienta in
perioada de formare dentara. Esenta terapiei de remineralizare consta in compensarea
elementelor minerale pierdute in timpul demineralizarii. Inainte de realizarea terapiei
remineralizante trebuie inlaturate depunerile dentare, iar dintii supusi tratamentului – izolati si
uscati. Pentru remineralizare sunt indicate fluoruri, aminofluoruri, lacuri cu fluor, preparate de
calciu. Durata curie de remineralizare se determina in functie de evolutia clinica a focarului. (10-
15 sedinte).
O alta metoda de tratament si profilaxie a cariei incipiente este: laserul Heliu-Neon, care poate
amplifica actiunea preparatelor cariostatice, micsora solubilitatea si permeabilitatea smaltului,
active sistemele enzimatice ale pulpei.
15. Particularitatile evolutiei clinice a cariei medii la dintii temporari:
Tratamentul cariei medii in dintii temporari consta in prepararea cavitatii carioase si obturarea ei,
restituind forma anatomica. Pe planseul si partial pe peretii cavitatii se recomanda aplicarea unei
baze de ciment: -fosfat: Fosfat ciment, Lactodont,visfat,Unifas,Argil.
-policarboxilat:Aqualox,Carboco,Durelon; -ionomer:Ionobond,Ionoseal,Vitrebond
La unii copii se depisteaza ca dintii permanenti incomplet erupti deja sunt afectati de carie.
Evolutia rapida a cariei se explica prin faptul ca smaltul in primul an dupa eruperea dintelui este
insuficient mineralizat, contine mai putine elemente minerale, dar mai multe organice avind o
rezistenta slaba catre carie. In fisurile dentare are loc retentia alimentelor ceea ce creaza conditii
vitale favorabile germenilor. Molarii de 6 ani sunt primii dinti permanenti ce erup, fiind supusi
timp indelungat actiunii factorilor locali cariogeni.Urmatorii dinti cariati sunt incisivii superiori
care sunt mai frecvent afectati dupa virsta de 7-9 ani. Localizarea cariei este predominant
simetrica pe suprafetele de contact si foramen cecum pe suprafata palatina. Dupa virsta de 11-13
ani defectele carioase se depisteaza la premolari pe suprafetele ocluzale, apoi pe suprafetele de
contact. Evolutia cariei este rapida, progresiva, frecvent ducind la complicatii. Rata cariei este
mare: 4-5 dinti pe an.
Tratamentul cariei medii in dintii permanenti consta in prepararea cavitatii carioase si obturarea
ei, restituind forma anatomica, functia,etc. Principalele etape ale pregatirii cavitatii carioase:
Plombarea cav.carioase:
Tabloul clinic: pacientii acuza dureri pasagere de la excitanti mecanici,chimici ,termici care trec
imediat dupa inlaturarea excitantului.La examenul dintelui se observa o cavitate carioasa
profunda 3,4,5 mm,umpluta cu dentina ramolita,deseori marginile smaltului sunt
subminate,sondarea fundului cavitatii este dolora
Este caracteristica multiplicitatea afectarii dintilor, a unor grupe de dinti, chiar si a dintilor
considerati mai rezistenti (caninii si incisivii inf.). Deseori apare caria secundara. Evolutia cariei
este rapida, progresiva, frecvent ducind la complicatii( pulpite, periodontite) Rata cariei este
mare:4-5 dinti pe an.
3)In cazurile prezentei unor cantitati mari de dentina ramolita se efectueaza terapia de
remineralizare,sau obturarea tardiva a cavitatii carioase: dupa efectuarea deschiderii si
necrotomiei cavitatii, se aplica preparate pe baza de hidroxid de Ca, zinc-eugenol timp de 3-6
saptamini sub pansament provizoriu. Numai dupa stoparea procesului(dupa remineralizarea
tesuturilor dure si formarea unui strat de dentina tertiara) se realizeaza formarea cavitatii si
obturarea ei definitive.
La caria profunda esta obligator aplicarea pe planseul cavitatii a preparatelor pe baza de hidroxid
de calciu sau zinc-eugenol,iar apoi se aplica material isolator si obturatie definitive. Calmecin,
Calxil, Dycal
26.Sigilarea fisurilor,materiale,metodica
Esta considerat logic ca fiind metoda cea mai sigura de profilaxie primara,sigilarea presupunind
examen clinic si manopere terapeutice specifice.
