Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1
33. PRIMUL AJUTOR ÎN CAZ DE INTOXICATIE ETANOLICA....................................................................70
34. PRIMUL AJUTOR ÎN CAZ DE INTOXICATIE CU CIUPERCI..................................................................71
35 TRAUMATISMUL ABDOMINAL ÎNCHIS/DESCHIS..............................................................................72
36. PRIMUL AJUTOR ÎN CRIZA HIPOGLICEMICĂ....................................................................................72
37. PRIMUL AJUTOR ÎN CAZ DE INTOXICATIE CU MONOXID DE CARBON.............................................74
38. PRIMUL AJUTOR - TOXIINFECTIE ALIMENTARA.............................................................................75
39. PRIMUL AJUTOR - INTOXICAȚIA CU BARBITURICE.........................................................................76
40. PRIMUL AJUTOR ÎN CAZ DE LUXAȚIE TIBIO-TARSIANĂ...................................................................77
41. PRIMUL AJUTOR ÎN CAZ DE LUXAȚIE SCAPULO-HUMERALĂ...........................................................79
42.PRIMUL AJUTOR IN CAZ DE FRACTURI HUMERUS...........................................................................80
43. PRIMUL AJUTOR ÎN CONVULSII LA COPIL.......................................................................................81
44. SOCUL ANAFILACTIC.......................................................................................................................83
45. ŞOCUL HEMORAGIC.......................................................................................................................84
46. CONDUITA DE URGENȚĂ ÎN ȘOCUL TRAUMATIC............................................................................87
47- 48 - 52 -53 Îngrijirea unei plăgi - pansamente şi bandaje gamba, frunte, palma, antebrat............90
49. PRIMUL AJUTOR ÎN CAZ DE lipotimie (lesin)...................................................................................95
54. Etapele de efectuare a spălăturii gastrice.......................................................................................97
55. INFARCTUL MIOCARDIC ACUT......................................................................................................100
56. PRIMUL AJUTOR ÎN CRIZA DE ASTM BRONȘIC..............................................................................101
57. PRIMUL AJUTOR ÎN COLICA RENALĂ.............................................................................................103
58. COLICA BILIARĂ............................................................................................................................104
59. TEHNICI SPECIFICE DE PRIM AJUTOR ACORDATE NOU-NASCUTULUI...........................................105
60. Principalele substanţe antiseptice folosite în îngrijirea plăgilor şi rolul lor în practica medicală. .107
61. PREGATIREA PREOPERATORIE SI INGRIJIREA POSTOPERATORIE..................................................109
Pozitia laterala de siguranta...............................................................................................................112
EVALUAREA PRIMARĂ a pacientului..................................................................................................113
Asepsia si antisepsia...........................................................................................................................115
PLANURI INGRIJIRE.............................................................................................................................118
62. PNEUMONIA.................................................................................................................................118
63. ANGINA PECTORALA.....................................................................................................................118
64. INSUFICIENTA CARDIACA..............................................................................................................120
65. HIPERTENSIUNE ARTERIALA.........................................................................................................121
66. INFARCT MIOCARDIC ACUT..........................................................................................................121
66. GRIPA............................................................................................................................................122
2
67. BPOC BRONHOPNEUMOPATIA CRONICA OBSTRUCTIVA..............................................................123
69. INSUFICIENTA RESPIRATORIE ACUTA...........................................................................................124
70. DIABET..........................................................................................................................................125
71. ACCIDENT VASCULAR CEREBRAL..................................................................................................127
72. ARSURI DE GRADUL II...................................................................................................................127
73. INTOXICATIE CU CIUPERCI............................................................................................................127
74. HEMORAGIE DIGESTIVA SUPERIOARA..........................................................................................127
75. CRIZA DE ASTM BRONSIC..............................................................................................................127
76. COLICA BILIARA............................................................................................................................127
85. COLECISTITA ACUTA.....................................................................................................................128
116. ATRIBUTIILE ASISTENTEI MEDICALE IN PREGATIREA GRAVIDEI PENTRU NASTERE....................130
3
1. Etapele de efectuare ale spalaturii auriculare
4
înclinat spre tăviţă
-asistenta se spală pe mâini
-verifică temperatura lichidului de spălătura (37° C) şi încarcă
seringa Guyon
-cere pacientului să deschidă gura (conductul se lărgeşte şi
conţinutul patologic se îndepărtează mai uşor)
-trage pavilionul urechii în sus şi înapoi cu mâna stângă, iar cu
dreapta injectează lichidul de spălătură spre peretele postero--
Tehnica superior şi aşteaptă evacuarea
-operaţia se repetă la nevoie
-se usucă conductul auditiv extern
- medicul controlează rezultatul spălăturii prin otoscopie
-se introduce un tampon de vată în conduct
-se aşează pacientul în decubit dorsal 1/2-1 oră
-se examinează lichidul de spălătură
Accidente vărsături,
ameţeli,
lipotimie,
dureri,
5
• febră de etiologie neprecizata
• septicemie
• endocardita
• boli transmisibile specifice: febra tifoida, bruceloasa, pesta, etc.
