ATENTIA

Caracteristici Factorii Rolul

 este orientată pe ceva  interni- în observarea  tonusul nervos;
anume; unui peisaj, în  asigură o bună
 este selectivă, adică ascultarea unei receptare senzorială şi
orientarea este spre conferinţe, în perceptivă a stimulilor;
anumiţi stimuli care urmărirea unui traseu,  înţelegerea mai
sunt în centrul ei; conducând profundă a ideilor;
 presupune o automobilul, obiectul  o memorare mai
concentrare optimă a atenţiei este exterior trainică şi mai fidelă;
energiei nouă şi subiectul se  selectarea şi exersarea
psihonervoase spre concentrează asupra mai adecvată a
ceea ce este obiectul lui; priceperilor şi
ei;  externi-când suntem deprinderilor;
captivaţi de amintiri,
când ne facem planuri
de viitor şi imaginăm,
mai ales când
medităm sau
chibzuim, obiectul
 atenţiei este înlăuntrul
nostru, în sfera
subiectivă, mintală;
 Formele și însușirile atenției:

Volumul Concentrarea Stabilitatea Mobilitatea Distributivitate

a
 numărul de  este o trăsătură  relevă  se  posibilitatea
elemente sau a atenției durata evalueaz sau
unități selective, menținerii ă în imposibilitat
informaționale focalizate; neîntrerute raport ea efectuării
(litere, silabe,  ca urmare a şi intensive a cu simultane a
cuvinte, cifre, direcționarii focalizării capacita două acțiuni
figuri geometrice selective a acesteia, tea sau
activității ceea ce subiectu activități
exploratorii a permite lui de a diferite;
persoanei, orientarea şi realiza
susținută de concentrare deplasăr
factorii a optimă a i ale
motivaționali activității focalizăr
afective; psihice; ii;

Atenţia senzorială
 se manifestă printr-o
orientare preferenţială
asupra stimulului;
 caracterul prosexogen
face ca încă din această
etapă, anumite semnale
să aibă prioritate în faţa
celor concurente;
Caracteristica:
Atenţia intelectivă Atenţia motorie
 la acest nivel are loc  responsabilă de
interpretarea informaţiei implementarea şi
prin activarea monitorizarea răspunsului
cunoştinţelor necesare ales, efectuarea lui în
din memoria de lungă conformitate cu
durată; exigenţele şi posibilităţile
personale;
 Cele patru dimensiuni atenţionale funcţionale:
BET (eng. broad external BIT (eng. broad NET (eng. narrow NIT (eng. narrow
– larg extern) internal – larg external – îngust internal – îngust
intern) extern) intern)
  desemnează  descrie  se referă la  constă în
capacitatea abilitatea de a capacitatea procesarea
subiectului de a integra şi de adâncă a
percepe un număr urmări un concentrare informaţiilor
mare de stimuli număr mare profundă din mediul
externi, de a evalua de gânduri, asupra unui intern în
în timp util senzaţii, singur general este
schimbările din emoţii, aspect aspect implicată în
mediu, în vederea esenţial în exterior, la reactualizarea
unei decizii rapide şi activităţile de evitarea informaţiilor;
adecvate; performanţă; distragerii
atenţiei, la
execuţia
unei mişcări
conform
planului;

Teoria filtrului :
Filtrajul timpuriu Filtrajul târziu Filtrul atenuat
 toate informațiile  filtrajele intervin  selecția
receptate de mai târziu în informațională
analizatori sunt dinamica poate avea loc la
preluate procesuală, pe diferite paliere
nesegregaționist parcusul sau ale sistemului
la nivelul după prelucrarea cognitiv, în
caracteristicilor semantică; funcție de gradul
fizice, însa doar de solicitare al
mesajele la care acestuia din
suntem atenți vor momentul
fi analizate mai respectiv;
profund la nivel
categorial și
semantic;
 Modele teoretice explicative ale atenției:
Modelul activării Modelul Modelul Modelele Modelele Modelele
neurofiziologice neurochimice psihologice motivaționale cognitive
 s-a stabilit că  explicarea  tind să lege  pun accentul  selecteaza  leagă atenția
producerea producerii și atenția de pe latura ceea ce are primordială
stării de veghe menținerea reacții și psihică a semnificație de selectarea,
și menținerea atenției transformări atenției, pe și este util procesarea și
ei în timp se involuntare, mai structurarea de ceea ce utilizarea
datorează dar profunde, și este informațiilor
influenței insuficiente care au loc la funcționarea indiferent; în contextul
activatoare pentru nivelul ei în interacțiunii
difuze, pe care explicarea și creierului; concordanță generale a
SRAA o execită a atenției cu procesele omului cu
asupra scoarței voluntare; reflectorii lumea;
cerebrale; specific, cu
motivele și
scopurile
activitați
subiectului;
 Patologia atenției:

Absența atenției Cauzele Distragerea Cauzele

atenției
 o încălcare a  concentrar  este opusul  instalarea
capacității de ea suferă; concentrării stării de
a-și menține
 atenția și rezultatul oboseală;
concentrarea
devine acțiunii  starea de
pentru o lungă instabilă; diferiților apatie,
perioadă de  dureroasă stimuli, care descomfort,
timp; nu o putem determină somnolență;
menține pe interesele,  concentrarea
o perioadă persoanei foarte mare și
lungă de într-o altă timp
timp pe un direcție; îndelungat
anumit tip asupra unei
de activități;
activitate;
 predomină
atenția
involuntară;
 Dezvoltarea atenției:
Formele patologice
 hipotrofia atenției;
 astrofia atenției;
 tulburarea;
 absența atenției;
Etapele de dezvoltare a atenției
1) Primele săptămâni-luni de viață.
Apariția reflexului de orientare ca
semn obiectiv, înnăscut al atenției
involuntare a copilului;
2) Sfârșitul primului an de viață.
Apariția unor activități tentative și de
cercetare ca mijloc de dezvoltare
viitoare a atenției voluntare;
3) Începutul celui de-al doile an de
viață. Detectarea rudimentelor de
atenție voluntară sub influența
instrucțiunilor de vorbire ale
adulților;
4) Al doilea și al treilea an de viață.o
evoluție destul de bună a formei
inițiale ale atenției voluntară
menținută mai sus;
5) Patru și jumătate până la cinci ani.
Apariția abilității de a îndrepta
atenția sub influența instruirii
complexe a unui adult.
6) Cinci sau șase ani. Apariția unei
forme elementare de atenție
voluntară sub influența auto-
instruirii( bazată pe instrumente
auxiliare externe);
7) Vârsta școlară. Dezvoltarea și
îmbunătațirea în continuare a atenției
voluntare, inclusiv voluntară;
 Motivația:
o Termenul motivație provine de la latinescul „movere” , care înseamnă mișcare. Prin motivație se
desemnează starea internă de necesitate a organismului care orientează și dirijează comportamentu în
direcția satisfacerii și, deci, a înlă tură rii ei.

Definiția motivației:
E. Guilane-Nachez G.Johns Charbotte Buthler M. Zlate Psihologia classică
o Scop precis; o Cantitatea; o Motivația o Aspectul dinamic al o Toate condițiilor
o Conștiința clară; o Calitatea dublă: intrării în relație cu interne care
1
o Voința fermă; efortului;
2
Înascută; lumea orientarea reprezintă( nevoi
o Dispoziția pentru o Perseverența; Dobândită; activă a direcții, motive) .
comportamentului O stare internă
acțiune; o Obiectivele;
său spe o categorie care presupune
o Convingerea că o Direcția; preferențială de ctivarea sau
reușita depinde situații sau de mișcarea;
de propriile obiecte;
acțiuni;
o Punerea la punct a
unor strategii;
o Acțiune;
 Laturile motivaționale:

Latura informațională de conținut Latura dinamică

o Natura calitativă a semnelor pe care le
antrenează starea internă de
necesitate:foame, sete, mișcare;
o Desprinderea și individualizarea pe fondul
motivațional general a unui motiv;
o Încărcătura energetică a semneșor și de
raportul tensiune/destindere la nivelul
profilului general de stare al sistemului
personalității;
o Se exprimă prin intermediul unei stări
emoționale specifice( încordare, tensiune,
discomfort);