Materiale
. sigilant:
.Helioseal(alb opac,anta/fotopolimerizare);
.Conciel(alb opac,anta/fotopolimerizare);
.Deloton(alb opac,anta/fotopolimerizare);
.aplicatoare
Indicatii:
.Santuri si gropite ce prezinta coloratii intrinseci ale smaltului de la care nu s-au pus in evidenta
carii dentinare subjacente prin examen clinic si radiologic;
.Sant si mgropite cu smalt colorat si decalcifiat dar fara carii dentinare la acelasi dinte,evidentiate
clinic si radiologic;
Etapele de lucru
1.aplicarea digai
2.curatirea suprafetei dintelui-se face cu abrasive fara ulei sau glicerina sau substante fluorate
vehiculate cu periute rotative-spalarea suprafetelor si uscarea cu spray de apa si aer.
3.mordensarea smaltului.se utilizeaza acid fosforic in concentratii de 37% sub forma de solutie
sau gel de consistenta cit mai fluida,aplicat prin pensulare,injectare sau cu ajutorul unui burete
sau a unei bulete de vata bine condensate
4.aplicarea sigilantului
5. indepartarea digai
1)Cimenturi:
2) Amalgame:
- de galiu; de cupru;aur
28.Caria de biberon,tratament,profilaxia
Caria de biberon este o forma specifica, o forma acuta de carie caracteristica pt dintii
temporary,cu debut la virste foarte mici,cu evolutie rapida in suprafata si profunzime,cu
interesarea precoce a pulpei si distructia coronara in lipsa tratamentului oportun.caria de biberon
este rezultatul imteractiunii a trei factori: microorganisme patogene din cavitatea
bucala,hidrocarbonatele fermentabile,substratul dentar.Una din principalele cauze ale afectiunii
este inlocuirea alimentatiei naturale cu cea artificiala,caracterizata prin suplimentarea cu
hidrocarbonate fermentabile din alimentatia copilului,care se asociaza cu folosirea tardiva a
biberonului.Obiceiuri incorecte de hranire a copilului mic ce contribuie la aparitia cariei de
biberon:Hranirea cu biberonul inainte de culcare,in special in timpul noptii,cu lichide ce au
concentratie crescuta de glucide fermentabile;aportul glucidelor fermentabile cu ajutorul
suzetelor(miere,zahar,sirop),prelungirea suptului la sin peste virsta recomandata.
Profilaxia
.fololsirea pastei de dinti fluorata sau geluri fluorate pt protejarea smaltului dintilor
3-Localizarea afectarii
6-Virsta copilului
Tratamentul cariei prevede folosirea complexa a obturarii cavitatilor carioase si a metodelor care
maresc rezistena tesuturilor dure ale dintelui,igiena cavitatii bucale,alimentatia rationala
Principii generale de pregătire a cavităţilor carioase: în timpul pregătirii cavităţii carioase trebuie
să ţinem cont de faptul că copilul oboseşte mai repede, este agitat, cu toate că intervenţiile
curative sunt indolore sau sunt efectuate sub anestezie locală. In dinţii temporari şi permanenţi
tineri la prepararea cavităţilor cu turbina se recomandă numai deschiderea cavităţii carioase (în
limitele smalţului) pentru evitarea complicaţiilor. La prepararea cavităţilor de clasa I după Black
în dinţii temporari şi permanenţi la copii apare necesitatea în extinderea cavităţilor cariate cu
includerea tuturor fisurilor şi a gropiţelor, atât carioase, cât şi intacte. în asemenea cazuri
cavitatea carioasă are o formă iregulară, ceea ce asigură o fixare bună. In cazul prezenţei unor
straturi suficient de groase între cavităţile cariate pe suprafaţa masticatorie, ele se prepară izolat,
pentru a nu slăbi coroana dentară. Pereţii cavităţilor trebuie să fie paraleli sau slab conici. Fundul
cavităţilor superficiale şi medii trebuie să fie plat, iar in cavităţile profunde - concav. Are o
importanţă practică deosebită înlăturarea ţesutului cariat înainte de etapa formării cavităţii. Ca
particularitate la prepararea cavităţilor aproximale (clasa II Black) a molarilor temporari este
crearea cavităţilor suplimentare pe suprafaţa ocluzală, ce vor asigura retenţie suplimentară pentru
obturaţie. în cazul când lipseşte dintele vecin şi rămân cantităţi suficiente de ţesuturi deasupra
cavităţii aproximale, când cavitatea este situată sub ecuator, este recomandată formarea cavităţii
fără extindere pe suprafaţa masticatorie. Datorită particularităţilor anatomice prepararea
cavităţilor aproximale şi regiunii pregingivale ale dinţilor frontali temporari (clasele III, IV, V
Black) prezintă dificultăţi evidente. Spre deosebire de dinţii permanenţi, prepararea cavităţilor de
clasa III poate fi efectuată şi de pe suprafaţa vestibulară. Aceasta favorizează vizibilitatea,
prepararea calitativă a cavităţii şi creează premise pentru o fixare mai bună a obturaţiei, ceea ce
compensează aspectul estetic. La dinţii temporari cavităţile de clasa IV nu se prepară. Se
recomandă şlefuirea suprafeţelor de contact cu aplicarea fluorizării topice. în cazuri avansate
sunt indicate coroniţe de înveliş prefabricate din mase plastice. Cavităţile de clasa V se prepară
clasic, în unele cazuri formând cavităţi circulare. Profunzimea cavităţii nu trebuie să depăşească
1,5 mm. Obligatoriu se recomandă înlăturarea tuturor sectoarelor demineralizate.
