II. 8.

Stomacul (Ventriculus sau Gaster)

Stomacul constituie segmentul cel mai dilatat al tubului digestiv si se intinde de la cardia pana la orificiul
piloric. Este un organ cavitar intraperitoneal, situat in etajul supramezocolic al cavitatii peritoneale si se
proiecteaza la nivelul hipocondrului stang si partial in regiunea epigastrica. Uneori, stomacul se poate proiecta si in
regiunea ombilicala (stomac hipoton).

Forma, marimea si asezarea stomacului sunt dependente de gradul de umplere, tonusul musculaturii
gastrice, tipul constitutional, pozitia corpului si varsta. La omul viu, stomacul are o mare variabilitate de forma,
conditionata de factorii de mai sus, astfel incat se descrie in mod obisnuit forma radiologica a stomacului.

Stomacul ortoton/normoton are forma literei ,,J” sau ,,in carlig de undita”, cand omul este in pozitie
verticala. Are o lungime de 25 cm si o capacitate de 1200-2200 cm 3 (ml).

Stomacul hiperton, mai frecvent intalnit la barbati, este mai scurt si cu o capacitate mai mica, axul sau
lung intinzandu-se oblic dinspre superior-stanga catre inferior-dreapta. Forma sa este comparata cu un ,,corn de
taur”.

Stomacul hipoton, mai frecvent intalnit la femei, este mai lung si are o capacitate mai mare. Acesta are
parte verticala descendenta, care coboara mult sub nivelul ombilicului si o parte ascendenta, tot verticala, spre
pilor.

Stomacul aton este mult mai alungit. El ajunge cu partea inferioara sub nivelul crestelor iliace, are corpul
subtiat. El nu trebuie confundat cu stomacul ptozat (cazut), ai carui pereti isi pastreaza partial tonusul. Uneori,
ptoza gastrica se poate insoti si de atonie.

Configuratia externa a stomacului

Stomacul prezinta doi pereti/doua fete (anterior si posterior), doua margini (numite curbura mica si
curbura mare) si doua orificii (cardia si orificiul piloric). Peretele anterior si peretele posterior se continua unul cu
altul la nivelul marginilor, numite curbura mica si curbura mare.

Curbura mica este concava si priveste catre superior si la dreapta (spre ficat) si prezinta doua segmente:

- o portiune verticala, ce se intinde de la cardia pana la incizura angulara (unghiulara) → locul unde curbura mica
isi schimba directia, devenind orizontala si putin ascendenta

- o portiune orizontala, ce se intinde de la incizura angulara pana la incizura pilorica superioara (linia ce uneste cele
doua incizuri pilorice, superioara si inferioara, se numeste sant prepiloric sau sulcus intermedius si delimiteaza
antrul piloric de canalul piloric)

Pe mica curbura se insera ligamentul hepato-gastric (pars flaccida a omentului mic).

Curbura mare porneste de la nivelul cardiei si ajunge pana la incizura pilorica inferioara. Segmentul sau
initial pleaca de la cardia si margineste mai intai fundul stomacului, delimitand prin partea ei ascendenta, impreuna
cu esofagul, incizura cardiei (His). Dupa ce contureaza fundul stomacului, in traiectul spre pilor, marea curbura (la
fel ca mica curbura) are o parte verticala si alta orizontala, limita dintre cele doua corespunzand pe imaginea
radiologica genunchiului stomacului, caruia ii sta in fata, la nivelul micii curburi, incizura angulara.
 Pe marea curbura se insera ligamentele derivate din mezogastrul dorsal: ligamentul gastrofrenic,
ligamentul gastro-lienal si ligamentul gastro-colic.

Stomacul ca intreg (din punct de vedere functional mai bine-zis), prezinta o portiune verticala si alta
orizontala. Portiunea verticala este numita clasic pars digestoria si portiunea orizontala este numita pars egestoria.