Din punct de vedere genetic:

Motivația înăscută sau primară Motivația dobândită sau secundară
o Are la bază zestrea instinctuală cu care se naște orice o Este specifică omului și se constituie în funcție de specificul
reprezentant al unei specii. Instinctul reprezintă baza fiecarui individ, pe parcusul dezvoltări sale otogenetice;
materială a unui comportament;
 După importanța și semnificația reglatorie:
Motivele homostatice
o Păstrarea echilibrului fiziologic, în ciuda tuturor
schimbarilor interne sau externe exemplu: nevoile
de apă, hrană;
Motivele pozitive
o Diminuiază stările pertubatoare;
o Efect antientropic asupra propriei persoane;
o Nu intră în conflict cu exigențele și normele morale
la nivel social;
Motivele extrenseci
o Provenite din exterior;
o Se efectuează sub semnul unei solicitări și
Motivația de creștere și dezvoltare
o Au un caracter spontan, ele activându-se și
funcționând la nivel inconștient, comportamentele
corespunzătoare de satisfacere a lor desfașurându-
se fară ca individul să le perceapă și să le
controleze;
Motivele negative
o Generează afecte pertubatoare, entropice in plan
intern cât și extern dintre individ cu mediu social;
o Trebuința pentru: alcool, fumat, droguri;
Motive intriseci
o Provinite din interior în centru găsim curiozitatea;
o Aspirația spre competență, dorința;
 condiționări externe; o Sursă de satisfacție se efectuează cu plăcere;
o Mobilizare voluntară;
o Dorința de afiliere;
o Tedințele normative;
o Tema consecințelor neascultării;
o Ambianța;
După gradul de structurare și integrare:
Pulsurile și tendințele Tribuințele propriu-zise
o Grad redus de stricturare și de integrare; o Bine structurate și puternic integrate;
o Suprimă starea de presiune care constituie o Satisfacerea lor are un caracter imperativ;
izvorul pulsional;
o Componenta energetică;
 Structura motivației:
Trebuințe Motivul Interesele Convingerile Idealul Concepția despre
lume și viață
o Constituie o Este acel o Implică o Sunt structuri o Reprezintă un o Constituie o
izvorul fenomen organizare motivaționale model de formațiune
activismului și psihic ce are constanță complexe care perfețiune motivațională
exprimă rol esențial și îmbină umană, cognitiv-
starea internă în eficientă; armonios morală,estetică valorică de
de necesitate declațarea, o În informațiile sau de ordin la maximă
a individului orientarea și structura cognitive cu care subiectul generalitate,
generată de modificarea lor psihică interesele, sau o ce cuprinde
lipsa unui conduitei; intră aspirațiile și colectivitate ansamblul
obiect-stimul, elemente sentimentele aderă și către părerilor,
care prezintă cognitive, profinde față care tinde spre ideilor, teorii
 importanță afective și de anumite a-l realiza ca pe despre om,
pentru viața și volitive; fapte, o valoare natură,
acticitatea sa evenimente; supremă; societate;
a cărui lipsă
provoacă în
organism p
stare de
tensiune,
neliniște;

Fazele și funcțiile motivației:

Fazele motivației
o De orientare a comportamentului de atingerea unui scop;
o De declanșare a unui comportament-țintă;
o De susținere a comportamentului;
o De dezangajare din sarcină;
Funcțiile motivației
o Activare internă difuză și se semnalizare a unui dezichi-
libru;
o Mobil sau de factor denclașator al acțiunilor efective;
o De autoreglare a conduitei;
 Teorii ale motivației:
Teorile de conținut ale motivației: Teoriile procesuale ale motivației
o Încearcă să evidențieze ”ce îi motivează pe oameni o Încearcă să răspundă la întrebarea ”cum apare
și de ce aceștea se comportă într-un anumit mod„; motivația?„
o Dorința de satisface nevoile psihice și fizice; o Modelul așteptarilor al lui Vroo, teoria echității
o Trebuințele al lui Maslow, teoria motivației de propusă de Adams;
realizare a lui McClelland;
 Voința
 Proces psihic complex de reglaj superior, constând în acțiuni de mobilizare și concentrare a energiei psihoenervoase în vederea
învingerii anumitor greutăți sau obstacole în activitate și atingerii scopurilor conștient stabile.
 * Efort voluntar-constă în mobilizarea resurselor fizice, intelectuale, emoționale prin intermediul mecanismelor verbale,fiind
trăite de către persoana ca o stare de tensiune, încordare internă, de mobilizare atuturor resurselor în vederea depașiri
obstacolelor.