31. Particularitatile evolutiei clinice ale pulpitei cronice fibroase a dintilor temporari:
Particularităţile clinice generale ale formelor cronice ale pulpitelor dinţilor temporari:
Cea mai frecventă este pulpita cronică simplă (închisă), apoi cea gangrenoasă şi rareori -
proliferativă
Aproximativ la 44% din copii pot apărea dureri cauzate de agenţi termici mecanici.
în 57% din cazuri pulpitele cronice sunt urmate de schimbări distructive a ţesuturilor periapicale,
care pot fi determinate radiologie.
Formele cronice de pulpită simplă şi gangrenoasă pot fi depistate la dinţii a cu cavitatea pulpara
închisă, cât şi deschisă.
Subiectiv. Decurge fără semne subiective, este diagnosticată în timpul examinări copiilor în scop
profilactic. Din anamneză se pot uneori stabili dureri nocturne.
Obiectiv. în dinte se depistează o cavitate carioasă medie sau profundă, dentin poate fi ramolita
şi pigmentată. Sondarea pereţilor şi a planşeului cavităţii carioas nu provoacă dureri. Uneori
termodiagnosticul poate provoca o durere crescânde Percuţia este indolora. Excavarea dentinei
ramolite de pe pianşeul cavităţii cariat poate provoca deschiderea camerei pulpare, o durere
neînsemnată şi sângerare.
32.Particularitatile evolutiei clinice ale pulpitei cronice gangrenoase a dintilor temporari:
Particularităţile clinice generale ale formelor cronice ale pulpitelor dinţilor temporari:
Cea mai frecventă este pulpita cronică simplă (închisă), apoi cea gangrenoasă şi rareori -
proliferativă.
Aproximativ la 44% din copii pot apărea dureri cauzate de agenţi termici mecanici.
în 57% din cazuri pulpitele cronice sunt urmate de schimbări distructive a ţesuturilor periapicale,
care pot fi determinate radiologie.
Formele cronice de pulpită simplă şi gangrenoasă pot fi depistate la dinţii a cu cavitatea pulpara
închisă, cât şi deschisă.
Subiectiv. Dureri în timpul masticaţiei sau dureri spontane spre seară, ele putând fi provocate şi
de excitanţi calzi. Din anamneză uneori pot fi stabilite dureri în trecut.
Obiectiv. Coroana dentară poate avea o culoare cenuşie, cavitatea carioasă este medie sau
profundă. Sub dentina ramolită sau în dintele cu camera pulpara deschisă, pulpa este necrotizată
pe o suprafaţă variabilă. Deseori se simte un miros specific de gangrena. Senzaţii dureroase apar
la sondarea profundă în canalele radiculare. La percuţie se determină înăbuşirea sunetului
percutor şi sensibilitate.
Pulpitele cronice gangrenoase în 57% din cazuri (S.Sârbu, 1976) se complică cu parodontita
apicală cronică granulantă, care poate fi diagnosticată radiologie. în caz de complicare cu
parodontita apicală se determină hiperemia şi edemaţierea gingiei în regiunea proiecţiei apexului
radicular afectat, deseori apar fistule; ganglionii limfatici pot fi măriţi şi dureroşi la palpaţie.
Cea mai frecventă este pulpita cronică simplă (închisă), apoi cea gangrenoasă şi rareori -
proliferativă.
Aproximativ la 44% din copii pot apărea dureri cauzate de agenţi termici mecanici.
în 57% din cazuri pulpitele cronice sunt urmate de schimbări distructive a ţesuturilor periapicale,
care pot fi determinate radiologie.
Formele cronice de pulpită simplă şi gangrenoasă pot fi depistate la dinţii a cu cavitatea pulpara
închisă, cât şi deschisă.
Subiectiv. Dureri şi sângerare în urma agenţilor mecanici (masticaţia hranei, penaj dentar etc.),
copilul evită să mestece hrana pe partea afectată.