Anatomic, astazi, se descriu stomacului urmatoarele parti: partea cardiala (in Ranga e partea cardiaca),
fundul stomacului (fundul ventriculului/fornixul gastric), corpul stomacului (corpul ventriculului) si partea pilorica
(alcatuita din antrul piloric si canalul piloric; corespunde pars egestoria, pe cand celelalte, pars digestoria).

Partea cardiala (cardiaca) este regiunea invecinata orificiului cardiei.

Fundul stomacului este partea situata deasupra orizontalei ce trece prin cardia. El corespunde radiologic
camerei/pungii cu aer a stomacului. Intre fornixul gastric si esofagul abdominal se delimiteaza incizura cardiei (His).

Corpul stomacului este partea cea mai mare a organului si se intinde de la orizontala care trece prin
cardia, pana la linia care prelungeste in jos partea verticala a micii curburi (linia paralela cu linia mediana care trece
prin incizura angulara).

Partea pilorica a stomacului se intinde de la linia ce prelungeste in jos partea verticala a micii curburi si
orificiul piloric (la exterior, santul duodenal, situat la limita dintre pilor si duoden). Partea pilorica este formata din
doua componente. Initial, este formata dintr-o portiune mai dilatata, numita antrul piloric, delimitat intre linia ce
prelungeste inferior partea verticala a micii curburi si santul prepiloric, care uneste cele doua incizuri pilorice,
superioara si inferioara (=sulcus intermedius). A doua portiune este canalul piloric, care se intinde intre santul
prepiloric si santul duodenal, situat la limita dintre pilor si duoden. Aici se gaseste frecvent vena prepilorica (Mayo),
important reper chirurgical.

Raporturile stomacului

Peretele anterior al stomacului are raporturi:

1. Superior si la dreapta, cu fata viscerala a ficatului,

respectiv cu lobul stang (pe care lasa impresiunea
gastrica) si lobul patrat.

2. O alta parte a acestui peretele (practic, inferior),

cuprinsa intre marginea inferioara a ficatului si rebordul
costal stang, vine in raport direct cu peretele anterior al
abdomenului (trigonul gastric Labbé).

3. Restul fetei anterioare (practic superior si la stanga),

impreuna cu fundul stomacului, vin in raport cu
diafragma si prin intermediul ei, cu coastele, cu recesul
costodiafragmatic stang (partea lui anterioara), cu
marginea inferioara si baza plamanului stang si cu varful
inimii (la nivelul spatiului semilunar Traube). Datorita prezentei pungii cu aer a stomacului si a sonoritatii la
percutie (timpanism), clinicienii au descris la nivelul hipocondrului stang, spatiul semilunar Traube, a carui latura
infero-mediala corespunde rebordului costal stang. Aria sonora a acestui spatiu poate creste in aerogastrie, sau
creste in partea inferioara, dand nastere la confuzii, prin adaugarea sonoritatii flexurii stangi a colonului, fapt de
care medicul examinator trebuie sa fie avizat. Alteori, in revarsate lichidiene intrapleurale stangi sau in
splenomegalie tumorala sau posttraumatica (hematom splenic), sonoritatea spatiului semilunar Traube se reduce
sau dispare total.

Peretele posterior al stomacului delimiteaza anterior cea mai mare parte a bursei omentale. Prin
intermediul acesteia si a peritoneului parietal posterior, stomacul are raporturi posterioare dupa cum urmeaza:

1. In regiunea cardiei si a fundului, vine in raport cu pilierul stang al diafragmei.

2. La stanga si mai inferior, vine in raport cu fata gastrica a splinei. Splina, dezvoltandu-se in mezogastrul
dorsal, se interpune, in stadiul definitiv, intre fata posterioara a stomacului si diafragm.

3. Pe o mare intindere, peretele posterior al stomacului are raporturi cu fata anterioara a corpului si cozii
pancreasului (nu si capul, care e situat in potcoava duodenala), si in lungul marginii superioare a pancreasului, cu
artera lienala (splenica) → raport important, deparece ulcerele gastrice posterioare penetrante pot eroda artera
lienala cu aparitia hemoragiei digestive superioare. Partea posterioara a stomacului are raport si cu vena lienala,
insa doar in portiunea ei situata anterior de coada pancreasului, prin intermediul ligamentului lienorenal.

