PROIECT DE ACTIVITATE INTEGRATĂ

Grupa: Mijlocie

Tema anuală de studiu: Cu ce și cum exprimăm ceea ce simțim?

Proiect tematic: „Sărbătorile bucuriei”

Tema săptămânii: „Globuri colorate”

Tema activitiății: „Brăduțul fericit”

Tipul activității: mixtă

Forma de realizare: activitate integrată

Categorii de activități de învățare: ALA1+ DLC+ DEC+ ALA2

Construcții
„Suport de brad”
-lego
Știință
„Crenguța de brad”
recunoaștere/descriere
Joc de rol
„Cina de Crăciun”
-vase, alimente
Brăduțul
DOMENIUL LIMBĂ ȘI fericit
COMUNICARE
DOMENIUL ESTETIC
„Povestea bradului” SI CREATIV
-adaptare- -educatie plastica-
H. Ch. Anderson „Impodobirea bradului”
-povestirea educatoarei- -pictură-

Jocuri și activități recreative

Găsește ornamentele!
Dans în jurul bradului

1
Dimensiuni ale dezvoltării
A 1. Motricitate grosieră și motricitate fină în contexte de viaţă familiare
A 2. Conduită senzorio-motorie
B. 1. Interacțiuni cu adulții și cu copiii de vârste apropiate
B.2. Comportamente prosociale, de acceptare și de respectare a diversității
C.1. Curiozitate, interes și inițiativă în învățare
C.3. Activare și manifestare a potențialului creativ
D.1. Mesaje orale în contexte de comunicare cunoscute
D.2. Mesaje orale în diverse situaţii de comunicare
E.1. Relații, operații și deducții logice în mediul apropiat

Comportamente urmărite pe parcursul desfășurării activității

A.1.3. Utilizează mâinile și degetele pentru realizarea de activităţi variate
A.2.1. Utilizează simţurile (văzul, auzul, simţul tactil, mirosul, etc.) în interacţiunea cu mediul
apropiat.
B.1.3. Inițiază/participă la interacţiuni pozitive cu copii de vârstă apropiată
B.2.2. Își însușește și respectă reguli; înțelege efectele acestora în planul relațiilor sociale, în
contexte familiare
C.1.1. Manifestă curiozitate şi interes pentru experimentarea și învăţarea în situații noi
C.3.2.Demonstrează creativitate prin activități artistico-plastice, muzicale și practice, în
conversații și povestiri creative
D.1.2. Demonstrează înțelegerea unui mesaj oral, ca urmare a valorificării ideilor, emoțiilor,
semnificațiilor etc. (comunicare expresivă)
D.2.2. Respectă regulile de exprimare corectă, în diferite contexte de comunicare
E. 1.3. Construiește noi experienţe, pornind de la experienţe trecute

Obiective operaționale
• Copilul va fi capabil să rezolve sarcinile primite cooperând cu colegii și utilizând
simțurile (văz, auz, simț tactil), bazându-se pe experiențe anterioare și pe indicațiile
primite;( A.1.3.+A.2.1.+B.1.3.+B.2.2.+E.1.3.)
• Copilul va fi capabil să valorifice în mod corect mesajul transmis de text, respectând
regulile de exprimare corectă și având drept suport explicațiile educatoarei;( C.1.1.+
D.1.2.+D.2.2.)
• Copilul va fi capabil să picteze globurile, manifestând creativitate și respectând
tehnicile picturale propuse de cadrul didactic;(A1.1.+B.2.2.++C.1.1.+C.3.2.)

2
 • Copilul va fi capabil să aprecieze în mod obiectiv lucrările colegilor, respectând
criteriile inițiale stabilite împreună cu educatoarea grupei.( B.1.1+B.2.2.)

Strategii didactice
• Metode și procedee didactice: conversația, explicația, observația, demonstrația,
exercițiul, povestirea.
• Mijloace didactice: element integrator, panoul de prezență, calendarul naturii,
globuri vesele si triste, cuburi lego, mozaic, piese de construcție de tip floricele,
crengi de brad, coni de brad, rășină, vase, alimente din plastic, planșe reprezentative
pentru conținutul poveștii, tablă magnetică, magneți, acuarele, planșetă culori, foi
pentru pictură, bureți, pensule, dopuri de plută, bețișoare vătuite, bandă scotch,
calculator, cântece, clopoțel, ornamente de Crăciun.
• Forme de organizare a activității: grupuri, frontal, individual
Durata activității: o zi
Bibliografie:
• Glava, A., Pocol, M. and Tătaru, L. (2009). Educaţia timpurie. Piteşti: Paralela 45.
• Păişi Lăzărescu, M. and Ezechil, L. (2006). Laborator preşcolar. Bucureşti: V & I
Integral.
• Curriculum penrtu învățământul preșcolar. (2008). .
• Tătaru, L., Glava, A., Chiş, O. and Chiş, V. (2014). Piramida cunoaşterii. Piteşti:
Diamant.