Obiectiv. Deseori coroana dentara este distrusă, camera pulpara este larg deschisă, fiind umplută
cu granulaţii de diferite dimensiuni sau cu un polip pulpar. Sondarea duce la apariţia sângerării şi
a unei dureri neînsemnate. Percuţia dintelui poate fi puţin sensibilă. Frecvent, pe radiogramă se
pot depista semne caracteristice parodontitei apicale granuloase.
34. Particularitatile evolutiei clinice ale pulpitei cronice fibroase a dintilor permanenti la
copii
Copilul acuza dureri paroxistice în dinte de la diferiţi excitanţi: termici, mecanici şi chimici. Din
anamneză se deduce că dintele durea şi mai înainte. Durerile spontane apar rar şi pot să lipsească
definitiv. Durerile reflexe apar cu o reacţie întîrziată doar la excitanţi puternici (de la apă rece),
precum şi în caz de schimbare bruscă a temperaturii ambiante. Prin sondarea fundului cavităţii
deseori se constată prezenta unui orificiu de comunicare între cavitatea carioasă şi cavitatea
coronară. Sondarea pulpei este doloră. Pulpa sîngerează. însă, conform datelor lui L. Rubin,
indicii de electroexcitabilitate în 30% din cazuri pot fi în limitele normalului. în unele cazuri
pulpita fibroasă cronică poate evolua fără ca să existe un orificiu de comunicare între cavitatea
carioasă şi cavitatea dintelui, în aceste cazuri sondarea fundului cavităţii carioase determină o
dentină compactă sau material de plombare. Radiologic în 30% din cazuri, se poate constata o
dilatare a fisurii periodontale sau focare de ramolisment al ţesutului osos în regiunea apicală a
rădăcinii.
35. Particularitatile evolutiei clinice ale pulpitei cornice gangrenoase a dintilor permanenti
la copii
Bolnavul acuză dureri siciitoare de la orice fel de excitanţi, mai ales de la bucate fierbinţi, care
nu încetează după înlăturarea acestor excitanţi. Uneori durerile pot să se declare de la schimbarea
temperaturii aerului - la inspiraţie ieşind în stradă şi invers. Deseori acuzele de durere lipsesc.
Deseori se face simţit un miros fetid din gură. Bolnavul menţionează că a avut dureri puternice în
trecut care apoi s-au domolit sau au dispărut definitiv. Examenul relevă o cavitate carioasă
profundă cu o deschidere frecvent largă a cavităţii dentare. Adamantina (smalţul) uneori
comportă o nuanţă cenuşie. Datele obiective depind de gradul de afectare a pulpei. In stadiile
incipiente ale afectării gangrenoase prin sondare se relevă dureri în pulpă şi sîngerare. In pulpita
gangrenoasă de evoluţie trenantă pulpa coronară poate suferi o histoliză deplină, are o culoare
cenuşie, se păstrează doar o parte sau pulpa radiculară în întregime. In astfel de cazuri sondarea
pulpei se dovedeşte a fi indoloră şi doar în orificiul canalului se deter mină sîngerare şi senzaţii
de durere. La aplicarea excitanţilor de rece şi de cald apar încetul cu încetul durerile care trec
treptat. în caz de existenţă îndelungată a unui proces de inflamaţie sînt posibile modificări
destructive în periodonţiu sub formă de dilatări ale fisurii periodontal şi chiar de formare a unor
focare de ramolisment. Electroexcitabilitatea dintelui e foarte redusă (50—80 µA), ceea ce
mărturiseşte despre necroza definitivă a pulpei sau în orice caz de necroza părţii ei coronare.
36. Particularitatile evolutiei clinice ale pulpitei acute de focar a dintilor permanenti la
copii
Pulpita acută de focar constituie stadiul de debut al inflamatei pulpei, şi focarul acestuia se
localizează de obicei în porţiunea cea mai apropiată de cavitatea cariată. Din această cauză
procesul inflamator debutează mai frecvent în regiunea cornului pulpei şi abia mai apoi
antrenează în proces toată pulpa coronară, ulterior şi cea radiculară. Durata acestui stadiu nu
depăşeşte 2 zile.
Bolnavul acuză dureri intense la orice fel de excitanţi. Spre deosebire de caria dentară, pentru
care de asemenea sînt caracteristice dureri de la excitanţi externi, în pulpita acută de focar
durerea se declară de la excitanţi de fortă mai mică şi nu trec după suspendarea excitantului.
Durerile pot să apară spontan, adică fără o cauză explicabilă a apariţiei lor. Frecventa şi durata
acceselor de dureri variază : ele pot dura de la 10 la 30 de minute, însă în majoritatea cazurilor nu
depăşesc o oră. Accesul de dureri cedează locul unei perioade indolore, care tine cîteva ore.
