PRINCIPII DE AMELIORARE GENETICĂ

A POPULAŢIILOR DE ANIMALE

(AMELIORAREA ANIMALELOR - MODUL I.D. ZOOTEHNIE)

CAP.1 NOŢIUNI INTRODUCTIVE

1.1 DEFINIREA ŞI IMPORTANŢA AMELIORĂRII GENETICE

Ameliorarea animalelor este ştiinţa care se ocupă cu studiul

factorilor, sistemelor şi metodelor de modificare a structurii
genetice a populaţiilor de animale de la o generatie la alta în
direcţii utile omului.
Ameliorarea genetică a populaţiilor de animale se suprapune
procesului filogenetic, omul influenţând conştient evoluţia populaţiilor
asupra cărora acţionează. Ca urmare, ameliorarea este considerată ca
fiind ştiinţa dirijării evoluţiei populaţiilor de animale în sensul
dorit de om.
Această relativ nouă ştiinţă a fost fundamentată pe baza
cunoştinţelor oferite de genetica fundamentală dar mai ales de
genetica cantitativă şi genetica populaţiilor, beneficiind de aplicaţiile
matematicii în biologie (biometria) şi mai nou, ale informaticii.

Structura genetică a unei populaţii de animale este reprezentată

de totalitatea genelor şi genotipurilor pe care le posedă indivizii ce
compun populaţia respectivă, fiind caracterizată prin frecvenţe de
gene şi de genotipuri specifice. Această structură se poate schimba în
mod natural odată cu apariţia fiecărui nou individ în populaţie sau prin
eliminarea unui individ din populaţie - fiecare având o configuraţie
genetică proprie, mai mult sau mai puţin diferită, ce afectează
frecvenţa genelor şi a genotipurilor la nivelul populaţiei.
Structura genetică a unui individ deja existent nu mai poate fi
modificată dar se poate interveni, pe diferite căi, la nivelul
genofondului generaţiei viitoare.
Ca urmare, unitatea de lucru în ameliorare nu este individul ci
populaţia iar efectele ameliorării sunt cuantificabile de la o generaţie
la alta.

1
 În ameliorare, populaţia mendeliană este considerată ca fiind o
comunitate de indivizi cu origine comună, suficient de numeroasă
pentru a se putea reproduce în sine şi care, în timp si spaţiu, apare ca o
succesiune de generaţii, fiind capabilă sa aibă o evoluţie proprie,
independentă de alte populaţii.
Deşi în mod natural populaţiile tind să-şi menţină structura
genetică într-un anumit echilibru optim pentru interesul speciei, în
realitate acest lucru este practic imposibil; tocmai de aceea legea
Hardy-Weinberg (legea echilibrului genetic al populaţiilor), conform
căreia o populaţie de animale suficient de mare de numeric, aflată în
panmixie (împerecherile se fac la întâmplare, existând şsnsa ca fiecare
individ sa se împerecheze cu fiecare individ de sex opus din populaţie)
şi care nu este supusă selecţiei, migraţiei şi mutaţiilor, rămâne
constantă ca şi structură genetică de la o generaţie la alta, are un
conţinut strict teoretic.
Rezultă însă, în mod logic, că fiecare dintre elementele
menţionate în mod expres în enunţul acestei legi că nu acţionează sunt
în fapt potenţiali factori modificatori ai structurii genetice a
populaţiilor de animale; aceste elemente sunt, de altfel, cunoscute sub
denumirea de factori ai ameliorării.

1.2. FACTORII AMELIORĂRII

Factorii modificatori ai structurii genetice a populaţiei pot fi

grupaţi în două categorii :
- factori care prin acţiunea lor in procesul reproducţiei modifică
frecvenţa genelor si implicit a genotipurilor, aceştia fiind: migraţia,
mutaţia, selecţia si driftul genetic;
- factori care prin acţiunea lor în procesul reproducţei modifică
frecvenţa genotipurilor, chiar daca nu schimbă frecvenţa genelor: este
cazul dirijării împerecherilor.

Factorii care modifică frecvenţa genelor în populaţii

S-a arătat anterior că structura genetică a populaţiei este

determinată primordial de genofondul ei, respectiv de suma tuturor
genelor existente, elemente se exprimă prin frecvenţa de genă sau
proporţia în care se găsesc diferitele alele.
S-a stabilit, de asemenea, că frecvenţa genelor se exprimă în
procente sau fracţii zecimale şi atunci pentru doua alele (A, a)
frecvenţa va fi p + q = 1; proportia genelor rămâne aceeasi de-a lungul
generaţiilor in cazul admiterii imperecherilor libere în condiţile
panmixiei totale şi este modificată în cazul acţiunii factorilor care scot
populaţia din echilibru.
2
 Acţiunea factorilor ce modifică frecvenţa genelor în populaţie
se referă fie la introducerea unor gene în populaţie, fie la eliminarea
parţială sau totală a unor gene din genofondul populaţiei. In ambele
cazuri are loc o modificare a proporţiilor sau a repartizării procentuale
a genelor, respectiv o modificare a frecvenţei genelor, ce atrage după
sine şi o modificare a repartizării sau frecvenţei genotipurilor.
Factorii care modifica frecvenţa genelor în populaţii sunt:
migraţia, mutaţiile, drift-ul genetic şi selecţia.

Migraţia
0 populaţie de animale cu un număr mai mare sau mai mic de
indivizi care o alcătuiesc nu este niciodată izolată complet de alte
populaţii din aceeaşi specie şi mai ales din aceeaşi rasă.
In cadrul populaţiilor naturale rezultă un schimb permanent de
indivizi, concretizat fie prin ieşirea unor indivizi din populaţie,
fenomen numit emigraţie, fie prin intrarea unor indivizi străini
populaţiei de bază, caz în care se vorbeşte de imigraţie.
In cazul populaţiilor de animale domestice interesează din
punct de vedere al ameliorării genetice îndeosebi fenomenul de
imigraţie - concretizat prin cumpărări de reproducători, material
seminal etc. Imigranţii, prin specificul fondului lor genetic (gene,
genotipuri - unele chiar noi, neexistente în populaţia de bază),
modifică direct structura genetică (frecvenţa genelor şi a
genotipurilor) la nivelul populaţiei.
Mărimea acestor modificări la o populaţie supusă migraţiei este
dependentă de numărul indivizilor imigranţi şi de diferenţa genetică
dintre aceştia şi fondul genetic al populaţiei respective.

Mutaţia
Mutaţia este definită curent ca fiind un fenomen de aslterare
accidentală a mesajului genetic transmis la descendenţi, aând ca
rezultat apariţia bruscă a unei noi configuraţii genetice.
In consecinţă, apare evident faptul că producerea unei mutaţii
(apariţia unei alele noi) determină o schimbare a frecvenţei genelor şi
implicit şi a frecvenţei genotipurilor la nivelul populaţiei.
Se diferenţiază două categorii de mutaţii:
- mutaţii unice sau nerepetate
- mutaţii repetate (recurente)
Mutaţiile nerepetate apar foarte rar şi limitat - de regulă la un
singur individ din populaţie (o singură genă mutantă nouă în tot
genofondul populaţiei). Importanţa lor este mai redusă pentru
ameliorare, deoarece aceste mutaţii nu se pot menţine în timp
(generaţii) fără a fi favorizate la reproducţie prin selecţie (mai ales că
majoritatea mutaţiilor sunt recesive).

3
 Mutaţiile recurente sunt însă mult mai importante deoarece apar
în populaţie cu o frecvenţă caracteristică, suficient de mare pentru a se
putea menţine de la o generaţie la alta chiar şi fără a fi favorizate prin
selecţie artificială.
Cum cel mai adesea aceste mutaţii sunt recesive şi determină
caractere nefavorabile, impun mai ales lucrări de depistare a
heterozigoţilor purtători ai genei mutante nedorite (dar care nu o
manifestă fenotipic) pentru a evita folosirea lor la reproducţie şi
transmiterea mutaţiei în generaţia descendentă (evident, homozigoţii
recesivi manifestă fenotipic caracterul nedorit şi sunt excluşi de la
reproducţie).
Dacă gena mutantă apărută determină o însuşire dorită desigur
că indivizii mutanţi vor fi favorizati la reproducţie în scopul creşterii
frecvenţei acestei gene, eventual până la fixarea ei la nivelul întregii
populaţii.

Driftul genetic
Driftul genetic este rezultatul acţiunii întâmplării, practic lipsa
unei actiuni logice în participarea gameţilor la formarea noii generatii,
având la bază totodată şi nereprezentativitatea genetică completă a
gameţilor faţă de formele parentale.
Driftul genetic se manifestă în toate populaţiile, întotdeauna;
efectele sale asupra structurii genetice sunt importante în populatiile
mici si mai reduse în populatiile mari .
În populatiile mici (reduse numeric) driftul genetic poate fi
singur responsabil de fixarea unei gene sau de eliminarea ei din
populatie (o genă fixată atunci când este prezentă în stare homozigotă
la toti indivizii din populaţie, având deci o frecvenţă de 100%).

Selecţia
Selectia este principalul factor modificator al structurii genetice
a populatiilor de animale domestice.
Ea reprezintă o acţiune de discriminare reproductivă pe
anumite criterii, fiind responsabilă de transmiterea sau nu a unor gene
de la o generaţie la alta în populaţie, cu repercusiuni directe asupra
frecvenţei genelor şi indirect asupra frecvenţei genotipurilor la nivelul
populaţiei.
Atunci când această acţiune discriminatorie se desfăşoară fără
intervenţia omului, numai în interesul speciei, este cazul selecţiei
naturale.
Atunci când intervine omul în favorizarea (sau excluderea de)
la reproducţie a unor animale care posedă gene/genotipuri şi respectiv
caractere utile (sau nedorite) din punctul său de vedere este cazul
selecţiei artificiale.

4
 Cele două tipuri de selecţie nu se exclud; selecţia naturală
acţionează continuu şi în toate populaţiile, putând fi completată de
către selecţia artificială.
Selecţia naturală favorizează participarea la reproducţie a
indivizilor cel mai bine adaptaţi, viguroşi, rezistenţi, care câştigă în
lupta pentru existenţă; aceşi indivizi sunt, sub aspect genetic, cu o
heterozigoţie ridicată şi au valori individuale situate în jurul mediei
populaţiei pentru caracterele cantitative.
Precizare:
- caracterele cantitative sunt determinate de acţiunea aditivă a
mai multor gene iar manifestarea lor fenotipică este măsurabilă;
- caracterele calitative, sau simple, sunt determinate de o
singură pereche de gene sau maxim două, transmiterea lor ereditară
se face conform legilor lui Mendel iar manifestarea fenotipică nu este
măsurabilă ci de tipul prezent/absent (de ex. cu coarne/fără coarne la
bovine) sau formă, culoare etc. (ex. forma crestei la păsări).
Spre deosebire de selecţia naturală, în cazul selecţiei artificiale
sunt favorizaţi la reproducţie indivizii care cel mai adesea reprezintă
extreme fenotipice pentru caracterele cantitative (indivizii cu cele mai
mari/mici valori individuale, în funcţie de interesul omului de creştere
sau de reducere a valorii caracterului în populaţie), indivizi care sub
aspect genetic au o homozigoţie mai ridicată.
Desigur că în practica ameliorării genetice a animalelor
domestice interesează în mod deosebit cunoaşterea selecţiei artificiele.
Ca urmare, în continuare (cap. 2) vor fi prezentate obiectivele
generale şi particulare ale selecţiei artificiale, criteriile de selecţie
folosite, direcţiile de selecţie pentru caracterele calitative, principalele
metode de selecţie folosite la animale şi acţiunile tehnice specifice
selecţiei artificiale.

Factori care modifică frecvenţa genotipurilor

Dirijarea împerecherilor
Dirijarea împerecherilor este singurul factor al ameliorării care
poate modifica numai frecvenţa genotipurilor la nivelul populaţiei
(prin genotipurile formate la noile generaţii), fără a modifica frecvenţa
de genă.
In acest sens, cele mai importante efecte le are
consangvinizarea (aplicarea împerecherilor între indivizi înrudiţi),
care determină creşterea homozigoţiei la descendenţii astfel obţinuţi.

5
 CAP. 2 SELEC}IA ARTIFICIAL|

Selec]ia artificial\, definit\ ca reproducerea ne`ntâmpl\tor

diferen]iat\ a genotipurilor, constituie `n esen]a ei o discriminare
reproductiv\ `ntre indivizii ce alc\tuiesc popula]ia sau efectivul de
animale.
Analiza proceselor sistematice ce determin\ modificarea
structurii genetice a popula]iilor, prin cazul cel mai simplu al unui
caracter calitativ determinat de o pereche de gene, eviden]iaz\
mecanismul general de ac]iune al selec]iei.
Caracterele cantitative, analizate sub raportul propriet\]ilor
popula]iilor `n care se realizeaz\ [i se manifest\ acestea, nu pot fi
studiate ca orice caracter calitativ, datorit\ imposibilit\]ilor de sesizare
izolat\ a ac]iunii [i efectului fiec\rei gene din sistemele poligenice
care le determin\. ~n aceste condi]ii, propriet\]ile popula]iilor cu
referire la un caracter metric trebuie tratate `n termeni de medii,
varian]e [i covarian]e, consecin]e a varia]iei continue care le
caracterizeaz\.
Ca urmare, ac]iunea [i efectele selec]iei `n cazul caracterelor
cantitative trebuie analizate sub raportul acelora[i elemente (medii,
varian]e [i covarian]e), având `ns\ `n permanent\ aten]ie faptul c\
modific\rile produse se datoresc schimb\rii frecven]ei genelor [i
implicit a frecven]ei genotipurilor.
Mecanismele [i modul de realizare al efectelor selec]iei `n
cadrul caracterelor calitative se transpun [i fundamenteaz\ `n principiu
mecanismele [i rezultatele selec]iei carcaterlor cantitative, cu
diferen]ieri legate de considerarea unui num\r mai mare de gene ce le
controleaz\ formarea.
Propriet\]ile popula]iilor `n leg\tur\ cu caracterele cantitative
sunt analizate [i definite `n condi]iile `mpercherilor panmictice (la
întâmplare), capacitatea sau contribu]ia la formarea genera]iei filiale
fiind `n acest caz egal\ [i integral\ pentru toate genotipurile
genera]iei parentale.
Se consider\, de asemenea, c\ fiecare pereche parental\ las\ `n
genera]ia urm\toare un num\r de descenden]i echivalent cu
prolificitatea speciei.
Pentru sesizarea efectelor selec]iei `n cazul caracterelor
cantitative, va trebui s\ se porneasc\ de la aceea[i situa]ie ini]ial\,
având `n vedere `ns\ diferen]ele [i similitudinile `ntre selec]ia natural\
[i cea artificial\.

Selec]ia artificial\ fa]\ de cea natural\

Atât selec]ia artificial\ cât [i cea natural\ sunt procese

sistematice, care conduc la modificarea structurii genetice a
popula]iilor prin reproducerea ne`ntâpl\tor diferen]iat\ a genotipurilor.
6
Rezult\ c\ [ansele pe care le au indivizii ce alc\tuiesc o popula]ie de a
l\sa urma[i sunt diferite [i au caracter determinat.
Selec]ia natural\ ac]ioneaz\ pe fondul variabilit\]ii [i eredit\]ii
popula]iilor naturale, determinând procesul macroevolu]iei la scar\
filogenetic\.
~n acest caz, [ansa pentru ca un individ s\ participe cu o
descenden]\ mai numeroas\ la formarea genera]iei filiale depinde de
capacitatea lui reproductiv\ [i de viabilitatea descenden]ilor rezulta]i,
`nsu[iri determinate de poten]ialul de adaptare al organismelor la
condi]iile mediului ambiant.
Cu alte cuvinte, excluderea de la reproduc]ie `n cadrul
selec]iei naturale este urmarea lipsei de fertilitate a anumitor indivizi
mai pu]in adapta]i, condi]iilor modificate ale mediului natural, iar
participarea cu descenden]i la genera]ia filial\, - pe lâng\ aspectul
capacit\]ii reproductive diferen]iate a genera]iei parentale - este
reglementat\ de puterea de adaptare la condi]iile de mediu modificate
a progeniilor.
Selec]ia artificial\ ac]ioneaz\ pe acela[i fond al variabilit\]ii
[i eredit\]ii popula]iilor, dar avantajul oferit anumitor indivizi de a se
reproduce [i a l\sa urma[i este reglementat de preferin]ele
selec]ionerului.
Exploatarea varia]iilor utile omului de cele mai multe ori nu
]ine cont de capacitatea adaptativ\, ci de expresia fenotipic\
favorrabil\ valorilor extreme.
Popula]iile supuse selec]iei artificiale sunt `n mare m\sur\
scoase de sub ac]iunea factorilor de ac]iune ai selec]iei naturale, prin
asigurarea condi]iilor artificiale de alimenta]ie [i ad\post.
Rezult\ c\ deosebirea esen]ial\ dintre selec]ia natural\ [i cea
artificial\, const\ `n preferin]a diferen]ait\ a celor dou\ procese `n
privin]a excluderii de la reproduc]ie a anumitor indivizi [i particip\rii
altora pentru formarea genera]iei filiale.
Selec]ia natural\ promoveaz\ [i asigur\ supravie]uirea [i
perpetuarea indivizilor de]in\tori a anumitor modific\ri utile
organismului sau popula]iei din care fac parte, pe când selec]ia
artificial\ promoveaz\ indivizi care reprezint\ anumite `nsu[iri utile
intereselor omului.
Dac\ selec]ia natural\ ac]ioneaz\ asupra indivizilor cu
capacitate redus\ de adaptare, aceasta presupune asigurarea
avantajului de selec]ie acelora care `ntrunesc efectul fenotipic optim
pentru majoritatea caracterelor [i `nsu[irilor. Astfel de fenotipuri sunt
rezultanta genotipurilor heterozigote care asigur\ cel mai convenabil
echilibru homeostazic.
Opus\ acestei situa]ii, selec]ia artificial\ acord\ avantaj selectiv
fenotipurilor extreme, ce corespund `n mai mare m\sur\ genotipurilor
preponderent homozigote, efectele ei concretiz`ndu-se [i `n
dezechilibrarea homeostaziei genetice.
Unul din aspectele majore ale problemei este legat de ac]iunea
concomitent\ a selec]iei naturale cu cea artificial\, indiferent de
7
gradul de perfec]ionare a condi]iilor de mediu artificial `n care sunt
crescute popula]iile supuse selec]iei artificiale.
Omul este `n m\sur\ s\ hot\rasc\, conform intereselor sale, ce
indivizi vor fi respin[i de la reproduc]ie sau mai exact ce indivizi vor
avea aptitudinea sau capacitatea egal\ cu zero.
Indivizii accepta]i pentru a asigura descenden]a genera]iei
urm\toare pot `ns\ prezenta diferen]e de fertilitate, situa]ie ce se
soldeaz\ cu excluderea de la reproduc]ie acelor sterili, contrar
interven]iei omului.
De asemenea, selec]ia natural\ poate ac]iona asupra produ[ilor
p\rin]ilor selecta]i, prin lichidarea celor lipsi]i de viabilitate sau
vitalitate, de la stadiul de zigot [i pân\ la atingerea maturit\]ii sexuale.
Faptul c\ selec]ia artificial\ este dublat\ de selec]ia natural\
prezint\ o deosebit\ importan]\ `n procesul de ameliorare al
animalelor.
~n practica selec]iei artificiale se ac]ioneaz\ prin re]inerea sau
excluderea de la reproduc]ie a unei anumite propor]ii din indivizii
unei popula]ii, aplicând o anumit\ intensitate de selec]ie.
O asemenea separare a popula]iei se produce [i `n natur\, mai
ales la speciile prolifice; la speciile cu prolificitate redus\, la unipare
spre exemplu, numai o propor]ie relativ mic\ din popula]ie r\mâne
f\r\ urma[i, probabilitatea de a avea descenden]i fiecare membru al
popula]iei fiind foarte mare (intensitate de selec]ie foarte mic\).
Selec]ia artificial\ poate fi privit\, din acest punct de vedere, ca
un proces cu dou\ aspecte: `n primul rând ca un proces de separare a
genera]iei parentale `n indivizi ale[i [i exclu[i [i `n al doilea rând, ca
un proces dependent de selec]ia natural\, care va ac]iona asupra
propor]iei alese [i va produce o varia]ie a num\rului de descenden]i;
acest al doilea proces influen]eaz\ `n final gradul `n care s-a realizat
selec]ia artificial\ practicat\.
Un alt aspect care rezult\ din diferen]ele dintre ac]iunea
selec]iei artificiale [i naturale este acela c\ prima are eficacitatea mult
mai mare decât secunda, folosind informa]iile genotipice `n locul
celor fenotipice. Acest aspect este valabil numai dac\ eficien]a este
determinat\ prin ritmul avantajelor immediate ob]inute `n urma
selec]iei.
O ac]iune de lung\ durat\ a selec]iei artificiale pentru o singur\
`nsu[ire se poate solda cu eficien]\ maxim\ a acesteia, dar pot surveni
modific\ri nedorite ale altor caractere [i `n principal a celor
reproductive, astfel `ncât popula]ia `[i pierde capacitatea de a
reac]iona adaptiv la diferitele presiuni ale mediului.
In fa]a unei asemenea probleme se poate interveni reducâd sau
sistând presiunea de selec]ie, modificând sistemul de `mperechere etc.
Aceste mijloace nu pot interveni `ns\ niciodat\ `n popula]iile naturale,
motiv pentru care eficacitatea selec]iei naturale nu trebuie m\surat\
prin ritmul schimb\rilor evolutive, ci prin posibilit\]ile de adaptare a
fenotipului animalelor care compun popula]ia la noile condi]ii ale
situa]iei existente.
8
 Din cele prezentate rezult\, pe de o parte, existen]a unor
aspecte comune, iar pe de alta, a unor diferen]e, `ntre ac]iunea [i
efectul selec]iei naturale fa]a de selec]ia artificial\, sensul fiind
evolu]ia natural\ sau dirijat\ a popula]iilor.
Desigur c\ evolu]ia popula]iilor artificiale este mult mai
rapid\, ca urmare a unor factori absen]i la popula]iile naturale,
respectiv: mediul puternic diferen]iat al genera]iilor succesive [i mai
ales selec]ia artificial\ condus\ de interesele omului.

Selec]ia artificial\ [i mediul

S-a stabilit c\ diferen]a principal\ dintre selec]ia artificial\ [i

cea natural\ const\ `n aceea c\ `n cadrul selec]iei artificiale, `n mod
con[tient [i corespunz\tor scopului, sunt ale[i [i reprodu[i indivizii
din extremele varia]iei, care de cele mai multe ori nu ar putea
supravie]ui condi]iilor mediului natural.
Cresc\torii au `ns\ avantajul c\ `n paralel cu aplicarea selec]iei
pot s\ realizeze condi]ii de mediu artificiale corespunz\toare [i a celor
indivizi selecta]i care `n condi]ii de mediu necorespunz\toare nu ar
putea s\ supravie]uiasc\ sau s\ se dezvolte `ndeplin\tate, asigurând
prin aceasta contribu]ia lor la formarea genera]iei urm\toare.
Din acest motiv, ac]iunile selec]iei soldate cu ameliorarea
genetic\ a efectivelor, trebuie s\ fie paralele cu cele de `mbun\t\]ire a
condi]iilor de mediu artificial.
Prin reglarea [i `mbun\t\]irea adecvat\ a mediului de via]\ este
redus\ sim]itor ac]iunea selec]iei naturale, care tinde s\ reduc\
popula]ia `n stare de echilibru, eliminând varia]iile extreme, tocmai pe
acelea care formeaz\ obiectul selec]iei artificiale.
Selec]ia ne`ntrerupt\ asigur\ `mbun\t\]irea permanent\ a
eredit\]ii, fiecare genera]ie bazându-se pe cea precedent\. Fiecare
genera]ie trebuie `ns\ s\ primeasc\ din nou condi]ii `mbun\t\]ite de
mediu, `n caz contrar, efectele realizate sunt reduse sau chiar pierdute.
Problema are [i un puternic caracter economic. ~n primul rând,
nexploatarea integral\ a capacit\]ii productive a animalelor selectate
aduce prejudicii economice, datorit\ amors\rii lente sau neamors\rii
investi]iilor efctuate cu ac]iunile selec]iei. ~n al doilea rând, este
avantajos s\ se depun\ un efort mai mare pentru a ob]ine mici
`mbun\t\]iri ale eredit\]ii prin selec]ie, deoarece acestea sunt
ireversibile [i aduc beneficii pentru multe genera]ii ulterioare.
Cheltuielile ocazionate de `mbun\t\]irea condi]iilor de mediu sunt
curente [i ele trebuie s\ corespund\ `n timp, dar ritmic investi]iei
efectuate cu ocazia organiz\rii [i aplic\rii selec]iei.
~n afar\ de aspectele men]ionate mediul trebuie s\ fie privit `n
rela]iile lui cu ac]iunile selec]iei cel pu]in din dou\ puncte de vedere:
`n primul rând ca factor determinant al celor mai frecvente erori de
apreciere a valorii genetice a indivizilor [i `n al doilea rând sub
raportul corela]iei [i interac]iunii cu genotipul.