4. Superior de coada pancreasului, peretele posterior gastric vine in raport cu fata anterioara a rinichiului
stang, iar medial de polul superior al rinichiului stang, cu glanda suprarenala stanga. In Ranga spune ca are raport
cu rinichiul stang si inferior de coada pancreasului, dar asta nu e prea corect, deoarece inferior de pancreas se
insera mezocolonul transvers, care se interpune intre fata anterioara a rinichiului stang (inferior de pancreas) si
fata posterioara a stomacului.

5. In partea inferioara, sub raportul cu pancreasul, fata posterioara a stomacului are raporturi cu
mezocolonul transvers si sub el cu colonul transvers. Acest raport are aplicatii chirurgicale, in realizarea
anastomozelor gastro-jejunale transmezocolice. Mezocolonul transvers are o directie oblica anterior si inferior,
deoarece se insera inferior de pancreas, iar colonul transvers este mai anterior si inferior (vezi sectiune sagitala).
 Cardia se proiecteaza pe schelet la nivelul T11, la stanga liniei mediane. La nivelul peretelui anterior,
orificiul cardiei corespunde articulatiei dintre cartilajul VII costal stang cu sternul (articulatia condrosternala VII).

Anterior, cardia vine in raport cu:

- trunchiul vagal anterior

- lobul stang si ligamentul triunghiular stang al ficatului

- ganglioni limfatici juxtacardiali

Fata anterioara a cardiei este acoperita, ca si esofagul abdominal, de peritoneul visceral. Acesta, la
dreapta se continua cu foita anterioara a omentului mic, iar la stanga, cu ligamentul gastrofrenic.

Posterior, cardia vine in raport cu:

- pilierul stang al diafragmei

- aorta abdominala

- trunchiul vagal posterior

Fata posterioara a cardiei (oarecum la fel ca si esofagul) se gaseste in

zona neacoperita de peritoneu, unde intre stomac si diafragm se intinde
ligamentul gastrofrenic.

Pilorul este situat profund, subhepatic si la dreapta liniei mediane (spre deosebire de cardia, care era la
stanga liniei mediane). El se orienteaza la nivelul L 1. Pilorul are raporturi:

- anterior, cu lobul patrat al ficatului

- posterior, cu:

 vestibulul bursei omentale, prin intermediul careia are raporturi cu:

  artera hepatica comuna, care ridica o plica a peritoneului parietal posterior
numita plica gastro-pancreatica dreapta (plica hepato-pancreatica), in
traiectul sau spre portiunea retroperitoneala a lui D1
 portiunea supramezocolica a fetei anterioare a capului pancreasului
 artera hepatica proprie si vena porta, situate in ligamentul hepato-duodenal

- inferior, cu colonul transvers, de care este legat prin ligamentul gastro-colic

- superior, cu ligamentul hepato-gastric (pars flaccida), care la acest nivel se continua cu ligamentul
hepato-duodenal (pars vasculosa)

Stomacul este invelit de peritoneul visceral pe toata suprafata sa, cu exceptia unei mici zone extraperitoneale ce
corespunde fetei posterioare a cardiei si partii
invecinate, postero-superioara, a fundului
gastric. La acest nivel, intre stomac si
diafragma se intinde ligamentul gastrofrenic.
Acest ligament reprezinta partea superioara a
omentului mare, care deriva in totalitate din
mezogastrul dorsal. Ligamentul gastrofrenic se
continua cu ligamentul frenicolienal, iar
inferior, in lungul marii curburi a stomacului,
cu ligamentul gastrolienal, format dintr-o foita
anterioara si una posterioara. El ajunge la hilul
splinei si este uneori foarte scurt. Intre foitele
sale merg vasele scurte ale stomacului. In
continuarea acestui ligament, de la marea
curbura a stomacului, mai cu seama partea sa
orizontala, pana la colonul transvers, se
intinde ligamentul gastrocolic, intre foitele
caruia se gasesc vasele gastroepiploice stangi
si drepte. De la colonul transvers in jos,
ligamentul gastrocolic se continua fara
intrerupere cu omentul mare sau sortul
epiploic, situat intre peretele anterior al
abdomenului si ansele intestinale.

