Ministerul Educatiei al Republicii Moldova

Universitatea de Stat din Tiraspol

Facultatea Filologie

Catedra Limba şi literatura română

Lucru individual la
Istoria limbii române literare

Tema: “Ioan Budai- Deleanu .”

A elaborat: Chira ,Eugenia , studenta anului IV, gr.402B

A verificat: Chiper, Grigore

Chişinău,2020
 Cuprins

1. Date bibliografice
2. Aportul la dezvoltarea şi istoria limbii române
3. Principalele lucrări ale lui Ioan Budai –Deleanu
4. Concluzie
5. Bibliografie
 Date bibliografice

Ioan Budai-Deleanu a trăit între anii c.1763-1820 şi a fost un scriitor de factură clasică,
istoric şi iluminist român, reprezentant al Şcolii Ardelene alături de Gheorghe Şincai, Samuil
Micu, Petru Maior, Ioan Piuaru-Molnar etc. Personalitatea culturală bine conturată, de o
deosebită semnificaţie într-o vreme în care literatura noastră cultă nu era decât la începuturile
sale, Ioan Budai - Deleanu este nu numai cel mai de seamă literat al Şcolii Ardelene, ci şi unul
dintre reprezentanţii de prestigiu al literaturii române, opera sa literară marcând o izbândă
artistică reală, ce depăşeşte operele contemporanilor. Prin ideile sale îndrăzneţe relativ la
rezolvarea problemelor sociale, Ioan Budai-Deleanu depăşeşte crezul Şcolii Ardelene. Cei trei
mari reprezentanţi, cărturari şi distinşi iluminişti - Samuel Micu, Petru Maior şi Gheorghe Şincai,
de formaţie şi mentalitate teologică, nu au convingerile radicale ale autorului ŢIGANIADEI
(opera de bază a lui Ioan Budai - Deleanu) în ceea ce priveşte credinţa, organizarea religioasă sau
statală, precum şi relaţiile sociale.

Ioan Budai - Deleanu, deşi şi el de formaţie teologică, a fost totuşi o conştiinţă luminată,
însufleţită de idei şi convingeri extrem de înaintate şi curajoase pe care le-a expus în imagini
literare nu lipsite de relief şi forţă artistică impresionantă. Ioan Budai - Deleanu s-a născut în
satul Cigmău din ţinutul Hunedoarei, aproape de Orăştie ,probabil la 1760 (nu mai devreme dar
nici după 1763). Este primul din cei 10 (zece) copii ai preotului Solomon Budai, adept statornic
al unirii biserici strămoşeşti cu biserica Romei. Viaţa autorului Ţiganiadei, acoperă răstimpul
unei epoci brăzdate de agitaţii sociale, răscoale şi revoluţii. Această epocă în care au izbucnit
nemulţumirile sociale dar şi naţionale, iar valul răzmeriţelor ameninţa rânduielile existenţei
feudale, au impus interesul deosebit pentru atitudinea cutezătoare, acţiunea demnă şi faptul
istoric îşi va impune sigiliul şi asupra activităţii literar scriitoriceşti a lui Ioan Budai-Deleanu.
 Aportul la dezvoltarea şi istoria limbii române

Ion Budai-Deleanu  ocupă un loc de seamă în galeria personalităţilor complexe ale secolului
al XIX-lea din cultura românească. A fost preocupat de crearea unei limbi literare moderne, care
să aibă la bază limba scrierilor bisericeşti, fiind în acest fel precursorul lui Ion Heliade
Rădulescu. Propunea reforma ortografiei limbii române prin adoptarea alfabetului latin,
ordonarea după reguli gramaticale şi fixarea unor norme precise pentru limba scrisă. Mai
recomanda o selecţie riguroasă a termenilor, prin acceptarea celor cu o largă circulaţie
internaţională, şi eliminarea regionalismelor. Cerea înlocuirea termenilor de origine maghiară,
turcă, slavă, greacă, albaneză cu sinonime latineşti, dacă sunt, în general, cunoscute,
îndepărtându-se, astfel, de purismul exagerat al reprezentanţilor Şcolii Ardelene. Ion Budai
Deleanu a susţinut, înaintea lui Petru Maior, că limba română este continuatoarea latinei
populare vorbite în Dacia, subliniind rolul substratului autohton în formarea unei limbi noi.
A luat, de timpuriu, contact cu ideile înaintate ale filozofiei luminilor, cunoscându-i, la Viena, pe
Micu, Şincai şi Maior, însuşindu-şi o solidă cultură umanistă. Scrierile sale, cuprinse în peste 20
de volume, rămase, din păcate, aproape toate în manuscris, tratează domenii dintre cele mai
diverse, de la drept, pedagogie, istorie, până la etnografie, lingvistică, literatură. Era stăpânit în
permanenţă de rigoarea normei literare, susţinea introducerea ortografiei latine, singura în
măsură să permită scrierea corectă a limbii noastre.
Ion Budai Deleanu a încercat să demonstreze originea noastră romană cu argumente de ordin
lingvistic. Astfel, în Prefaţa la Fundamenta grammatices linguae romaenicae (1812) şi în
capitolul al III-lea din Introducerea la Lexicon (1818), el considera limba română continuatoarea
latinei populare vorbite în Dacia, ca şi Petru Maior (S. Micu şi Gh. Şincai considerau că româna
are la bază latina clasică). A fost primul lingvist ardelean care a recunoscut direct influenţa traco-
dacei asupra latinei, situând la originea limbii române o comunitate de limbă traco-romană.
Vorbind despre dialectul traco-roman ca şi despre amestecul limbii latine cu celelalte limbi
locale, I. B. Deleanu lăsa impresia că vede în română şi în celelalte limbi romanice formaţiuni
hibride, şi nu continuarea unora dintre cele două limbi ajunse în contact.
În Introducere la Lexicon, scrisă probabil între 1815-1818, se arată interesat de limba
contemporană, ocupându-se numai de dialectul dacoromân (considera că limba română are două
dialecte principale: dacic şi tracic). Alături de Paul Iorgovici, este singurul reprezentant al Şcolii
Ardelene care afirmă direct lipsa unor deosebiri între cuvintele de origine latină şi cele „străine”,
chiar dacă se referă numai la cele mai importante.
Rămâne în cultura română cel dintâi învăţat care s-a ocupat, pe larg, de influenţa slavă,
considerând că aproape 240 de cuvinte din limba noastră au această origine. Este primul
cercetător care se opreşte şi asupra influenţei limbilor germanice asupra limbii române. A
examinat faptele actuale de limbă din punct de vedere istoric, demonstrând latinitatea
vocabularului românesc.