9
 {i `ntr-un caz [i `n altul se ivesc o serie de complica]ii, care
trebuie rezolvate cu cea mai mare aten]ie, pentru ob]inerea efectelor
scontate ale ac]iunilor selec]iei.
Analiza cauzelor determinate ale varia]iei caracterelor
cantitative scoate `n eviden]\ c\ ele pot fi atribuite la dou\ surse:
varia]ii genetice [i de mediu.
Selec]ia, ca orice factor modificator al structurii popula]iilor,
ac]ioneaz\ asupra varia]iilor genetice, mai exact asupra celor aditive.
Varia]iile cauzate de mediu pot fi mari [i foarte importante,
mai ales `n cazul caracterelor productive, dar ele nici nu modific\
baza ereditar\ a organismelor [i deci nu se transmit ereditar genera]iei
urm\toare.
Aprecierea individual\ `n vederea alegerii se face prin
intermediul fenotipului. Diferen]ele sesizate `ntre fenotipurile
indivizilor, func]ia celor dou\ surse cauzale de varia]ie, se pot atribui
ponderal diferen]elor reale cauzate de varia]ia genetic\, dar de multe
ori pot fi confundate cu devia]iile produse de condi]iile mediului.
Aceste cazuri sunt frecvente pentru caracterele cu heritabilitate
sc\zut\ [i pot provoca erori mari de apreciere astfel, `ncât confundarea
efectului mediului cu cel al genelor formeaz\ una din cele mai
importante surse de eroare, limitând realizarea obiectivelor selec]iei.
Eliminarea acestei surse de eroare este posibil\ pe dou\ c\i: fie
prin eliminarea varia]iilor de mediu, asigurând condi]ii standard
pentru to]i indivizii supu[i aprecierii, fie prin folosirea unor factori de
corec]ie, ]inând cont de condi]iile mediului individual [i de propor]ia
diferen]elor acestora.
Standardizarea condi]iilor de mediu `n care tr\iesc [i se
apreciaz\ animalele, cu greu poate fi realizat\ perfect [i cu toate c\
presupune cheltuieli suplimentare constituie cel mai corespunz\tor
mijloc de eliminare a erorilor.
Folosirea corec]iilor este mai pu]in costisitoare, dar
susceptibil\ ea `ns\[i de erori, datorit\, `n principal, multitudinii
factorilor de mediu ce trebuie lua]i `n considerare la alc\tuirea
indicilor corectivi. Diminuarea varian]ei provocat\ de mediu, prin
aplicarea factorilor de corec]ie, este `ntotdeauna binevenit\ fa]\ de
situa]iile când apreciarea este efctuat\ numai pe baza diferen]elor
dintre fenotipuri.
Optimizarea procedeelor de selec]ie se refer\, `n principal, la
acest aspect, asupra c\ruia se va reveni când se vor trata metodele [i
tehnica selec]iei.
Mediul devine important `n selec]ie [i `n leg\tur\ cu
dependen]a, corela]ia [i interac]iunea lui cu genotipul.
Dependen]a varian]ei mediului de genotip a fost constatat\
prin diferen]ele existente `ntre liniile cionsangvine [i neconsangvine
crescute `n acelea[i condi]ii de mediu. ~n general, grupele mai
omogene genetic prezint\ o cantitate mai mare a varian]ei
condi]ionat\ de mediu decât indivizii heterogeni.

10
 Aceast\ complica]ie conduce la concluzia c\ slec]ia, provocând
modificarea varain]ei genetice, prin schimbarea frecven]ei genelor,
poate s\ duc\ simultan [i la modificarea varian]ei condi]ionat\ de
mediu. Este important, din acest punct de vedere, ca la estimarea
previzibil\ a efectului selec]iei s\ se ]in\ cont [i de eventuala cre[tere
a varian]ei de mediu.
Deoarece prin uniformizarea [i standardizarea mediului se
elimin\ `n mare m\sur\ devia]iile neereditare, pentru ca aprecierea
valorilor individuale s\ corespund\ cât mai exact efectelor a[teptate se
recomand\ ca efectivele supuse selec]iei s\ fie crescute [i controlate `n
cadrul unor condi]ii de mediu asem\n\toare cu cele `n care vor fi
crescu]i [i vor produce descenden]ii lor.

Obiectivele selec]iei artificiale

Selec]ia artificial\, mijloc de ameliorare a animalelor,

urm\re[te `mbun\t\]irea `nsu[irilor morfologice, biologice [i
economice ale popula]iilor, prin deplasarea valorilor medii ale
acestora `n direc]ia [i cantit\]ile impuse de utilitate.
Pentru aceste considerente, selec]ia artificial\ are un caracter
dinamic, atribuindu-i-se, pe bun\ dreptate, cea mai mare importan]\
`n evolu]ia popula]iilor.
Caracterul dinamic al selec]iei se consider\ [i se apreciaz\ de
cele mai multe ori, prin efectele realizate `n privin]a câtorva caractere
care angajeaz\ direct rezultatul productiv.
Acest mod de a privi evolu]ia unei popula]ii nu ]ine cont de
integritatea [i complexitatea organismului viu [i mai ales de rela]iile
biofunc]ionale `ntre `nsu[irile, caracterele [i particularit\]ile, ce `n
totalitate formeaz\ individul. Evolu]ia, indiferent c\ este dirijat\ sau
natural\, se refer\ la modific\rile produse asupra toatlit\]ii `nsu[irilor
[i caracterlor, `n strâns\ leg\tur\ cu capacitatea de adaptare.
Pentru aceste motive, selec]ia, ca factor esen]ial al evolu]iei,
nu se poate limita la un num\r redus de caractere [i numai la acelea
care r\sund strict aspectului productiv.
Fixarea obiectivelor selec]iei artificiale trebuie s\ aib\ `n
vedere integritatea organismului [i corelarea morfofunc]ional\ a
caracterlor ce `l compun, mai ales c\ aceasta este prima ac]iune cu
care trebuie s\ `nceap\ selec]ia.
Desigur c\ reducerea num\rului de `nsu[iri este justificat\ [i
trebuie luat\ `n considerare la `ntocmirea programelor de selec]ie,
având `n vedere eficacitatea mai mare a selec]iei asupra unui singur
sau a unui num\r redus de caractere.
Nu se justific\ `ns\ excluderea din obiectivele unui program
de ameliorare a unor `nsu[iri ce `n mod indirect, dar hot\râtor
contribuie la asigurarea produc]iilor, cum ar fi spre exemplu, unele
`nsu[iri biologice generale. Exist\, `ntradev\r corela]ii `ntre caractere,
dar trebuie ]inut seam\ de sensul [i intensitatea lor [i mai ales de
faptul dac\ ele exist\ realmente `n popula]iile `n care se ac]ioneaz\.
11
 Reducerea num\rului de `nsu[iri luate `n lucru `n procesul de
selec]ie este posibil\ `n cazul caracterelor intens corelate, asigurând `n
acela[i timp un efect al selec]iei mult mai evident. Problema
trebuie privit\ `ns\ [i `n leg\tur\ cu longevitatea biologic\ de
reproduc]ie, dar [i cu cea productiv\.
Sunt evidente efectele selec]iei asupra structurii genetice a
popula]iilor [i modul `n care cre[terea sau descre[terea puternic\ a
frecven]ei unei gene alele diminueaz\ din ce `n ce `n efectul, selec]ia
având eficacitate maxim\ la frecven]a intermediar\ a genei.
Aceste considerente fundamenteaz\ unele principii privind
fixarea [i acordarea ordinei de importan]\ a obiectivelor selec]iei
`nainte de a apela la alte mijloace. ~n acest fel, ac]ionând prioritar
supra unor caractere ce manifest\ un grad puternic de varia]ie, se vor
ob]ine efecte importante [i `ntr-un interval relativ mai redus, urmând
ca `nsu[irilor mai pu]in variabile s\ li se acorde o mare importan]\ `n
privin]a cre[terii gradului de varia]ie prin mijloacele de dirijare a
`mperecherilor.
Ordinea de importan]\ a obiectivelor selec]iei trebuie,
`ntradev\r, fixat\ `n func]ie de interesele economice, dar efectele sunt
minime f\r\ considerarea condi]iilor [i posibilit\]ilor reale ale
genofondului [i structurii genetice a popula]iei.
}inând seama de fluctua]iile conjuncturii economice, de
preten]iile [i diversitatea cererii de produse animaliere a
consumatorilor, obiectivele selec]iei artificiale nu sunt niciodat\
statice [i unilaterale.
Pentru aceste motive, fixarea obiectivelor `n ameliorare trebuie
s\ ]in\ cont de caracterele principale ale speciei sau rasei, dar s\ aib\
`n vedere asigurarea unei varia]ii corespunz\\toare tuturor `nsu[irilor
concurente la diversificarea produc]iilor.

Formele selec]iei (direc]ii de selec]ie)

Selec]ia caracterelor cantitative se bazeaz\ pe aprecierea

fenotipului individual [i dup\ cum acesta corespunde sau nu scopului,
este re]inut sau exclus de la reproduc]ie.
Dup\ cum obiectivele selec]iei au `n vedere unul sau mai
multe caractere, alegerea sau respingerea indivizilor va fi efectuat\ `n
concordan]\ cu exigen]ele minime propuse pentru fiecare caracter `n
parte.
Aplicând selec]ia pentru un singur caracter, popula]ia este
trunchiat\ `n dou\: o parte selec]ioant\ constituit\ numai din indivizii
care realizeaz\ valori ale caracterului la nivelul [i peste nivelul
exigen]ei minime [i o parte exclus\ constituit\ din indivizi sub nivelul
minim admis.
Dac\ selec]ia vizeaz\ mai multe caractere, propor]ia
selec]ionat\ din popula]ia ini]ial\ va avea valori medii mai reduse

12
pentru fiecare caracter izolat, datorit\ lipsei de corela]ie perfect\ `ntre
toate caracterele considerate.
~n acest caz, indivizii cu valori la nivelul sau peste nivelul
exigen]elor minime pentru un caracter, este posibil s\ aib\ valori sub
nivelul admis pentru celelalte caractere.
Comparând valorile medii pentru acelea[i caractere la cele
dou\ tipuri de selec]ie prezentate, se constat\ superioritatea selec]iei
pentru un singur caracter [i amplitudinea mai redus\ a variabilit\]ii
fa]\ de tipul selec]iei pentru mai multe caractere.
~n func]ie de scopul [i caracterul urm\rit, selec]ia poate s\ aib\
mai multe sensuri sau forme, sistematizate `n: selec]ia direc]ional\
progresiv\ sau regresiv\, selec]ia stabilizatoare [i selec]ia disruptiv\.

Selec]ia direc]ional\ progresiv\ are una din cele mai largi

aplica]ii [i const\ `n alc\tuirea lotului de reproduc]ie prin alegerea
indivizilor care realizaez\ performan]e ale caracterului cel pu]in peste
media popula]iei de provenien]\.
~n aceast\ form\ a selec]iei, nucleul de reproduc]ie este
reprezentat de plu variante, iar rezultatul ac]iunii se reflect\ `n
devia]ia valorii medii a genera]iei filiale peste valoarea medie a
popula]iei din care provin p\rin]ii. ~n subsidiar se realizeaz\ [i o
restrângere a distribu]iei frecven]elor, cu toate c\ efectul reducerii `n
varian]\ datorit\ selec]iei este `n general, mic.
Aceast\ form\ a selec]iei este cea mai frecvent\, corespunzând
amelior\rii majorit\]ii caracterelor economice utile.

Selec]ia direc]ional\ regresiv\ are aplicabilitate `n cadrul

amelior\rii `nsu[irilor a c\ror medie se inten]ioneaz\ s\ se reduc\ fa]\
de popula]ia de origine, cum ar fi: capacitatea de valorificare a
hranei, diametrul fibrei de lân\, grosimea stratului de gr\sime etc.
~n acest caz, se selec]ioneaz\ [i se folosesc la reproduc]ie
indivizii cu valori sub media popula]iei din care provin, nucleul de
reproduc]ie fiind astfel reprezentat prin minus variante.
Rezultatele selec]iei sunt inverse fa]\ de selec]ia direc]ional\
progresiv\, media genera]iei filiale fiind deviat\ sub valoarea medie a
popula]iei din care provin genitorii selecta]i.

Selec]ia stabilizatoare se refer\ la men]inerea genera]iei filiale

pe valori medii ale popula]iei ini]iale [i este aplicabil\ `n cazul
`nsu[irilor care satisfac [i trebuie me]inute ca atare.
Pentru realizarea acestei cerin]e trebuie s\ se m\reasc\
frecven]a genotipurilor situate la mijlocul curbei de varia]ie [i s\
scad\ atât frecven]a genotipurilor plus variante cât [i a celor minus
variante. Acest lucru este posibil prin selectarea [i folosirea la
reproduc]ie a indivizilor a c\ror valori sunt egale sau apropiate de
media popula]iei.

13
 Genera]ia de descenden]i rezultat\ din p\rin]ii cu aceste valori
va avea media caracterului egal\ cu media popula]iei ini]iale, dar va
prezenta o reducere vizibil\ a varian]ei.
Acest efect poate fi realizat [i prin selectarea [i reproducerea
direct\ [i reciproc\ (pentru eliminarea influen]ei sexului) a indivizilor
plus variante [i a indivizilor minus variante. Rareori selec]ia
stabilizatoare are aplicabilitate practic\, deoarece atunci când un
caracter satisface prin valorile lui este luat `n considerare `n procesul
amelior\rii doar prin prisma reducerii variabilit\]ii sale.

Selec]ia disruptiv\, aplicat\ mai mult `n lucr\rile

experimentale, are utilizare redus\ `n practic\. Se aplic\ `n cazul
popula]iilor cu variabilitate mare, urmând descompunerea acesteia `n
dou\ subpopula]ii sau grupe distincte sub raportul unei `nsu[iri.
Pentru realizarea acestei ac]iuni se selec]ioneaz\ pe de o parte
plus variantele, care se `mperecheaz\ `ntre ele, iar pe de alta minus
variantele, care de asemena se `mperecheaz\ `ntre ele. Genera]ia
filial\ va fi `n acest fel structurat\ `n dou\ subpopula]ii, caracterizate
prin valori mediii diferite ale aceluia[i caracter.
Descrierea schematic\ a formelor selec]iei ofer\ un mijloc de
`ntrunire a posibilit\]ilor de dirijare a evolu]iei popula]iilor cu privire
la caracterle cantitaive, `n sensul deplas\rii mediei genera]iilor
succesive, comparativ cu popula]ia ini]ial\ sau cu genera]ia
precedent\. Asigurarea efectului maxim depinde de o multitudine de
factori, printre care criteriile [i metodele selec]iei sunt esen]iale.

Criteriile selec]iei artificiale

Indiferent de obiective forme sau direc]ii, selec]ia artificial\

const\ `n dou\ etape principale:
1. verificarea [i aprecierea valorii de ameliorare a indivizilor
popula]iei, prin diferite mijloace [i tehnici;
2. selec]ia propriu-zis\, prin re]inerea sau excluderea de la
reproduc]ie a indivizilor, `n func]ie de valorile de ameliorare stabilite.
Prima etap\ asigur\ cunoa[terea materialului biologic supus
selec]iei sub raportul valorii caracterelor [i sesizarea diferen]elor
individuale. Aceasta constituie opera]iunea de cea mai mare
importan]\ `n leg\tur\ cu certitudimnea sau siguran]a efectului
selec]iei.
Selec]ia propriu-zis\ pe baza rezultatelor primei etape, stabile[te
ca indivizi [i `n ce propor]ie vor participa la reproduc]ie `n vederea
procreerii de descenden]i.
Criteriile selec]iei se refer\ la posibilit\]ile de realizare a primei
etape, respectiv la aprecierea valorii de ameliorare a indivizilor.
Reu[ita selec]iei este strict dependent\ de exactitatea cu care se
apreciaz\ valoarea fiec\rui individ, mai ales c\ sursele de erori
sistematice sau incidentale sunt foarte numeroase, dac\ ]inem seama
14
de complexitatea determinismului genetic [i de multitudinea surselor
de varia]ie ce afecteaz\ caracterele cantitative.
Controlul [i aprecierea valorii de ameliorare a indivizilor devin
`n acest fel opera]iunile de maxim\ importan]\ `n procesul amelior\rii
cu men]iune c\ selec]ia propriu-zis\ are drept scop alegerea indivizilor
ce , `n mod general, trebuie s\ corespund\ urm\toarelor condi]ii:
- s\ posede caractere [i `nsu[iri fenotipice cât mai valoroase pentru
satisfacerea obiectivelor selec]iei ;
- s\ prezinte certitudinea c\ `nsu[irile pe care le posed\ sunt
ereditare [i `n consecin]\ vor fi transmise descenden]ilor..
~n func]ie de aceste cerin]e, criteriile selec]iei artificiale se
refer\, pe de o parte, la mijloacele de analiz\ [i apreciere a
fenotipului caracterelor, de unde [i denumirea de criterii fenotipice de
apreciere [i pe de alt\ parte, la analiza [i aprecierea genotipului
determinant al caracterlor cu denumirea de criterii genotipice de
apreciere.

Criteriile fenotipice de apreciere

Aprecierea valorii fenotipice a unui caracter cantitativ presupune
m\surarea lui prin tehnicile consacrate. Pentru a-i putea determina
valoarea, caracterul trebuie s\ fie exteriorizat la fiecare individ
component al popula]iei, existând `n acest fel posibilitatea de stabilire
[i exprimare a valorii individuale, de unde [i denumirea de
apreciere sau selec]ie dup\ fenotipul propriu.
Aprecierea dup\ fenotipul propriu este limitat\ la caracterele
care se manifest\ integral la indivizii popula]iei, nefiind posibil\
pentru unele caractere limitate de sex: produc]ia cantitativ\ [i
calitativ\ de lapte, produc]ia de ou\, capacitatea de al\ptare etc. Se
poate efectua pentru toate caracterele [i `nsu[irile de conforma]ie sau
exterior, pentru cele de produc]ie [i biologice generale care le
condi]ioneaz\.
Siguran]a aprecierii dup\ fenotipul propriu depinde de tehnica
folosit\ [i corectitudinea cu care se lucreaz\ `n m\surarea sau
observarea caracterului. Condi]iile perfect egale ale determin\rilor
exprimarea unitar\ a valorilor ob]inute [i sesizarea diferen]elor
incidentale provocate de condi]iile mediului, contribuie la ridicarea
certitudinii aprecierii [i implicit la reu[ita selec]iei.
Informa]iile rezultate `n urma aprecierii fenotipului sunt cu atât
mai folositoare `n selec]ie, cu cât sun `nl\turate mai complet
devia]iile provocate de mediu. Legat de acest aspect, trebuie s\ se
fac\ apel la repetabilitate, ca procedeu de `nl\turare a efectelor
mediul special.
Folosirea valorilor apreciate dup\ fenotipul propriu `n procesul
de selec]ie propriu-zis\, `n leg\tur\ cu certitudinea transmiterii
ereditare a caracterului, este de mare importan]\ pentru `nsu[irile cu
heritabilitate ridicat\.
Se cunoa[te c\ func]ia cea mai important\ a heritabilit\]ii
caracterelor metrice este de a exprima regresia fenotipului fa]\ de
15
genotip, `n ce m\sur\ valoarea fenotipic\ coincide cu valoarea
genotipic\. ~n aceste condi]ii, caracterele cu heritabilitate redus\ nu
prezint\ decât o mic\ garan]ei c\ vor fi transmise ereditar la nivelul
valorii determinate dup\ fenotipul propriu.
Aceste preciz\ri atrag aten]ia asupra aplic\rii diferen]iate a
procedeelor de selec]ie `n func]ie de propriet\]ile caracterelor [i a
popula]iilor [i definesc `mprejur\rile de utilizare a criteriilor
fenotipice de alegere.

Criteriile genotipice de apreciere

O alt\ posibilitate de determinare [i de apreciere a valorii de
ameliorare a indivizilor cu referire la un caracter metric este aceea
care se bazeaz\ pe asem\narea dintre indivizii `nrudi]i.
Sunt cunoscute `n detaliu importan]a [i mijloacele de
determinare a gradului de asem\nare dintre rude ca fenomen genetic
de baz\ manifestat de caracterle cantitative. Gradul de asem\nare
asigur\ modalitatea de apreciere a cantit\]ii de varian]\ aditiv\, adic\
varia]ia pe fondul c\reia ac]ioneaz\ selec]ia artificial\.
~n lumina acestor preziceri, criteriile de apreciere care se
bazeaz\ pe informa]iile provenite de la rude, sunt denumite criterii
genotipice, pentru a defini varian]a comun\ a indivizilor `nrudi]i.
Criteriile genotipice de apreciere au cu atât mai mult\
importan]\ `n selec]ie, cu cât unele `nsu[iri se manifest\ fenotipic
numai la un singur sex [i cu cât caracterele [i `nsu[irile considerate
sunt mai slab heritabile.
Nu exist\ alt\ posibilitate de a determina valoarea unui individ
cu privire la un caracter limitat de sex decât prin aprecierea rudelor
sale de sex opus. Valoarea de ameliorarea a unu taur pentru produc]ia
de lapte sau a unui coco[ pentru produc]ia de ou\ nu poate fi stabilit\
decât prin intermediul valorilor realizate de mamele, surorile,
semisurorile, sau fiicele lor.
Caracterele slab heritabile au un grad redus de coinciden]\ `ntre
fenotipul manifestat [i genotipul care le determin\. S-a precizat c\
aprecierea prin intermediul fenotipului individual este, `n aceste
cazuri, incert\, `n sensul c\ ea nu exprim\ decât cu o probabilitate
foarte sc\zut\ varia]ia valorii de ameliorare. Pentru aceste motive, o
valoare medie de la mai multe rude va furniza o informa]ie mult mai
precis\ decât valoarea individual\ dedus\ prinb fenotipul propriu,
fapt pentru care criteriile de apreciere genotipice devin deosebit de
utile `n ac]iunile selec]iei.
Dup\ felul `nrudirii, mijloacele de apreciere prin criterii
genotipice sunt: dup\ origine, rude colaterale [i descenden]i.
M\surarea `nsu[irilor fenotipice ale rudelor individului ce
urmeaz\ a fi apreciat prin intermediul lor, comport\ acelea[i reguli de
exactitate [i unitate de exprimare, pentru a se evita erorile [i a cre[te
certitudinea aprecierii. ~n plus sunt necesare eviden]e genealogice,
pedigree [i `nregistr\ri, de a c\ror exactitate depinde `n cea mai mare
m\sur\, reu[ita selec]iei.
16
 Informa]iile provenite de la rude sunt `n acela[i timp supuse
erorilor reale, determinate de sursele componente ale covarian]ei. {i `n
acest caz este necesar s\ se ]in\ cont c\ asem\narea dintre rude este
rezultanta covarian]ei gentice, dar `n acela[i timp [i acelei de mediu.
Din acest punct de vedere trebuie luate `n considerare
complica]iile ce se ivesc `n leg\tur\ cu certitudinea aprecierii.
Tehnicile de control, modalit\]ile de exprimare [i corec]iile trebuie
aplicate, de[i `ntr-o oarecare m\sur\ incomplete pân\ `n prezent, fac
parte din metodele de optimizare a aprecierii problem\ de maxim\
importan]\ `n realizarea efectului selec]iei.
~n cadrul descrierii mijloacelor de apreciere [i `n general, a
tehnicii selec]iei vom reveni asupra acestor aspecte, detaliind
posibilit\]ile de optimizare [i m\rire a gradului de certitudine.