Intre mica curbura a stomacului si ficat, se intinde o alta formatiune peritoneala, numita omentul mic.
El se formeaza din cele doua foite peritoneale care imbraca fata anterioara si posterioara a stomacului si deriva
embriologic din mezogastrul ventral. Omentul mic este alcatuit din lig. hepatoesofagian, hepatogastric si
hepatoduodenal. Partea superioara a lig. hepatogastric contine ramuri nervoase din trunchiul vagal anterior,
destinate ficatului si vase sanguine si are o textura de tesut conjunctiv mai bogata, fapt pentru care a fost numita
clasic pars densa (ar fi practic lig. hepato-esofagian) a omentului mic. Restul omentului mic este mult mai subtire si
a fost numit pars flaccida. Omentul mic formeaza peretele anterior al vestibulului bursei omentale. Capatul sau
hepatic ajunge la fisura lig. venos al ficatului si in hilul ficatului, de unde foitele sale se reflecta anterior si posterior
de ficat. In lig. hepatoduodenal, clasic marginea libera sau pars vasculosa a omentului mic, se gaseste pediculul
hepatic. Posterior de peritoneul parietal al vestibulului bursei omentale se afla regiunea celiaca Luschka.
Vascularizatia arteriala a stomacului

Stomacul prezinta o vascularizatie foarte bogata, asigurata de artere care provin din toate ramurile
trunchiului celiac (a. gastrica stanga, a. hepatica comuna si a. lienala). In jurul stomacului se formeaza un cerc
arterial al micii curburi si altul al marii curburi. Cercul arterial al micii curburi (sau arcada arteriala a micii curburi)
este format din a. gastrica stanga (ram. din trunchiul celiac) si a. gastrica dreapta (ram. din a. hepatica proprie).
Cercul arterial al marii curburi (sau arcada arteriala a marii curburi) este format din a. gastro-epiploica stanga (ram.
din a. lienala) si a. gastroepiploica dreapta (ram. din a. gastroduodenala). In completare, fata de aceste 4 artere,
fundul stomacului este irigat de arterele gastrice scurte (din a. lienala). Arterele sunt insotite de vene, de vase
limfatice si ganglioni limfatici. Astfel, stomacul are 5 surse arteriale.

1. Artera gastrica stanga este cea mai subtire ramura a trunchiului celiac. De la origine, are un traiect
ascendent retroperitoneal, pe peretele posterior al abdomenului, fiind cuprinsa in plica gastropancreatica stanga
care participa la delimitarea orificiului propriu al bursei omentale (foramen His). Ajunsa in dreptul regiunii gastro-
esofagiene, artera formeaza o crosa cu concavitatea in jos si trece pe mica curbura a stomacului, unde are traiect
descendent intre foitele omentului mic.

Artera gastrica stanga da:

- ramuri colaterale:

o rr. esofagiene, care se desprind la nivelul crosei, independent (1-4) sau dintr-un trunchi comun
→ a. cardioesofagiana
o a. hepatica stanga (inconstanta), care ajunge la lobul stang al ficatului pe calea ligamentului
hepato-esofagian

- ramuri terminale (date de artera atunci cand se afla pe mica curbura):

o ramura anterioara
o ramura posterioara, care se anastomozeaza cu artera gastrica dreapta

2. Artera gastrica dreapta este mai subtire decat artera gastrica stanga si are originea in artera hepatica
proprie, cuprinsa in pars vasculosa a omentului mic. Se indreapta spre mica curbura a stomacului, unde se
anastomozeaza cu ramura posterioara a arterei gastrice stangi, formand arcada arteriala a micii curburi.