Definirea voinței:
V.Piaget H.Pieron P.Sanet Golu Elementele nivelului
voluntar
 Putem vorbi  Calificativul  Voința este o  Voința în sistemul  Intenționalitatea;
de existența de caracteristică formelor și  Analiza prealabilă
voinței când ”voluntar„ n a acțiunilor mecanismelor de a condițiilor;
sunt umai complicate reglare/autoreglare,  A raportului
prezente 2 conduitelor sociale, care care constă în dintre scop și
condiții: organizate la necesită un optimizarea mijloc;
1
un conflict între nivelurile mare grad de comportamentelor  Deliberarea și
două tedințe; cele mai mobilizare și orientate spe decizia;
2
cele două tedințe înalte și se execută cu atingerea unui  Efortul;
dispun de forțe raportate la dificultate; obiect cu valoare
inegale; situațiile adaptiv;
cele mai
dificile;
 Teorii ale voinței:

Teorii afective Teorii intelectualiste Teorii reducționiste

 Procesele afective îl angajează  Instinct văzător, care își  Fenomene de natură psihică;
plenar pe individ în acțiune; cunoaște scopul;  Actele involuntare devin
 Sunt trăiri în mod specific;  Voința pe procese voluntare;
intelectuale;

Specificul psihologic al voinței:

James K.Lewin Dembo Golu
 Introduce noțiunea de  ”Câmpul psihologic„ în  Obstacolul dintre subiect  Situiază voința în
”efort interior„ sau de care se află, creându-și și scop a fost numit de sistemul formelor și
„efort voluționist„; astfel o nouă situație în Dembo ”bareră mecanismelor de
 Capacitatea atenției de a acel timp; internă„ iiar reglare/autoreglare cu
menține energetic obligativitatea de a rol de optimizare a
reprezentările sub continua acțiunea comportamentulor spre
privirea conștiinței; ”barieră externă„; atingerea unui anumit
obiectiv cu vașoare
adaptativă;
 Structura și fazele actului voluntar:
Atributele voinței Fazele actului voluntar Etapele dupa M.Zlate
 Diferențierea și determinarea  Actualizarea unor motive și  Conceperea situației;
pregnantă a verigilor componente; proiectarea pe baza lor a unui scop;  Deliberarea;
 Prezența condiționării, atât în  Analiza și lupta motivelor;  Decizia;
declanșarea acțiunii, cât și în modul  Deliberarea sau luarea hotărârii;  Execuția;
de desfașurare a ei;  Executarea hotărârii;
Evaluaea rezultatelor;

Calitațile voinței:
Forța Perseverența Consecvența Fermitatea Idepedența
 Exprimă  Constă în  Se exprimă în  Reflectă  Exprimă capacitatea
capacitatea menținerea stabilirea stabilitatea unei persoane de a-și
mecanismelor de efortului voluntar la scopului și a operațional- organiza și duce viața
autoreglare de a nivelul optim atât liniei de instrumentală pe cont propriu, pe
mobiliza și timp cât este conduită, în a decizilor și baza
concentra energia necesar pentru coordonanță hotărârilor inițiativelor,hotărârilor
musculară în atingerea scopului, dintre luate în și scopurile proprii;
vederea asigurării în pofida convingeri și diferite
rezistenței deficultaților ce se acțiune, dintre situații, în
necesare la situații pot ivi în cale; vorbă și faptă; pofida
și stimuli din afară; tentativelor
potrivnice din
jur;
 Defectele voinței:
Defectele derivate Defecte derivate Defecte derivate Defecte derivate
din excesul de din excesul de din deficitul de din deficitul de
inhibiție impulsiuni impulsiuni inhibiție
o Prin controlarea de o O excitație o Provin dintr-o Caracterizată prin:
catătre inhibiție a puternică, îl slăbiciune a o decizii rapide dar
fiecărui detaliu: împinge pe individ voinței, a puterii ei extrem de
1
îndăratnici; spre acțiune: de decizie; instabile,
2 1
încăpăținați; reactivă; libertatea,
2
o Prin prelungirea explozivă; imprevizibilitatea
3
luarea hotărârii: emotivă; acțiunii:
1 4 1
suprainhibiți; ideativă; versatilitatea;
2 2
timorați; sugestibilitatea;
3
scrupuloși;
4
capricioși;