• bacteriemie ocazionala cauzata de: plagi septice, abcese, infectii biliare, flegmoane,
pneumonie, meningită, otită, furuncule etc.
Tehnica
- Pentru a evita eventuale incidente/accidente este necesar respectarea urmatoarelor indicatii:
- Dupa verificarea indicatiei medicale pentru recoltarea hemoculturii si a identitatii
pacientului, cadrul medical care va efectua recoltarea se va spala pe maini, va pregati
materialele necesare, va imbraca manusile de protectie,
- Pacientul va fi informat pentru o buna cooperare
- Antiseptizarea tegumentelor cu Betadina (sau Cloramina)
- Prin punctie venoasa periferica se vor recolta 20 ml de sange
- La sfarsitul manevrei se va face antiseptizarea locului de punctie si hemostaza locala
(compresiunea locului de electie).
- Dupa recoltare se va introduce sangele venos in flacoanele de hemocultura respectand
etapele :
- Este necesar sa se schimbe acul de recoltare cu unul steril la fiecare manipulare pentru a
preveni contaminarea
- Capacul flaconului cu mediu de cultura se dezinfecteaza cu betadina inainte de introducerea
celor 10 ml sange venos.
- Pentru omogenizarea probei, flaconul se va roti usor,
- Evidenta instrumentarului si a materialelor folosite,
- Cadrul medical dezbraca manusile folosite, se spala pe maini si le va usca
- Probele biologice recoltate se vor eticheta corespunzator si vor fi trimise la laboratorul de
microbiologie, iar in buletinul care insoteste aceste probe se vor preciza datele generale ale
6
pacientului, diagnosticul medical prezumptiv, zona de electie a punctiei, temperatura cutanata
in momentul recoltariii, antibioticoterapia (medicamentul, doza si durata tratamentului),
medicul curant al pacientului si asistentul medical care a efectuat recoltarea.
- Dupa recoltare. hemoculturile vor fi trimise la laborator, flacoanele sunt insamantate si
pastrate la 36.5 - 37 grade Celsius.
Semne de probabilitate
• Durerea
• Deformarea regiunii
• Impotenţa funcţională
• Scurtarea membrului
• Vânătaia - echimoza
Semne sigure
Semnele de certitudine, daca este identificat macar unul dintre ele, pun diagnosticul sigur de
fractura.
1. Mobilitatea anormala
2. Netransmiterea miscarii cand se incearca ridicarea membrului presupus fracturat de capatul
sau proximal (de dincoace de fractura).
3. Intreruperea clara a continuitatii osului - se poate determina palpand marginea osului. La un
moment dat se poate sesiza discontinuitatea si la nivelul pielii se poate remarca chiar o mica
depresiune.
7
4. Crepitatiile osoase – zgomote specifice (ca sunet, asemanatoare zgomotului produs la
calcarea pe zapada inghetata) care apar la palparea fracturii si care sunt cauzate de frecarea
intre ele a capetelor fracturate.
5. Evidentierea sub piele sau chiar prin piele (in cazul fracturilor deschise) a unuia sau a celor
doua capete fracturate.
6. Modificarile radiologice, care permit aprecierea clara a fracturii si a detaliilor acesteia.
PRIMUL AJUTOR ÎN CAZ DE FRACTURI
• Scop: Prevenirea complicaţiilor şi leziunilor ulterioare şi să diminueze durerea şi umflarea
zonei
Reguli generale:
CE NU TREBUIE FĂCUT !?!