Practic, in segmentul corespunzator micii curburi a stomacului, ambele artere gastrice au traiect
recurent fata de trunchiurile lor de origine.

Din arcada arteriala a micii curburi se desprind ramuri perpendiculare:

- omentale, ascendente, care asigura vascularizatia omentului mic

- gastrice, descendente, foarte scurte, care se impart in ramuri anterioare si posterioare, pentru fetele
stomacului. Datorita dispozitiei ramurilor gastrice anterioare din cele doua arcade vasculare, centrul fetei este
paucivascular (pauci-putin) si este preferat de chirurgi pentru instalarea gastrostomelor.

3. Artera gastro-epiploica dreapta este ramura o terminala a arterei gastro-duodenale (care trece
retroduodenal). Artera hepatica comuna se imparte in artera hepatica proprie si artera gastro-duodenala. Artera
gastro-duodenala da ca ramuri colaterale, artera supraduodenala, urmata mai jos de artera pancreatico-duodenala
supero-posterioara. Ramurile terminale ale arterei gastro-duodenale sunt artera pancreatico-duodenala supero-
anterioara si artera gastro-epiploica dreapta. Arterele pancreatico-duodenale superioare anterioare si posterioare
se vor anastomoza cu aa. pancreatico-duodenale inferioare anterioare si posterioare din artera mezenterica
superioara.

Artera gastro-epiploica dreapta are originea la nivelul marginii inferioare a duodenului superior, intre el
si capul pancreasului. De la origine, ea patrunde intre foitele ligamentului duodeno-colic, apoi intre foitele
ligamentului gastro-colic. Se termina prin anastomozarea cu artera gastro-epiploica stanga (ramura din artera
lienala), cu care formeaza arcada arteriala a marii curburi.

Din arcada arteriala a marii curburi pornesc ramuri perpendiculare:

- gastrice, ascendente, care in apropierea marii curburi se impart in ramuri anterioare si posterioare,
pentru fetele stomacului

- epiploice, descendente, care vascularizeaza omentul mare. Dintre ramurile epiploice:

o ramura care coboara in marginea dreapta a omentului mare este mai voluminoasa se
poarta numele de artera epiploica dreapta. In marginea libera a omentului mare, se
anastomozeaza cu artera epiploica stanga, ramura din artera gastro-epiploica stanga,
formand marele arc epiploic descris de Barkow.
o ramurile mici pot stabili anastomoze cu ramuri din arcada Riolan-Haller, o anastomoza a
arterei colice stangi cu artera colica medie, situata in mezocolonul transvers.

4. Artera gastro-epiploica stanga este o ramura a arterei lienale. Aceasta se poate desprinde ori din
trunchiul a. lienale, ori din ramura inferioara a acesteia. Ocazional, ea provine din ramura mijlocie sau ramura
terminala superioara a arterei lienale. De la origine, ea patrunde intre foitele ligamentului gastro-lienal, apoi intre
foitele ligamentului gastro-colic, si paralel cu marea curbura, merge spre dreapta, anastomozandu-se cu a. gastro-
epiploica dreapta. Artera gastro-epiploica stanga da si ea ramuri gastrice, ascendente si ramuri epiploice,
descendente, dintre care una mai mare, a. epiploica stanga care se anastomozeaza in lungul marginii libere a
omentului mare cu ramura corespunzatoare din a. gastroepiploica dreapta, formand marele arc epiploic descris de
Barkow.