De regulă, bolnavul acuză şi indică dintele, care îl supăra, ceea ce vorbeşte despre lipsa iradierei
durerii. Pe timp de noapte durerile, de regulă, sînt mai pronuntate. Inspecţia nu relevă modificări
în habitus. Prin cercetări se constată o cavitate carioasă cu dentină ramolită în mare cantitate.
După chiuretarea acesteia se clarifică adeseori, că pereţii şi fundul cavităţii carioase sînt induraţi,
iar prin sondare se decelează o porţiune mai dureroasă în cavitatea carioasă, care e situată, ca
regulă, în fundul cavităţii mai aproape de cornul pulpar. Introducînd în cavitatea carioasă un
tampon de vată umectat cu eter sau cu apă rece, se produce durere, care se declară imediat, după
introducerea excitantului şi nu trece odată cu înlăturarea lui. Dacă cavitatea carioasă lipseşte,
tamponul de vată se aplică pe colul dintelui. Electroexcitabilitatea pulpei frecvent este scăzută,
însă doar la cuspidul în regiunea căruia e localizat focarul de inflamaţie. Totodată se constată şi
indici normali de electrosensibilitate. Cercetarea radiologică este indicată doar pentru a
determina localizarea cavităţii carioase, dacă aceasta se află pe una din suprafeţele de contact sau
sub coroana artificială. Or, în alte circumstanţe ea poate fi întotdeauna detectată prin sondare.
Radiografia este recomandabilă, de asemenea, pentru a decela focare inaccesibile pentru examen,
care ar putea provoca inflamatia pulpei. Percutia este indolora.
37.Particularitatile evolutiei clinice ale pulpitei acute difuze a dintilor temporari la copii
Subiectiv: Durere intensivă, difuză, cu caracter pulsatil de durata mai lungă, cu scurte intervale
de remisiune, iradiază, încât copilul nu poate indica dintele afectat. Durerile pot fi provocate de
excitanţi calzi şi se liniştesc de Iacei reci. La copiii mici (sub 4 ani) sunt frecvente dereglări ale
stării generale: copilul este iritat, plângăreţ, refuză să mănânce, poate avea febră.
Obiectiv. Se determină o cavitate carioasă profundă cu dentină ramolită, cavitatea pulpară este
închisă. Sondarea planşeului cavităţii este sensibilă sau indoloră. Percuţia dintelui este sensibilă
sau dureroasă. Durerea la percuţie este provocată atât de afectarea parodontului, cât şi de
congestia pulpei edemate şi inflamate. Comprimarea dintelui nu provoacă durere. La înlăturarea
dentinei ramolite poate fi deschisă uşor cavitatea pulpară cu eliminarea unei picături de puroi,
urmată de sângerare şi de micşorarea intensităţii durerilor.
38.Particularitatile evolutiei clinice ale pulpitei acute difuze a dintilor permanenti la copii :
Este o pulpită acută de focar cu simptome caracteristice, care durează 1-2 zile, după care
procesul inflamatoriu se extinde în pulpa coronară şi radiculară şi se consideră drept pulpită
difuză acută. în această fază de inflamaţie acută a pulpei tabloul clinic al afecţiunii se modifică
considerabil. Bolnavul acuză accese îndelungate de durere cu intervale mici indolore ce durează
mai puţin de 30—40 min. Uneori durerile nu dispar, ci doar se atenuează pe un anumit timp. E
caracteristică durerea nocturnă persistentă şi durerea îndelungată de la excitanţi. Uneori
aplicaţiile reci atenuează durerile. Durata durerii e de la 2 la 14 zile. Durerea nu este localizată şi
iradiază pe traiectul ramurilor nervului trigemen : în pulpita dinţilor maxilarului superior -în
regiunea temporală, supraorbital, în regiunea mandibulară, în dinţii arcadei inferioare
In caz de pulpită a dinţilor arcadei inferioare durerea iradiază în regiunea occipitală, la ureche, în
regiunea, submandibulară, temporală, în dinţii maxilarului superior.