3
 SCENARIUL ACTIVITĂȚII

I. Moment organizatoric

Educatoarea asigură condițiile necesare desfășurării optime a activității: aerisirea sălii

de grupă, pregătirea materialelor necesare, aranjarea mobilierului, introducerea copiilor în
mod organizat în sala de grupă.

II. Activități de dezvoltare personală

Ziua debutează cu primirea copiilor. Educatoarea și copiii se salută, fiecare copil

orientându-se spre unul din centrele de activități deschise.

III. Activități liber alese

Copiilor le sunt explicate cerințele de lucru aferente fiecărui centru deschis, fiind
prezentate și materialele de lucru avute la dispoziție, după cum urmează:

• Joc de rol:
- Tema: „Cina de Crăciun”
- Sarcina: să amenajeze o masă specifică serii de Crăciun.
- Materiale: vase, alimente, obiecte casnice de plastic.
• Știință:
- Tema: „Crenguța de brad”
- Sarcina: observarea caracteristicilor crengii de brad
naturale.
- Materiale: crengi de brad, coni de brad, rășină
• Construcții:
- Tema: „Suport pentru brad”
- Sarcina: Construirea suporturilor pentru bradul de Crăciun.
- Materiale: cuburi lego, mozaic, piese de construcție de tip
floricele.
➢ Activități de dezvoltare personală: Rutină- tranziție

Cântec: Vine iarna (anexa 1)

4
 IV. Întâlnirea de dimineață
Salutul

Educatoarea va saluta întregul colectiv de copii, aceștia o vor saluta, iar mai apoi va
ruga preșcolarul aflat la capătul semicercului să îmbrățișeze colegul din dreapta sa, acesta din
urmă făcând aceeași operațiune până se va ajunge la copilul din celălalt capăt al semicercului.

Prezența

Se va realiza cu ajutorul pozelor copiilor care vor fi așezate pe un brad (siluetă).

Educatoarea, cu ajutorul preșcolarilor va muta pozele copiilor absenți pe o cutie de cadou,
aflată sub brad, iar pozele celor prezenți vor rămâne așezate pe brad, împodobindu-l.

Calendarul naturii

Cu ajutorul trenului cu vagoane din sala de grupă, se va realiza calendarul naturii:

locomotiva indică anotimpul în care ne aflăm, iar vagoanele zilele săptămânii. Printr-un
dialog realizat între educatoare și preșcolari se va completa calendarul conform condițiilor
meteo din ziua curentă.

Împărtășirea cu ceilalți

Se realizează cu ajutorul a două globuri (siluete), unul având o față veselă și unul fața
tristă. Educatoarea va ridica pe rând cele două siluete, întrebând preșcolarii cum se simt,
asemenea cărui glob. Aleatoriu, câțiva copii vor fi întrebați motivul pentru care au acea stare
de spirit.

Activitatea de grup

Se va desfășura sub formă de conversație între educatoare și preșcolari cu tema „Cum

mă pregătesc de Sărbătoarea Crăciunului?”. Pe rând, fiecare copil va spune un obicei sau un
mod prin care se pregătește de Crăciun. Propunând exemple cât mai diverse și inedite, fiecare
preșcolar va învăța de la colegii lui modalități de pregătire pentru sărbătorile de iarnă.

Concluzia discuției: Fiecare familie pregătește un brad de sărbători, bradul de Crăciun

pe care îl împodobesc după bunul plac, folosind culorile și stilurile preferate ale fiecărei
familii.

5
 V. Captarea atenției

Se va realiza cu ajutorul unui brad dansator (anexa 2) care va dansa pe pervazul geamului,
exact în timpul în care preșcolarii încheie activitatea de grup. Brădulețul este invitat în sala de
grupă, acesta face cunoștință cu copiii, mulțumindu-le pentru ospitalitate. Fiind atât de fericit
fiindcă l-au primit în grupă, bradul are o mulțime de surprize pentru preșcolarii grupei
mijlocii.

VI. Anunțarea temei și a obiectivelor

Educatoarea le comunică copiilor, prin intermediul personajului integrator, temele zilei:

„Mai întâi, vom afla de ce brăduțul nostru este atât de fericit și ce anume l-a făcut să se simtă
așa, prin ascultarea „Poveștii bradului” (anexa 3), iar mai apoi fiecare copil va ajuta câte un
brăduț să devină fericit cu ajutorul unor culori fermecate, pictând globuri magice.

VII. Domeniul Limbă și Comunicare- Povestea educatoarei: „Povestea bradului”-

H. Ch. Anderson

Educatoarea începe să spună povestea cu intonație adecvată, cu tonalitate potrivită, cu

modularea vocii pentru a imita personajele, cu marcarea pauzelor de respirație, mimică și
gesturi adecvate situațiilor. Pentru fiecare moment cheie al poveștii, educatoarea va afișa o
planșă (anexa 4) potrivită acestuia, pentru ca preșcolarii să poată vizualiza și percepe
informația într-un mod cât mai complex.

Se va scoate în evidență dorința bradului de a ajunge într-o casă și de a fi împodobit,

contrar avertismentelor primite. Apoi se va accentua sentimentul de fericire nemărginită a
bradului chiar și după ce a ajuns în podul casei.

Pentru a obține performanța activității de educare a limbajului, educatoarea va întreba

copiii, folosindu-se de planșele poveștii, momente cheie din text, în ordine cronologică cât și
personajele principale ale acesteia. Se va pune accent pe mesajul textului, insistându-se și
asupra cuvintelor și expresiilor necunoscute apărute pe parcursul povestirii.

Se fac aprecieri pentru felul în care copiii au reținut „parcursul” bradului din poveste,
modul de comportament și de interacțiune dovedit. Preșcolarii vor ieși din sala de grupă pe
fundalul muzical „Brăduțul”.

6
 ➢ Tranziție: cântecul „Brăduțul” (anexa 5)
VIII. Domeniul Estetic și Creativ- Educație plastică: tehnici de pictură

Copiii vor fi așezați la mese grupați, câte 5-6 copii la o masă. Fiecare grup va folosi o
tehnică diferită de pictură.

• Intuirea materialelor: Preșcolarii sunt rugați să observe și să denumească

materialele primite pentru fiecare echipă.
• Explicarea și demonstrarea modului de lucru: Se explică și se
demonstrează modul de lucru pentru ficare echipă în parte de către educatoare.
Toate echipele vor picta globurile pe planșe identice (anexa 5)
❖ Echipa 1 va picta globurile cu ajutorul degetelor;
❖ Echipa 2 va picta globuri cu ajutorul pensulelor;
❖ Echipa 3 va picta globuri cu ajutorul bureților;
❖ Echipa 4 va picta globuri cu ajutorul bețișoarelor vătuite;
❖ Echipa 5 va picta globuri cu ajutorul dopurilor de plută.
• Exerciții pentru încălzirea musculaturii: se realizează prin diverse
mișcări a mâinilor : morișca, foarfeca, ploaia/ tunetul/ ninsoarea/ apusul/
răsăritul soarelui și prin poezia: „Degetele-mi sunt petale
Se deschid ca și o floare
Când noaptea a și sosit
Puminșorii i-am închis
Și i-am răsucit!”
• Realizarea lucrărilor de către preșcolari: după finalizarea exercițiilor de
încălzire a mâinilor, educatoarea dă semnalul pentru începerea muncii
independente. Aceasta va urmări respectarea normelor igenico-sanitare, a
spațiului de lucru, începerea și finalizarea muncii în același timp de către
întreg colectivul de preșcolari, acordând sprijin individual copiilor pentru
realizarea picturilor în mod optim.
• Analiza lucrărilor: La finalul activității de pictură, fiecare planșă
terminată se va așeza pe dulapul din dreptul grupului din care face parte.
Toate lucrările vor fi așezate pe dulapurile laterale ale grupei, educatoarea
trecând pe la fiecare grupă și făcând aprecieri echipei, timp în care
celelalte echipe își aplaudă colegii.

7
 Preșcolarii se vor îndrepta spre baie, după care se vor orienta spre spațiul special amenajat
pentru activitățile din cadrul ALA2

➢ Tranziție: cântecul „Brăduțul meu” ( anexa 7)

IX. Activități liber alese 2
• Găsește ornamentele!

Copiii se vor așeza în mijlocul grupei, în picioare. În fiecare colț al grupei va exista
câte un ornament specific bradului de Crăciun: globuri, clopoței, beteală, steluțe. La semnalul
educatoarei, copiii indicați vor merge în colțul amintit . De exemplu: „ Toate fetele aleargă
spre globuri!”, băieții rămânând pe loc. Se vor executa diverse variante de mișcare ale acestui
joc.

• Dans în jurul bradului

Fiecare copil din grupă va primi câte un ornament pentru împodobirea bradului, pe
care îl va așeza în brad. La final, copiii se vor învârti în jurul bradului, interpretând colindul
„O, brad frumos” (anexa 8).

X. Încheierea în mod organizat a activității

Brădulețul dansator este tare fericit pentru că a putut împărtăși cu preșcolarii grupei
mijlocii bucuria sa. Acum, drept recompensă le va oferi câte un sticker cu poza lui (anexa 9),
un brad fericit, pentru a le aminti de ziua petrecută împreună. Brăduțul își ia la revedere de la
copii, părăsind sala de grupă pentru a se întoarce în pod, alături de șoricei.

Educatoarea felicită copiii pentru comportamentul și interesul dovedit pentru activitate

dar și pentru modul de lucru avut pe parcursul zilei.

8
Anexe

• Anexa 1- tranziție: cântec „Vine iarna”

Vine iarna, vine iarna, vine iarna acuşi acuşi
Şi pândeşte şi pândeşte iarna pe la uşi Vai!
Ce mă fac? N-am căciulă şi mănuşi
Şi pândeşte şi pândeşte iarna pe la uşi

Las’ c-o rog pe bunicuţa să mi le-mpletească ea

Dar şi-a spart şi ochelarii şi are numai o andrea
Vai! Ce mă fac? N-am căciulă şi mănuşi
Şi pândeşte şi pândeşte iarna pe la uşi

Dar cunosc o bunicuţă ce-mpleteşte pentru toţi

Este super magazinul ce-mbracă mii de nepoţi
Am şi căciulă, cu fular şi cu mănuşi
Şi acum poate să vină iarna pe la uşi

Am şi căciulă, cu fular şi cu mănuşi

Şi acum poate să vină iarna pe la uşi!

• Anexa 2- element integrator: Bradul dansator

• Anexa 3: „Povestea bradului” de H. Ch. Anderson

Creştea într-o pădure un brad tânăr. Creştea într-un loc bun, unde avea aer şi soare mai
mult decât suficient. În jurul lui creşteau tovarăşi mai în vârstă, brazi şi pini. Dar bradul cel
mic era foarte nerăbdător să ajungă mare, şi se grăbea să crească. Nu se gândea la soarele
cald şi aerul proaspăt şi nici nu-l interesau copiii din sat care treceau pe lângă el râzând şi
glumind, plecaţi la cules de fragi şi zmeură. Câteodată veneau cu un coş plin sau cu fragi
înşiraţi pe o trestie, se aşezau în jurul brăduţului şi ziceau:
-Ah.cefrumose!
Dar brăduţul nu voia să audă nimic din ce spuneau.
În anul următor i-a crescut un inel , şi după încă un an, unul şi mai mare; - şi astfel

9
întotdeauna se poate află vârstă unui brad, după numărul inelelor.
- Ah, dacă aş fi la fel de mare că ceilalţi arbori - suspină brăduţul - şi aş putea să-mi
întind ramurile de jur-împrejurul meu şi să zăresc din vârf întreagă lume! Păsările şi-ar face
cuib în ramurile mele şi, când ar suflă vântul, vârful meu s-ar clatină cu multă solemnitate.
Nu se bucură de razele soarelui, nici de păsări, nici de norii roşietici care treceau pe
deasupra lui la răsăritul soarelui şi în amurg.
Când a venit iarnă şi zăpadă albă scânteia în jurul lui, adesea venea în fugă o iepuroaică
şi sarea peste el; oh, ce enervantă era! Dar au trecut două ierni şi, în cea de-a treia, arborele
era atât de mare încât iepurica n-a mai putut decât să alerge în jurul lui. Oh, să creşti, să
creşti, să te faci mare şi să ajungi bătrân este singură bucurie din această lume, se gândea
copacul.
Toamna veneau mereu tăietorii de lemne şi tăiau câţiva dintre arborii cei mai mari. An
după an trecea şi tânărul brad, care deja crescuse mult, începea să tremure ori de câte ori îi
vedea pe tăietori, căci uriaşii, splendizii arbori, cădeau la pământ cu un zgomot îngrozitor. Le
tăiau ramurile şi păreau goi, lungi şi subţiri; de-abia dacă-i mai recunoştea, dar erau încărcaţi
în căruţe şi caii îi scoteau din pădure. Încotro se duceau? Ce destin îi aştepta?
Primăvară, când se întorc rândunelele şi berzele, le-a întrebat bradul:
- Voi ştiţi unde sunt duşi? V-aţi întâlnit cu ei?
Rândunelele nu ştiau nimic, dar braza a rămas pe gânduri, apoi dădu din cap şi spuse:
- Da, cred că da. Am întâlnit multe vapoare când zburăm spre Egipt. Aveau nişte
catarge magnifice; aş zice că erau ei, miroseau a brad. Te rog să primeşti felicitările mele,
căci…se înălţau atât de majestuos!
- Af, dacă aş fi destul de mare că să zbor pe deasupra marii! Cum e marea? Cu ce
seamănă?
- Ei, nu-i uşor de explicat, a spus barza şi şi-a luat zborul.
- Bucură-te de tinereţea ta - i-au spus bradului razele soarelui - bucură-te de statura ta,
de viaţă care este în ţine!
Vântul a sărutat copacul, vărsând câteva lacrimi asupra lui, dar bradul nu auzea.
În apropierea Crăciunului au fost tăiaţi mulţi arbori tineri, care nu erau mai vârstnici
decât bradul nostru, care în continuare nu avea linişte, dorind mereu să plece. Aceşti arbori
tineri, care erau şi cei mai frumoşi, şi îşi păstrau bine ramurile, erau încărcaţi în căruţele trase
de cai şi dispăreau din pădure.
- Unde vor ajunge? - se întreba bradul -. Nu sunt mai mari decât mine, doar unul e mai

10
mic. De ce îşi păstrează toate ramurile? Unde îi duc?
- Noi ştim noi ştim! - piuiră vrăbiile -. Ne-am uitat prin ferestre, acolo, în oraş. Noi
ştim unde îi duc! Oh! îi aşteaptă o splendoare şi o glorie mai mari decât ţi-ai putea imagina.
Am privit prin ferestre şi am văzut că îi pun în centrul unor saloane confortabile şi îi
împodobesc cu lucruri de mare preţ, mere aurii, brioşe cu miere, jucării şi sute de lumini.
- Şi apoi? - întreba bradul, tremurând cu toate ramurile -. Şi apoi? Ce se întâmplă apoi?
- N-am mai văzut, dar era minunat.
- Oare mă vor lua şi pe mine pe acest drum al strălucirii? - se bucură copacul - E mai
bine chiar decât să traversezi marea! Sunt atât de bucuros că vine Crăciunul. Acum sunt la fel
de înalt că cei care s-au dus anul trecut. Oh, dacă aş fi şi eu în căruţă! Dacă aş fi deja în
confortabilul salon, înconjurat de atâta strălucire şi onoare! Şi apoi? Da, trebuie să am ceva şi
mai bun, ceva mai frumos, căci dacă nu… De ce mi-ar trebui toate podoabele astea? Trebuie
să se întâmple ceva mai important, mai frumos. Dar ce? Oh, cât mi-o doresc! Cu câtă
nerandare am aşteptat! Nici eu-însumi nu-mi dau seama ce mi se întâmplă.
- Bucură-te - au spus aerul şi soarele - Profită de tinereţea ta în aer liber!
Dar nu se bucură de nimic; creştea şi creştea, şi iarnă şi vara rămânea verde, verde-
închis. Văzându-l, oamenii spuneau:
- Ce copac frumos!
Şi de Crăciun, el a fost primul pe care l-au tăiat. Toporul s-a înfipt adânc în lemn.
Copacul a căzut la pământ cu un geamăt. A simţit o durere, o stare de leşin, şi n-a mai avut
gânduri fericite. A simţit durerea de a fi smuls din căminul sau, din locul în care crescuse.
Ştia că niciodată nu-şi va revedea tovarăşii iubiţi, nici micuţii arbuşti şi florile care creşteau în
jurul sau, şi poate nici măcar păsările. Călătoria nu avea nimic plăcut.
Ajuns la destinaţie, a fost descărcat în curte, împreună cu ceilalţi arbori, şi a auzit un bărbat
spunând:
- Este superb! Îl luăm pe asta.
Apoi au venit nişte servitori în uniforme şi au dus bradul într-un salon frumos. Pe toţi pereţii
erau agitate portrete, şi lângă marea sobă de porţelan erau nişte vase chinezeşti cu capace
sculptate în formă de lei. Erau acolo balansoare, canapele imbricate în mătase, cărţi scumpe,
cu ilustraţii pe foiţa de aur şi jucării scumpe, de sute de coroane - cel puţin, după cum
spuneau copiii -.Şi arborele a fost pus într-o cutie mare plină cu nisip; dar nimeni nu putea să
vadă că era doar o cutie, pentru că era învelită cu o pânză verde şi aşezată pe un imens covor
persan. Cum tremură copacul! Ce urmă să se întâmple? Atât servitorii, cât şi domnişoarele

11
din casă au venit să-l împodobească. I-au atârnat de ramuri nişte plase mici, făcute din hârtie
colorată; fiecare plasuta era plină cu caramele; mere şi nuci aurite atârnau că şi cum ar fi
crescut acolo şi peste 100 de lumânărele roşii, albastre şi albe au fost fixate pe ramuri. Păpuşi
care păreau vii - arborele nu mai văzuse niciodată ceva asemănător - atârnau de ramuri, şi
chiar în vârf i-a fost pusă o stea mare de hârtie aurită. Totul era xtraordinar.
- Noaptea asta! - spuneau toţi - Noaptea asta va fi plină de strălucire!
“Oh - s-a gândit arborele - ce bine-ar fi să fie deja noapte şi toate luminile să fie aprinse
şi să strălucească! Şi ce s eva întâmplă? Vor veni copacii din pădure să mă vadă? Vor veni în
zbor vrăbiile la fereastră? Voi prinde rădăcini aici şi voi continuă să trăiesc aşa împodobit şi
iarnă şi vara?”
Erau multe pe care nu le ştia, nu vi se pare? Şi îl durea scoarţă din cauza neliniştii, şi durerea
de scoarţă pentru un copac este că durerea de cap pentru noi.
În cele din urmă au aprins lumânările. Câtă strălucire, câtă splendoare! Arborele
tremură din toate ramurile, mai ales că una dine ele i-a luat foc de la o lumânare. Of, ce tare
durea!
- Dumnezeule! strigară domnişoarele şi o stinseră repede.
Atunci arborele n-a mai îndrăznit să mişte nici măcar un ac. Oh, era oribil! Îi era atât de
frică s anu piardă ceva din orbitoarea lui frumuseţe; era ameţit de atâta strălucire
şi…deodată uşa salonului s-a deschis larg şi o grămadă de copii au năvălit spre el că şi cum ar
fi vrut să-l răstoarne. Adulţii veneau foarte serioşi, în spatele copiilor; cei mici s-au liniştit un
moment, dar imediat a reînceput vacarmul. Au dansat în jurul arborelui şi au desfăcut cadou
după cadou.
“Oare ce fac? - s-a gândit arborele _ Ce o să se întâmple?” Şi lumânările au scăzut,
aproape ajungând la ramuri sic and s-au consumat, le-au stins, şi atunci copiilor li s-a dat voie
să scoată podoabele din pom. Ah, s-au repezit la el de aproape i-au rupt toate crengile; dacă
n-ar fi avut vârful fixat de tavan, l-ar fi răsturnat.
Copiii au ţopăit în jurul lui cu dulciurile şi jucăriile pe care reuşiseră să pună mâna. Nimănui
nu-i mai pasă de arbore, cu excepţia bătrânei doici, care continuă să verifice cu privirea
printre ramuri, să vadă dacă nu fusese uitată vreo smochină sau vreun măr.
- O poveste, o poveste - strigară copiii, împingând un omuleţ obez înspre arbore. S-a
aşezat sub el.
- Că şi cum am fi în pădure - zise -: arborele ştia că îi va face plăcere să-l asculte. Dar
voi spune doar o poveste. Vreţi să auziţi povestea lui Ivede-Avede, sau cea a lui Terron

12
Coscorron, care a căzut pe scară dar s-a suit pe tron şi s-a căsătorit cu prinţesă?
- Ivede-Avede! - strigară unii - Terron Coscorron! - strigară alţii. Totul era o hărmălaie
îngrozitoare; doar bradul rămânea tăcut şi se gândea:
“Oare va trebui să intervin? Va trebui să fac ceva?”
Dar este limpede că intervenise şi făcuse tot ce trebuia să facă.
Şi omul cel grăsuţ a spus povestea lui Terron Coscorron, care a căzut pe scară dar,
totuşi, a ocupat tronul şi s-a căsătorit cu prinţesă. Şi copiii au aplaudat şi au strigat:
- Povesteşte, povesteşte! - pentru că vroiau să asculte şi povestea lui Ivede-Avede, dar
au trebuit să se mulţumească doar cu cea a lui Terron Coscorron.
Arborele rămânea în continuare foarte liniştit şi gânditor: niciodată păsările din pădure nu
povestiseră ceva asemănător.
“Terron Coscorron a căzut pe scară şi totuşi s-a căsătorit cu prinţesă. Da, da, aşa merg
lucrurile în lume! - s-a gândit bradul, convins că era adevărat ceea ce povestise acel domn
atât de fin - Doamne-ajută, cine ştie, poate cad şi eu de pe scară şi mă căsătoresc cu o
prinţesă”, şi s-a bucurat la gândul că în ziua următoare va fi acoperit cu lumânări şi jucării şi
fructe aurite.
“Mâine n-o să-mi fie frică! - s-a gândit - O să mă bucur pe deplin de toată splendoarea
mea! Mâine o să ascult din nou povestea lui Terron Coscorron şi poate şi pe cea a lui Ivede-
Avede” şi arborele a rămas în continuare tăcut şi gânditor toată noaptea.
De dimineaţă au intrat un servitor şi o servitoare.
“Acum -s-a gândit arborele- vor începe din nou să mă împodobească” dar l-au scos din
salon şi, urcându-l pe scări, l-au pus în pod şi l-au lăsat acolo, într-un colţ întunecos, unde nu
ajungea lumina.
“Ce să fie asta? -s-a gândit arborele- Ce va trebui să fac aici? Ce va trebui să ascult?”
Şi a rămas sprijinit de perete şi s-a gândit , şi s-a gândit. Şi a trecut mult timp, zile şi nopţi.
Nu urcă nimeni la el şi când, în cele din urmă, a apărut cineva, a fost doar că să pună nişte
cutii mari într-un colţ. Arborele era destul de bine ascuns, s-ar fi putut spune că fusese
complet uitat.
“Acum e iarnă! -s-a gândit Arborele- Pământul e îngheţat şi acoperit de zăpadă,
oamenii nu mă pot sădi; deci trebuie să stau aici aşteptând primăvară. Bine gândit! Ce
inteligenţi sunt oamenii! Dacă n-ar fi însă atât de întuneric şi n-aş fi atât de singur. Nici măcar
un iepuraş nu trece. Era atât de plăcut acolo, în pădure, când era zăpadă şi treceau iepurii
ţopăind. Da, chiar când sarea peste mine, deşi atunci nu-mi plăcea. Singurătatea asta e