Viața socială
o dimensiunea socială,
modelul de relaționare a
individului în cadru
grupului; 4)Tipul simetric slab;
o Gusti definea voința o
determinție funcțional-
calitativă a societății ca
ansamblu organizat ;
o Structuri afective:
1
iubirea de sine și
simpatice;
2 limbajului a două laturi:
conștiința subordării;
o trei grade de evoluție;
1
voința scurtă;
2
voința slabă;
3
voința deplin realizată sau
Descriere:
Tipuri de integrare a
voinței
1) Tipul simetric puternic;
2) Tipul asimetric intern;
3) Tipul asimetric extern;
Fazele de dezvoltare
otogenetică a voinței
o Prima verigă-reflexul circular;
o Al doilea moment :„schema
obiectului permanent”(dupa 8 luni);
o Al treilea moment: „joc, activitatea
orientată spre scop” (10-12 luni);
o Al patrulea moment: „mersul biped”
(2,6-3 ani);
o Al cincilea moment:„ instituirea a
controlului cortical asupra
sfincterelor( 1,6-2 ani);
o Al șaselea moment:„consolitarea
structurii operatorii a intelectului”
(14, 16 ani) ;
o Al șaptelea moment: „dezvoltarea
1
receptivimpresivă( înțelegerea);
2
efector-expresivă( vorbirea);
 lungă;

AFECTIVITATEA
Definiția Caracteristicile
 Este o componență a  Polaritatea- contă în tedița
acestora dea a gravita, fie în
vieții psihice,care jurul polului pozitiv sau
reflectă, în forma nevativ, apare ca satinsfacere
sau nesatisfacere a
unei trăiri subiective trebuinților;
de un anumit semn,  Intensitatea-indică tăria, forța,
profunzimea de care dispune
de un anumită trăirea afectivă;
intensitate și de o  Durata- constă în menținerea,
anumită durată, persistentă în timp a acestora,
indifferent dacă persoana sau
raportul dintre obiectul care la provocat, sunt
dinamica elementelor sau nu prezente;
 Mobilitatea- exprimă fie
motivaționale sau a trecerea rapidă în interiorul
stărilor proprii de aceluiași trăiri emoționale de la
o fază la o stare afectivă la alta;
necesitate și de  Expresivitatea- constă în
dinamica capacitatea acestora de a fii
evenimentelor din exteorizate de a fii„ văzute”,
„citite”, „simțite”;
plan obiectiv extern.  Sentimentele-sunt ample
structuri de tedințe și aspirații,
relative stabile, care
Clasificarea proceselor
afective
 Stări affective statice:
-stări afective elimentare:
*durerea și plăcerea senzorială;
*agreabil și dezagriabil;
-dispozițiile;
-emoțiile;
 Stări afective dinamice:
-stări afective elimentare:
*durere senzorială;
*plăcere senzorială;
*agreabil și dezagriabil;
-dispozițiile:
*slabă intensitate dar durează multă
vreme;
Cauzele:
De ordin intern: oboseala;
De ordin extern: conflictele;
-Emoțiile:
*stări de scurtă durată, o relație cu
obiectul ori o situație cu caracter
situațional;
 orientează, organizează,
declanșează și reglează
conduita;
 Pasiunea- fiind înrobitoare,
acoperind sau subordonâdu-se
toate preocupările, dominând
puternic întreaga viață
atectivă;

Teorile afectivității: