ANUL III MEDICINĂ DENTARĂ 2013-2014

MATERIALE DENTARE - CURS 5

MATERIALE DE REALIZARE A PORTAMPRENTEI ÎN

PROTEZAREA CONJUNCTĂ ŞI ADJUNCTĂ.

AMPRENTA= reproducerea negativă a tuturor detaliilor câmpului protetic pe baza căreia se confecţionează
modelul în laboratorul de tehnică dentară.
Executarea unei amprente reclamă câteva condiţii esenţiale:
 obiectul de amprentat trebuie să aibă o consistenţă cât mai fermă (pentru a putea produce
modificări materialelor de amprentat);
 obiectul de amprentat nu trebuie să-şi modifice forma în cursul amprentării;
 materialul de amprentă trebuie să fie plastic în cursul operaţiei, adică să-şi modifice forma
sub acţiunea obiectului de amprentat şi să nu mai revină la forma iniţială după îndepărtarea
de pe acesta;
 materialul de amprentă trebuie să păstreze forma înregistrată, aceasta realizându-se prin
creşterea consistenţei materialului de amprentă (în timpul amprentării) până la valori care să
nu mai permită modificarea formei sub acţiunea factorilor mecanici externi. Acest proces de
natură exclusiv chimică poartă denumirea de reacţie de priză şi are o durată variabilă în
funcţie de fiecare material în parte.

CONDIŢIILE TEHNICE DE AMPRENTARE:

1. o portamprentă;
2. un material de amprentă cu proprietăţi corespunzătoare;
3. o metodă de amprentare corespunzătoare situaţiei clinice.

PORTAMPRENTELE = suporturi rigide confecţionate din materiale rezistente, în care se aplică materialul de
amprentă
- Sunt utilizate pentru inserarea şi dezinserarea amprentelor de pe cîmpul protetic.

Portamprentele trebuie sa indeplineasca anumite conditii:

- sa cuprinda tot campul protetic; daca este prea scurta distal sau apical ele pot fi prelungite cu
diferite materiale (de obicei mase termoplastice sau polimeri autopolimerizabili)
- sa fie rigide, adica stabile la deformare: portamprentele din materiale fotopolimerizabile se pot
utiliza imediat, cele din materiale plastice autopolimerizabile, este bine sa se foloseasca doar
dupa 24 ore
- sa prezinte rezistenta fizica la socuri ce creeaza posibilitatea deformarii sau fracturarii acesteia
(in timpul transportului la laborator si in timpul turnarii modelului)
- sa asigure o grosime cat mai uniforma materialelor de amprenta; se apreciaza ca spatiul intre
portamprenta si camp ar fi bine sa fie cuprins intre 3-5 mm in toate directiile, ca sa permita
revenirea elastica a materialului
- sa retentioneze cat mai bine materialele de amprenta prin diferite sisteme mecanice; trebuie
amintita insa si posibilitatea utilizarii unor lacuri (pelicule) adezive care permit o mai buna fixare
(aderenta) a materialelor la portamprente
1
 - sa prezinte un maner, stopuri si puncte de reper necesare unei centrari corecte
- sa nu limiteze miscarile functionale ale partilor moi

CLASIFICAREA PORTAMPRENTELOR - după mai multe criterii:

1. După suprafaţa de contact cu cîmpul protetic:

• TOTALE – cuprind o arcadă (sunt utilizate în edentaţia totală);
• PARŢIALE – acoperă un segment de arcadă;
• UNIDENTARE – amprentează un singur dinte (tip inele de cupru / aluminiu);
• SPECIALE – bimaxilare totale sau de hemiarcadă;
- cu sisteme de răcire.
2. După materialul de confecţionare:
1. METALICE
2. NEMETALICE: - din materiale termoplastice (placa de bază);
- din răşini acrilice simple auto- şi termo-polimerizabile;
- din răşini compozite (SPECTRA TRAY, TRIAD TRAY);
- din poliesteri şi copoliesteri (firma ERKODENT livrează
poliesteri în stare plastică (ERKOPLAST) şi sub formă
de plăci (ERKORIT);
- din răşini policarbonate.

3. După gradul de fidelitate:

1. STANDARD
2. STANDARD INDIVIDUALIZATE
3. INDIVIDUALE

MATERIALE DE AMPRENTĂ: CLASIFICARE ŞI

PROPRIETĂŢI. MATERIALE DE AMPRENTĂ ELASTICE:
PROPRIETĂŢI ŞI INDICAŢII. HIDROCOLOIZI
REVERSIBILI ŞI IREVERSIBILI.
CONDIŢII IMPUSE MATERIALELOR DE AMPRENTĂ
Materialele de amprentă trebuie să îndeplinească anumite condiţii impuse de tehnicile de amprentare utilizate
precum şi de particularităţile câmpului protetic.
1. PLASTICITATEA = capacitatea materialului de amprentă de a fi deformat şi modelat sub acţiunea unei
presiuni minime, cu înregistrarea tuturor detaliilor morfologice ale câmpului protetic, fără a deforma reliefurile
acestuia.
- depinde de consistenţa iniţială a materialelor de amprentă
2. FIDELITATEA = exactitatea cu care materialele de amprentă reuşesc să reproducă cele mai fine
detalii ale câmpului protetic
- depinde de:
 mărimea particulelor
 consistenţa materialelor de amprentă
 proprietăţile hidrofile ale materialelor de amprentă

2
3. ELASTICITATEA - Materialele de amprentă trebuie să prezinte un grad de elasticitate care să
permită dezinserţia amprentei de pe câmpurile protetice cu grade variabile de retentivitate.
4. REZISTENŢA MECANICĂ – materialul de amprentă trebuie să fie suficient de rezistent d.p.d.v. mecanic,
pentru a nu se rupe în cursul dezinserţiei de pe câmpul protetic sau a operaţiilor ulterioare (transport, depozitare,
turnare a modelului)
5. STABILITATEA DIMENSIONALĂ – asigură păstrarea fidelă a imaginii negative a câmpului protetic din
momentul dezinserţiei amprentei din cavitatea orală până la întărirea finală a materialului de model. În general,
toate materialele de amprentă suferă un grad variabil de contracţie.
6. TIMPUL DE PRIZĂ - trebuie să permită clinicianului să desfăşoare toate manoperele de amprentare. Este
de dorit ca timpul de priză să poată fi modificat de către practician în funcţie de particularităţile fiecărei tehnici
de amprentare.
7. COMPATIBILITATEA CU MATERIALELE DE CONFECŢIONARE A MODELELOR. Materialele
de amprentă trebuie să fie compatibile cu materialul de model.
8. BIOCOMPATIBILITATEA CU ŢESUTURILE ORALE- Materialele de amprentă nu trebuie să conţină
compuşi iritanţi, toxici, alergizanţi pentru pacient/ echipa stomatologică
9. POSIBILITATE DE UTILIZARE FĂRĂ A NECESITA O APARATURĂ AFERENTĂ
COMPLICATĂ

CALITĂŢILE IDEALE ALE UNUI MATERIAL DE AMPRENTĂ (G.Craig, 2001; Hutu, 2005)
 Să reproducă fidel cele mai mici detalii ale câmpului protetic;
 Miros, gust şi culoare agreabile;
 Consistenţă şi textură satisfăcătoare;
 Fără constituienţi toxici sau iritanţi pentru ţesuturile cavităţii orale;
 Să fie plastic la o temperatură suportată de cavitatea orală (maximum 50°C);
 Plasticitatea să dispară relativ repede (2-3 minute reprezentând timpul de priză), dar să poată fi întârziată la
dorinţa practicianului;
 Să aibă rezistenţă mecanică suficientă pentru a nu se deteriora la îndepărtarea din cavitatea orală;
 Să poată fi îndepărtat cu uşurinţă din cavitatea orală;
 Să fie uşor de preparat în scopul amprentării, folosind un minimum de echipament;
 Timp de viaţă adecvat pentru nevoile de stocare şi distribuţie;
 Să prezinte un raport favorabil între calitate şi preţ;
 Caracteristici ale prizei corespunzătoare necesităţilor clinice;
 Să nu fie afectate de umezeala cavităţii orale;
 Proprietăţi elastice care să permită revenirea totală din deformarea datorată solicitării;
 Rezistenţă corespunzătoare (să nu se fractureze la îndepărtarea din cavitatea orală);
 Stabilitate dimensională în limitele normale de temperatură şi umiditate întâlnite în cursul procedurilor clinice
şi de laborator pentru o perioadă suficient de lungă pentru a permite realizarea modelului;
 Compatibilitate cu materialele din care se vor turna modelele;
 Să poată fi dezinfectat fără a pierde celelalte calităţi.
La ora actuală, nu există un material de amprentă care să întrunească toate calităţile prezentate mai sus.

CLASIFICAREA MATERIALELOR DE AMPRENTĂ

Falk - 3 categorii de materiale de amprentă:

 Rigide
 Plastice
 Elastice

Pogiolli – 3 categorii de materiale de amprentă:

 Rigide: gipsul, acrilatul autopolimerizabil
3
  Semirigide: mase termoplastice, ceara bucoplastică, pasta Z.O.E.
 Elastice: hidrocoloizi reversibili (agar-agar) şi ireversibili (alginate), elastomeri de sinteză
(polisulfurici, siliconici, polieterici), acrilate cu priză retard

Ieremia- 4 categorii de materiale de amprentă:

1. Cu timp de plasticitate redus şi consistenţă rigidă:
 Gipsul
 Răşinile acrilice
 Mucoseal-ul
2. Cu timp de plasticitate redus şi consistenţă semirigidă:
 Compoundurile stents şi kerr
 Pastele ZOE
3. Cu timp de plasticitate redus şi consistenţă elastică:
 Hidrocoloizi reversibili
 Hidrocoloizi ireversibili
 Cauciucuri polisulfurice
 Cauciucuri siliconice
4. Cu timp de plasticitate prelungit:
 Bucoplastice
 Tip polimeri rezilienţi

Nussbaum (1986) – 2 categorii de materiale de amprentă:

1. RIGIDE
 Mase termoplastice
 Gipsuri
 Pastele ZOE
2. ELASTICE:
 Hidrocoloizi reversibili şi ireveribili
 Elastomerii de sinteză (polisulfuri, siliconi, polieteri)

Munteanu şi Bratu - Clasificare care ţine seama de consistenţa materialului şi de caracterul de

reversibilitate/ireversibilitate a acestuia:

A. MATERIALE RIGIDE ŞI SEMIRIGIDE IREVERSIBILE

 Gipsul
 Răşinile acrilice
 Pastele oxid de zinc-eugenol

B. MATERIALE RIGIDE REVERSIBILE

 Compoundurile Stents
 Materiale bucoplastice
 Gutaperca
 Cerurile

C. MATERIALE ELASTICE REVERSIBILE

 Hidrocoloizi reversibili

D. MATERIALE ELASTICE IREVERSIBILE

1. Hidrocoliozi ireversibili-alginatele
4
2. Elastomeri de sinteză
 Polisulfuri
 Siliconi de adiţie şi de condensare
 Polieteri

E. O categorie aparte de materiale de amprentă, menţionată în literatura de specialitate – materialele

de amprentă fotopolimerizabile

HIDROCOLOIZI REVERSIBILI
 Termenul de „hidrocoloid” desemnează faptul că aceste materiale formează în combinaţie cu apa soluţii
coloidale sub formă de gel.
 Termenul de „reversibil” se referă la proprietatea materialului de a trece din starea de gel (semisolidă)
în starea de sol (lichidă) şi invers, în funcţie de temperatura la care se află.

FORME DE PREZENTARE
Hidrocoloizii se prezintă în mai multe consistenţe
 Chitoasă
 Medie
 Fluidă
Materialul se comercializează în starea de gel ambalat în tuburi metalice, seringi sau batoane în recipiente de
sticlă.
Pentru utilizarea acestor materiale sunt necesare dotări suplimentare care să cuprindă:
 Băi multimodulare (ex: SATELLITE, COMMANDE de la firma VAN R)- sunt instalaţii speciale
prevăzute cu termostate în care se găseşte apă la diferite temperaturi şi în care se va introduce
progresiv materialul de amprentă
 Seringi
 Portamprente metalice cu sisteme de răcire
 Comprese
 Tablete autoadezive
 termometru

COMPOZIŢIE CHIMICĂ
1. Agar-agarul (geloza)= constituientul de bază al hidrocoloizilor reversibili; este un coloid
organic hidrofil; d.p.d..v chimic este un polizaharid; Intervalul de temperatură de gelificare
(sol-gel): 30-50°C;
intervalul de temperatură de lichefiere (gel-sol): 71-100°C
2. Apa-componenta esenţială d.p.d.v. cantitativ: 80-85%
3. Sulfatul de potasiu 1-2%; neutralizează efectul borax-ului; acţionează ca accelerator al
prizei gipsului
4. Borax-ul-0,2%; este inhibitor al prizei gipsului; creşte vâscozitatea solului; măreşte
rezistenţa gelului
5. Benzoatul de alkyl- 0,1%; este conservant
6. Masă de umplutură- timol (bactericid de conservare), mentol (antiseptic), glicerina
(plastifiant), talc, pământ diatomeic, argilă, silice, ceară (pentru controlul rezistenţei,
vâscozităţii, rigidităţii gelului
7. Pigmenţi şi aromatizanţi

DOZAREA:

5
- se realizează extemporaneu, în funcţie de situaţia clinică.

PREPARARE ŞI TEHNICA DE LUCRU

Pentru prepararea materialului în scopul amprentării este necesară existenţa unor instalaţii de condiţionare
formate din:
1. baie de plastifiere, în care se află apă la 100°C
2. baie de depozitare, în care se află apă la 63-70°C
3. baia de apă la 43-46°C, de aducere a materialului la o temperatură suportabilă pentru ţesuturile orale.
 Procedeul de utilizare este următorul:
- tuburile sau batoanele se introduc în baia nr.1 şi se menţin la temperatura de 100°C a apei timp de
10 minute. În acest interval şi la această valoare a temperaturii, materialul trece din faza de gel în
faza de sol.
- Se realizează transferul tubului/batonului în baia nr.2, unde se poate menţine în stare de sol o
perioadă de 5 zile.
- Se introduce materialul din tub în portamprente speciale din oţel inoxidabil, prevăzute cu sisteme de
răcire.
- Portamprenta conţinând materialul este introdusă în baia nr.3, timp de 3-7 minute. Temperatura de
46°C este necesară atât pentru a mări uşor vâscozitatea materialului astfel încât acesta să nu curgă
din portamprentă, cât şi pentru a asigura protecţia pulpei dentare şi a ţesuturilor moi.
 Se inseră portamprenta cu materialul de amprentă în cavitatea orală, unde se menţine prin exercitarea
unor presiuni moderate şi se conectează sistemele de răcire la circuitul de apă curentă (16-21°C). Prin
portamprentă circulă apă timp de 5 minute, interval în care începe procesul de gelificare a materialului
dinspre pereţii lingurii spre ţesuturile orale, acesta trecând din starea de sol în cea de gel. Temperatura
apei nu trebuie să scadă sub 13°C, deoarece se accelerează procesul de gelificare şi este facilitată apariţia
tensiunilor interne în interiorul hidrocoloidului, cu efecte de distorsionare a amprentei.
 După 5 minute, se dezinseră amprenta de pe câmpul protetic printr-o mişcare fermă, rapidă, în axul
dinţilor şi apoi se dezinfectează; se îndepărtează excesul de apă
 La trecerea din faza de gel în cea de sol, se produce prima contracţie a materialului cu un coeficient de
aproximativ 0,5%. Cea de-a doua contracţie, cu o valoare de 0,15% se produce la răcirea amprentei de la
temperatura cavităţii orale la temperatura mediului înconjurător.
 Se recomandă turnarea imediată a modelului din gips dur sau extradur, deoarece aceste materiale de
amprentă sunt foarte sensibile la fenomenul de sinereză (amprenta menţinută în mediu uscat pierde apa,
materialul se contractă şi rezultă modele subdimensionate) sau la fenomenul de îmbibiţie (amprenta
introdusă în apă absoarbe din cantitatea de apă). Dacă nu este posibilă turnarea imediată a modelului, se
recomandă păstrarea amprentei într-un mediu cu umiditate de 100% (şerveţele umede), timp de 30
minute (Shillinburg) sau 1 oră (Craig). O altă alternativă este impregnarea amprentei cu soluţie 2% sulfat
de potasiu (dacă materialul nu conţine sulfat de potasiu) cu 10 minute înainte de turnare.

INDICAŢII:
1. Amprentarea preparaţiilor cavitare pentru inlay, onlay
2. Amprentarea preparaţiilor coronare, în special cu prag
3. Amprentarea preparaţiilor corono-radiculare (asociat cu dispozitive radiculare prefabricate)
4. Amprentarea preparaţiilor coronare în vederea obţinerii unor restaurări fixe totale sau speciale
5. Amprentarea câmpurilor protetice edentate parţial
6. Amprenta duplicat pentru turnarea modelului duplicat

CONTRAINDICAŢII:
1. Amprentarea preparaţiilor în muchie de cuţit (tangenţiale)
2. Amprentarea preparaţiilor bilaterale simultane pe premolari şi molari la pacienţi cu macroglosie şi
mobilitate linguală exagerată
3. Situaţiile clinice de imposibilitate a preparării corespunzătoare a şanţului gingival
6
 HIDROCOLOIZII IREVERSIBILI
- cunoscuţi sub denumirea de „ALGINATE”
- fac parte din grupa materialelor elastice ireversibile
- au largă utilizare în protetica dentară (se pare că sunt cele mai utilizate materiale de amprentă
preliminară atât la edentatul total cât şi la edentatul parţial întins).

CLASIFICARE
1. după tipul de gelificare:
Tipul I: cu gelificare rapidă
Tipul II: cu gelificare normală
2. după scopul utilizării:
Clasa A: pentru amprente în vederea obţinerii protezelor unidentare (inlay, coroane etc)
Clasa B: pentru amprente de hemiarcadă sau arcadă
Clasa C: pentru obţinerea modelelor de studiu şi a portamprentelor individuale

COMPOZIŢIA CHIMICĂ:
1. alginat alcalin de sodiu sau potasiu 10-12%
2. o sare metalică: sulfat de calciu 10-12%
3. inhibitor de gelificare: fosfat trisodic 1-2%
4. fluorură (silicofluorură) de sodiu: 1,5-2%
5. masă de umplutură: pământ diatomeic (74-78%); talc sau carbonat de magneziu
6. pulbere de silicat, glicol, compuşi cuaternari de amoniu
7. indicatori de culoare
8. coloranţi (roşu, fistic, bleu) şi aromatizanţi

DOZAREA
- cu respectarea instrucţiunilor fabricantului şi cu ulilizarea lingurilor şi a cilindrilor care însoţesc
ambalajele
- în cazul hidrocoloizilor de tip II (cu gelificare normală), proporţia ideală este: 15 g pulbere/50 cm 3 apă la
temperatura de 21°C. Abaterea cu mai mult de 10% de la acet raport modifică timpul de priză, calităţile
materialului precum şi rezistenţa şi flexibilitatea
- pentru uşurinţă se folosesc pungile cu pulbere predozată

PREPARARE
- prin amestecul pulberii cu apa
- se poate efectua în 2 moduri:

Preparare manuală
Materiale: bol de cauciuc + spatulă lată de metal/plastic
- Înaintea utilizării, se recomandă agitarea ambalajului care conţine pulberea (pentru omogenizarea
acesteia)
- Cele 2 componente dozate corespunzător se depun în bolul de cauciuc şi se spatulează. Iniţial se fac
mişcări moderate până se umezeşte pulberea. Ulterior, se practică mişcări energice, viguroase şi
rapide, presând materialul pe pereţii vasului cu spatula pînă când culoarea amestecului se modifică,
devenind mai închisă decât culoarea iniţială a pulberii
- Amestecul manual se efectuează până la obţinerea unei paste vâscoase plastice, care nu se desprinde
de pe spatulă.
7
 - Timpul de spatulare este de:
- 1 minut (la alginatele de tip II, cu priză normală)
- 30-45 secunde (la alginatele de tip I, cu priză rapidă)
- Timpul de lucru este de:
- 4 minute (pentru hidrocoloizii tip II , cu priză normală)
- 1,20-2 minute (pentru hidrocoloizii tip I , cu priză rapidă)

Prepararea mecanică
- Cu utilizarea de dispozitive mecanice speciale şi a materialelor predozate
- Avantajul metodei mecanice: evitarea incorporării incluziunilor de aer în amestec)

INDICAŢII:
1. amprentarea dinţilor antagonişti
2. amprentarea preliminară a câmpurilor protetice edentate parţial sau total
3. amprente pentru turnarea modelelor de studiu şi documentare
4. amprente pentru turnarea modelelor de lucru pentru proteze unidentare (alginate tip A- „injection type”)
5. amprente pentru confecţionarea modelelor duplicat
6. amprente pentru turnarea modelelor de lucru în ortodonţie
7. amprenta hidro-alginică în tehnologia protezelor fixe

TEHNICA DE LUCRU
- alginatul preparat se va aplica în portamprentă dinspre posterior spre anterior (cantitatea de material va fi
mai micăn astfel în zona posterioară, evitându-se reflexul de vomă)
- Se pot utiliza:
- Portamprente standard cu perforaţii din material plastic
- Portamprente standard metalice fără perforaţii, pe marginile cărora se vor aplica benzi de leucoplast/adeziv
( pentru retenţie )
- Portamprente individuale- de preferat. (la portamprentele din răşini acrilice se va aplica prin pensulare pe
suprafaţa internă, cloroform şi se tapetează cu fire de vată pentru retenţie)
- Suprafaţa materialului se modelează cu degetele umezite în timp ce pacientul îşi clăteşte gura cu apă
- Portamprenta cu materialul de amprentă se aplică pe câmpul protetic dinspre posterior spre anterior şi se
menţine în pouiţie fermă sub o presiune uniformă până la priza materialului
- După iniţierea procesului de gelificare, amprenta se menţine în cavitatea orală 2-3 minute pentru
îmbunătăţirea proprietăţilor materialului
- Se efectuează dezinserţia amprentei prin întreruperea închiderii marginale (se îndepărtează buza şi obrajii
cu degetele), urmată de o mişcare fermă, curtă, într-un singur ax
- Igienizarea amprentei (îndepărtarea urmelor de sânge şi salivă, spălare, dezinfectare)
- Se recomandă turnarea imediată a modelului (dacă nu este posibil, amprenta va fi păstrată în atmosferă cu
umiditate 100% - ex: şerveţele umede, maximum 1 oră
- Demularea amprentei-după 30-50 minute (pentru evitarea absorbţiei apei în gipsul de model).

RECOMANDĂRI PRACTICE
- trebuie respectate dozele indicate de fabricant
- pulberea, după utilizare, va fi ermetic închisă şi depozitată în loc uscat (20-22°C)
- timpul de spatulare nu va depăşi 1 minut
- pentru amprentare se vor utiliza portamprente cu sisteme retentive
- se indică turnarea modelului în 15-30 minute de la amprentare
- amprentele cu materiale alginice se conservă în mediu umed(şerveţele umede, hidrofoare)nu în apă
- condiţionarea amprentelor înaintea turnării modelelor (igienizare, dezinfecţie, tratarea amprentei)