In pulpita dinţilor frontali e posibilă iradierea durerilor în partea opusă a maxilarului. Prin
examen şi sondare se determină o cavitate carioasă profundă. Sondarea produce dureri pe toată
suprafaţa fundului. Percuţia de asemenea poate fi întrucîtva dureroasă. Toate tipurile de excitanţi
provoacă exacerbarea durerii. Dacă se formează abces, aplicaţiile reci atenuează durerea. Acelaşi
efect se obţine şi prin perforarea bolţii cavităţii dentare, pe radiografie se vizualizează deseori o
cavitate fără modificări în periodontiu. Electroexcitabilitatea pulpei este redusă pe toată suprafaţa
fundului cavităţii carioase şi pe toţi cuspizii pînă la 30-40 uA şi chiar pînă la 50-60 uA
Ţinând cont de faptul că traumele pot avea loc în diferite perioade de dezvoltare a dintelui, în
unele clase au fost incluse 2-3 tipuri de traume:
In etiologia traumatismelor dinţilor permanenţi la copii sunt implicaţi numeroşi factori. Din ei
cele mai frecvente sunt accidentele sportive, care sunt urmate de accidentele rutiere, apoi cele ce
apar în timpul jocurilor, căderile accidentale etc.
Mai mulţi autori evidenţiază ca factor predispozant prodenţia incisivilor superiori, asociată cu
hipotonia buzei superioara.
Un risc mare de expunere la traumatisme îl constituie copiii cu tulburări psihice, deoarece aceşti
copii fac mai frecvente mişcări de protruzie a mandibulei şi coordonarea mişcărilor lor este
deficitară.
Cel mai frecvent sunt implicaţi următorii dinţi permanenţi:incisivii centrali superiori: 72%;
incisivii centrali inferiori: 18%; incisivii laterali superiori: 6%; incisivii laterali inferiori: 3%.
Un risc mare de expunere la traumatisme îl constituie copiii cu tulburări psihice, deoarece aceşti
copii fac mai frecvente mişcări de protruzie a mandibulei şi coordonarea mişcărilor lor este
deficitară.
Indicaţiile. Sunt strict limitate: pulpita seroasă şi pulpita cronica simplă. Se practică numai la
copiii sănătoşi (grupurile I şi II de sănătate), copiii cu gradul I de activitate a cariei, cu rădăcinile
în stadiul de formare (I) sau formate-II
Tehnica. Vizita I:
- izolarea
- aplicarea unei paste care conţine~o combinaţie din antibiotice, sulfanilamide, corticosteroizi,
anestetice sub pansament pe 4-5 zile.
Vizita II:
Materiale de coafaj. Paste pe bază de hidroxid de calciu: Calcina (Rusia); Dycal (De Trey),
Life (Kerr); Reocap (Vivadent); Calcicur,.
Paste pe bază de zinc-oxid-eugenol: pasta preparată extempore sau comerciale: Cavitec (Kerr);
Kalsogen Plus (De Trey) etc.
Tehnica:
- izolarea dintelui;
- obturaţia definitivă se aplică după termenul stabilit, dacă nu sunt acuze şi dintele este vital.
Principiul: îndepărtarea sub anestezie locală sau generală a pulpei coronare, urmată de aplicarea
la nivelul deschiderii canalelor a unui material,
Indicaţii: deschiderea accidentală a camerei pulpare, în primele două zile după traumă, când
deschiderea este mai mare sau a pătruns salivă; pulpită cronică simplă. Se aplică la dinţii
temporari în stadiile I şi II de formare a rădăcinilor.
Tehnica:
- deschiderea camerei pulpare, amputarea pulpei coronare cu un excavator sau o freză rotundă
sterilă
- hemostaza;
- aplicarea bazei din ciment şi a obturaţiei definitive. Supravegherea clinică şi radiologică după
2 săptămâni, 3, 6 şi 12 luni. Materialele folosite
a) pe bază de hidroxid de calciu, însă ele necesită un diagnostic precis, respectarea strictă a
asepsiei şi pot duce la extinderea procesului inflamator în pulpa radiculară şi la resorbţie internă.
b) pe bază de zinc-eugenol, însă ele frecvent induc procesul inflamator în pulpa radiculară.
,
c) pe bază de formocrezol (formula lui Buckley: 19% formaldehidă, 35% cresol şi 15%
glicerina). Formocresolul se aplică pe o buletă în camera pulpară timp de 5 min, iar apoi se
aplică pasta zinc-eugenol. Dacă nu se asigură hemostaza, pansamentul poate fi lăsat timp de 24
ore. Formocresolul în contact cu ţesutul pulpar vital produce o zonă de fixare, rezistentă la
autoliză şi la invazia microbiană. Pulpa radiculară rămâne vitală, asigurând procesele de formare
sau de resorbţie radiculară.
Extirpaţia vitală
Principiu: îndepărtarea (extirparea) completă a pulpei sub anestezie locală sau generala.
Această metodă este folosită mai rar pentru dinţii temporari în virtutea:
- faptului că aplicarea metodei necesită timp îndelungat, este inaccesibilă pentru copiii mici;
- hemostaza-
- obturarea canalului;
în calitate de materiale de obturare a canalelor radiculare ale dinţilor temporari se folosesc: pasta
zinc-oxid-eugenol, pasta Walkoff (oxid de zinc şi soluţie Walkoff: Chlorfenol crist. 2,0;
Camphorae tritae 4,0; Thimoli 0,1; Mentholi 0,1; Iodoformii farinosi q.s.), pasta rezorcin-
formalină.
Sunt contraindicate pentru obturarea rădăcinilor dinţilor temporari conurile din gutapercă, mase
plastice, argint şi din aliaje metalice.
Amputaţia devitală
Indicaţii: deschideri accidentale; toate formele de pulpită în toate etapele de dezvoltare a dinţilor
temporari, în afară de pulpitele acute şi seroase, complicate cu reacţia ţesuturilor periapicale şi
limfadenită regională.
Tehnica. Vizita I:
Vizita II:
- izolarea dintelui;
- înlăturarea plafonului cavităţii pulpare cu o freză rotundă şi a pulpei coronare (cu excavatorul
sau cu freza globulară);
- tratarea medicamentoasă;
- aplicarea în cavitatea puhpară a unei bulete cu soluţie pentru mumificarea pulpei radiculare:
rezorcin-formalină pe 2-3 zile sub pansament provizoriu.
Vizita III:
- izolarea dintelui;
Tehnica. Vizita I:
Vizita II:
- înlăturarea pansamentului provizoriu şi verificarea efectului;
- înlăturarea planşeului camerei pulpare şi a pulpei coronare (cu excavatorul sau o freză
globulară);
Se recomandă ca acul extractor sa fie introdus direct până la vecinătatea vârfului rădăcinii, după
care se face o mişcare de răsucire (45°), pentru a fixa şi a extirpa pulpa radiculară. în canale largi
pot fi folosite împreună 2-3 pulpo-extractoare pentru extirparea pulpei. Tratarea medicamentoasă
şi prelucrarea instrumentală a canalelor se alternează şi este limitată până la 2/3 din lungimea
canalului, evitând atingerea apexului.
AMPUTAŢIA ÎNALTĂ
Amputaţia înaltă (pulpectomia parţială) constă în îndepărtarea pulpei coronare şi a unei părţi a
celei radiculare în scopul menţinerii părţii apicale a pulpei şi a zonei de creştere a rădăcinii. Este
indicată numai în cazul dinţilor cu rădăcini incomplet formate în cazurile când nu numai pulpa
coronară dar şi cea radiculară sunt implicate într-un proces inflamator cronic pronunţat timp
îndelungat. Se aplică de asemenea, la pulpitele cronice gangrenoase; pulpite cronice exacerbate
cu implicarea ţesuturilor parodonţiului; fracturi coronare cu deschiderea pulpei şi infectarea
profundă a pulpei, dacă de la momentul traumei a trecut mai mult de 48 ore.
Tehnica:
- hemostaza şi spălarea canalelor fără presiune cu ser fiziologic, soluţii de hidroxid de calciu;
aplică obturaţia definitivă. Dacă are loc resorbţia pastei, ea se reînnoieşte periodic. După
formarea apexului în termen de 6-12 luni se formează bariera apicală, iar canalul se va obtura cu
un con de gutapercă "inversat". închiderea apicală completă se determină radiologie sub forma
unui pod osteodentinar cementoid. Podul osteodentinar este format din ciment, care se produce
în inele concentrice dinspre periferie spre centru şi spre apex.
Tehnica lui FORTIER. Obturaţia de canal în biopulpectomie se face cu ZOE, cu sau fără de
plasarea apicală a pastei pe bază de hidroxid de calciu, con de gutapercă central "inversat", iar
restul conurilor se aplică normal, utilizând tehnica de condensare laterală a materialului de
obturaţie radiculară.
La necrozele pulpare autorul recomandă obturaţia "în etaj": în treimea apicală se aplică o pastă
resorbabilă, apoi o completează cum s-a menţionat mai sus (Fortier J. R, Demars-Fremault C,
1987).
b) apexificarea - lezarea zonei de creştere duce la oprirea formării rădăcinii, care în final este de
dimensiuni mai mici şi de formă atipică;
c) procese apicale acute sau cronice fără închiderea apexului, care necesită intervenţii
chirurgicale periapicale sau extracţia dintelui permanent.
• Lipsa stabilităţii în regiunea apicală, care este prezentată printr-un ţesut mixt: între pulpă şi
periodont, constând din structuri slab diferenţiate, cu potenţial înalt de regenerare.
• Ţesuturile parodonţiului sunt imature, conţin mai multe elemente celulare, sunt reduse
posibilităţile de delimitare a procesului inflamator, de aceea procesul se propagă rapid în toate
ţesuturile.