Metode de selec]ie

Metodele selec]iei artificiale au evoluat [i evolueaz\ paralel cu

dezvoltarea [tiin]elor care o fundamenteaz\ genetica popula]iilor [i
genetica caracterelor cantitative.
~n accep]iunea termenilor actuali, metodele de selec]ie se refer\
la procedeele utilizate pentru re]inerea sau respingerea de la
reproduc]ia indivizilor, `n func]ie de valoarea lor.
Potrivit criteriilor de apreciere a valorii indivizilor, metodele de
selec]ie au fost clasficate `n metoda selec]iei masale [i metoda
selec]iei individuale, pentru a desemna utilizarea `n alegerea
propriu-zis\, fie a valorilor de apreciere dup\ fenotipul propriu -
cazul selec]iei masale - fie cele apreciate prin intermediul rudelor -
cazul selec]iei individuale.
Aceast\ clasificare [i termenii utiliza]i pot genera confuzii. ~n
primul rând pentru faptul c\ [i `ntr-un caz [i `n altul aprecierea [i
alegerea se efectueaz\ individual, astfel c\, denumirile atribuite, nu
caracterizeaz\ con]inutul metodelor. ~n al doilea rând no]iune trebuie
s\ se refere mai `ntâi la selec]ia propriu-zis\ [i dup\ aceea la
modalitatea de apreciere a valorilor individuale.
Denumirea dat\ metodelor de selec]ie trebuie s\ exprime
difern]iat procedeul aplicat pentru realizarea discrimin\rii reproduc-
tive [i obiectul la care se refer\, aceasta fiind, `n fond, sensul
fundamental al selec]iei.
De aceea, termenii de selec]ie `n mas\ [i selec]ie individual\
pot fi `nlocui]i pentru a evita confuziile cu termenii selec]ia bazat\ pe
aprecierea fenotipic\ [i selec]ia bazat\ pe aprecierea genotipic\.
Aceasta cu atât mai mult cu cât criteriul fenotipic sau genotipic nu se
refer\ la selec]ia propriu-zis\ ci la posibilitatea de apreciere a
valorilor individuale, opera]iune ce trebuie s\ premearg\ ac]iunilor
selec]iei propriu-zise.
~n adev\ratul sens al con]inutului, metodele de selec]ie trebuie
numite [i diferen]iate `n func]ie de procedeele utilizate pentru
17
asigurarea discrimin\rii reproductive, dup\ cum acestea se refer\ la
unitatea sau structura supra c\reia ac]ioneaz\ selec]ia - individul sau
familia - [i la num\rul caracterelor luate `n considerare - unul sau mai
multe. Criteriile de apreciere - dup\ fenotip sau genotip - sunt comune
tuturor metodelor.

Selec]ia individual\
Este metoda cea mai larg aplicat\ [i se refer\ la utilizarea
informa]iilor primite sau aprecierilor efectuate la fiecare individ `n
parte, pentru a decide dac\ se re]ine sau se exclude de la reproduc]ie
respectiv dac\ va participa sau nu cu descenden]\ proprie la alc\tuirea
genera]iei urm\toare.
Pentru a ajunge la aceast\ decizie, fiecare individ din popula]ia
supus\ selec]iei se verific\ sub aspectul caracterului sau caracterlor
luate `n considerare `n procesul amelior\rii, determinându-i valoarea [i
exprimând-o `ntr-un sistem unitar pentru to]i indivizii popula]iei.
Aprecierea valorilor individuale a caracterelor poate fi f\cut\,
folosind fie criteriul fenotipului propriu, prin determin\ri directe pe
individ, fie criteriile genotipice, estimând informa]iile primite prin
rude.
Asigurarea preciziei determin\rilor [i aprecierilor, comport\
respectarea regulilor generale subliniate `n discu]iile precedente
referitoare la criteriile de apreciere, revenind asupra lor pe parcurs.
Estim\rile valorii individuale sunt pasibile de erori sistematice
sau incidentale, fiind necesare standardiz\ri sau corec]ii. Precizia
determin\rilor are o pondere `nsemnat\ `n reu[ita selec]iei.
Selec]ia pentru caracterele cantitative, având ca scop deplasarea
valorii medii a genera]iei filiale fa]\ de genera]ia parental\, impune
cunoa[terea mediei popula]iei, cu indicarea m\rimilor variabilit\]ii.
Compararea valoriilor medii ale genera]iilor succesive, sau
determinarea valorilor individuale ale reproduc\torilor selecta]i [i
compararea lor cu media popula]iei de provenien]\, ca [i stabilirea
apoi a diferen]elor, reprezint\ o problem\ de importan]\ tot mai mare.
A[a cum va rezulta `n continuare, selec]ia propriu-zis\ se
bazeaz\ pe compararea valorilor individuale cu media popula]iei sau
cu limita exigen]ei minime, situa]ie din care rezult\ necesitatea
estim\rii cât mai corecte a valorilor medii [i a varia]ei caracterului
pentru `ntreaga popula]ie.
Cu men]iunea c\ opera]iunile de apreciere a indivizilor sub
raportul valorii caracterelor presupun tehnici [i calcule laborioase
selec]ia propriu-zis\ se sprijin\ pe aceastea, utilizându-le `n luarea
deciziilor.
Selec]ia individual\ const\ `n compararea fiec\rei valori
individuale cu media popula]iei [i cu limita exigen]ei minime,
hot\rând re]inerea sau respingerea de la reproducerea genera]iei
urm\toare, a fiec\rui individ.

18
 Pentru u[urarea opera]iunii, indivizii sunt ierarhiza]i `n ordinea
valorilor de apreciere prin intermediul centrelor de calcul, mai laes `n
cazul popula]iilor mari sau a efectivelor numeroase.
~n func]ie de num\rul caracterelor considerate, selec]ia
individual\ se poate aplica fie pentru un singur caracter pentru o etap\
dat\, fie pentru mai multe caractere deodat\ - selec]ia individual\
concomitent\; [i `ntr-un caz [i `n altul aprecierea se bazeaz\ fie pe
criterii fenotipice, fie pe criterii genotipice, m\sur\torile caracterelor
fiind efectuate pe acela[i individ.

Selec]ia familial\
Metoda selec]iei familiale const\ `n re]inerea sau respingerea de
la reproduc]ie a unor familii `ntregii a c\ror componen]i sunt indivizi
`nrudi]i.
~n acest caz, unitatea de selec]ie este familia format\ din rude de
acela[i grad; valorile individuale ale componen]ilor familiei nu sunt
luate `n considerare decât `n m\sura `n care determin\ media amilial\,
diferen]ele intrafamiliale fa]\ de medie fiind egalate cu zero.
Familia, ca unitate de selec]ie este format\ `n cele mai multe
cazuri din fra]i buni sau din semifra]i, alte grade de `nrudire mai
`ndep\rtate fiind inutilizabile datorit\ impreciziei ce survine
consecutiv posibilit\]i sc\zute a asem\n\rii genetice. Gradul mediu de
`nrudire `n interiorul grupei de fra]i buni este 0.50, iar `n interiorul
grupelor de semifra]i de 0.25.
Similar selec]iei individuale, aprecierea valorii familiale se
bazeaz\ pe utilizarea valorilor fenotipice a fiec\rui individ component,
prin aceasta asigurându-se posibilitatea de calcul [i de exprimare a
mediei familiei.
Se remarc\ faptul c\ `n cazul acestei metode, aprecierea
valorilor individuale se execut\ dup\ fenotipul propriu, dar media
fenotipic\ a acestora, estimeaz\ destul de precis media genotipic\. Din
acest motiv se apreciaz\ c\ eficacitatea selec]iei familiale depinde de
num\rul de indivizi care o alc\tuiesc, `n sensul c\ cu cât familia este
mai mare cu atât este mai strâns\ coresponden]a dintre valoarea
fenotipic\ medie [i valoarea genotipic\ medie.
~n aplicarea selec]iei familiale mai trebuie avut `n vedere
varia]ia de mediu comun\ tuturor membrilor familiei, `n sensul c\
dac\ aceasta este mare, tinde s\a nuleze diferen]ele genetice dintre
familii, [i metoda va deveni ineficace.
Un alt factor care contribuie la eficacitatea selec]iei familiale,
este heritabilitatea caracterului supus selec]iei; cu cât valoarea
heritabilit\]ii caracterului va fi mai redus\, cu atât rezultatele selec]iei
familiale vor fi mai bune.
Pe baza acestor preciz\ri, rezult\ c\ selec]ia familial\ este
favorabil\ `n cazul `n care heritabilitatea caracterului selec]ionat este
mic\, c\nd indivizii care compun familiile beneficiaz[ de condi]ii
diferite de mediu [i când num\rul de indivizi din cadrul familiilor este
mare.
19
 Mai trebuie re]inut c\, apreciind [i selectând pe baza valorii
medii superioare a `ntregii familii, este posibil ca unii indivizi
necorespunz\tori din cadrul ei, s\ participe la alc\tuirea genera]iei
urm\toare, sau `n cadrul familiilor respinse s\ existe [i animale
valoroase ce vor fi excluse de la reproduc]ie odat\ cu `ntreaga familie.
Selec]ia familial\ constituie `n acela[i timp [i criteriu de
apreciere `n metoda selec]iei individuale. Criteriile genotipice de
apreciere se sprijin\ pe informa]iile provenite de rude, astfel `ncât
semifra]ii sau fra]ii buni, indivizi componen]i ai unei familii, pot
constitui `n acela[i timp grupe de rude colaterale pentru oricare
individ din cadrul familiei sau grupe de descenden]i pentru genitorii
din care provin.

Selec]ia pentru un singur caracter

Cu toate inconvenientele subliniate `n leg\tur\ cu obiectivele
selec]iei pentru un singur caracter [i limitarea maximal\ a utiliz\rii ei,
aceasta poate fi aplicat\ la speciile cu intervalul dintre genera]ii
foarte redus [i mai cu seam\ la animalele de laborator. Procedeeul
se refer\ la considerarea `n selec]ie a unui singur caracter, ce se
apreciaz\ fie dup\ criterii genotipice, fie dup\ criterii fenotipice.
Rezultatele aprecierii individuale sunt utilizate `n selec]ia
propriu-zis\ dup\ principiile enun]ate `n cadrul selec]iei individuale.
Prelungirea duratei de timp pentru ameliorarea mai multor
caractere, mai ales la speciile unipare, [i inconveninetele biologice
rezultate prin selec]ia unilateral\, sunt elementele principale care
limiteaz\ aplicarea acestei metode.
Selec]ia pentru un singur caracter constituie `ns\ procedeul
fundamental al selec]iei deoarece atât utilizarea tehnicilor cât [i
urm\rirea efectelor se pot extonde la toate caracterele luate `n
considerare `n procesul selec]iei. Pentru aceste motive, toate aspectele
referitoare la selec]ie care vor fi tratate `n continuare se vor referi la
situa]ia unui caracter, cu men]ionarea cazurilor particulare.

Selec]ia pentru mai multe caractere

Aceast\ categorie const\ `n aprecierea [i alegerea pentru
reproduc]ia indivizilor din popula]ie luând `n considerare mai multe
caractere sau majoritatea caracterlor ce formeaz\ obiectul amelior\rii.
Posibilitatea de realizare a selec]iei dup\ mai multe caractere se
refer\ la dou\ categorii de metode: selec]ia `n tandem [i selec]ia
concomitent\.

Selec]ia `n tandem
Selec]ia `n tandem presupune urm\rirea amelior\rii caracterelor
`n perioade succesive. La `nceput se selecteaz\ `n decurs de una sau
mai multe genera]ii un singur caracter pân\ la ob]inerea nivelului
stabilit. Dup\ aceea se aplic\ selec]ia pentru al doilea caracter [i a[a
mai departe.

20
 Num\rul de genera]ii ce trebuie utilizate pentru realizarea
amelior\rii tuturor caracterlor vizate este, `n general mare, fapt pentru
care, metoda are aplica]ii limitate, `n deosebi la speciile cu intervalul
`ntre genera]ii redus.
Ritmul de ameliorare ob]inut prin metoda selec]iei `n tandem
este determinat , `n afar\ de intervalul `ntre genera]ii, de heritabilitatea
`nsu[irilor, varia]ia caracterlor `n popula]ii, intensitatea selec]iei [i
corela]iile `ntre caractere.
~n afar\ de prelungirea duratei de ameliorare a popula]iei
pentru toate caracterele considerate, selec]ia `n tandem are
dezavantajul c\ efectul selec]iei este minim sau inexistent pentru
`nsu[irile corelate puternic negativ.
Procedeul este aplicat `ndeosebi `n lucr\rile experimentale [i la
unele specii cu intervalul redus `n genera]ii pentru ameliorarea a
dou\ sau maximum trei caractere.

Selec]ia concomitent\
Selec]ia concomitent\ const\ `n ameliorarea simultan\ a mai
multor caractere [i are cea mai larg\ aplicabilitate `n sistemul de
ameliorare `n ras\ curat\. Dup\ procedeele de realizare a ac]iunilor,
selec]ia concomitent\ are dou\ variante: metoda nivelelor selective
independente [i metoda indicilor de selec]ie.
Metoda nivelelor selective independente este cea mai larg
utilizat\ [i const\ `n aprecierea fiec\rui individ din popula]ie sub
raportul caracterlor pe care le exteriorizeaz\ `n diferite etape.
~n cazul când una din `nsu[irile considerate nu realizeaz\
nivelul minim al exigen]ei prestabile prin obiectivele amelior\rii,
individul care o manifest\ este eliminat de la reproduc]ie.
Când aprecierea `nsu[irii se `ncadreaz\ `n cerin]e, individul
este analizat `n continuare pentru urm\toarea `nsu[ire, `n a[a fel `ncât
`n final, se aleg pentru reproduc]ie numai animalele care `ntrunesc
valori corespunz\toare pentru toate caracterele considerate.
Metoda poate fi aplicat\ utilizând mai multe caractere corelate
la aceea[i etap\ de apreciere. Pe baza valorilor fiec\rui caracter se
stabile[te clasa par]ial\ pentru grupul de caracter, iar `n final se
determin\ clasa general\ care sintetizeaz\ rezultatele claselor par]iale
[i exprim\ valoarea de ansamblu a fiec\rui individ, pentru toate
caracterle luate `n considerare; datorit\ acestor caracteristici metoda
mai poart\ [i denumirea de metoda clas\rii.

Metoda indicilor de selec]ie const\ `n elaborarea unor indici

care s\ exprime printr-o singur\ cifr\ valoarea individului pentru mai
multe caractere. Pe baza criteriilor de apreciere fenotipice sau
genotipice, se stabile[te ini]ial, valoarea fiec\rui caracter din cele
supuse selec]iei, la acela[i individ. Se trece apoi la elaborarea indicelui
de selec]ie folosind coeficientul de pondere al importan]ei fiec\rui
caracter, coeficien]ii de heritabilitate [i coeficien]ii de corela]ie
fenotipic\ [i genotipic\ dintre caractere.
21
 Structura indicilor de selec]ie este relativ complicat\,
necesitând determin\ri [i calcule laborioase pentru a exprima cât mai
exact valoarea complex\ a individului.
Selec]ia propriu-zis\ const\ `n re]inerea sau ecluderea de la
reproduc]ie a indivizilor `n func]ie de valoarea indicelui sintetic
determinat pentru fiecare individ.
Certitudinea aprecierii [i a alegerii este legat\ de corectitudinea
determin\rilor [i a elabor\rii indicilor precum [i de gradul corela]iilor
dintre caracterele considerate. Este de remarcat c\ `n `mprejur\rile
actuale, pentru ob]inerea mai rapid\ a efectului selec]iei, metoda
indicilor se impune [i se utilizeaz\ din ce `n ce mai larg.
Metodele de selec]ie descrise `n linii cu totul generale sub
raportul con]inutului lor, se bazeaz\ `n procedee diferen]iate [i au
eficacitate de asemenea diferit\. ~n continuarea trat\rii efectelor [i a
tehnicii selec]iei, se va reveni cu detalii, insistându-se `n principal
asupra posibilit\]ilor tehnice de aplicare a acestor metode.

Efectul selec]iei

Analiza ac]iunii selec]iei asupra caracterlor calitative,

determinate de un num\r mic de gene cu ac]iune major\, eviden]iaz\
efectul principal al selec]iei, concretizat `n modificarea frecven]ei
genelor [i implicit a genotipurilor `n popula]ii.
Concluziile rezultate din analiza ac]iunii selec]iei la doi loci
au fost extinse [i pentru caractere controlate de mai multe gene, la loci
diferi]i, rezultând c\ selec]ia ac]ioneaz\ prin scoaterea popula]iei din
echilibru genetic, ca urmare a reproduc]iei preferen]iale [i a
particip\rii la formarea genera]iei filiale numai a anumitor genotipuri.
Efectul, selec]iei, `n cazul caracterelor determinate de un
num\r redus de gene se exprim\ prin diferen]a frecven]ei genelor `n
genera]ia filial\ fa]\ de popula]ia ini]ial\.
Principiile de ac]iune [i efectele fundamentale ale selec]iei
stabilite pentru caracterele calitative sunt comune [i caracterelor
cantitative determinate poligenic. Caracterele cantitative, determinate
de un num\r mare de gene, cu ac]iune `n principal aditiv\, sunt
descrise prin valori medii, nefiind posibil\ sesizarea efectelor genelor
luate `n mod izolat.
Varia]ia continu\ a acestor caractere, consecin]\ a sistemelor
poligenice care le controleaz\ [i a condi]iilor de mediu care le
influen]eaz\, face `n mod practic irealizabil\ descrierea lor `n
popula]ii sub raportul frecven]ei genelor [i genotipurilor care le
determin\.
Consecin]a acestor particularit\]i este c\ pentru exprimarea
efectului selec]iei privind caracterele cantitaive trebuie s\ se utilizeze
valorile prin care se descriu propriet\]ile observabile ale caracterlor
metrice, apreciind modific\rile produse asupra mediilor, varian]elor [i
covarian]elor.
22
 Nu trebuie `ns\ s\ se piard\ din vedere c\ ceea ce
fundamenteaz\ aceste modific\ri este schimbarea frecven]ei genelor,
iar selec]ia se refer\ la aceste schimb\ri.
Efectul selec]iei pentru caracterele cantitative se exprim\ prin
valoarea cu care se modific\ media popula]iei la genera]ia
descenden]ilor fa]\ de genera]ia p\rin]ilor.
~ntr-o popula]ie suficent de mare fenotipurile [i genotipurile
care o alc\tuiesc au distribu]ia foarte apropiat\ de cea normal\. Dac\
se selec]ioneaz\ fenotipuri cu valori superioare, a caracterului
considerat, vor fi selectate implicit acele genotipuri care posed\ mai
multe gene favorabile. Deaoarece `n continuare se vor reproduce
numai indivizii selecta]i, genera]ia descenden]ilor va avea o frecven]\
mai mare a genelor favorabile [i o medie a caracterului superioar\ fa]\
de media genera]iei parentale.
Dac\ nu sunt influen]e [i devia]ii produse de mediu [i de
efectele genelor neaditive (dominan]\, epistazie), este de a[teptat ca
media descenden]ilor s\ fie egal\ cu valoarea medie a indivizilor
selecta]i din genera]ia p\rin]ilor.
Toate caracterele cantitative sunt influen]ate atât de factori
genetici cât [i de factori de mediu. Dac\ efectele mediului sunt
distribuite `ntâmp\tor, adic\, dac\ fiecare individ are aceea[i [ans\ s\
fie distribuit `ntr-un mediu diferit, media fenotipic\ a caracterului `n
popula]ie este de a[teptat s\ fie egal\ cu media genotipic\.
~n cazul `n care efectele mediului nu sunt distribuite
`ntâmpl\tor, genotipurile apropiate de medie sunt mult mai frecvente
decât cele apropiate de extreme. Efectele mediului `n aceast\ situa]ie
disperseaz\ unele din genotipurile cu valori medii spre fenotipurile
extreme, motiv pentru care clasele fenotipice extreme con]in o
propor]ie relativ mare de genotipuri apropiate de valoarea medie.
Aceea[i situa]ie se poate petrece [i cu genotipurile extreme,
efectele mediului dispersându-le `nspre fenotipurile medii; aceast\
situa]ie este `ns\ mai pu]in prezent\ `n popula]ie; deoarece
genotipurile extreme sunt mult mai rare.
Pentru considerentele men]ionate, selec]ia va promova mult
mai mul]i indivizi cu valoare genotipic\ apropiat\ de medie fa]\ de
indivizii cu valori apropiate de extreme. ~n consecin]\, valorile de
ameliorare ale celor mai multe animale selectate vor devia cu pu]in de
la medie, cu toate c\ fenotipurile lor prezint\ mari diferen]e.
Genera]ia filial\, reprezentat\ prin descenden]ii p\rin]ilor
selec]iopna]i, mo[tene[te din valoarea fenotipic\ total\ numai
componenta corespunz\toare valorii de ameliorare, respectiv a
varia]iei genetice aditive, [i `n nici un caz modific\ri provocate de
mediu.
~n acest fel media fenotipic\ a descenden]ei, estimeaz\ valoarea
de ameliorare a p\rin]ilor.
Media fenotipic\ a genera]iei filiale are tendin]a s\ se apropie
mai mult de media popula]iei decât de media p\rin]ilor selecta]i,
situa]ie ce s-a atribuit fenomenului regresiei. Regresia valorii de
23
ameliorare, respectiv a genotipului aditiv fa]\ de fenotip exprim\
heritabilitatea `n sens restrâns. Pe baza acestor considera]ii, efectul
selec]iei, m\surat prin devia]ia mediei genera]iei filiale fa]\ de media
genera]iei parentale, este condi]ionat `n primul rând de heritabilitate.
Dac\ media popula]iei supus\ selec]iei este X [i media
indivizilor selecta]i pentru reproduc]ie din aceast\ popula]ie este X,
rezult\ c\ superioritatea fenotipic\ a grupului selectat este diferen]a
dintre aceste medii, respectiv X − X . Aceast\ m\rime notat\ cu S este
denumit\ diferen]a de selec]ie [i red\ valoarea fenotipic\ medie a
indivizilor selec]iona]i exprimat\ ca devia]ie de la media popula]iei,
adic\ de la valoarea fenotipic\ medie a tuturor indivizilor din
genera]ia parental\, `nainte de selec]ie (S = X − X ).
Efectul selec]iei este condi]ionat, `n acest fel, de m\rimea
diferen]ei de selec]ie `n aceea[i m\sur\ `n care este condi]ionat de
m\rimea coeficientului de heritabilitate.
Efectul selec]iei estimeaz\ diferen]a dintre valoarea medie
fenotipic\ a descenden]ei p\rin]ilor selec]iona]i [i a `ntregii genera]ii
parentale `nainte de selec]ie. Exprimate `n termenii regresiei, efectul
selec]iei nu este altceva decât coeficientul de regresie al descenden]ei
fa]\ de p\rin]ii selec]iona]i (bPD). Aceast\ expresie exprim\
heritabilitatea `n sens restrâns, cea mai bun\ estimare a valorii de
ameliorare fiind cea rezultat\ din produsul `ntre aceasta [i valoarea
fenotipic\.
Exprimând valoarea fenotipic\ a p\rin]ilor prin diferen]a de
selec]ie (S), rezult\ c\ efectul selec]iei pe genera]ie ( ∆ g ) poate fi
exprimat prin rela]ia: ∆ g = h2 × S
~nterpretarea semnifica]iei heritabilit\]ii [i a componentelor
cauzali ai varian]ei carcaterelor cantitative, conduce la concluzia c\
devia]ia descenden]ei de la media popula]iei corespunde valorii de
ameliorare a p\rin]ilor. ~n acest sens, rezult\ c\ efectul selec]iei este
echivalent cu valoarea de ameliorare a p\rin]ilor [i prin urmare,
valoarea a[teptat\ a descenden]ei este corect exprimat\ de rela]ia
∆ g = h2 × S
Importan]a ecua]iei efectului selec]iei este legat\ `n primul rând
de utilizarea ei `n prevederea acestui efect.
Aprecierea diferen]ei de selec]ie (S) se efectueaz\ la genera]ia
p\rin]ilor pentru a constata modific\rile ce vor surveni `n genera]ia
filial\, iar gradul de transmitere ereditar\ al varian]ei p\rin]ilor,
exprimat prin heritabilitate, se determin\ la aceea[i genera]ie prin
utilizarea metodelor consacrate.
Cele dou\ m\rimi fiind propriet\]i ale popula]iei ini]iale, iar
produsul lor desemnând efectul ce se va produce `n genera]ia
descendent\, se deudce `n mod evident carcaterul de prognoz\ al
efectului selec]iei.
~n acest fel media genera]iei filiale va fi X + h2 S, care poate fi
comparat\ cu media popula]iei ini]iale X pentru a stabili modific\rile

24
ce se vor produce `n urma aplic\rii selec]iei. ~n acela[i timp, din
ecua]ia efectului selec]iei se poate deduce [i prevede diferen]a de
selec]ie cu care trebuie s\ se opereze pentru a ob]ine un anumit efect
propus.
Certitudinea aprecierii [i prevederii efectului selec]iei depinde
de exactitatea determin\rilor efectuate pentru ob]inerea termenilor
componen]i ai ecua]iei.
Aprecierea cât mai exact\ a valorii de ameliorare - ]inând cont
de criteriile [i procedeele parcurse – pentru stabilirea real\ a diferen]ei
de selec]ie [i determinarea heritabilit\]ii `n fiecare genera]ie de
selec]ie asigur\, `n principal, ridicarea gradului de certitudine al
m\rimii efectului selec]iei.

Factorii care condi]ioneaz\ efectul selec]iei

Problema fundamental\ a reu[tei selec]iei const\ `n cunoa[terea

[i utilizarea cu maximum de eficacitate a factorilor concuren]i la
deplasarea valorilor medii a caracterelor la genera]ia filiaa\ fa]\ de
genera]ia p\rin]ilor.
Reducerea acestor factori la termenii componen]i ai ecua]iei
efctului selec]iei – heritabilitatea [i diferen]a de selec]ie – nu poate
contribui la rezolvarea problemei deoarece ei `ns\[i sunt determina]i
de o multitudine de factori ce pot fi `ntr-o bun\ m\sur\ controla]i [i
dirija]i de selec]ionator.
Tehnica selec]iei [i utilizarea diversificat\ a procedeelor ei `n
ob]inerea efectului maxim, const\ tocmai `n cunoa[terea [i ac]ionarea
dirijat\ a factorilor care contribuie la ordinul de m\rime al
heritabilit\]ii [i al diferen]ei de selec]ie.

Diferen]a de selec]ie
Diferen]a de selec]ie (S) este reprezentat\ prin devia]ia medie a
p\rin]ilor selec]iona]i (X) fa]\ de media `ntregului efectiv din care fac
parte ( X ), trebuind considerat\ ca unitate de m\sur\ prin care
ac]ioneaz\ selec]ia. De m\rimea ei depinde `n mod direct efectul
selec]iei.
Posibilitatea de determinare direct\, `n valori absolute, a
diferen]ei de selec]ie este destul de simpl\ dac\ se cunosc cele dou\
m\rimi care o determin\: media popula]iei [i media lotului selec]ionat.
Animalele selec]ionate pot fi reprezentate prin ambele sexe sau
numai prin unul din sexe, diferen]a de selec]ie calculându-se `n func]ie
de sexul selec]ionat astfel:
Xm + X f
S f = X − X ; S m = X m − XsauS m + f = −X
2

M\rimea diferen]ei de slec]ie este condi]ionat\ `n principal, de

doi factori: propor]ia de indivizi selecta]i din `ntregul efectiv (R%)

25
denumit\ [i intensitatea selec]iei [i devia]ia standard a caracterului `n
efectivul supus selec]iei (s).
Cu cât propor]ia indivizilor selecta]i va fi mai mic\ [i deci
intensitatea selec]iei va fi mai mare, cu atât mai mare va fi [i diferen]a
de selec]ie.
~n acela[i fel, cu cât gradul de varia]ie a carcaterului pentru
care se aplic\ selec]ia `n `ntregul efectiv este mai mare, cu atât
diferen]a dintre media nucleului selec]ionat, alc\tuit din plus
variantele extreme, [i media `ntregului efectiv, va fi mai mare.
Este evident c\ `ntr-un efectiv unde to]i indivizii particip\ la
reproduc]ie pentru formarea genera]iei urm\toare (R%=100), diferen]a
de selec]ie este zero, iar efectul selec]iei va fi de asemenea zero; dup\
cum `ntr-o popula]ie unde to]i indivizii care o alc\tuiesc au aceea[i
valoare a caracterului (s = 0), nici nu se poate vorbi de o diferen]\ de
selec]ie. Desigur c\ `n realitate astfel de situa]ii nu vor fi `ntâlnite, dar
semnifica]ia lor este deosebit de important\ pentru aplicarea celor mai
corespunz\toare mijloace `n scopul ob]inerii efectului maxim al
selec]iei.
Elementele ce trebuie determinate pentru stabilirea diferen]ei
de selec]ie cu care se va opera pentru ob]inerea unui anumit efect se
refer\ la: propor]ia lotului selec]ionat, respectiv intensitatea de
selec]ie, valoarea medie a lotului selec]ionat [i valoarea sau exigen]a
minim\.
Pentru a rezolva aceste probleme trebuie s\ se fac\ apel la
propriet\]ile distribu]iei normale (corespunz\toare curbei lui Gauss),
cunoscând c\ `ntre distribu]ia normal\ (teoretic\) [i distribu]ia real\ a
valorilor observate exist\ o bun\ concordan]\.
Statistica varia]iunilor precizeaz\ propriet\]ile distribu]iei
normale [i modul `n care valorile observate pot fi utilizate pentru
calcularea mediei ( X ) [i a devia]iei standard (s), m\rimi ce estimeaz\
parametrii popula]iei. Se cunoa[te de asemenea modul de calcul al
abaterii reduse normale (u) [i semnifica]ia acesteia pentru stabilirea
propor]iilor de observa]ii cuprinse `ntr-o anumit\ suprafa]\ a curbei de
distribu]ie.
Calculul diferen]ei de selec]ie comport\ dou\ posibilit\]i `n
func]ie de modul de planificare al procesului de selec]ie: fie c\ se
porne[te de la limit\ri ale procentului de re]ineri, respectiv a
intensit\]ii de selec]ie, fie c\ se urm\re[te de la `nceput un anumit
efect, respectiv o anumit\ deplasare a mediei genera]iei descenden]ilor
fa]\ de genera]ia ini]ial\. {i `ntr-un caz [i `n altul, determinarea
valorilor fenotipice individuale [i cunoa[terea mediei [i devia]iei
standard a popula]iei ini]iale sunt indispensabile.
Pentru urm\rirea modului de stabilire a acestor elemente de
calcul, exemplific\m situa]ia unui efectiv de 100 de vaci cu produc]ia
medie de lapte X = 4500 kg, având produc]ii individuale cuprinse `ntre
3000 [i 6000 de kg lapte.
Selec]ia `[i propune s\ exclud\ de la reproduc]ie (intensitate de
selec]ie) 20% din efectivul total, propor]ia de re]inere la reproduc]ie
26
(R%) fiind astfel de 80%. Pe baza acestor valori, este necesar s\ se
determine ini]ial exigen]a minim\ (EM) ce trebuie s\ o realizeze
indivizii din lotul de reproduc]ie, apoi valoarea medie a nucleului de
selec]ie ( X S) [i `n final diferen]a de selec]ie (S). Media indivizilor
selec]iona]i pentru a fi folosi]i la reproduc]ie ( X S) va fi `n mod
evident diferit\ de media `ntregii popula]ii ( X )
Dac\ spre exemplu cele mai slab productive 20 de vaci au
produc]ii mai mici de 3800 kg lapte, rezult\ c\ acesta este pragul
exigen]ei minime de selec]ie [i c\ vacile selec]ionate pentru nucleul de
reproduc]ie (restul de 80%) vor avea produc]ii cuprinse `ntre 3800 kg
[i 6000 kg lapte, media acestora din urm\ crescând (de ex. la 5000 kg
= X S). Ca urmare , diferen]a de selec]ie asigurat\ este de: 5000 - 4500
= + 500 kg lapte.
Cunoscând c\ heritabilitatea (h2) pentru produc]ia de lapte la
vaci este `n medie de 0,3, rezult\ c\ `n cazul prezentat se poate realiza
un efect al selec]iei pe genera]ie (h2 S)de: 0,3 x 500 = 150 kg lapte.
Pe m\sur\ ce intensitatea de selec]ie cre[te, se m\re[te
substan]ial diferen]a de selec]ie [i prin aceasta efectul ei.
Folosirea unei intensit\]i mari de selec]ie `n efectivele de
femele nu este `ns\ posibil\ decât la speciile prolifice (porcine [i
p\s\ri), la cabaline, taurine [i ovine trbuind s\ se opereze cu o
intensitate cât mai mare de selec]ie asupra reproduc\torilor masculi,
mai ales `n condi]iile extinderii `ns\mân]\rilor artificiale. De altfel, la
aceste ultime specii planurile de ameliorare se bazeaz\, `n principal,
pe aplicarea unei intensit\]i maximale asupra masculilor, femelele
fiind eliminate de la reproduc]ie, `n cele mai multe cazuri, ca urmare a
reducerii capacit\]ii productive, consecutiv perioadei de declin
fiziologic.
Legat de aceast\ problem\ trebuiesc subliniate câteva aspecte
referitoare la intensitatea de selec]ie posibil\ de aplicat `n cazul
femelelor din diferite specii, atunci când se preconizez\ men]inerea
efectivelor numerice.
Calculul intensit\]ii de selec]ie (R) se face dup\ rela]ia:
E
R= %
F
`n care: E, reprezint\ procentul de `nlocuire annual `n efectivul
de produc]ie (ex. anterior 20%) iar F, num\rul de produ[i de sex femel
ob]inu]i anual de la o femel\ (ex. 0,4 la taurine).
Procentul de `nlocuire (E)este determinat de vârsta la care se
reformeaz\ femelele din efectivul de produc]ie (V2) [i vârsta primei
f\t\ri (V1):
100
E=
V2 − V1
Dac\ spre exemplu la taurine, prima f\tare se realizeaz\ la
vârsta de 2.5 ani, iar reforma la 12 ani, procentul de `nlocuire este de
10. 5 [i contând c\ de la o femel\ se ob]in anual 0.4 vi]ele, atunci
intensitatea de selec]ie va fi: R = 10.5/0.4 = 26.25%, ceea ce
27
`nseamn\ c\ pentru a men]ine efctivul de produc]ie neschimbat,
nucleul de selec]ie trebuie s\ reprezinte 26.25% din `ntregul efectiv.
Dac\ vârsta la prima f\tare este mai mare (3.5 ani), la aceea[i
vârst\ de reform\ 12 ani, procentul de `nlocuire va cre[te (11.7), iar
intensitatea de selec]ie ca sc\dea (29.25%). Intensitatea de selec]ie
scade mai mult dac\ vârsta de reform\ este mai mic\ [i vârsta primei
f\t\ri este aceea[i. Pentru realizarea unei intensit\]i optime a selec]iei
`n cazul men]inerii neschimbate a efectivului numeric, este necesar s\
se ac]ioneze prin reducerea vârstei la prima f\tare, realizabil\ limitat
prin precocizarea raselor [i utilizarea cât mai `ndelungat\ la
reproduc]ie a femelelor selectate.
Intensitatea de selec]ie, `n condi]iile men]inerii efectivului
numeric, difer\ de la o specie la alta, `n func]ie de prolificitate [i
durata de folosire la reproduc]ie. Dac\ la porcine, prima f\tare se
realizeaz\ la vârsta de un an, iar reforma se face la 4 ani, atunci E =
100/4-1= 33.3 iar intensitatea selec]iei, dac\ o femel\ produce
8 scrofi]e anual, va fi R = 33.3/8 = 4.16 %.
Calculele asem\n\taore efectuate pe ovine demonstreaz\ c\
datorit\ duratei mai reduse de folosire la reproduc]ie [i prolificit\]ii
sc\zute, intensitatea selec]iei este mai redus\ (40-50%), asem\n\toare
taurinelor.
~n tabelul de mai jos sunt prezentate limitele procentului de
re]ineri pe sexe la diferite specii pentru me]inerea neschimbat\ a
efectivului numeric. Valorile informative prezentate, scot `n eviden]\
posibilitatea aplic\rii unei intensit\]i deosebit de ridicat\ la masculi [i
limitarea ac]iunii la femele. Rezult\ c\ intensitatea de selec]ie nu
poate fi pe deplin controlat\ de selec]ionator. Desigur c\ aplicarea pe
scar\ larg\ a ac]iunilor menite s\ reduc\ procentul de re]ineri, ca spre
exemplu, `ns\mân]area artifcial\, incuba]ia artificial\ a ou\lor [i,
transplantul de embrioni la speciile unipare, vin `n sprijinul m\ririi
intensit\]ii de selec]ie [i implicit a diferen]ei [i efectului selec]iei.

Procentul de re]ineri al descenden]ilor pentru

men]inerea neschimbat\ a efectivului numeric

Femele, `n % din totalul Masculi, `n % din totalul

Specia
capete n\cute vii de capete n\scu]i vii
Bovine 50-60 5-8
Ovine 45-55 3-5
Suine 10-15 1-2
P\s\ri 10-15 0.5-2

Pân\ aici s-au analizat posibilit\]ile de determinare a diferen]ei

de selec]ie `n cazul când exist\ restric]ii asupra procentului de re]ineri
[i intensitatea de selec]ie este fixat\ `nainte de a se realiza selec]ia. ~n
continuare, se va analiza situa]ia când planificarea selec]iei porne[te
28
de la efectul ce se inten]ioneaz\ a se ob]ine, aceasta reprezentând, de
altfel, forma cea mai utilizat\ [i conform\ cu orient\rile actuale de
ameliorarea animalelor.
~n ac]iunile de planificare a amelior\rii animalelor, se porne[te
de la efectul selec]iei ce trebuie realizat, stabilindu-se, fie exigen]a
minim\, fie media caracterului `n efectivul de reproduc]ie. Aceast\
situa]ie ridic\ dou\ probleme:prevederea diferen]ei de selec]ie [i a
intensit\]ii de selec]ie cu care trebuie s\ se opereze pentru realizarea
efectului pe care se conteaz\.
Din ecua]ia efectului selec]iei, ∆ g = h 2 × S , se deduce, valoarea
∆g
diferen]ei de selec]ie: S = . ~n continuare este necesar s\ se
h2
determine valaorea medie a nucleului de reproduc]ie: X = X + S ,
valaoarea minim\ a indivizilor din cadrul acestora (exigen]a minim\
de selec]ie EM) [i mai ales intensitatea de selec]ie [i respectiv
propor]ia indivizilor ce trebuie s\ formeze lotul de reproduc]ie (R%).
Cunoscând media [i devia]ia standard a caracterului `n
popula]ia supus\ selec]iei, este mult mai convenabil s\ se determine
elementele necesare calculului efectului `n unit\]i de devia]ie
standard. Aceasta pentru dou\ motive importante: `n primul rând
caracterul de prognoz\ sau prevedere a efectului selec]iei se sprijin\
pe concordan]a existent\ `ntre distribu]ia valorilor observate [i
distribu]ia normal\, a c\rui parametru de descriere al variabilit\]ii,
este devia]ia standard (s); `n al doilea rând devia]ia standard fiind o
m\sur\ a variabilit\]ii, este posibil s\ se compare diferen]a [i efectul
selec]iei `ntre mai multe caractere cu unit\]i de m\sur\ diferite, dup\
cum acelea[i compara]ii pot fi efectuate `ntre diferitele popula]ii.
Efectul selec]iei exprimat `n unit\]i de devia]ie standard va fi
∆ g = i ×σ P × h2
Intensitatea de selec]ie este dependent\ numai de propor]ia
efectivului selec]ionat. M\rimea acestei valori se poate ob]ine din
tabele ale propriet\]ilor distribu]iei normale.
Relat\rile cu privire la diferen]a [i intensitatea selec]iei,
conduc la o serie de concluzii cu deosebite semnifica]ii pentru
ac]iunile de planificare [i organizare a procesului de selec]ie [i au un
puternic caracter fundamental pentru practica amelior\rii. ~n primul
rând, ca orice factor de modificare a structurii genetice, ac]ionez\
asupra variabilit\]ii popula]iei.
Exprimarea diferen]ei [i efectului selec]iei `n termenii devia]iei
standard, demonstreaz\ rela]ia dintre variabilitatea popula]iei [i
modific\rile ce se pot realiza prin folosirea unor presiuni de selec]ie
diferen]iate.
Aplicarea unei presiuni de selec]ie suficient de puternice asupra
popula]iei pentru a asigura o deplasare a mediei convenabil\
obiectivelor mai preten]ioase, se justific\ atât timp cât ea determin\ o
nou\ stare de echilibru sau un nou nivel adaptativ al popula]iei. Dac\
un asemenea nivel se atinge, atunci progresele realizate sunt legate `n
29
bun\ m\sur\ de reducerea sau diminuarea nivelului altor caractere sau
`nsu[iri, care nu au fost supuse selec]iei.
Conducerea ac]iunilor selec]iei pentru mai multe caractere [i
`n principal, pentru cele biologice generale, particip\ la realizarea
echilibrului adaptativ, cu toate c\ prin `nmul]irea num\rului de
caractere supuse selec]iei, efectul, `n general, se reduce.
~n popula]ii reproduse `ntâmpl\tor (nesupuse selec]iei
artificiale), s-ar putea afirma c\ variabilitatea este mai mare [i c\
exist\ condi]ii de realizare a unor diferen]e de selec]ie substan]iale.
Exploatarea variabilit\]ii `n astfel de popula]ii este `ns\ mai pu]in
cert\ sub raportul efectelor datorit\ modific\rilor provocate de mediu,
care pot plasa genotipuri cu valori medii spre extreme [i genotipuri
extreme spre valorile medii ale popula]iei.
Structurarea popula]iei `n subpopula]ii, mai mult sau mai pu]in
izolate reproductiv [i aplicarea diferen]iat\ a planurilor de selec]ie `n
cadrul acestor grup\ri, asigur\ condi]ii optimizate pentru realizarea
unei varia]ii genetice substan]iale [i implicit a unor diferen]e de
selec]ie convenabile, dac\ se ]ine cont c\ ameliorarea se refer\ la ras\
sau la subdiviziuni ale rasei, din diferite areale.

Heritabilitatea
Heritabilitatea, `mpreun\ cu diferen]a de selec]ie particip\
direct `n ecua]ia efectului selec]iei. Valoarea (m\rimea) coeficientului
de heritabilitate trebuie interpretat\ atât ca proprietate a caracterului
asupra c\ruia ac]ioneaz\ selec]ia cât [i a popula]iei `n care se
efectueaz\ aceasta. Oricât de mare ar fi diferen]a de selec]ie, dac\
heritabilitatea caracterului este redus\ - sau impotetic egal\ cu zero -
efectul selec]iei va fi nul. ~n acela[i fel, oricât de mare ar fi popula]ia
dac\ varia]ia genetic\ este redus\ sau lipse[te, heritabilitatea va tinde
c\tre zero [i efectul selec]iei va fi apropiat acestei valori.
Selec]ia ac]ioneaz\ asupra varia]iilor genetice aditive,
asigurând reproducerea la genera]ia descendent\ a genotipurilor
p\rin]ilor selec]iona]i, a c\ror valoare de ameliorare este exprimat\
prin fenotip. Cât din valoarea fenotipului indivizilor selec]iona]i se va
transmite ereditar genera]iei filiale, aceasta fiind esen]ialul, o
semnific\ heritabilitatea.
Dac\ ne `ntoarcem la semnifica]ia [i utilizarea coefientului de
heritabilitate [i la criteriile selec]iei, trebuie s\ concludem c\ efectul
selec]iei va depinde pe de o parte de m\rimea coeficientului de
heritabilitate, iar pe de alta, de certitudinea aprecierii valorii de
ameliorare a indivizilor selec]iona]i.
Caracterele a c\ror heritabilitate este `n general ridicat\
(h2>0.70), se preteaz\ cu destul de bun\ certitudine aprecierii dup\
criterii fenotipice, difern]ele `ntre indivizi fiind, `n aceste cazuri,
provocate `n mare m\sur\ de varia]ia genotipurilor aditive.
~n cazul caracterelor cu heritabilitate sc\zut\ h2<0.40,
aprecierea [i considerarea `n selec]ie a valorii determinate dup\
fenotipul propriu nu prezint\ certitudinea transmiterii acestora la
30
descenden]i, rezultatele selec]iei fiind reduse. Pentru astfel de
caractere, aprecierea indivizilor dup\ fenotipul propriu este ineficace,
trebuind utilizate maximal, criteriile de apreciere dup\ genotip.
S-a men]ionat c\ principala utilizare a ecua]iei efectului
selec]iei este de a prevedea modificarea ce se va produce `n genera]ia
descenden]ilor, ca urmare a folosirii la reproduc]ie numai a anumitor
indivizi din genera]ia parental\. Siguran]a acestei prevederi este
func]ia heritabilit\]ii, deoarece regresia descenden]ilor genera]iei
urm\toare fa]\ de p\rin]ii genera]iei de selec]ie, este o estimat\ a
coeficientului de heritabilitate ( bOP = h 2 ).
Efectul selec]iei depinde de heritabilitatea caracterului `n
genera]ia din care sunt selec]iona]i p\rin]ii. Genera]ia filial\, va avea o
structur\ genetic\ diferit\ fa]\ de genera]ia parental\ ca urmare a
modific\rii frecven]ei genelor consecutiv ac]iunii selec]iei
Modificarea structurii genetice a genera]iei descendente se
r\sfrânge [i asupra propriet\]ilor acesteia, cauzând schimb\ri [i ale
m\rimii heritabilit\]ii. Se deduce c\ `n cea de a doua genera]ie nu se
va mai putea prevedea din nou selec]iei, f\r\ s\ se determine din
nou valoarea coeficientului de heritabilitate.
Optimizarea efectului selec]iei se refer\ pe lâng\ altele [i la
posibilit\]ile de m\rime a coeficientului de heritabilitate, datorit\ `n
primul rând, sporirii certitudinii prevederii [i `n al doilea rând
major\rii cantit\]ii efectului a[teptat.
M\rimea heritabilit\]ii depinde de m\rimea tuturor componen-
]ilor varian]ei, orice modificare a acestora repercutându-se direct
asupra ei.
~n popula]iile mari, `n care varia]ia genetic\ aditiv\ -
determinant\ a heritabilit\]ii - este, `n general, heritabilitatea este
afectat\ de condi]iile mediului exogen, `n sensul c\, cu cât acestea
sunt mai variabile cu cât m\rimea coeficientului heritabilit\]ii scade.
Rezult\ c\ o prim\ posibilitate de ac]ionare `n direc]ia m\ririi
valorii heritabilit\]ii este uniformizarea condi]iilor de mediu `n
popula]ia supus\ selec]iei. Prin aceasta se realizeaz\ o reducere a
varaina]ei fenotipice totale [i o cre[tere a ponderii varian]ei genetice,
VGA
ceea ce conduce la valori mai ridicate a heritabilit\]ii ( h 2 = ).
VGP
In tabelul următor sunt prezentate, cu caracter informativ,
valorile medii ale heritabilităţii pentru câteva dintre caracterele şi
însuşirile cele mai comune la principalele specii de animale de interes
zootehnic.