13
insuportabilă!”
-Pi, pi!- spuse chiar atunci un şoricel, urmat imediat de un altul. Mirosiră bradul şi
alergară printre ramurile lui.
- E un frig cumplit! -exclamă şoricelul-.Dacă ar fi mai cald, ar fi chiar foarte bine aici.
Nu-i aşa, bătrâne brad?
- Nu sunt bătrân! - spuse bradul - Sunt mulţi care sunt mai bătrâni că mine!
- De unde vii? - întrebară şoriceii -. Şi ce ştii? (erau teribil de curioşi). Vorbeşte-ne
despre locul cel mai frumos de pe pământ. Ai fost acolo? Ai fost în cămară, unde există
brânzeturi şi şuncile atârnă sub tavan, unde se dansează peste lumânări de seu şi unde intri
slab şi ieşi gras, gras?
- Nu ştiu nimic despre asta - spuse bradul - dar cunosc pădurea, unde străluceşte
soarele şi cânta păsările. Şi a început să le povestească despre tinereţea lui. Şoriceii nu
auziseră niciodată ceva asemănător. Au ascultat cu gură căscată de uimire şi au spus:
- Oh, câte ai văzut! Ce noroc ai avut!
- Eu? - spuse bradul, şi începu să se gândească la ceea ce le povestise - Da, la urmă
urmelor, au fost vremuri foarte plăcute şi distractive. Şi le poveşti ce s-a întâmplat în noaptea
de Crăciun, când fusese împodobit cu lumânări şi dulciuri.
- Oh, spuseră şoriceii - Ce noroc ai avut, bătrâne brad!
- Eu nu sunt bătrân! - a exclamat arborele - Va spun că, în iarnă în care am fost adus
aici din pădure, eram în plină tinereţe, de-abia mă oprisem din creştere.
- Ce frumos povesteşti! - au spus şoriceii.
Şi în noaptea următoare au venit însoţiţi de încă patru şoricei, că să asculte arborele
spunându-şi povestea şi, pe măsură ce povestea, îşi amintea totul şi se gândea:
“În ciuda a tot ce s-a întâmplat, au fost vremuri frumoase, care vor reveni. Terron
Coscorron a căzut de pe scară şi, cu toate astea, a devenit rege şi s-a căsătorit cu prinţesă.
Poate şi eu mă voi căsători tot cu o prinţesă”
Şi atunci şi-a amintit despre un mesteacăn graţios care creştea în pădure şi care, pentru
brad, era o adevărată prinţesă.
- Cine e Terron Coscorron? - întrebară şoriceii.
Şi atunci bradul le-a spus toată povestea. Şi-o amintea cuvânt cu cuvânt, şi şoriceii s-au
distrat atât de tare încât au sărit aproape până în vârful arborelui.
Noaptea următoare au venit şi mai mulţi şoareci şi duminică s-au adăugat şi două
soricute. Dar au spus că povestea nu era deloc amuzantă şi şoriceii, auzind asta, s-au întristat,