5. Arterele gastrice scurte, in numar de 4-6, au originea in:

- trunchiul arterei lienale (cel mai frecvent)

- artera gastro-epiploica stanga

- artera polara superioara (practic, trunchiul a. lienale se termina prin ramurile sale terminale, care sunt
arterele polare superioara, medie si inferioara, care patrund in hilul splinei)

De la origine, ele trec spre fundul stomacului prin ligamentul gastrolienal si ligamentul gastrofrenic,
vascularizand fata anterioara si posterioara a fornixului gastric. Din ele se desprind si ramuri esofagiene care
vascularizeaza fata posterioara si flancul stang al esofagului.
Drenajul venos al stomacului

Venele stomacului urmeaza in traiectul

lor arterele. Ele au caracteristic, ca peste tot in
teritoriul sistemului port, faptul ca o singura vena
insoteste o artera. In final, venele gastrice sunt
tributare venei porte.

1. Vena gastrica stanga insoteste a.

gastrica stanga pe peretele posterior al abdomenului
si in cele mai multe din cazuri se varsa in trunchiul
venei porte.

2. Vena gastrica dreapta insoteste pe

mica curbura a. gastrica dreapta si se varsa in vena
porta, la marginea superioara a duodenului.

3. Vena gastro-epiploica dreapta

insoteste artera omonima pe marea curbura a
stomacului si dreneaza aproape tot sangele venos
din partea pilorica (=orizontala) a stomacului si o
parte din omentul mare. Se varsa in vena
mezenterica superioara. In traiectul ei spre locul de
varsare, v. gastro-epiploica dreapta trece
retroperitoneal, pe fata anterioara a capului
pancreasului si se poate anastomoza cu o vena a
colonului transvers, formand trunchiul venos
gastrocolic, descris de Henle.

4. Vena gastroepiploica stanga insoteste pe

marea curbura artera omonima si se varsa in vena
lienala.

5. Venele gastrice scurte se varsa normal in

venele splinei inainte de a conflua pentru a forma v.
lienala. Vv. gastrice scurte vin de la fundul stomacului
si strabat, spre varsare, ligamentul gastrolienal.
Drenajul limfatic

In peretii gastrici, ca si in restul tubului

digestiv situat inferior de el, se gasesc
trei retele limfatice:

- mucoasa

- submucoasa

- subseroasa

Retelele limfatice mucoasa si

submucoasa de la nivelul stomacului se
continua proximal cu cele esofagiene
(esofagul avea doar doua retele limfatice,
mucoasa si submucoasa). In ceea ce
priveste continuitatea retelelor gastrice
cu cele duodenale, exista contradictii
intre autori. Se stie ca nu exista
continuitate intre retelele subseroase.
Comunicarea de la nivelul retelei
submucoase este contestata de unii
autori, pe criterii clinice, reprezentate de
lipsa de invazie a duodenului in cancerul
gastric. Insa unii autori gasesc in 26,4%
invazia duodenului in carcinomul gastric,
ceea ce impune rezectia si a cel putin 2
cm din duoden in interventiile pentru
carcinom gastric.

Din reteaua limfatica subseroasa, limfa dreneaza:

- ascendent, in ganglionii limfatici din jurul esofagului (juxtaesofagieni) → ganglionii limfatici ai

mediastinului posterior → ganglionii limfatici hilari stangi (bronho-pulmonari) → ganglionii supraclaviculari stangi.
Aceasta cale de drenaj limfatic constituie una dintre caile de metastazare precoce in cancerul gastric. Ea determina
adenopatia supraclaviculara stanga (semnul Virchow-Troisier) si este un semn de graviditate, semnificand
interesarea limfaticelor mediastinale si pulmonare (cand urca spre grupul ganglionar supraclavicular stang).

