2.3.

Proiectarea didactică

PROIECTAREA ACTIVITĂŢII DIDACTICE = “ansamblul de procese şi operaţii deliberative

de anticipare a acesteia, de fixare mentală a paşilor ce vor fi parcurşi în realizarea instrucţiei şi
educaţiei şi a relaţiilor dintre aceştia, la nivel macro (respectiv la nivelul general al procesului de
învăţământ) şi micro (la nivelul specific / intermediar - al unităţilor de învăţare / capitolelor /
temelor şi operaţional - al activităţilor didactice concrete”

Caracteristici :

 este un instrument de strategie educaţională, de orientare generală;

 asigură conceperea strategiei generale de realizare a finalităţilor educaţionale ale unei
perioade de timp mai mare (1-2 ani, un ciclu şcolar);
 permite realizarea unor diagnoze şi anticiparea unor direcţii de acţiune viitoare;
 anticipă schimbări în evoluţia personalităţii elevilor.

În proiectarea activităţii didactice semnificativă este conexiunea elementelor componente de

bază: obiective, conţinut, strategie, evaluare. Potrivit corelaţiei acestor elemente, rezultă
nivelurile de proiectare şi variante strategice cu un grad progresiv de detaliere: de la planificarea
anuală la proiectarea lecţiei. Calitatea proiectării depinde de formarea, maturizarea și
perfecţionarea competenţelor profesorului.

Astfel, proiectarea corespunde căutarii/găsirii răspunsurilor la întrebări de bază:

 ce se urmăreşte?, cu ce resurse?, în ce condiţii?, ce se vehiculează?, cum se realizează?,

cine participă?, în cât timp?, cum se vor cunoaşte rezultatele?, ce consecinţe rezultă
pentru ameliorarea şi continuarea acţiunii?

Pentru a transfera curriculumul oficial în învățare efectivă la nivelul unui grup concret de elevi
este necesară o proiectare didactică atentă care să găsească acele contexte potrivite prin care
rezultatele învățării listate în programe să devină reale în cazul fiecărui copil.

Argumente :

 Noul curriculum nu poate fi aplicat în absenţa proiectării

 Proiectarea trebuie privită ca necesitate şi nu ca o coerciţie.
 Proiectarea se realizează prin efortul de gândire al fiecăruia – este un act personalizat.
 Contează esenţa proiectării (“gândirea” actului didactic) nu formatul ei (rubricatura).
 Proiectarea se realizează pe baza cerinţelor programei nu după manual (care rămâne cea
mai importantă resursă a demersului, totuşi doar o resursă).
 Proiectarea este un proces care trebuie privit cu flexibilitate din perspectiva eficienţei şi a
feed-back-ului.

PROF. NIDELEA CORNELIA