14
şi atunci s-au gândit şi ei că nu era cine ştie ce poveste.
- Şi asta-i singură poveste pe care o ştii?- întrebară soricutele.
- Doar asta - a răspuns arborele -. Am auzit-o povestită în cea mai fericită noapte a
mea, dar pe atunci nu-mi dădeam seama cât de fericit eram.
- E o poveste foarte urâtă! Nu ştii nici o poveste despre slănină şi lumânări de seu?
Nici o poveste despre cămări?
- Nu! - a răspuns arborele.
- Atunci mulţumim - au răspuns soricutele şi s-au întors în casă.
Până la urmă nici şoriceii n-au mai venit, şi arborele a început să ofteze şi să suspine:
- Ce plăcut era să-i văd pe şoricei aia răutăcioşi aşezaţi în jurul meu, ascultăndu-mi
povestea. Acum şi ei s-au dus! Nu-i nimic, osa mă distrez din nou când voi reîncepe să ies.
Dar oare când avea să reînceapă să iasă?
Şi aşa s-a întâmplat că, într-o dimineaţă au apărut oamenii din nou în pod. Au dat
deoparte lăzile şi cutiile şi au scos arborele; l-au tarat pe podea fără să-i dea prea multă
atenţie, dar repede un servitor l-a împins pe scări, unde era lumina.
“Acum începe din nou viaţă!” s-a gândit copacul. A simţit aerul curat, primele raze de
soare, şi atunci a văzut că ajunsese în curte. Totul s-a petrecut atât de repede încât arborele a
uitat să se privească, atât era de ocupat să se uite în jur. Curtea dădea într-o grădina unde totul
înflorea. Trandafirii proaspeţi şi înmiresmaţi atârnau peste balustradă, teii erau în floare, şi
rândunelele zburau şi spuneau: “chuit, chuit, chuit, a venit soţul meu!”, dar nu se refereau la
brad.
- Acum o să trăiesc!- a strigat plin de bucurie, întinzându-şi ramurile.
Vai, erau toate uscate şi galbene. Căzuse într-un colţ, între buruieni şi urzici. Încă mai
avea în vârf steaua de hârtie aurită, care strălucea în soarele orbitor.
În curte se jucau câţiva copii veseli, care dansaseră în jurul bradului în noaptea de
Crăciun. Unul dintre ei se repezi şi-i smulse steaua de aur.
- Uite ce a mai rămas din pomul asta bătrân şi urat de la Crăciun! -spuse, călcând pe
ramurile care au scârţâit sub cizmele lui.
- Şi arborele a privit toată splendoarea florilor şi prospeţimea grădinii, apoi s-a privit
pe el şi s-a gândit că mai bine n-ar mai fi ieşit din ungherul sau întunecos din pod. Şi-a
amintit tinereţea să în pădure, veselă noapte de Crăciun şi şoriceii care , cu atât bucurie,
ascultaseră povestea lui Terron Coscorron.

15
• Anexa 4- imagini aferente conținutui poveștii

16
17
• Anexa 5- Tranziție: cântec „Brăduțul”
Un braduț mititel,astazi am primit
L-am privit și apoi l-am împodobit
Globuri mici și mai mari
Pe crenguța am pus
Lumânări, jucării și o steluță sus

Braduțule, prietene
Tu înveselești sărbătorile
Cetina ta, strălucirea ta
Când le privesc, îmi tresare inima.

Tu din munți ai venit și te-aș întreba:

-Nu cumva iți este dor de pădurea ta?
Dar nu ești singurel și eu iți șoptesc.
Ești prietenul meu și eu te iubesc

Braduțule, prietene
Tu înveselești sărbătorile
Cetina ta, strălucirea ta
Când le privesc, îmi râde inima.

18
Anexa 6- planșa brad pentru pictură

19
• Anexa 7- tranziție: cântec „Brăduțul meu”
Globuri mici, Bombonici dulci și nişte nuci...
Brăduţ drăguţ, Te gătesc și-ţi spun:
Pentru mine, un cadou

Să-i ceri lui Moş Crăciun!

Mere şi jucării de pluş îţi pun acuş’...

Brăduţ drăguţ,
Te gătesc și-ţi spun:
Pentru mine, un cadou
Să-i ceri lui Moş Crăciun!
Pentru mine, un cadou
Să-i ceri lui Moş Crăciun!

• Anexa 8: „O, brad frumos”

O, brad frumos, o brad frumos,
Cu cetina tot verde
Tu ești copacul credincios,
Ce frunza nu și-o pierde,
O, brad frumos, o brad frumos,
Cu cetina tot verde

O, brad frumos, o brad frumos,

Verdeața ta îmi place
Oricând o văd sunt bucuros
Și vesel ea ma face.
O, brad frumos, o brad frumos,
Verdeața ta îmi place

O, brad frumos, o brad frumos,

Cu frunza neschimbată
Mă mângâi și ma faci voios
Și mă-ntărești îndată
O, brad frumos, o brad frumos,
Cu frunza neschimbată

• Anexa 9 – sticker autocolant

20