- descendent, in:

o ganglionii limfatici gastrici stangi, situati la nivelul micii curburi si a cardiei, pe traiectul vaselor
gastrice stangi. Ei colecteaza limfa din partea verticala a stomacului adiacenta micii curburi. Ei
constituie primul releu. Al doilea releu sunt ggl. celiaci.
o ganglionii limfatici gastrici drepti, situati de-a lungul arterei cu acelasi nume. Ei dreneaza limfa
din portiunea orizontala a stomacului din zona adiacenta micii curburi. Din acest prim releu,
limfa ajunge la ggl. limfatici hepatici (al doilea releu) si de aici in ggl. celiaci.
 o ganglionii limfatici gastro-epiploici drepti, situati in lungul arterei omonime. Ei dreneaza limfa
din portiunea orizontala a stomacului adiacenta marii curburi. Din acest releu primar, limfa se
duce catre ggl. limfatici pilorici (clasic se numesc subpilorici si asa sunt si in Netter) (situati pe
fata anterioara a capului pancreasului, la bifurcatia arterei gastro-duodenale; constituie al
doilea releu) si de aici in ggl. celiaci.
o ganglionii limfatici gastro-epiploici stangi, sunt situati in lungul arterei omonime. Colecteaza
limfa portiunii verticale a stomacului, din zona adiacenta marii curburi. Al doilea releu este
reprezentat de ggl. pancreaticolienali si de aici, limfa se va duce in ggl. celiaci.

Nodulii limfatici celiaci sunt statie finala pentru limfaticele viscerelor peritoneale si secundar
retroperitoneale si constituie grupul superior al nodulilor limfatici preaortici, situati in jurul originii trunchiului
celiac. De la ggl. limfatici celiaci, situati posterior de colul pancreasului, porneste trunchiul limfatic intestinal
(confluentul portal), ce se varsa in portiunea initiala a cisternei chyli (Pecquet).

Inervatia stomacului

Inervatia stomacului este vegetativa, receptoare si efectoare.

Sensibilitatea viscerala de la nivelul stomacului este transmisa de axonii lungi ai neuronilor din ggl. spinali,
spre segmentele medulare T 6-T10 (nucleul intermedio-medial). O parte a fibrelor interoceptive iau calea n. vag,
ajungand la nucleul dorsal al vagului.

Inervatia efectoare parasimpatica a stomacului provine din trunchiurile vagale anterior si posterior, iar cea
simpatica, din ramuri ale plexului celiac.
 Trunchiul vagal anterior da ramuri gastrice, celiace (catre plexul celiac) si hepatice. Ramurile gastrice sunt
anterioare si iau nastere in zona de jonctiune gastroesofagiana. O ramura mai mare continua trunchiul vagal
anterior in lungul micii curburi si se numeste n. principal anterior al micii curburi. El da ramuri pilorice. Ramurile
hepatice strabat ligamentul hepato-esofagian (pars densa) a omentului mic si ajung in hilul ficatului, unde dau
ramuri ascendente catre ficat si descendente care merg in jurul a. hepatice si se distribuie la pilor. Ramurile celiace
sunt putine la numar si merg pe calea plexului periarterial din jurul a. gastrice stangi la cardia.

Trunchiul vagal posterior da ramuri gastrice si celiace. Ramurile gastrice sunt posterioare. Una mai mare
formeaza n. principal posterior al micii curburi care nu ajunge niciodata la pilor. Ramurile celiace sunt de data asta
mai multe (50% din grosimea trunchiului posterior) si ajung la plexul celiac mergand in lungul arterei gastrice stangi
sau direct, fara a insoti artera.

Inervatia efectoare simpatica a stomacului este data de fibre postganglionare din plexul celiac, cele
preganglionare ajungand la plex prin nn. splanhnici (nn. splanhnici cu fibre pre--> ggl. celiaci --> plex celiac cu fibre
post). Cele mai multe fibre ajung la stomac pe calea plexului periarterial gastric stang, si mai putin prin plexurile
periarteriale ale celorlalte artere ce vascularizeaza stomacul. In plus, plexul periarterial frenic stang, din jurul a.
frenice inferioare stangi, care provine din plexul celiac, da ramuri simpatice regiunii cardiei.

In final, inervatia motorie si secretorie a stomacului este realizata de plexul mienteric Auerbach, pe ai
carui neuroni sosesc fibre preganglionare (parasimpatic) si postganglionare (simpatic).

Ceea ce e important este ca pilorul este inervat de trunchiul vagal anterior.