Principalele lucrări ale lui Ioan Budai –Deleanu

Opera lingvistică a lui Ion Budai Deleanu, de peste 40 de ani, încearcă să ne demonstreze
latinitatea limbii române; la nivelul structurii ei fonetice, morfologice şi lexicale, eladuce
contribuţii originale, rezumându-şi preocupările la problemele limbii române Activitatea sa
lingvistică este vastă, devenind preocuparea majoră a existenţei lui I. B. Deleanu, chiar dacă s-a
rezumat la cercetarea istorică şi descriptivă a limbii române. Din păcate, nu a reuşit să finalizeze
decât trei mari lucrări: un dicţionar român-german şi două gramatici ale limbii române,
rămânându-i neterminate multe studii istorice, scrisori, în care problemele referitoare la limba
română s-au bucurat de o deosebită atenţie.
El a scris operele literare „Trei Viteji” –  poem satiric – şi „Țiganiada” sau „Tabăra
țiganilor” – una din cele mai cunoscute opere ale sale, realizată în două versiuni: prima în anul
1800 – mai stufoasă și cu o acțiune mai complicată -, iar cea de-a doua versiune, în anul 1812,
mai echilibrată și mai artistică. Opera aparține genului epic în versuri, fiind o epopee eroi-
comică, singura epopee românească terminată, care are ca temă lumea pe dos, parodierea ordinii
universale.
Dintre lucrările sale lingvistice menţionăm „Temeiurile gramaticii românești”, „Dascălul
românesc pentru temeiurile gramaticii românești”, „Teoria ortografiei românești cu litere
latinești”, „Fundamenta grammatices linguae romanicae seu ita dictae valachicae” şi „Lexicon
românesc-nemțesc și nemțesc-românesc” (1812).

Budai – Deleanu a scris şi un manual de pedagogie – „Carte trebuincioasă pentru dascălii

școalelor de jos” (1786) – dar şi scrieri istorice precum „De originibus populorum
Transylvaniae”, „De unione trium nationum Transylvaniae”, „Kurzgefasste Bemerkungen über
Bukovina” (publicată, în traducere românească, cu titlul „Scurte observații asupra Bucovinei”),
„Hungaros ita describerem” şi „Hungari vi armorum Transylvaniam non occuparunt”.
 Concluzie

Ioan Budai - Deleanu a lăsat moştenire şi multe scrisori lingvistice, studii de gramatică,
teorii ale ortografiei româneşti şi mai multe dicţionare proiectate în 10 (zece) volume pentru
limba română şi limbile latină, greacă, italiană, franceză şi germană. Lucrările istorice, redactate
exclusiv în limba latină şi rămase toate în manuscris, arată dorinţa autorului, realizată doar
parţial, de a alcătui o vastă operă consacrată originii popoarelor din Transilvania. Ioan Budai -
Deleanu, deşi şi el de formaţie teologică, a fost totuşi o conştiinţă luminată, însufleţită de idei şi
convingeri extrem de înaintate şi curajoase pe care le-a expus în imagini literare nu lipsite de
relief şi forţă artistică impresionantă.
 Bibliografie

1. http://www.dacoromania-alba.ro/nr64/ioan_budai.htm
2. https://ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_Budai-Deleanu
3. http://www.rador.ro/2020/01/06/portret-ioan-budai-deleanu-reprezentant-de-marca-al-
scolii-ardelene-apologet-al-unitatii-noastre-nationale/
4.