• Corticala osului alveolar este subţire, osul alveolar conţine mai mult ţesut medular, este bine
vascularizat şi inervat; septurile interosoase sunt subţiri, fine, elastice; osul este mai slab
mineralizat, conţine comparativ mai multe elemente organice decât neorganice etc. Toate acestea
duc la distrucţii rapide şi masive ale ţesuturilor periapicale.
• Periostul este fraged, activ, bine vascularizat, uşor se decuplează de la os, ceea ce duce la
progresarea continuă a procesului inflamator.
• Ţesuturile periapicale sunt abundent vascularizate, inervate, conţin o reţea limfatică vastă, însă
ele sunt imature.
- apicală;
- marginală.
II. Etiologie:
- infecţioasă;
- traumatică;
- toxică;
- medicamentoasă.
Periodontite apicale acute FAJ (ca infecţie). K.04.5. Periodontita apicală cronică.
Granulome apicale. K.04.6. Abces periapical cu fistule. Inclusiv: - abces dentar cu fistulă;
- abces periodontal de origine pulpară. K.04.60. Fistulă deschisă în sinusul maxilar. K.04.61.
Fistulă deschisă în fosa nazală.
Abces dento-alveolar;
Abces periodontal de origine pulpară fără fistulă. K.04.8. Chist radicular. Inclusiv: Chist
apical;
Chist periapical. K.04.80. Chist apical şi lateral. K.04.81. Chist rezidual. K.04.82. Chist
paradental, inflamator. K.04.9. Alte afecţiuni neprecizate.
La copii parodontitele apicale acute infecţioase evoluează paralel cu pulpita acută difuză sau cu
pulpita cronică exacerbată (gangrenoasă).
Acuzele. Dureri permanente, localizate; în evoluţie se intensifică, devenind pulsatile, fiind mai
accentuate la masticaţie sau intercuspidare. Mai ales la copiii mici este posibilă infectarea rapidă
a ţesuturilor parodonţiului cu manifestări clinice generale: simptome de intoxicaţie generală,
febră până la 38°C şi mai mult. copii sunt capricioşi, plângăreţi, refuză hrana, se tem să închidă
gura, dorm rău etc. Dintele devine mobil, foarte dureros la atingere, se observă edemaţierea
progresivă a ţesuturilor moi ale feţei, mărirea ganglionilor limfatici regionali etc. Dacă în primele
ore nu se acordă asistenţă medicală, se formează periostita acută, iar frecvent - osteomielita acută
a maxilarului.
Obiectiv. Copilul, de obicei, indică dintele afectat, care poate avea cavitate carioasă medie sau
profundă cu dentină ramolită şi pigmentată. Cavitatea carioasă în majoritatea cazurilor nu
comunică cu cavitatea pulpară, sondarea ei nefiind dureroasă. Uneori, dintele poate fi intact, sau
poate fi obturat. Percuţia dintelui este foarte dureroasă. Dintele poate fi mobil. Gingia alveolară
este hiperemiată şi edemaţiată în regiunea dintelui afectat, care la palpare în regiunea proecţiei
apexului radicular este dureroasă. în unele cazuri pe plică de trecere se depisteză un infiltrat, iar
în cazuri mai grave se atestă edem colateral al ţesuturilor moi ale feţei. Ganglionii limfatici sunt
măriţi, slab dureroşi şi mobili. La periodontita incisivilor inferiori se inflamează ganglionii
submentali; la periodontita incisivilor superiori, caninilor şi premolarilor superiori sau inferiori -
ganglionul anterior submantibular din partea corespunzătoare procesului; la periodontita
molarilor superiori sau inferiori -ganglionul mediu şi posterior submandibular.
în funcţie de etiologie tabloul clinic al parodontitelor acute la copii poate avea specificul său.
60.Hipoplazia locală a dintilor permanenti la copii
b)traumatice(invazive):
66.Sindromul Stainton-Capdepont
Această dominantă este transmisă ereditar numai la o
jumătate din copii. Pot fi afectaţi dinţii temporari şi permanenţi.
Tabloul clinic. Dinţii au dimensiuni şi formă normală, erup în termene obişnuite,
însă au culoarea coroanelor schimbată.
Ţesuturile dure, după erupere, încep repede să se distrugă progresiv. Suprafaţa
de abraziune este lucioasă, plată şi netedă. Dentină pare să fie transparentă. Dinţii
reacţionează slab la excitanţi mecanici, chimici şi termici. Caria se depistează rar.
Pot fi modificări în lungimea şi forma rădăcinilor: rădăcini scurte, subţiri sau groase.
Cavitatea pulpară şi canalele radiculare sunt obliterate