31
 AMELIORAREA ANIMALELOR (PARTEA A II-A)

CAPITOLUL I
SISTEME DE ~MPERECHERE {I METODE
DE AMELIORARE

Sistemele de `mperechere au la baz\ criteriile fenotipice [i

genotipice, pe baza c\rora sunt ale[i partenerii (femele [i
masculi) `n vederea ob]inerii unei noi genera]ii.
Având `n vedere criteriile fenotipice, `mperecherile pot fi
omogene (`ntre indivizi asem\n\tori fenotipic) sau neomogene
(`ntre indivizi neasem\n\tori fenotipic) (fig.1).
Dac\ se ]ine cont de criteriile genotipice, `mperecherile vor
fi `nrudite (`ntre indivizi asem\n\tori genotipic) sau ne`nrudite
(`ntre indivizi neasem\n\tori genotipic) (fig.1).

~mperecheri omogene
Criterii
Sistem de fenotipice ~mperecheri neomogene
`mperecheri
dup\: ~mperecheri `nrudite
Criterii
genotipice ~mperecheri ne`nrudite

Fig. 1 Sisteme de `mperecheri

1
 1. SISTEME DE ~MPERECHERI PE CRITERII
FENOTIPICE

Se folosesc `mperecherile pe criterii fenotipice atunci când

stabilirea masculului [i a femelei care se vor `mperechea se face
doar pe baza `nsu[irilor morfoproductive. ~n acest caz nu
intereseaz\ informa]iile legate de baza genetic\ pentru c\ se
porne[te de la premiza c\ trebuie s\ aib\ o baz\ ereditar\ bun\
dac\ exteriorizeaz\ un fenotip bun.

1.1. ~mperecheri omogene

~mperecherile `ntre indivizi asem\n\tori fenotipic se
numesc `mperecheri omogene sau homogamie. Acest tip de
`mperecheri se practic\ mai ales `n fermele de elit\, unde, dup\
ce se ierarhizeaz\ masculii [i femelele, se vor `mperechea
masculul [i femela de pe prima pozi]ie, apoi cei de pe pozi]ia
secund\ [.a.m.d., `n ordinea fenotipic\ apreciat\.
~n urma practic\rii homogamiei, se ob]in o serie de efecte,
cum ar fi:
1. pentru `nsu[irile determinate de o singur\ pereche de gene,
efectele `mperecherii omogene sunt asem\n\toare celor
produse de o `mperecheere strâns `nrudit\, ducând la fixarea
sau eliminarea unui caracter, `ntr-un timp mai scurt sau mai
`ndelungat;
2. `mperecherile omogene tind s\ fixeze, `n timp, tipurile
extreme [i nu sunt recomandate pentru fixarea tipurilor
intermediare;
3. `mperecherile omogene, `n general, conduc la cre[terea
gradului de asem\nare fenotipic\ dintre p\rin]i [i descenden]i,
mai mult decât `n cazul `mperecherilor `nrudite.
2
 Toate efectele `mperecherilor omogene sunt temporare,
ceea ce `nseamn\ c\ dispar atunci când se revine la `mperecherile
la `ntâmplare.

1.2. ~mperecheri neomogene

~mperecherile `ntre indivizi diferi]i (neasem\n\tori) din
punct de vedere fenotipic, se numesc `mperecheri neomogene
(heterogene) sau heterogamie.
Aceste `mperecheri se folosesc pentru corectarea unor
defecte sau pentru formarea unor tipuri intermediare,
convenabile. Se practic\, `ndeosebi, `n fermele de reproduc]ie [i,
mai ales, `n cele de produc]ie, unde femelele sunt `mperecheate
cu masculi superiori cu cel pu]in o clas\.
Efectele `mperecherilor heterogene sunt, `n general, opuse
celor de la `mperecherile omogene:
1. `n urma practic\rii acestui tip de `mperechere, descenden]ii
vor avea un grad de asem\nare cu p\rin]ii mai sc\zut;
2. heterogamia favorizeaz\ apari]ia tipurilor intermediare `n
defavoarea tipurilor extreme;
3. `n descenden]\ se produce o uniformizare, prin apropierea
mediei performan]elor descenden]ilor fa]\ de media
performan]elor popula]iilor din care provin p\rin]ii.

2. SISTEME DE ~MPERECHERI PE CRITERII

GENOTIPICE

Pe criterii genotipice, se bazeaz\ dou\ sisteme de

`mperechere:
– `mperecheri `nrudite (`ntre indivizi asem\n\tori genotipic);
– `mperecheri ne`nrudite (`ntre indivizi diferi]i din punct de
vedere genotipic).
3
 CAPITOLUL II
~MPERECHERI ~NRUDITE (CONSANGVINIZAREA)

Practicarea `mperecherilor `nrudite se cunoa[te [i sub

denumirea de consangvinizare. Se mai folose[te [i termenul
“inbreeding” (reproducere `n sine) sau termenul de
“endogamie”.
To]i indivizii dintr-o specie pot fi considera]i rude, cu atât
mai mult animalele dintr-o ras\ creat\ artificial. De aceea, este
necesar s\ se precizeze ce este `nrudirea `ntre indivizii care
particip\ la consangvinizare.
Doi indivizi sunt `nrudi]i dac\ au cel pu]in un str\mo[
comun `n ultimele 5 genera]ii. Ceea ce `nseamn\ c\ se poate
spune despre consangvinizare c\ este `mperecherea dintre doi
indivizi care au cel pu]in un str\mo[ comun `n ultimele 5
genera]ii.
Ca defini]ie, consangvinizarea este `mperecherea `ntre 2
indivizi din aceea[i popula]ie care au `ntre ei un grad de
`nrudire mai mare decât media `nrudirii din popula]ia din care
fac parte. Ca urmare, se poate defini un individ consangvin:
individul consangvin este cel care are `n pedigree, `n ultimele 5
genera]ii, un ascendent de cel pu]in dou\ ori (sau individul care
provine din `mperecherea a 2 indivizi `nrudi]i).
Este foarte important s\ se cunoasc\ gradul de `nrudire
dintre indivizii care se `mperecheaz\.
~nrudirea dintre 2 indivizi exprim\ probabilitatea ca cei 2
s\ aib\ `n genofond, gene identice. Deci, indivizii `nrudi]i au o

4
parte din genofond comun\. Aceast\ parte este mai mic\ sau mai
mare, `n func]ie de cât de apropia]i sunt indivizii `nrudi]i.
Propor]ia de gene comune, `ntre individul X [i individul Y,
este exprimat\ printr-un coeficient de `nrudire, notat Rxy.
Teoretic, poate lua valori `ntre 0 [i 1.
Leg\tura dintre indivizi poate fi reprezentat\ schematic
sub form\ de pedigree, de diagram\ cu s\ge]i [i de filier\ a
genera]iilor.
a) ~n pedigree sunt trecu]i ascenden]ii unui individ, pân\
la cea de-a cincea genera]ie, dac\ este cazul. ~n schema
urm\toare sunt prezentate pedigree-le indivizilor X [i Y.

A B A D A B A D

E F G H

X Y

Pentru a ajunge la cei 2 indivizi `nrudi]i (X [i Y), sunt

prezenta]i p\rin]ii (E [i F, respectiv G [i H) [i bunicii lor (A [i B,
A [i D).
~nrudirea poate fi `n 2 direc]ii:

# `nrudirea `n linie direct\: p\rinte-descendent (A–E, B–E,

A–F, D–F, E–X, F–X, A–G, B–
G, A–H, D–H, , G–Y, H–Y);
: bunici-nepo]i (A–X, B–X, A–X,
D–X, A–Y, B–Y, A–Y, D–Y);
: str\bunici-str\nepo]i etc.

5
 # `nrudirea `n linie colateral\: `ntre fra]i (E–G, F–H);
: `ntre semifra]i (E–F, F–G,
G–H, E–H);
: `ntre veri (X–Y) etc.
Gradul de `nrudire se m\soar\ prin num\rarea
genera]iilor care `i separ\ pe cei doi indivizi pe linie direct\ sau
prin ascendentul comun, pentru `nrudirea colateral\.
Având `n vedere c\ se discut\ despre 5 genera]ii, se
consider\ [i rudele pân\ la gradul V.
A B C D

F
Fiecare s\geat\ reprezint\ o genera]ie, astfel c\ prin
aceast\ schem\ sunt reprezentate rudele de:
– gradul I: A-B, B-C, C-D, A-E, E-F;
– gradul II: A-C, B-D, A-F, E-B;
– gradul III: A-D, F-B, E-C;
– gradul IV: F-C, E-D;
– gradul V: F-D.
b) Diagrama cu s\ge]i este o reprezentare schematic\, `n
care apar doar indivizii care intereseaz\ [i s\ge]ile care indic\
genera]iile dintre ei. Aici nu apar to]i indivizii, ca `n pedigree.
Tot cu ajutorul s\ge]ilor se marcheaz\ [i sensul de la cine c\tre
cine este afluxul de gene.
c) Filiera genera]iilor este tot o reprezentare a leg\turii
dintre indivizii `nrudi]i, cu diferen]a c\ este specificat\ fiecare cale
prin care ajung gene de la str\mo[ii comuni la indivizii `nrudi]i.

6
 La fiecare genera]ie are loc separarea `n 2 a genofondului
1
fiec\rui p\rinte, transmi]ându-se la descenden]i de la mam\ [i
2
1
de la tat\. Pe baza acestui ra]ionament, cum c\ zestrea
2
ereditar\ transmis\ de la ascenden]i la descenden]i se
`njum\t\]e[te, Wright a stabilit, `n 1921, formula general\ de
calcul pentru coeficientul de `nrudire:

RXY = Σ (0.5 )n xy , unde:

RXY = coeficientul de `nrudire dintre X [i Y;
0.5 = ponderea cu care particip\ un ascendent la baza ereditar\ a
descenden]ilor s\i;
Σ = semnul care indic\ `nsumarea ponderii genelor transmise pe
mai multe c\i la cei 2 indivizi `nrudi]i;
nXY = num\rul de genera]ii ce despart cei 2 indivizi `nrudi]i pe
linie direct\ sau suma genera]iilor dintre un individ [i
ascendentul comun [i dintre ascendentul comun [i cel\lalt
individ.
Apar [i situa]ii când unul sau mai mul]i ascenden]i provin
din `mperecheri `nrudite, deci sunt consangvini. ~n acest caz,
m\rimea coeficientului de `nrudire se modific\.
~n cazul rudelor pe linie direct\, rela]ia de calcul va fi:
1 + Fa
RXY = Σ(0.5)n , unde:
1 + Fx
Fa = coeficientul de consangvinizare pentru ascendentul comun;
Fx = coeficientul de consangvinizare pentru individul X.

7
 ~n cazul rudelor pe linie colateral\, coeficientul de `nrudire
se calculeaz\ cu:
1 + Fa
RXY = Σ(0.5)n , unde:
(1 + Fx )(1 + Fy )

Fa = coeficientul de consangvinizare pentru ascendentul comun;

Fx = coeficientul de consangvinizare pentru individul X;
Fy = coeficientul de consangvinizare pentru individul Y.
Gradul de consangvinizare indic\ probabilitatea ca la un
individ provenit din `mperecheri `nrudite, dou\ gene situate la
acela[i locus s\ fie identice (adic\ s\ fie `n stare de homozigo]ie
pentru locusul respectiv).
Este exprimat de coeficientul de consangvinizare, notat cu
F. Acesta reprezint\, luând `n considerare to]i locii unui genotip,
propor]ia de loci care au devenit homozigo]i `n urma
`mperecherii `nrudite aplicate.
Dac\ RXY se calculeaz\ pentru doi indivizi (X [i Y),
coeficientul de consangvinizare FX se calculeaz\ doar pentru un
individ sau pentru o popula]ie, ca valoare medie a coeficien]ilor
de consangvinizare individuali.
~n general, se spune c\ un individ are coeficientul de
consangvinizare egal cu ½ din coeficientul de `nrudire dintre
p\rin]ii s\i. Dac\ X [i Y sunt fra]i, Rxy = 0.5. Atunci, individul
(Z) provenit din `mperecherea lor va fi consangvin, cu un
coeficient de consangvinizare FZ = 0.25.
Rela]ia general\ de calcul:
FX = 0.5 Σ(0.5)n, unde:
n = num\rul de genera]ii care-i desparte pe p\rin]ii individului X,
prin ascendentul comun.

8
 Dac\ ascendentul provine [i el din `mperecheri `nrudite,
deci este consangvin (cu un coeficient de consangvinizare Fa),
rela]ia de calcul se modific\ [i este astfel:
FX = 0.5 Σ(0.5)n(1+Fa)
Pot apare dou\ situa]ii:
1. dac\ individul are un singur ascendent comun, dar acesta
apare de mai multe ori `n ultimile 5 genera]ii, se `nsumeaz\
toate filierele posibile pe care ajung gene comune la cei doi
p\rin]i;
2. dac\ individul provine din p\rin]i care au mai mul]i str\mo[i
comuni se `nsumeaz\ valorile coeficien]ilor de
consangvinizare, calcula]i separat pentru fiecare str\mo[.

EXEMPLE

1. S\ se calculeze coeficientul de consangvinizare pentru

individul Z, provenit din `mperecherea a doi fra]i.
Pedigree-ul individului Z:
A
X
B
Z
A
Y
B
Diagrama cu s\ge]i:
X A
Z
Y B

9
Filiera genera]iilor:
1. Z X 1 A 2 Y Z
2. Z X 1 B 2 Y Z
Propor]ia de gene comune transmise pe fiecare filier\:
1. FZ1 = 0.5·0.52 = 0.125
2. FZ2 = 0.5·0.52 = 0.125
FZ = FZ1+FZ2 = 0.125 + 0.125 = 0.25
Ceea ce `nseamn\ c\ `n urma `mperecherii a doi fra]i,
individul consangvin va avea cu 25% mai mul]i loci homozigo]i.

2. S\ se calculeze coeficientul de consangvinizare pentru

individul Z, provenit din `mperecherea a doi semifra]i.
Pedigree-ul individului Z:
A
X
B
Z
A
Y
C
Diagrama cu s\ge]i:
X
Z A
Y
Filiera genera]iilor:
1. Z X 1 A 2 Y Z
Propor]ia de gene comune transmise pe aceast\ filier\:
FZ1 = 0.5·0.52 = 0.125
Ceea ce `nseamn\ c\ `n urma `mperecherii a doi semifra]i,
individul consangvin va avea cu 12.5% mai mul]i loci homozigo]i.
10
 2.1. FORME ALE CONSANGVINIZ|RII

~n func]ie de cât de strâns\ este `nrudirea dintre indivizii

care se `mperecheaz\, consangvinizarea este de mai multe tipuri:
1. consangvinizare curent\, atunci când `ntre indivizi exist\ un
coeficient de `nrudire R mai mare de 12%;
2. consangvinizare necurent\, atunci când `ntre indivizi exist\
un coeficient de `nrudire R mai mic de 12%.
Consangvinizare incestuoas\

Consangvinizare
curent\

Consangvinizare apropiat\
Forme ale
consangviniz\rii
Consangvinizare moderat\

Consangvinizare
necurent\

Consangvinizare `ndep\rtat\
Fig. 2. Forme ale consangviniz\rii

1. Consangvinizarea curent\ se `mparte `n:

– consangvinizare incestuoas\ – `mperecheri `ntre p\rinte–
descendent sau `ntre frate [i sor\. Efectul acestor `mperecheri
const\ `n cre[terea gradului de homozigo]ie cu 12–15% `ntr-o
genera]ie;
– consangvinizare apropiat\ – `mperecheri `ntre bunici-
nepoate sau semifrate-semisor\. Astfel de `mperecheri
determin\ o cre[tere a homozigo]iei la descenden]i cu 6–12%.

11
 2. Consangvinizarea necurent\ cuprinde:
– consangvinizarea moderat\ – `mperecheri `ntre str\bunic-
str\nepoat\, veri primari `ntre ei. Urmare la acest tip de
`mperecheri este cre[terea gradului de homozigo]ie cu circa
3%.
– consangvinizarea `ndep\rtat\ – `mperecheri `ntre rude de
gradul IV sau mai mare, care au ca efect cre[terea
homozigo]iei cu circa 1%.

2.2. EFECTELE CONSANGVINIZ|RII

~mperecherile consangvine determin\ atât efecte genetice

cât [i efecte fenotipice.
1. Efectele genetice ale consangviniz\rii
a) Consangvinizarea determin\ cre[terea homozigo]iei [i, ca
urmare, fixeaz\ [i generalizeaz\ o serie de caractere,
`ndeosebi caracterele calitative, dar [i cele cantitative, care
sunt determinate preponderent de aditivitate.
b) Consangvinizarea are ca efect cre[terea asem\n\rii genetice
(gradul de `nrudire) dintre rude, `n noile genera]ii. ~n mod
normal, valorile gradului de `nrudire (R) sunt: 0.5 pentru fra]i
[i 0.25 pentru semifra]i. Dac\ indivizii ce particip\ la
`mperechere provin, la rândul lor, din `mperecheri `nrudite,
atunci gradul de `nrudire (R) va fi mai mare de 0.5.
Asem\narea genetic\ se m\re[te pentru c\ acelea[i gene de la
str\mo[ul prin care se `nrudesc p\rin]ii au mai multe [anse, pe
mai multe c\i, s\ ajung\ la indivizii rezulta]i.
c) Prin consangvinizare popula]iile se vor structura `n
subpopula]ii distincte genetic, numite linii. Dac\ `n
popula]ie se fac `mperecheri `nrudite, care se repet\ timp de
12
 mai multe genera]ii, popula]ia se subdivide `n numeroase
unit\]i reproductive, `n func]ie de tipul de consangvinizare
aplicat, unit\]i numite linii. Acestea, de[i sunt formate `n
cadrul aceleia[i popula]ii, au elemente care le deosebesc
genetic `ntre ele, dar sunt foarte asem\n\toare `n interiorul
lor. Ca urmare a consangviniz\rii, se redistribuie varian]a
genetic\ total\ `n popula]ie, `n sensul c\ scade varian]a `n
interiorul liniilor [i cre[te varian]a `ntre linii.
d) Consangvinizarea modific\ valoarea coeficientului de
heritabilitate din popula]ie. ~n cazul liniilor ob]inute `n urma
consangviniz\rii, pe m\sur\ ce cre[te coeficientul de
consangvinizare, scade varian]a genetic\ [i totodat\ scade [i
coeficientul de heritabilitate (h2). Coeficientul de heritabilitate
`n cadrul liniilor nu este acela[i cu cel din popula]ia `ntreag\,
fiind afectat [i de valoarea coeficientului de consangvinizare
(F). Astfel, dup\ mai multe genera]ii de consangvinizare,
coeficientul de heritabilitate va fi:
2
2 (1 − Ft )h
ht = , unde:
2
1 − Ft h
2
h t = coeficientul de heritabilitate la momentul t;
Ft = coeficientul de consangvinizare `n linie la momentul t;
2
h = coeficientul de heritabilitate ini]ial, `n popula]ia de baz\.
Aplicarea prelungit\ a consangviniz\rii se soldeaz\ cu
aducerea `n stare de homozigo]ie a majorit\]ii alelelor. Toate
efectele genetice ale consangviniz\rii sunt reversibile, ceea ce
`nseamn\ c\ dac\ se renun]\ la `mperecherile `nrudite [i, timp de
mai multe genera]ii, se vor practica `mperecheri la `ntâmplare,
popula]ia revine la structura genetic\ ini]ial\.

13
 2. Efectele fenotipice ale consangviniz\rii
Efectele fenotipice ale consangviniz\rii au la baz\ efectele
genetice [i unele sunt favorabile, altele, nefavorabile.

Efectele fenotipice favorabile ale consangviniz\rii

a) Consangvinizarea fixeaz\ [i generalizeaz\ caracterele `n
popula]ii. Animalele care provin din `mperecheri `nrudite au
o mul]ime de loci `n stare homozigot\ [i, de aceea, prin
`mperecherea `ntre ei a acestor indivizi se vor ob]ine
descenden]i mult mai asem\n\tori cu p\rin]ii lor. ~n
consecin]\, caracterele cantitative care sunt determinate mai
ales de aditivitate sunt generalizate `n popula]ie cu ajutorul
consangviniz\rilor. Un asemenea fenomen poart\ denumirea
de fixare a caracterului `n popula]ie. De asemenea, este
obligatorie fixarea caracterelor prin consangvinizare, `n
formarea unor popula]ii noi.
b) Consangvinizarea cre[te capacitatea de transmitere
ereditar\ a reproduc\torilor (prepoten]a). Animalele
consangvine, fiind homozigote `n majoritatea locilor, vor
produce game]i mult mai asem\n\tori `n con]inutul genelor
lor, `n compara]ie cu animalele heterozigote. Datorit\ acestui
fapt, animalele homozigote vor avea descenden]i mult mai
asem\n\tori `ntre ei, dar [i asem\n\tori cu p\rin]ii lor, `n
compara]ie cu animalele care sunt heterozigote. Capacitatea
indivizilor homozigo]i de a transmite fidel caracterele la
descenden]i se nume[te prepoten]\.
Efectele pozitive ale consangviniz\rii stau la baza metodei
de ameliorare `n ras\ curat\, pe baz\ de linii [i a folosirii liniilor
ca instrument de realizare a progresului genetic sporit `n cre[terea
`n ras\ curat\.
14
Efectele fenotipice nefavorabile ale consangviniz\rii
a) ~n urma consangviniz\rii, cre[te propor]ia de loci homozigo]i,
fapt ce conduce la manifestarea fenotipic\ a alelelor
recesive nefavorabile;
b) Din cauza sc\derii heterozigo]iei, se pot reduce valorile medii
ale unor `nsu[iri cantitative pân\ sub nivelul realizat `n
popula]iile ini]iale. Reducerea acestor valori este eviden]iat\
atunci când mediul ac]ioneaz\ negativ, animalele consangvine
fiind mai sensibile. Aceast\ reducere a performan]elor proprii
ale indivizilor, cauzat\ de `mperecherile `nrudite timp de mai
multe genera]ii poart\ denumirea de depresiune
consangvin\. Acest efect negativ al consangviniz\rii
afecteaz\ doar o serie de caractere, cum ar fi: fecunditatea,
prolificitatea, vitalitatea, capacitatea de valorificare a hranei
[i rezisten]a la boli. Depresiunea consangvin\ are urm\toarele
efecte:
– apari]ia de monstruozit\]i [i defecte morfofunc]ionale (aceste
efecte exprim\ cel mai evident o consangvinizare puternic\);
– reducerea valorii medii a unor caractere, atât la indivizii
consangvini cât [i la popula]ia din care fac parte (este forma
de manifestare care afecteaz\ cel mai mult din punct de
vedere al produc]iilor, dar poate modifica [i `nsu[iri care ]in
de standardul de ras\ (talie, greutate) [i `nsu[iri cantitative,
cum ar fi valorificarea hranei);
– sc\derea fecundit\]ii [i a prolificit\]ii animalelor
consangvine. De exemplu, la p\s\ri s-a demonstrat c\ `n
prima genera]ie de `mperecheri frate-sor\, procentul de
fecunditate [i cel de ecloziune r\mân destul de ridica]i (circa
90%, fecunditate [i circa 62%, ecloziune). Continuând acest
tip de `mperechere, scade fecunditatea la a IV-a genera]ie
15
 pân\ la 40% [i ecloziunea, pân\ la 32%. Prolificitatea este
influen]at\ de apari]ia avorturilor [i de na[terea de produ[i
mor]i sau cu viabilitate redus\;
– sc\derea vitalit\]ii ca urmare a sl\birii intensit\]ii
metabolismului, a sc\derii intensit\]ii de cre[tere [i dezvoltare
[i a reducerii capacit\]ii de adaptare;
– sc\derea capacit\]ii de produc]ie. De exemplu, la ovine un
coeficient de consangvinizare de 10% determin\ o reducere a
produc]iei de lân\ cu 5-6%. La taurine, consangvinizarea este
mai slab\, astfel `ncât la un coeficient de consangvinizare de
10%, produc]ia de lapte scade cu 3-4%.

2.3. FACTORII CARE INFLUEN}EAZ| EFECTELE

CONSANGVINIZ|RII

Manifestarea efectelor consangviniz\rii (favorabile sau

nefavorabile) variaz\ `n func]ie de câ]iva factori care trebuie lua]i
`n calcul: specia, rasa, gradul de `nrudire [i gradul de
consangvinizare al celor care particip\ la `mperechere, durata
practic\rii `mperecherilor consangvine, constitu]ia [i condi]ia
animalelor supuse consangvinizarii [i condi]iile de mediu.
1. Specia la care se face consangvinizarea. La unele specii,
efectele consangviniz\rii apar mai repede [i se manifest\ mai
puternic, chiar din I genera]ie (mai ales efectele negative).
Aceste specii sunt cele cu prolificitate mare [i ciclul de
reproduc]ie scurt (p\s\ri, porci, iepuri, animale de laborator).
La speciile cu prolificitate redus\ (cabaline, taurine, ovine),
efectele consangviniz\rii apar mai târziu [i se manifest\ mai
slab. Ca sensibilitate la aplicarea consangviniz\rii, speciile se
ierarhizeaz\ astfel:

16
– Animalele de laborator ( cele mai sensibile);
– Animalele de blan\;
– P\s\rile;
– Porcii;
– Ovinele;
– Taurinele;
– Cabalinele.
A[a se explic\ de ce consangvinizarea se aplic\ `n special
la p\s\ri [i la porci.
2. Rasa din care fac parte animalele supuse consangviniz\rii. ~n
cadrul aceleia[i specii, rasele vachi, rasele puternic
consolidate genetic, rasele perfec]ionate (care au o
homozigo]ie mai crescut\) sunt mai sensibile la
consangvinizare.
3. Gradul de `nrudire dintre indivizii care particip\ la
consangvinizare [i gradul de consangvinizare al acestora.
Un coeficient de `nrudire ( R) mai mare face ca efectele
consangviniz\rii s\ fie mai puternice. ~n plus, `nrudirea pe
linie colateral\ determin\ efecte mai puternice decât `nrudirea
pe linie direct\.
4. Durata practic\rii `mperecherilor consangvine. Cu cât se
face consangvinizare un num\r mai mare de genera]ii, cu atât
efectele datorate consangviniz\rii vor fi mai pregnante.
5. Constitu]ia [i condi]ia animalelor supuse consangviniz\rii.
Reproduc\torii cu constitu]ie robust\, f\r\ defecte de exterior
asigur\, `n general, ob]inerea de descenden]i mai pu]in
afecta]i de efectele consangviniz\rii. Constitu]ia debil\,
defectele de conforma]ie, condi]ia slab\ de `ntre]inere a
reproduc\torilor supu[i consangviniz\rii determin\ o

17
 manifestare mai pronun]at\ a efectelor negative ale
consangviniz\rii la descenden]ii ob]inu]i.
6. Condi]iile de mediu. Efectele consangviniz\rii sunt mai
evidente `ntr-un mediu nefavorabil, cu elemente care s\
constituie factor de stress pentru animal (microclimat,
`ntre]inere, alimenta]ie). Animalele `ntre]inute o perioad\
foarte lung\ `n acelea[i condi]ii de mediu pot manifesta
efecte fenotipice asem\n\toare celor datorate
consangviniz\rii, din cauza monotipismului de mediu, care
`mpiedic\ dezvoltarea variabilit\]ii.
VFT = VGT + VM, unde:
VFT = varian]a fenotipic\ total\;
VGT = varian]a genetic\ total\;
VM = varian]a de mediu.
Acesta este un motiv `n plus pentru a fi indicate [i folosite
`mperecherile dintre animale care, chiar dac\ apar]in aceleia[i
rase, provin din zone diferite.

UTILIZAREA CONSANGVINIZ|RII ~N
CRE{TEREA ~N RAS| CURAT|

Consangvinizarea se folose[te `n mod curent, cu toate

acestea se face limitat atât ca durat\ de aplicare cât [i ca
propor]ie de indivizi din totalul popula]iei, pentru a se evita
manifestarea evident\ a efectelor nefavorabile. Consangvinizarea
nu este o metod\ folosit\ pentru toat\ popula]ia, ci doar pentru
efective limitate din cadrul popula]iei (cel mai adesea situate `n
vârful piramidei amelior\rii).

18
1

Fig. 3 Piramida amelior\rii

1. Zona fermelor de elit\, 2. Zona fermelor de reproduc]ie, 3. Zona
fermelor de produc]ie

Zona fermelor de elit\ (1) este cea mai mic\, acolo

g\sindu-se nucleele cu cei mai valoro[i indivizi (bunicii). Zona
fermelor de reproduc]ie (2) ocup\ o suprafa]\ mai mare pentru c\
acest tip de ferme sunt mai numeroase decât cele de elit\, dar mai
pu]in numeroase decât fermele de produc]ie (zona 3). Materialul
genetic de calitate superioar\ ob]inut `n fermele de elit\ (zona 1)
este transmis la fermele de reproduc]ie (zona 2) (cel mai adesea)
[i fermelor de produc]ie (zona3) (mai rar). ~n mod obi[nuit, la
fermele de produc]ie, materialul genetic ajunge de la fermele de
reproduc]ie.
Consangvinizarea se face `n cre[terea `n ras\ curat\ mai
ales `n fermele de elit\ (zona 1).
Consangvinizarea fixeaz\ [i intensific\ anumite caractere
`n popula]ie [i asigur\ o putere crescut\ de transmitere ereditar\ a
acestor caractere. Se urm\re[te ob]inerea de masculi consangvini,

19
care, mai apoi, s\ fie `mperechea]i cu femele din etajele
inferioare din toat\ popula]ia. Acest fapt permite evitarea
efectelor negative ale posibilei depresiuni consangvine, pentru c\
va cre[te frecven]a homozigo]ilor.
Se poate spune c\ `n cre[terea `n ras\ curat\, `mperecherile
consangvine se folosesc:
1. pentru determinarea cu mare certitudine a valorii genetice
a unui reproduc\tor mascul. Aceasta presupune
`mperechera unui mascul cu un num\r de 25-35 dintre
propriile fiice. Acest fapt ofer\ posibilitatea ca eventualele
gene recesive nefavorabile ale masculului s\ se poat\ `ntâlni
`n form\ homozigot\ [i s\ se manifeste. Dac\ nu apare nici
o problem\, `nseamn\ c\ individul este indemn de gene
nefavorabile. Situa]ia este valabil\ [i pentru gene favorabile.
Acest procedeu asigur\ o testare cert\ [i permite formarea
unor familii cu grad de consangvinizare relativ ridicat.
Dintr-o singur\ genera]ie se ob]ine o familie de nepo]i ai
taurului, pentru care coeficientul de consangvinizare va fi de
0.25.
2. `n scop experimental pentru eviden]ierea tipului sau
tipurilor de ac]iuni sau interac]iuni genice care afecteaz\
diferite caractere. Se merge pe dou\ principii:
– dac\, folosind consangvinizarea, efectele asupra
caracterului urm\rit sunt foarte mari, `nseamn\ c\ acel
caracter este influen]at de ac]iuni genice neaditive
(dominan]\, epistazie);
– dac\ efectele consangviniz\rii aplicate sunt slabe sau
inexistente, se consider\ c\ acest caracter este influen]at
de ac]iuni genice aditive.

20
3. pentru structurarea unei popula]ii `n subpopula]ii de tipul
familiilor sau liniilor. Este un proces deosebit de util
amelior\rii `n ras\ curat\, permi]ând o oarecare m\rire a
progresului genetic (care se ob]ine mai greu prin cre[tere `n
ras\ curat\ decât prin `ncruci[are). ~n urma consangviniz\rii,
se pot forma familii sau linii (zootehnice sau consangvine,
`n func]ie de tipul de consangvinizare folosit).

FAMILIILE
Familia constituie o grup\ de rude apropiate. Nu este o
unitate structural\ strict delimitat\ de alte familii din popula]ie
pentru c\ indivizii unei familii pot apar]ine [i altei familii.
Familiile iau `n considerare ascenden]ii doar pân\ la
str\bunici, descenden]ii doar pân\ la nepo]i, iar rudele colaterale
doar pân\ la veri primari.
Structura genetic\ a unei familii este definit\ de media
asem\n\rii genetice dintre indivizii familiei: o familie format\
din fra]i [i surori este caracterizat\ de un coeficient de `nrudire
(R) al familiei de 0.5.
To]i indivizii care compun o familie sunt descenden]ii unui
mascul valoros, dar se pot descinde [i dintr-o femel\ foarte
valoroas\. Familia este caracterizat\ fenotipic prin valoarea
medie a caracterelor indivizilor care o alc\tuiesc.
Utilitatea structur\rii popula]iilor `n familii deriv\ din
situa]iile `n care selec]ia familial\ poate fi mai eficient\ decât
selec]ia individual\ (mai exact, `n cazul caracterelor cu un
coeficient de heritabilitate sc\zut, `n cazul caracterelor legate de
sex sau a celor care, pentru a fi studiate, necesit\ sacrificarea
animalelor).

21
 LINIILE
~n func]ie de tipul de consangvinizare folosit, se formeaz\
linii zootehnice [i linii consangvine. Aceste linii sunt
subpopula]ii cu mare uniformitate genetic\, dar diferite `ntre ele.
~n popula]iile de animale, mai ales `n cele situte `n vârful
piramidei amelior\rii, apar indivizi foarte valoro[i care pot fi
folosi]i la reproduc]ie intens, pentru a avea cât mai mul]i
descenden]i sau pentru a perpetua anumite caractere utile `n
genera]ia urm\toare.
Un num\r ridicat de descenden]i se pot ob]ine de la
masculi [i de aceea vor fi urm\ri]i ace[tia. Sunt urm\ri]i cei care,
prin performan]ele lor, dau dovada c\ au un genofond net
superior mediei popula]iei [i care-i situeaz\ la peste 3s (3 unit\]i
de devia]ie standard) peste medie. Asemenea indivizi pot m\ri
progresul genetic pe genera]ie foarte mult cu condi]ia s\ se
men]in\ genele lor `n popula]ie [i `n genera]iile urm\toare [i
chiar s\ se m\reasc\ frecven]a lor cu fiecare genera]ie.
Dac\ ace[ti reproduc\tori masculi valoro[i vor fi
`mperechea]i cu femele la `ntâmplare, ½ din genele lor, probabil,
s-ar pierde de la I genera]ie. Ca urmare, solu]ia este s\-i
`mperechem cu femele care posed\ `ntr-o propor]ie cât mai mare
acelea[i gene cu respectivul mascul. Aceste femele trebuie s\ fie
rude ale sale (fiice, surori, semisurori etc.).
Descenden]a astfel ob]inut\ va avea un grad mare de
asem\nare genetic\ cu masculul de la care s-a pornit [i care se va
numi fondator de linie. Linia va fi format\ din to]i descenden]ii
s\i timp de mai multe genera]ii (atâtea cât se va men]ine
asem\narea genetic\ [i fenotipic\ suficient de mare dintre
fondatorii de linie [i membrii liniei). O linie va fi mai valoroas\
cu cât se va men]ine o durat\ mai mare `n timp.
22
# Liniile zootehnice
O linie zootehnic\ este format\ din indivizi care au `ntre ei
[i fa]\ de fondator o asem\nare genetic\ foarte mare. Când
aceast\ asem\nare genetic\ cu fondatorul dispare, practic,
dispare [i linia. Concomitent, `ns\, animalele care apar]in unei
linii zootehnice trebuie s\ aib\ un coeficient de consangvinizare
cât mai sc\zut (F<0.375), de aceea se numesc [i linii moderat
consangvine. Se men]ine acest coeficient de consangvinizare
pentru a evita cât mai mult depresiunea consangvin\.
Pe parcursul genera]iilor pot s\ apar\ descenden]i ai
fondatorului cel pu]in la fel de valoro[i ca [i fondatorul (sau mai
valoro[i decât acesta). Ace[tia se vor numi continuatori de linie
[i se poate forma chiar o linie cu ei ca fondatori de linie. Fiecare
linie poart\ numele fondatorului ei.
}inând cont de coeficientul de consangvinizare sc\zut al
liniilor zootehnice, acestea se formeaz\ utilizându-se o
consangvinizare moderat\ sau chiar `ndep\rtat\ (se folosesc rude
de gradul III sau mai `ndep\rtate).
~n formarea, men]inerea [i evolu]ia liniilor, un rol
important `l joac\ [i selec]ia. Se poate vorbi despre o selec]ie
intraliniar\ (`n interiorul fiec\rei linii se elimin\ to]i indivizii
care manifest\ `nsu[iri nedorite sau nu au un grad de asem\nare
suficient de mare fa]\ de fondatorul de linie) [i despre o selec]ie
interliniar\ pentru c\ `n cadrul unei rase se pot forma multe linii,
`ns\ se vor men]ine doar cele mai puternice (cu efective mari, cu
grad de asem\nare mare `ntre indivizi [i fa]\ de fondator [i cu
caractere clar consolidate care s\ o diferen]ieze de alte linii din
popula]ia respectiv\).
Se poate spune c\ linia zootehnic\ nu este niciodat\
stabil\, sub aspectul valorilor `nsu[irilor cantitative, pentru c\ pe
23
m\sura trecerii genera]iilor preten]iile, criteriile de selec]ie ar
trebui s\ fie tot mai severe.
Selec]ia interliniar\ presupune nu numai o testare
comparativ\ a liniilor formate `n cadrul popula]iei, ci poate fi
completat\ [i de o testare a capacit\]ii combinative a acestora.

# Liniile consangvine
Aceste linii sunt caracterizate printr-un coeficient de
consangvinizare al indivizilor care le compun mai mare de 0.375
(F>0.375), deci cu o homozigo]ie foarte ridicat\ la un num\r
foarte mare de loci [i se ob]in `n mod asem\n\tor liniilor
zootehnice, dar folosind atât incestul cât [i consangvinizarea
strâns\ (`mperecheri `ntre rude de gradul I sau II).
Liniile consangvine sunt folosite, `ndeosebi, `n cultura
vegetal\, unde se poate ajunge la ob]inerea de plante pân\ la
100% homozigote. ~n zootehnie, liniile consangvine se folosesc,
mai ales, pentru ob]inerea de hibrizi interliniari, pentru
maximizarea efectului heterozis la ace[ti hibrizi. Speciile la care
se practic\ cel mai adesea formarea de linii consangvine sunt
viermii de m\tase, p\s\rile, animalele de blan\ (mai pu]in),
suinele ([i mai pu]in), ovine [i taurine (foarte rar).
La formarea liniilor consangvine trebuie avute `n vedere
urm\toarele aspecte:
a) genele nefavorabile recesive, care o dat\ cu cre[terea
homozigo]iei `[i amplific\ frecven]a manifest\rii fenotipice [i,
de aceea, fondatorii liniilor consangvine trebuie s\ fie sever
verifica]i pentru a fi liberi de gene nedorite;
b) deoarece la baza form\rii liniilor consangvine stau
`mperecherile dintre indivizi cu un grad mare de asem\nare
genetic\ (R), riscul apari]iei [i manifest\rii depresiunii
24
 consangvine este mare. Amelioratorul trebuie s\ practice acel
tip de `mperecheri care s\ produc\ o cre[tere cât mai lent\ a
homozigo]iei de la o genera]ie la alta, pentru a avea suficient
timp s\ ac]ioneze `ns\[i selec]ia natural\;
c) selec]ia natural\ trebuie completat\ cu o selec]ia artificial\
riguroas\;
d) structura genetic\ a liniei depinde, `n principal, de genele
existente la genitorii liniei [i, ca urmare, liniile consangvine se
vor forma numai `n popula]iile cu performan]e medii foarte
ridicate;
e) este necesar\ crearea cât mai multor linii concomitent, pentru
a exista posibilitatea real\ de supravie]uire a unui num\r
suficient de linii [i, `n acela[i timp, pentru a putea alege dintre
ele pe cele mai valoroase. Pentru liniile consangvine, se
consider\ c\ selec]ia artificial\ trebuie s\ ac]ioneze
preponderent interliniar, pentru c\ `n interiorul liniilor
consangvine ac]ioneaz\ selec]ia natural\ [i este aproape
suficient\.

# Principalele asem\n\ri [i deosebiri dintre liniile zootehnice

[i liniile consangvine
Asem\n\ri:
1. la baza lor este `mperecherea animalelor care au `ntre ele un
grad de `nrudire mai mare decât gradul de `nrudire din
popula]ie;
2. se presupune alegerea unui fondator de linie foarte valoros [i
men]inerea genelor acestuia `ntr-o propor]ie cât mai crescut\
timp de mai multe genera]ii.
Deosebiri:
1. tipul de consangvinizare folosit la formarea liniilor:
: consangvinizare curent\ pentru linii consangvine;
25
 : consangvinizare necurent\ pentru linii zootehnice.
2. coeficientul de consangvinizare al indivizilor care alc\tuiesc
linia:
: F < 0.375 pentru liniile zootehnice;
: F > 0.375 pentru liniile consangvine.
3. scopul cre\rii acestor linii:
: la linia consangvin\, scopul este ob]inerea unei
homozigo]ii cât mai ridicate;
: la linia zootehnic\, scopul este men]inerea unei
homozigo]ii sc\zute, `n condi]iile cre[terii asem\n\rii
genetice a membrilor liniei cu fondatorul ei.
4. num\rul str\mo[ilor comuni:
: la linia zootehnic\, homozigo]ia limitat\ se realizeaz\ pe
genele unui singur str\mo[ comun;
: la linia consangvin\, cre[terea homozigo]iei se realizeaz\
pe baza mai multor str\mo[i comuni (forma patern\ [i
matern\).

26
 CAPITOLUL III
~MPERECHERI NE~NRUDITE

~mperecherile ne`nrudite au loc `ntre indivizi mai pu]in

`nrudi]i `ntre ei decât media `nrudirii din popula]ie sau `ntre
indivizi din popula]ii diferite sau categorii sistematice diferite.
~mperecheri de acest tip stau la baza sistemului de
ameliorare prin `ncruci[are.
~ncruci[\rile au drept scop modificarea structurii genetice a
popula]iei de la o genera]ie la alta prin restructurarea
genotipurilor, `n sensul cre[terii propor]iei genotipurilor
heterozigote [i de aici denumirea de sistem de producere dirijat\
a heterozigo]iei `n popula]iile de animale.
S-a observat c\ produ[ii ob]inu]i prin `ncruci[\ri, deci cu
heterozigo]ie ridicat\, manifest\, `n general, o vitalitate [i o
vigoare mai mare decât la popula]iile homozigote din care provin
(respectiv, p\rin]ii lor). Aceast\ superioritate se nume[te vigoare
hibrid\ [i nu se manifest\ la toate caracterele.
Ace[ti produ[i rezulta]i din `ncruci[\ri manifest\ valori
intermediare formalor parentale pentru unele caractere, iar pentru
alte caractere `nregistreaz\ valori superioare ambelor forme
parentale.
Superioritatea fenotipic\ a descenden]ilor fa]\ de formele
parentale a fost denumit\ heterozis (H%). Prin heterozis se
`n]elege superioritatea performan]ei medii a hibrizilor, fa]\ de
media performan]elor popula]iilor parentale. Efectul de
heterozis se exprim\ ca procent sau frac]ie zecimal\ fa]\ de
media parental\.

27
 x + xm
xd − t
H% = 2 × 100 , unde:
x t + xm
2
H% = efectul de heterozis;
x d = performan]a medie a descenden]ilor;
x t = performan]a medie a tat\lui;
x m = performan]a medie a mamei.
♦ ~n func]ie de valoarea performan]ei hibrizilor, se
`ntâlnesc dou\ forme de heterozis:
– cisheterozis – atunci când hibrizii dep\[esc valoarea formelor
parentale, dar f\r\ a dep\[i valoarea medie a popula]iei din
care ace[tia provin;
– transheterozis – atunci când hibrizii ob]inu]i dep\[esc
fenotipic atât formele parentale cât [i media popula]iei din
care provin formele parentale.

♦ ~n func]ie de caracterul la care se manifest\, heterozisul

se nume[te:

– euheterozis – la caracterele legate de adaptare;

– luxurian]\ – la caracterele nelegate de adaptare.

Caracterele la care nu se manifest\ efectul heterozis au un
determinism genetic bazat pe aditivitate, celelalte au exprimarea
determinat\ de interac]iuni genice neaditive. ~n func]ie de
interac]iunea genic\ neaditiv\, considerat\ a fi cauza
heterozisului, sunt mai multe teorii care caut\ s\ explice
fenomenul. Astfel, superioritatea indivizilor heterozigo]i Aa fa]\
de media indivizilor homozigo]i AA [i aa poate fi explicat\ cu
ajutorul teoriei dominan]ei, teoriei supradominan]ei, teoriei
epistaziei [i teoriei balan]ei genetice.

28
 1. Teoria dominan]ei: efectul heterozis este rezultatul
reducerii contribu]iei genelor recesive la nivelul `ntregului
genofond. Starea de heterozigo]ie ridicat\ nu permite alelelor
recesive s\ se manifeste. S-a demonstrat c\, pentru unele
caractere, teoria dominan]ei este nevalabil\.
2. Teoria supradominan]ei: superioritatea hibrizilor
heterozigo]i este, `n cea mai mare m\sur\, datorat\ func]iei
deosebite a celor dou\ gene din cadrul unei perechi heterozigote,
care determin\ un efect superior st\rii homozigote (adic\:
prezen]a unei gene recesive stimuleaz\ manifestarea st\rii
dominante peste normal).
3. Teoria epistaziei se bazeaz\ pe interac]iunea genelor
situate `n loci diferi]i [i care au efect complementar [i epistatic.
Epistazia ac]ioneaz\ astfel: o gen\ dintr-un locus (“A”, de
exemplu) stimuleaz\ sau inhib\ o gen\ din alt locus (“B”). Gena
din locusul “A” va fi epistatic\, iar cea din locusul “B” va fi
hipostatic\. Efectul epistaziei `n realizarea heterozisului se
explic\ mai ales la caracterele cu un determinism genetic
complex, datorit\ unui num\r mare de alele care se g\sesc `n loci
diferi]i [i care determin\, fiecare `n parte, anumite `nsu[iri ce
contribuie la formarea caracterului complex. Teoria epistaziei nu
poate explica singur\ efectul heterozis, dar este sigur faptul c\
epistazia contribuie, al\turi de dominan]\ [i supradominan]\, la
deteminarea heterozisului.
4. Teoria balan]ei genetice porne[te `n explicarea
efectului heterozis de la complexitatea determinismului genetic [i
de la faptul c\ ceea ce deosebe[te consangvinizarea de heterozis
este starea de homozigo]ie [i, respectiv, cea de heterozigo]ie a
genelor la descenden]i. Pentru c\ heterozisul se manifest\, `n
principal, la caracterele cantitative, aceast\ teorie ia `n
29
considerare toate tipurile de interac]iuni genice (dominan]\,
supradominan]\, epistazie), pe care le consider\ mijloace de
realizare a homeostaziei genetice (echlibrul genetic).

3.1. EFECTELE ~NCRUCI{|RII

~mperecherile ne`nrudite (`ncruci[\rile), ca [i cele `nrudite
(consangviniz\rile), au atât efecte genetice cât [i efecte
fenotipice.
1. Efectele genetice ale `ncruci[\rilor
a) ~ncruci[\rile schimb\ frecven]a genelor [i, ca urmare, media
performan]ei popula]iei.
Hibrizii sau meti[ii de prim\ genera]ie au 50% din genele unei
popula]ii [i 50% din genele celeilalte. Implicit, au o frecven]\
a genelor [i o performan]\ intermediar\ `ntre cele dou\
popula]ii.
P +PB
PAB = A , unde
2
PAB = performan]a hibridului AB;
PA = performan]a popula]iei parentale A;
PB = performan]a popula]iei parentale B.
~n acest fel, `ncruci[area este un mijloc mai puternic decât
selec]ia pentru schimbarea frecven]ei genelor, dar ac]iunea ei
este limitat\ la nivelul genelor din popula]ia imigrant\, pe
când efectul selec]iei este, `n principiu, nelimitat.
b) ~ncruci[\rile afecteaz\ variabilitatea popula]iei.
Produ[ii de I genera]ie sunt, `n general, mai uniformi decât
p\rin]ii. Cum se explic\ sc\derea variabilit\]ii? Aceasta are o
dubl\ explica]ie:

30
– hibrizii (meti[ii) sunt, `n general, mai pu]in sensibili la
varia]ia condi]iilor de mediu decât animalele din popula]iile
pure. Astfel, scade cota de varia]ie cauzat\ de mediu.
– Dominan]a mascheaz\ genele recesive, fapt care duce, de
asemenea, la sc\derea varia]iei genetice `n F1.
~n felul acesta, `ncruci[area are ca rezultat produ[i uniformi
buni pentru exploatare.
c) ~ncruci[\rile schimb\ frecven]a genotipurilor, `n sensul c\
frecven]a heterozigo]ilor cre[te [i, ca urmare, apare fenomenul
de heterozis.
Popula]iile difer\ `ntre ele printr-un anumit num\r de loci
homozigo]i. Pentru to]i ace[ti loci, hibrizii de I genera]ie vor
fi heterozigo]i.

2. Efectele fenotipice ale heterozisului

Fenomenul heterozis este opusul depresiunii de
consangvinizare. Ca [i acesta, are efecte mai mult sau mai pu]in
evidente asupra diferitelor specii sau popula]ii de animale [i
asupra diferitelor `nsu[iri (caractere).
~n general, se consider\ c\ pentru `nsu[irile afectate mai
puternic de consangvinizare se manifest\ [i un efect mai
pronun]at al heterozisului.
Astfel, apar câteva particularit\]i ale manifest\rii
fenomenului de heterozis:
– Dac\ se produc linii consangvinizate [i apoi se `mperecheaz\
`ntre ele f\r\ a fi selec]ionate, m\rimea efectului heterozis va
fi egal\ cu depresiunea de consangvinzare (dar `n sens invers).
Atunci când se face selec]ia liniilor consangvinizate dup\
aptitudinea lor combinativ\, prin `mperecherea acestora se
poate ob]ine un efect heterozis superior depresiunii de
31
 consangvinizare. Aceasta este baza teoretic\ a producerii
hibrizilor industriali.
– ~n schimb, prin `mperecherea `ntâmpl\toare `ntre ei a
hibrizilor F1, hibrizii F2 ob]inu]i manifest\, `n absen]a
epistaziei, numai jum\tate din efectul de heterozis care a fost
la F1. Deci, este de a[teptat ca hibrizii F2 s\ fie inferiori
hibrizilor F1 (deoarece cre[te homozigo]ia). Se consider\ c\
efectul heterozis se `njum\t\]e[te cu fiecare genera]ie.
– O alt\ particularitate a m\rimii efectului heterozis este
determinat\ de efectul matern. Acesta poate complica gradul
de heterozis observat la F1 [i F2, `n special la mamifere.
Datorit\ faptului c\ hibrizii F2 beneficiaz\ de influen]a
favorabil\ a mamelor F1, sc\derea efectului de heterozis `n F2
poate fi mai mic\ sau performan]a poate cre[te.
Exemplu: la porci, scroafele F1 sunt foarte bune mame [i au
produc]ie de lapte ridicat\. Purceii din F2 cresc foart bine.
– La caracterele complexe, heterozisul are proprietate
cumulativ\ (sau de aditivitate).
Exemplu: greutatea lotului de purcei la vârsta de 21 zile.
Acest\ `nsu[ire este determinat\ de:
: num\rul de purcei;
: greutatea medie pe purcel.
{tiind c\ pentru num\rul de purcei la 21 de zile efectul de
heterozis este de 4-5%, pentru greutatea medie, heterozisul;
este de 5-7%, rezult\ c\ pentru greutatea lotului de purcei la
vârsta de 21 de zile, heterozisul va avea valori `ntre 9-12%.
– Având `n vedere c\ heterozisul are la baz\ interac]iuni genice
neaditive, este logic ca el s\ se manifeste la caracterele cu
heritabilitate mic\.

32
 Câteva valori medii ale efectului heterozis pentru
`ncruci[area simpl\ (F1), exprimate `n procente fa]\ de media
parental\.
Caractere H%
1. Viabilitate, reprezentat\ prin procent de
supravie]uire pân\ la:
: 1 an (taurine lapte); 8
: `n]\rcare (taurine carne, ovine, porcine); 5–6
2. Caractere de reproduc]ie [i caractere materne:
: num\r de purcei, miei n\scu]i vii; 6–8
: natalitatea la bovine carne; 5
: num\r de ou\ produse. 4–5
3. Caractere de sintez\:
: vi]ei `n]\rca]i pe vac\ montat\; 18–25
: greutatea lotului de purcei la `n]\rcare; 8–13
4. Performan]e de produc]ie:
: cantitatea de lapte la taurine; 5
: procent de gr\sime `n lapte 3
: cantitatea de gr\sime din lapte la taurine; 8
: produc]ia cantitativ\ de lân\; 6
: viteza de cre[tere dup\ `n]\rcare:
– la taurine; 4
– la porcine; 6
: consum de furaje/kg spor:
– la taurine carne; 1
– la porcine; 3–4
: procent de gr\sime `n carcas\ 0

Pe baza valorilor prezentate se pot remarca unele aspecte

referitoare la m\rimea heterozisului:
33
– se realizeaz\ un efect heterozis mare, la caracterele de
adaptabilitate (1–2%), care au heritabilitatea mic\ sau foarte
mic\;
– un efect heterozis mijlociu pentru caracterele de cre[tere,
pentru produc]ia de lân\, care au un coeficient de heritabilitate
mijlociu;
– un efect heterozis slab sau inexistent la `nsu[iri cu coeficientul
de heritabilitate mare.
Deoarece interac]iunile neaditive se formeaz\ [i se desfac
la fiecare genera]ie, `n utilizarea heterozisului se vor avea `n
vedere urm\toarele aspecte:
a) faptul c\ indivizii fenotipic superiori prin heterozis
nu transmit bine caracterele lor face ca ei s\ fie buni pentru
produc]ie, dar nu [i pentru a produce descenden]i valoro[i;
b) folosirea sistematic\ a heterozisului presupune
producerea continu\ de hibrizi pe baza unor popula]ii
selec]ionate [i crescute special `n acest scop.

UTILIZAREA ~MPERECHERILOR NE~NRUDITE

De[i `mperecherile ne`nrudite se practic\ frecvent [i `n

popula]iile crescute `n ras\ curat\, ele reprezint\, totu[i,
principalul mijloc al metodei de ameliorare [i cre[tere prin
`ncruci[are.
Deci, `mperecherile ne`nrudite se pot folosi:
: `ntre indivizi, familii sau linii ale aceleia[i rase cu scopuri
economice imediate sau `n vederea amelior\rii popula]iei
respective;

34
 : `ntre indivizi, familii sau linii apar]inând unor rase
diferite (sau chiar specii diferite), cu acelea[i scopuri de
ameliorare sau economice imediate.
Principalul obiectiv al `mperecherilor ne`nrudite este de a
ob]ine la produ[i un grad de heterozigo]ie mai mare decât cel
care poate fi realizat prin cre[terea `n ras\ curat\.
Procedeul specific acestor `mperecheri este hibridarea.
Acest tip de `mperecheri trebuie completat `n permanen]\ cu
selec]ia. Selec]ia se aplic\:
– atât `ntre rase [i linii, pentru a alege unit\]ile sistematice care
vor participa ca forme parentale la `ncruci[are;
– cât [i `n interiorul fiec\rei unit\]i sistematice, pentru alegerea
celor mai bune genotipuri (cei mai buni indivizi).
Pentru organizarea [i aplicarea `mperecherilor ne`nrudite
se au `n vedere urm\toarele etape:
1. alegerea sau formarea unit\]ilor sistematice folosite
pentru `ncruci[\ri sau combin\ri. Aceast\ etap\ se realizeaz\
prin selec]ie intra- [i interrasial\ sau liniar\ (când se au `n vedere
rase sau linii) sau prin consangvinizare [i selec]ie `ntre- [i `n
interiorul liniilor consangvinizate.
2. `ncruci[area sau combinarea experimental\ a unit\]ilor
de selec]ie formate. Prin aceast\ etap\ se realizeaz\ selec]ia
popula]iilor sau liniilor dup\ capacitatea combinativ\ general\
sau special\.
*Capacitatea combinativ\ general\ este `nsu[irea unei
rase sau linii de a da o descenden]\ de o anumit\
valoare cu oricare alt\ ras\ sau linie sau cu toate
celelalte rase sau linii.

35
 *Capacitatea combinativ\ special\ reprezint\
`nsu[irea unei rase sau linii de a da meti[i de o
anumit\ valoare numai cu anumite rase sau linii.
3. men]inerea [i ameliorarea liniilor [i raselor cu capacitate
combinativ\ mare [i aplicarea `n produc]ie a combina]iilor care
s-au dovedit utile.

ASPECTE PRACTICE ALE

CRE{TERII ANIMALELOR PRIN ~NCRUCI{ARE

~n sensul larg al no]iunii, `ncruci[area este `mperecherea

`ntre animale mai pu]in `nrudite `ntre ele decât media `nrudirii din
popula]ie.
~n sensul restrâns al no]iunii, `ncruci[area este
`mperecherea `ntre animale din popula]ii diferite.
Produ[ii unei `ncruci[\ri sunt numi]i, `n general, meti[i
(corci) sau hibrizi.
Clasificarea metodelor de `ncruci[are se poate face astfel:
I. Dup\ unitatea sistematic\:
1. `ncruci[\ri `ntre indivizi din specii diferite;
2. `ncruci[\ri `ntre indivizi din rase diferite;
3. `ncruci[\ri `ntre indivizi din linii diferite;
4. `ncruci[\ri `ntre familii diferite, `n cadrul
aceleia[i popula]ii;
II. Dup\ scopul urm\rit:
1. `ncruci[\ri de ameliorare:
1.1. `ncruci[\ri de absorb]ie;
1.2. `ncruci[\ri de infuzie;
1.3. `ncruci[\ri de sintez\;

36
 2. `ncruci[\ri de produc]ie:
2.1. `ncruci[\ri industriale simple sau duble;
2.2. `ncruci[\ri alternante;
2.3. `ncruci[\ri de rota]ie.

I.1. ~ncruci[\rile `ntre indivizi din specii diferite erau

cunoscute `n trecut, `n exclusivitate, sub denumirea de
“hibridare interspecific\”.
Exemple: taurine × zebu;
: m\gar × iap\ ⇒ catâr;
: arm\sar × m\g\ri]\ ⇒ bardoul
I.2. ~ncruci[\rile `ntre rase diferite, `n trecut, aveau
rezervate denumirea de “`ncruci[are”, produ[ii fiind numi]i
meti[i sau hibrizi interrasiali.
I.3. ~ncruci[\rile `ntre linii diferite se numesc ast\zi
“hibrid\ri interliniare” [i produ[ii sunt hibrizi interliniari. ~n
trecut, acest procedeu se numea “`mprosp\tare de sânge”.

II.1. METODE DE ~NCRUCI{ARE UTILIZATE ~N

SCOPUL AMELIOR|RII

II.1.1. ~ncruci[area de absorb]ie ( substituire,

transformare, implantare)
Este `ncruci[area sistematic\ a femelelor dintr-o popula]ie
local\ (ras\, linie, cresc\torie) [i a descendentelor lor din F1, R1,
R2 (R= retro`ncruci[are) [.a.m.d. cu masculi dintr-o popula]ie
imigrant\ (A), mai valoroas\.
Are ca scop substituirea primei popula]ii prin cea de-a
doua sau transformarea ei radical\, ridicând-o la nivelul celei
perfec]ionate sau implantarea unei popula]ii `ntr-un mediu nou.
37
 ~n consecin]\ `ncruci[area de absorb]ie se folose[te, `n
urm\toarele dou\ situa]ii:
A) pentru `nlocuirea unei popula]ii (de regul\, ras\) slab
productive, cu una mai valoroas\.
Exemplu: Sura de Step\ prin Simmental, Brun\ sau Ro[ie;
: Ro[ia Dobrogean\ prin Friz\ etc.
B) pentru transmiterea progresului genetic `n structura de
multiplicare a piramidei amelior\rii, de la fermele de elit\ la
cele de produc]ie (genofondul fermelor de multiplicare [i
produc]ie fiind substituit, `n general, prin genofondul fermelor
de elit\).
A. ~nlocuirea unei popula]ii slab productive cu una
mai productiv\
Schema clasic\ a acestei `ncruci[\ri este urm\toarea:
a) - masculii din rasa imigrant\, amelioratoare, A sunt `ncruci[a]i
cu femele din rasa local\ L, rezultând meti[ii F1;
b) - masculii meti[i F1 se sacrific\, femelele F1 metise vor fi
`mperecheate cu masculii din rasa A [i rezult\ meti[i R1A
(retro`ncruci[a]i cu A);
c) - masculii meti[i R1A se sacrific\, iar femelele se
`mperecheaz\ cu masculi din rasa A, ob]inându-se meti[i R2A
[.a.m.d.
Deci, femelele metise din genera]iile F1, R1A, R2A etc. se
`mperecheaz\ numai cu masculi din rasa amelioratoare A,
folosind succesiv retro`ncruci[\rile sau `ncruci[\rile de `ntoarcere
cu masculi din rasa patern\.
Prin `ncruci[area de absorb]ie, genele unei rase se
`nlocuiesc, treptat cu genele altei rase, `n propor]ie de 50% `n F1,
75% `n R1A, 87,5% `n R2A etc.

38
 L X A

X A
F1: 50% L
50% A

R1: 25% L X A
75% A

R2: 12.5% L
87.5% A

Fig. 4 Schema `ncruci[\rii de absorb]ie

( = femela, = masculul)

Cu cât condi]iile de via]\, asigurate meti[ilor `n

transformare sunt mai apropiate cu cele specifice, cerute de rasa
amelioratoare, cu atât `ncruci[area se poate continua un num\r
mai mare de genera]ii [i invers.
Absorb]ia complet\ a unei rase nu se poate realiza decât
dup\ un num\r foarte mare de genera]ii. Dar, conven]ional, se
consider\ c\ meti[ii rezulta]i `n genera]ia a IV-a sau a V-a fac
parte din rasa amelioratoare [i pot fi `nscri[i, ca atare, `n
registrele genealogice ale rasei respective.
Ameliorarea raselor primitive, prin aceast\ metod\, se face
mult mai repede [i mai eficient decât prin selec]ia aplicat\ `n
cre[terea `n ras\ curat\.

39
 Transformarea raselor prin aceast\ metod\ impune
`mbun\t\]irea condi]iilor de via]\ [i practicarea selec]iei
continue.
Aceast\ metod\ se folose[te pe scar\ larg\ [i pe areale
`ntinse. Unele rase amelioratoare, pentru a se putea aclimatiza la
condi]ii mai pu]in favorabile de via]\, vor fi `ncruci[ate cu rase
rustice, primitive pentru a men]ine `nsu[irile biologice valoroase
ale acestora (vitalitatea [i rezisten]a).
La aceast\ `ncruci[are nu trebuie s\ se exagereze cu un
num\r prea mare de genera]ii.
Rasele ob]inute nu vor fi copii fidele ale raselor
amelioratoare.
Avantajele [i dezavantajele `ncruci[\rii de absorb]ie
~ncruci[area de absorb]ie are ca alternativ\ `nlocuirea direct\ a
popula]iei primitive cu cea ameliorat\. Fa]\ de aceast\
alternativ\, `ncruci[area de absorb]ie prezint\ dezavantajul c\
este mai lent\ (dureaz\ mult mai mult), dar [i avantajele:
– este mai economic\, `n special la bovine [i ovine, pentru c\
`nlocuirea simultan\ a tuturor animalelor locale ar fi mai
costisitoare, dar nu imposibil\;
– este mai sigur\ pentru c\ este suficient timp `n decurs de 4-6
genera]ii s\ se amelioreze [i condi]iile de exploatare la nivelul
exigen]elor rasei perfec]ionate imigrante [i pentru c\ dezvoltarea
intrauterin\ a meti[ilor (`n organismul mamei locale), men]inerea
unei gene de la rasa local\ [i selec]ia practicat\ `n decurs de 3-5
genera]ii favorizeaz\ o adaptare mai bun\ a meti[ilor `n condi]iile
locale.
~ncruci[area de absorb]ie a fost folosit\ cu rezultate bune
atât `n alte ]\ri cât [i la noi `n ]ar\. La noi:

40
: s-au format rasele de taurine:
B\l]at\ Româneasc\ = Sur\ de Step\ x Simmental
Pinzgau de Transilvania = Taurine de munte x Pinzgau
Taurine ro[ii dobrogene = Sur\ de Step\ x rase ro[ii
ameliorate
: s-au subtituit rasele }urcan\ [i }igaie cu Merinos etc.

B. ~ncruci[area de absorb]ie pentru transmiterea

progresului genetic `n piramida amelior\rii
Progresul genetic este realizat `n fermele de elit\ [i
transmis apoi `n fermele de produc]ie, scopul final fiind ob]inerea
unor animale cu o capacitate de produc]ie cât mai mare.
Transmiterea progresului genetic de la fermele de elit\ la
cele de produc]ie se poate face `n trei moduri:
a) - livrarea de masculi (eventual [i femele) de valoare medie,
din fermele de elit\ c\tre cele de reproduc]ie. ~n aceste ferme
are loc `nmul]irea [i descenden]ii masculi ob]inu]i vor fi
livra]i pentru reproduc]ie `n fermele de produc]ie.

Ferme de elit\

Ferme de reproduc]ie

Ferme de produc]ie

Acest proces este o form\ de absorb]ie tipic\: se substituie

continuu genofondul fermelor de `nmul]ire (reproduc]ie) [i
produc]ie cu cel al fermelor de elit\.

41
b) - livrarea de masculi (eventual [i femele) de valoare medie,
din fermele de elit\ direct `n cele de produc]ie.

Ferme de elit\

♂
Ferme de reproduc]ie

Ferme de produc]ie

Procesul este similar celui anterior, cu deosebirea c\

transmiterea progresului este mai rapid\.
c) – livrarea, pe de o parte, de masculi [i femele la fermele de
simpl\ hibridare (fosta ferm\ de `nmul]ire) ce produc femele
simplu hibride, care sunt vândute fermelor de produc]ie [i, pe
de alt\ parte, livrarea: fie de masculi direct din nucleu (ferme
de elit\), `n cele de produc]ie (`ncruci[are dubl\ trirasial\), fie
producerea de masculi simplu hibrizi pe aceea[i cale ca [i
femelele (`ncruci[are trirasial\).

Ferme de elit\ Ferme de elit\

♂
♂
Ferme de reproduc]ie Ferme de reproduc]ie

Ferme de produc]ie Ferme de produc]ie

42
 Procedeul este larg folosit la g\ini [i la porci, dar nu mai
este considerat o `ncruci[are de absorb]ie, ci o multiplicare [i o
combinare.
Eficien]a acestui sistem de transmitere a progresului
genetic depinde de doi factori:
1. - ritmul progresului genetic realizat `n fermele de elit\ (`n
momentul când progresul nu se realizeaz\ `n cantitate
suficient de mare [i continuu, mecanismul nu se justific\,
pentru c\ valoarea genetic\ a animalelor din fermele de
produc]ie [i elit\ se egaleaz\ repede);
2. rapiditatea transmiterii progresului genetic, timpul necesar,
`n genera]ii sau ani, pentru ca progresul realizat `n fermele de
elit\ s\ fie transmis `n fermele de `nmul]ire [i de acolo `n
fermele de produc]ie.

II.1.2. ~ncruci[area de infuzie

~ncruci[area de infuzie const\ `n `mperecherea indivizilor
din dou\ popula]ii, cu scopul de a remedia unele `nsu[iri mai
pu]in corespunz\toare la unele dintre rase, de a-i corecta anumite
defecte, f\r\ ca rasa `n care se face infuzia s\ sufere modific\ri
importante.
Dup\ modul de efectuare [i scop, se pot distinge dou\
tipuri de infuzie:
a. Infuzia sistematic\ (clasic\)
b. Infuzia nesistematic\ (masiv\)

a. ~ncruci[area de infuzie sistematic\

~n acest scop, `ncruci[area `ntre cele dou\ popula]ii (local\
L [i amelioratoare A) se face o singur\ dat\, iar descenden]ii

43
rezulta]i se `mperecheaz\ cu indivizi din rasa de ameliorat (sau
local\), pentru difuzarea mai rapid\ a `nsu[irii valoroase.

L X A

F1 X

F2 X

F3

Fig. Schema `ncruci[\rii de infuzie

( = femela, = masculul)

Aceast\ `ncruci[are de infuzie are un caracter temporar,

efectul ei trebuie s\ fie re`nnoit prin noi `ncruci[\ri. Metoda d\
rezultate bune pentru `mbun\t\]irea unor caractere cu
heritabilitate ridicat\ (% gr\sime, calitatea lânii, gramajul ou\lor
etc.).

44
 La noi `n ]ar\, acest tip de `ncruci[are a fost folosit pentru:
– infuzarea calului Nonius sau Furioso North-Star cu Pur sânge
de galop pentru `mbun\t\]irea vioiciunii [i vitezei;
– infuzarea Merinosului de Transilvania cu Merinos precoce
pentru `mbun\t\]irea taliei [i a greut\]ii corporale;
–infuzarea rasei Brun\ cu Jersey pentru cre[terea procentului de
gr\sime.

b) ~ncruci[area de infuzie nesistematic\ sau masiv\

Se caracterizeaz\ prin faptul c\ imigrantul [i meti[ii ce au
`nrudire mare cu el (fiii [i nepo]ii) sunt folosi]i intens la
reproduc]ie. Ca rezultat, de[i num\rul animalelor imigrante este
mic, efectul este mare. Popula]ia cap\t\ rapid o `nrudire ridicat\
cu imigran]ii. O nou\ imigra]ie o [terge pe cea veche [i procesul
se repet\.

II.1.3. ~ncruci[area pentru formarea de noi rase sau de

combinare
Const\ `n `ncruci[area sistematic\ a unor rase existente cu
scopul de a forma o popula]ie nou\, care s\ `mbine cât mai
multe calit\]i, existente la fiecare ras\ `n parte.
~n urma unei astfel de `ncruci[\ri, structura genetic\ a
popula]iei noi nu va fi asem\n\toare cu niciuna dintre rasele
participante, ea constituind o sintez\ a caracterelor bune existente
la popula]iile ce au participat la `ncruci[are. Din aceast\ cauz\,
aceste popula]ii noi se numesc [i popula]ii de sintez\.
Tehnologia de formare a unor popula]ii noi prin `ncruci[are
const\ `n urm\toarele etape:
1. Stabilirea tipului dorit sau a standardului noii popula]ii. Prin
aceasta se eviden]iaz\ parametrii fiziologici [i morfologici
45
 care concur\ la dezvoltarea caracterelor propuse, valorile
medii ale diferitelor dimensiuni corporale, formatul corporal,
eventual unii markeri genetici (culoarea, forma [i dimensiunea
unor extremit\]i ale corpului), care s\ faciliteze recunoa[terea
membrilor ce apar]in noii popula]ii.
2. Se aleg popula]iile (rasele) care posed\ caracterele dorite la
dimensiunile stabilite de standard, ]inându-se cont de
capacitatea general\ de combinare dintre ele.
Dac\ `nsu[irile dorite se g\sesc la mai mult de dou\
popula]ii, se vor folosi atâtea popula]ii câte sunt necesare,
avându-se `n vedere faptul c\ viteza de formare a noii popula]ii
este invers propor]ional\ cu num\rul de popula]ii participante la
`ncruci[are.
3. Se stabile[te care popula]ii se vor folosi ca form\ matern\ [i
care ca form\ patern\. Pentru aceasta se va avea `n vedere c\
forma matern\ trebuie s\ posede prolificitatea, capacitatea de
al\ptare, `nsu[irea de bun\ mam\ etc., iar forma patern\ s\ fie
rezistent\, s\ aib\ consum specific redus, calit\]i productive
ridicate etc.
Descenden]a rezultat\ din `ncruci[\ri se supune unei selec]ii
severe, re]inându-se numai indivizii care corespund standardului.
☼ Dac\ la formarea unei popula]ii particip\ numai dou\
rase [i se dore[te ca ele s\ aib\ un aport egal `n acest proces,
atunci produ[ii rezulta]i din `ncruci[are [i care corespund
standardului se vor `mperechea `ntre ei, iar, dac\ este cazul,
pentru consolidarea unei `nsu[iri, se poate recurge chiar la
`mperecheri `nrudite.
☼ Dac\ la `ncruci[are particip\ mai multe rase, atunci
descenden]ii femeli ob]inu]i din I `ncruci[are, selec]iona]i
riguros, se `ncruci[eaz\ cu masculi din a III-a ras\ etc.
46
 ~n principiu, dup\ ce s-au g\sit femelele [i masculii
rezulta]i din `ncruci[area a dou\, a trei sau n popula]ii care
`ndeplinesc cerin]ele standardului propus, se trece la
`mperecherile "`n sine". Dac\ este cazul, se pot face [i
`mperecheri `nrudite.
Structura genetic\ a descenden]ei ob]inute se corecteaz\ [i
se ajusteaz\ (`n func]ie de necesit\]i) prin selec]ie [i, eventual,
prin unele back-crossuri la una din popula]iile care posed\ gene a
c\ror frecven]\ dorim s-o m\rim.
Pe aceste principii s-au format la noi rasa Merinos de
Palas, folosind: ovine locale;
: Merinos Rambouillet
: Merinos German
: Merinos Stavropol
: Merinos Caucazian
: Merinos Groznensk
: Merinos de Vest (transilv\nean)
Schema ini]ial\ pentru formarea unei rase este orientativ\.
Pe parcurs, poate fi schimbat\. Abia dup\ definitivarea rasei se
cunoa[te schema real\ de formare a ei.

II. 2. METODE DE ~NCRUCI{ARE PENTRU SCOPURI

ECONOMICE IMEDIATE (SAU DE PRODUC}IE)

II.2.1. ~ncruci[area industrial\ simpl\ (de prim\

genera]ie)
Aceast\ metod\ const\ `n `mperecherea indivizilor din
dou\ rase diferite, iar produ[ii de prim\ genera]ie (F1) vor fi
folosi]i pentru exploatare. Deci, din meti[ii F1 nu se re]ine nimic
pentru reproduc]ie.

47
 Scopul acestei metode de `ncruci[are este ob]inerea [i
exploatarea unui efect heterozis cât mai pronun]at.

X
R1 R2

F1 (meti[i
pentru
exploatare)

Fig. Schema `ncruci[\rii industriale simple

( = femela, = masculul)

Pentru ob]inerea unor produ[i cât mai valoro[i, foarte

important\ este alegerea raselor participante. Alegerea raselor se
face prin `ncruci[\ri de tatonare, pentru eviden]ierea capacit\]ii
combinative.
De asemenea, se folosesc [i `mperecheri reciproce pentru
depistarea combina]iilor cele mai favorabile.
R1♀ x ♂ R2
R1♂ x ♀ R2
Exemplu: la p\s\ri, pentru exploatarea `n sistem
semiintensiv, se folosesc p\s\ri din rasa Leghorn [i Rhode-Island
(sau New-Hampshire).
~ncruci[\rile Leghorn♂ x ♀ Rhode Island au ca rezultat
produ[i cu un procent de clocit mai mic.

48
 ~ncruci[\rile Leghorn ♀ x ♂ Rhode Island au ca rezultat
produ[i mai viabili, cu vitalitate mai mare
~ncruci[area industrial\ simpl\ d\ rezultate bune când se
practic\ `ntre rase ce au baza ereditar\ cât mai diferit\.
Cele mai bune rezultate se ob]in, la toate speciile, când se
folosesc `n scopul producerii meti[ilor exploata]i pentru carne.
Se mai ob]in rezultate bune [i pentru:
- sporirea procentului de ecloziune;
- num\rul [i greutatea ou\lor;
- calitatea bl\ni]elor etc.

II.2.2. ~ncruci[area industrial\ dubl\ (trirasial\ [i

tetrarasial\)
Sunt `ncruci[\ri care au `nceput s\ se extind\ `n ultimul
timp.
Scopul acestora este s\ se ob]in\ hibrizi care s\
beneficieze de calit\]ile a 3 sau 4 rase. ~n urma lor se ob]in
hibrizi dubli trirasiali sau hibrizi dubli tetrarasiali.
~n cazul `ncruci[\rilor trirasiale, hibridul simplu de sex
femel ob]inut din `ncruci[area raselor R1 [i R2 va fi `ncruci[at cu
un mascul de ras\ R3. Hibrizii dubli ob]inu]i sunt destina]i
produc]iei, nefiind re]inut nici unul pentru reproduc]ie.

49
 R1 R2
X

F1 (hibrid simplu)
50%R1; X R3
50%R2

F2(Hibrizi trirasiali pentru produc]ie)

25% R1;
25% R2;
50% R3

Fig. Schema `ncruci[\rii duble trirasiale

Exemple de hibrizi trirasiali:

(Landrace x Marele alb) x Hampshire
(Landrace x Marele alb) x Duroc

La `ncruci[\rile duble tetrarasiale, se ob]in doi hibrizi

simpli, prin `ncruci[area unei femele R1 cu un mascul R2 [i o
femel\ R3 cu un mascul R4. Hibrizii simpli R1R2 vor fi
cncruci[a]i cu hibrizii simpli R3R4 [i se ob]in hibrizii dubli
tetrarasiali.

50
 R1 X
X R2 R3 R4

50% R1; Hibrizi simpli (F1) 50% R3;

50% R2 50% R4

Hibrizi dubli tetrarasiali (F2)

25% R1; 25% R2; 25% R3; 25% R4

Fig. Schema `ncruci[\rii duble tetrarasiale

Exemplu de hibrizi tetrarasiali:

♀(Landrace x Marele alb) x ♂(Duroc x Hampshire)

II.2.3. ~ncruci[area alternant\

Pentru acest tip de `ncruci[are se folosesc dou\ rase [i
const\ `n `mperecherea ♀R1 cu ♂R2. Meti[ii masculi ob]inu]i `n
prima genera]ie vor fi sacrifica]i, iar femelele metise vor fi
`mperecheate, `n mod alternant, cu masculi dintr-o ras\ sau
cealalt\.
Dup\ genera]ia a III-a, genofondul meti[ilor tinde s\ fie, `n
mod alternativ circa 1/3 R1 [i 2/3 R2 `n genera]iile impare [i
1/3 R2 [i 2/3 R1 `n genera]iile pare.
Prin `ncruci[area alternant\ se ob]in succesiv dou\ tipuri
de meti[i, cu bun\ manifestare a fenomenului de heterozis, dac\
reproduc\torii se aleg `n continuu din dou\ linii diferite
ne`nrudite `ntre ele.
51
R1 X R2

R1
50% R1; X
50% R2

75% R1; X R2
25% R2

37.5% R1; X
62.5% R2 R1

etc.

Fig. Schema `ncruci[\rii alternante

Metoda se practic\ pe scar\ larg\ `n Australia, `ntre rasele

de ovine Merinos [i Lincoln. Meti[ii ob]inu]i cu 2/3 sânge de
Merinos sunt foarte aprecia]i pentru fine]ea lânii, iar meti[ii cu
2/3 sânge Lincoln au o dezvoltare precoce, cu `nsu[iri foarte bune
pentru produc]ia de carne.
La suine, `n special la meti[ii proveni]i din rasele Duroc [i
Poland China [i la cei din rasele Marele alb [i Landrace, se
remarc\ o mai bun\ prolificitate [i vitez\ de cre[tere.

52
 II.2.4. ~ncruci[area de rota]ie (rotativ\)
Aceast\ `ncruci[are folose[te `mperecherea succesiv
alternant\ `ntre 3 sau 4 rase, `n special la suine. ~n ambele
metode, rasele se aleg dup\ capacitatea combinativ\.
Caracteristic `ncruci[\rilor de rota]ie este faptul c\
fenomenul de heterozis se manifest\ `n fiecare genera]ie,
ob]inându-se succesiv 2 sau 3 tipuri de meti[i, cu predominan]a
când a uneia când a celeilalte rase, mai puternic exprimat\,
uneori, la `ncruci[area de rota]ie decât la cea alternativ\.

R1 X R2

R3
50% R1; X
50% R2

X R1
25% R1;
25% R2;
50% R3

62.5% R1; X R2
12.5% R2;
25% R3
etc.

Fig. Schema `ncruci[\rii de rota]ie

Când se folosesc 4 rase, grupa de femele se `mperecheaz\

cu masculii dintr-o anumit\ ras\. Fiicele ob]inute din aceast\
`mperechere vor `nlocui mereu reforma din grupa urm\toare, deci
se vor `mperechea cu masculii din alt\ ras\.
53
 CAPITOLUL IV
PRINCIPII ~N ELABORAREA PROGRAMELOR DE
AMELIORARE A ANIMALELOR

A[a cum s-a ar\tat, ameliorarea animalelor a fost definit\

ca fiind un complex dirijat de sisteme [i metode menit s\
modifice structura genetic\ a popula]iilor de la o genera]ie la
alta, `n sensul `mbun\t\]irii poten]ialului ereditar care
determin\ `nsu[irile morfoproductive ale animalelor.
Multitudinea aspectelor ce rezult\ din con]inutul no]iunii de
ameliorare ridic\ tot atâtea probleme tehnice, organizatorice [i
economice care trebuie rezolvate astfel `ncât `ntregul proces s\ se
desf\[oare ca un tot unitar, iar rezultatele ob]inute s\ r\spund\
eficien]ei [i prevederilor preconizate.
Atâta timp cât mijloacele de ac]iune ale amelior\rii sunt
popula]iile de animale r\spândite pe areale largi [i for]ele umane
[i mijloacele economice de realizare a ac]iunilor amelior\rii sunt
concentrate `n centre de coordonare, cercetare [i decizie, este de
neconceput ca ansamblul problemelor pe care le ridic\
ameliorarea animalelor `ntr-o zon\ sau `ntr-un stat s\ fie
rezolvate f\r\ coordonare unitar\.
Progresele remarcabile ale geneticii popula]iilor,
necesitatea ob]inerii, prelucr\rii [i interpret\rii unui volum imens
de informa]ii `n vederea aplic\rii celor mai adecvate procedee,
dezvoltarea re]elei de `ns\mân]\ri artificiale [i cerin]ele ritmice
de asigurare a materialului biologic capabil s\ r\spund\
tehnologiilor moderne de cre[tere impun [i determin\
organizarea `ntregii activit\]i de ameliorare, `n mod centralizat.
Instrumentul de baz\ al coordon\rii acestei activit\]i sunt
54
programele de ameliorare elaborate pentru fiecare specie `n
parte, `n care sunt prev\zute pentru desf\[urarea procesului de
ameliorare: direc]iile [i obiectivele, sistemele, tehnica [i cadrul
organizatoric.
Programul de ameliorare prive[te specia, `n `ntregul ei,
[i rasele care o alc\tuiesc, de pe `ntreg teritoriul ]\rii, fiind
detaliat `n planuri de ameliorare, pentru zone sau areale mai
strânse, având `n vedere caracteristicile diferen]iate ale
popula]iilor, cadrul tehnic [i organizatoric propriu fiec\rei zone.

Etapele elabor\rii programelor de ameliorare

Pentru elaborarea programelor de ameliorare este necesar\

parcurgerea urm\toarelor etape:
1. stabilirea direc]iilor [i obiectivelor amelior\rii;
2. definirea metodei de ameliorare;
3. stabilirea programului tehnic de desf\[urare a
lucr\rilor de ameliorar.e

1. Direc]iile de ameliorare ale oric\rei specii trebuie

stabilite pe baza cunoa[terii:
- analizei materialului biologic;
- disponibilit\]ilor de varia]ie genetic\ `n popula]ie;
- importan]ei relative care trebuie acordat\ fiec\rei
caracteristici, mai exact a grupelor de caracteristici ce vor
desemna tipul de produc]ie [i principalele `nsu[iri biologice ale
tipului.
Detalierea obiectivelor amelior\rii, `n func]ie de direc]ia
preconizat\ [i de rasele considerate, trebuie s\ cuprind\
principalii indicatori valorici pentru caracterele urm\rite, cel
55
pu]in, pentru o perioad\ de 2-3 genera]ii, f\r\ a neglija stabilirea
obiectivelor apropiate `n cazul când sistemul de ameliorare
preconizat, se refer\ la ob]inerea efectului heterozis.
~n lucr\rile preg\titoare, de maxim\ importan]\ este
cunoa[terea indicatorilor productivi actuali ai popula]iei.
Ac]iunile de ameliorare nu pot fi `ncepute f\r\ s\ se [tie de la ce
se pleac\ [i la ce se dore[te s\ se ajung\ sau f\r\ s\ existe
prospec]iuni referitoare la parametrii fenotipici [i genetici ai
popula]iei.

2. Stabilirea metodei de ameliorare necesit\ mult

discern\mânt, fiind fundamentat\, `n primul rând, de `nsu[i
materialul asupra c\ruia ac]ioneaz\ ameliorarea, `n func]ie de
ereditatea [i variabilitatea genetic\ a materialului biologic pe
care se lucreaz\.
Precizarea metodei (`n ras\ curat\ sau prin `ncruci[are)
este determinat\ chiar de direc]iile [i obiectivele stabilite.
Definirea metodei trebuie:
a) s\ aib\ `n vedere principiile de utilizare [i efectele rezultate `n
urma aplic\rii diferen]iate a metodelor de cre[tere [i a
sistemelor de `mperechere;
b) s\ se sprijine pe cunoa[terea nivelului biologic mediu al
popula]iilor;
c) s\ ]in\ seama de posibilit\]ile tehnice [i organizatorice
existente [i de perspectiv\ pentru realizarea ac]iunilor
amelior\rii [i de nivelul tehnologiilor de cre[tere folosite `n
exploatarea animalelor.
Metoda de ameliorare la nivel na]ional, referindu-se la o
specie, trebuie s\ stabileasc\ `n mod diferen]iat structura raselor

56
pe teritoriu [i s\ preconizeze, pentru fiecare, particularit\]ile de
aplicare.
De asemenea, metoda de ameliorare trebuie s\ precizeze
principiile de baz\ ale metodologiei cu referire special\ la
structura de ameliorare [i de reproduc]ie a popula]iilor. Indiferent
de metoda utilizat\ (`n ras\ curat\ sau `ncruci[are), unit\]ile de
realizare a materialului biologic, prin intermediul c\ruia se va
ac]iona `n masa popula]iei, trebuie structurate `ntr-un sistem
func]ional cu eficien]\ maxim\.
Metoda de ameliorare trebuie s\ defineasc\ pentru fiecare
structur\ din cadrul popula]iei metode de cre[tere [i de ob]inere a
materialului biologic. Practicarea, de exemplu, a metodei de
cre[tere prin `ncruci[are pentru ob]inerea de hibrizi dubli la
p\s\ri, trebuie s\ aib\ `n vedere formarea liniilor de bunici [i
p\rin]i, strâns sau moderat consangvinizate. Pentru ob]inerea
acestora se precizeaz\ rasele sau popula]iile participante, modul
de structurare func]ional\ [i organizatoric\ a unit\]ilor de
selec]ie, a celor de combinare experimental\ [i a celor de
difuzare a materialului pentru produc]ie.

3. Stabilirea programului tehnic de desf\[urare a

lucr\rilor de ameliorare
Acesta trebuie s\ precizeze, `n detaliu:
- etapele de desf\[urare a ac]iunilor;
- localizarea lor `n timp;
- metodele utilizate pentru fiecare etap\ `n parte.
Având `n vedere programele de ameliorare a principalelor
specii din ]ara noastr\, se redau `n continuare, aspectele mai
importante legate de ac]iunile tehnice prev\zute.

57
 Aspectele tehnice ale programelor de ameliorare
pe specii

La taurine, programul prevede c\ instrumentul principal al

amelior\rii s\ `l constituie exercitarea presiunii de selec]ie prin
taurii folosi]i `n re]eaua de `ns\mân]\ri artificiale. ~n acest scop,
verigile de baz\ ale programului tehnic se refer\ la:
1. producerea dirijat\ a genera]iilor de t\ura[i;
2. selec]ia foarte riguroas\ a t\ura[ilor de pr\sil\;
3. folosirea intens\ la reproduc]ie a taurilor testa]i-
amelioratori.

1. Producerea dirijat\ a genera]iilor de t\ura[i se

bazeaz\ pe selec]ia din popula]ia activ\, dup\ criterii fenotipice,
a vacilor mame de t\ura[i, concentrarea lor `n unit\]ile de elit\ [i
nominalizarea taurilor pentru `ns\mân]area acestora. Selec]ia
mamelor de tauri [i, mai ales, alegerea reproduc\torilor masculi
pentru `ns\mân]area acestora sunt opera]iuni tehnice, de
deosebit\ importan]\ pentru ob]inerea genera]iilor de t\ura[i.
T\ura[ii ob]inu]i din `mperecheri nominalizate se supun
procesului de selec]ie dup\ ascenden]i [i fenotipul propriu, `n
prima etapa, [i dup\ descenden]i, `n etapa final\.
♦ Selec]ia dup\ fenotipul propriu ia `n considerare:
- conforma]ia [i dezvoltarea corporal\, de la na[tere pân\ la
intrarea la reproduc]ie;
- verificarea aptitudinilor pentru produc]ia de carne,
efectuat\ `n unit\]i de testare;
- controlul aptitudinilor de reproduc]ie.

58
 ♦ Pentru testarea dup\ descenden]i a t\ura[ilor
selecta]i pe baza performan]elor proprii, se efectueaz\ recolt\ri
de material seminal de la fiecare t\ura[ selectat [i `ns\mân]area
unui num\r suficient de mare de vaci din popula]ie pentru
ob]inerea produ[ilor care vor fi introdu[i la testare. Testarea dup\
descenden]i are `n vedere determinarea valorii de ameliorare `n
direc]ia produc]iei de carne [i `n direc]ia produc]iei de lapte, care
se efectueaz\ `n sta]iuni destinate acestui scop.
Toate etapele selec]iei `nsumeaz\, `n final, o intensitate de
selec]ie deosebit de mare, respectiv 8% sau din 12 t\ura[i
produ[i `n fermele de elit\ se selecteaz\, dup\ toate criteriile,
1 taur destinat `ns\mân]\rii artificiale.
Prin aplicarea acestui program, se prevede realizarea unui
câ[tig genetic anual de 2,6% la produc]ia de lapte [i 5% la
produc]ia de carne.

La ovine, programul ac]iunilor tehnice este bazat, `n

principal, pe metoda de cre[tere `n ras\ curat\. Aceasta se
sprijin\ pe func]ionarea fermelor de elit\, care sunt unit\]i
specializate pentru producerea de reproduc\tori masculi de `nalt\
valoare zootehnic\ [i pentru crearea condi]iilor necesare selec]iei
reproduc\torilor dup\ performan]ele proprii [i ale descenden]ilor.
Programul tehnic, `n cadrul acestor ferme, prevede
producerea genera]iilor de berbecu]i prin `mperecheri
nominalizate (femelele selectate dup\ performan]ele proprii, cu
berbeci testa]i). ~n sectorul de reproduc]ie al fermei de elit\, se
prevede cre[terea pe baz\ de linii [i familii, `n scopul
`mbun\t\]irii unor `nsu[iri particulare.
♦ Aprecierea berbecu]ilor se efectueaz\ pân\ la
vârsta primului tuns, `n sta]iunea de testare, dup\ performan]e
59
proprii. Dup\ selec]ia acestora [i utilizarea la `ns\mân]\ri, se
efectueaz\ testul descenden]ei ob]inute, urm\rindu-se aptitudinile
`n produc]ia de carne prin controlul `ngr\[\rii [i aptitudinile `n
direc]ia produc]iei de lân\.
Selec]ia [i aprecierea berbecu]ilor are la baz\ testul
performan]elor proprii, datorit\ heritabilit\]ii mijlocii [i mari a
principalelor `nsu[iri care determin\ produc]ia cantitativ\ [i
calitativ\ de lân\.
♦ Testul dup\ descenden]i se efectueaz\ numai la
berbecii candida]i pepinieri din fermele de elit\, pe baza
rezultatelor ob]inute de c\tre descenden]ii [i descendentele
acestora `n cadrul testului dup\ performan]ele proprii ale fiec\rui
descendent.

La porcine, metoda de ameliorare se refer\ la cre[terea [i

ameliorarea `n ras\ curat\ [i cre[terea prin `ncruci[are pentru
exploatarea efectului heterozis. ~n realizarea programului de
ameliorare se porne[te de la ierarhizarea func]ional\ a unit\]ilor
cresc\toare `ntr-o piramid\ a amelior\rii.
Vârful piramidei amelior\rii are rolul de a asigura
reproduc\tori testa]i pentru urm\toarele trepte, fiind constituit
din unit\]ile de selec]ie `n care sunt concentrate cele mai
valoroase efective din rasele participante la hibrid\ri. ~n aceste
unit\]i, se aplic\ selec]ia dup\ performan]ele proprii [i dup\
performan]ele descenden]ilor, folosindu-se `n exclusivitate
metoda de cre[tere `n ras\ curat\. ~n vederea trecerii la formarea
de hibrizi, `n ac]iunile acestor unit\]i sunt cuprinse [i cele
referitoare la producerea liniilor consangvinizate.
Pe treapta a doua a piramidei amelior\rii se situeaz\
fermele de `nmul]ire care reprezint\ cca 15% din efectivele de
60
scroafe ale complexelor industriale de cre[tere a porcilor. Aceste
scroafe se folosesc pentru producerea scrofi]elor de reproduc]ie
metise F1 care constituie matca de p\rin]i `n vederea hibrid\rilor.
Vierii folosi]i pentru reproducere apar]inând unei alte rase, sunt
produ[i `n unit\]ile de selec]ie din p\rin]i testa]i dup\
descenden]i [i supu[i testului performan]elor proprii.
A treia treapt\ este constituit\ din complexele de tip
industrial, `n care efectivele de scroafe metise F1, produse prin
`ncruci[area dintre dou\ rase, se `mperecheaz\ cu vieri din a
treia ras\ stabilit\ pentru producerea metisului industrial cu
destina]ia `ngr\[are. Vierii din aceste unit\]i sunt rezulta]i din
p\rin]i testa]i [i sunt selec]iona]i dup\ performan]ele proprii.
Ultima treapt\ a piramidei este constituit\ din efectivele
matc\ ale unit\]ilor nespecializate, precum [i efectivele de
scroafe din sectorul gospod\riilor popula]iei. Efectivele de
scroafe din aceast\ categorie se asigur\ din pr\sil\ proprie,
putând fi de ras\ curat\ sau metise.

La p\s\ri, programul de ameliorare [i producerea

materialului destinat produc]iei se bazeaz\ pe necesitatea
form\rii liniilor pure, care stau la baza cre\rii de hibrizi [i
asigurarea celor mai favorabile combina]ii `n direc]ia ob]inerii
produc]iei de ou\ [i a puilor broiler pentru produc]ia de carne.
Selec]ia liniilor este opera]iunea c\reia i se acord\ maxim\
importan]\, aceast\ activitate fiind concentrat\ `n unit\]i
specializate pentru cre[terea, `nmul]irea [i men]inera liniilor pure.
Stabilirea celor mai favorabile combina]ii dintre linii se
realizeaz\ tot la acest nivel.

61
 Producerea m\tcii de reproduc]ie – bunici – se realizeaz\
prin hibrid\ri simple `ntre liniile pure, pe unit\]i specializate.
Combinarea liniilor de bunici, `n vederea ob]inerii m\tcii de
p\rin]i, se desf\[oar\ `n unit\]i specializate pentru ob]inerea
materialului de reproduc]ie, apoi, acesta este difuzat `n teren,
furnizând, totodat\, [i progresul genetic.

62