• Nu se acţionează brutal
• Nu se impun victimei mişcări inutile
• Nu se face reducerea fracturii
• Nu se ridică victima în picioare
• Nu se transportă victima înainte de imobilizarea fracturii
CE TREBUIE FĂCUT !?!
• Primul ajutor se acordă la locul accidentului şi constă în imobilizarea fracturii (cu ajutorul
atelelor)
• Diminuarea durerii prin administrarea unui calmant şi asigurarea unui confort termic
• În caz de fractură deschisă: oprirea hemoragiei, pansarea rănii şi apoi imobilizarea
• Transportul victimei numai după realizarea imobilizării
• Condiţia de imobilizare corectă: orice imobilizare trebuie să cuprindă două articulaţii
(încheieturi) – cea de deasupra şi cea de dedesubtul focarului (proximal şi distal).
• Atelele, fie că sunt confecţionate special fie că sunt improvizate (bastoane,
umbrele, bucăţi de scândură sau placa, cozi de mătură, şipci paturi etc), trebuie să
îndeplinească trei condiţii:
• - să fie uşoare
• - să fie rigide
• - să fie suficient de lungi, să cuprindă articulaţia de desubtul şi deasupra
focarului de fractură.
8
• diminuarea durerii
• scăderea hematomului perifracturar
• facilitarea mobilizării pacientului
• prevenirea complicaţiilor provenite din mobilitatea anormală a fragmentelor fracturate,
(compresiunea / dilacerarea axelor vasculare sau nervoase)
• Se efectueaza in cadrul examinarii secundare
• Trebuie efectuata inaintea mobilizarii pacientului
• Atela sa cuprinda ariculatiile de deasupra si sub focarul de fractura/luxatie
• Dupa aplicarea atelei se verifica pulsul distal
• Degetele se lasa afara
• Fractura deschisa se imobilizeaza in pozitia gasita dupa pansarea plagii
Atelele pneumatice nu se aplica pe haine
Scopul imobilizarii fracturilor
• împiedica mişcările active şi pasive - repaus
• menţine axarea corectă a membrului
• diminuează durerea
• evita complicaţiile provocate de mişcarea în focar a unui fragment osos
• amelirează tulburări funcţionale date de compresiunea unor vase sau nervi
• impiedicarea miscarilor fragmentelor osoase fracturate
• evitarea complicatiilor ce pot fi provocate prin miscarea unui fragment osos
• scaderea durerii
• poate reduce sangerarea
• reduce probablitatea transformarii unei fracturi inchise in deschisa
• permite transportul pacientului si manipularea lui
Principiile unei bune imobilizari
• doar după stabilizarea funcţiilor vitale
• să realizeze axarea relativă a segmentului de imobilizat
• să cuprindă articulaţiile situate deasupra şi dedesubtul focarului de fractură
• să fie adaptată segmentului afectat
• să fie simplă,necompresivă
• în poziţia fiziologică a membrului
• să nu determine durere
• să permită vizibilitate asupra segmentului distal de fractură
IMOBILIZAREA
9
• Traumatism mana - atela palmara+esarfa
• Traumatism antebrat - atela+esarfa
• Traumatism cot - bandaj+esarfa
• Traumatism humerus - atela+esarfa
• Dislocarea anterioara a umarului - esarfa
• Traumatism glezna - atela pneumatica
• Traumatism femur – atela de tractiune (extensie)
10
Fractura de rotulă se produce prin cădere în genunchi,
- se imobilizează în atele posterioare.
Fracturile costale
o NU se imobilizează,
o Excepție situația voletului costal. Voletul costal este minimum dubla fractură la două
coaste învecinate.Imobilizarea se face prin înfundarea zonei respective, împiedicând
astfel mișcările segmentelor la acest nivel. Semnele și simptomele constau în dificultatea
respirației, mișcarea paradoxală a segmentului (în inspir când toracele se destinde
fragmentul se înfundă; la expir când toracele se micșorează fragmentul se deplasează spre
exterior), durere, cianoză.
VOLETUL COSTAL
• Apare dacă sunt fracturate 2 coaste în 2 sau mai multe locuri
• Constă dintr-o arie “cu mişcări libere” a peretelui toracic şi mişcări respiratorii
paradoxale a acesteia, contribuind la instalarea insuficienţei respiratorii
• Contuzia pulmonară subiacentă este adesea prezentă
• Foarte rar este necesară terapia chirurgicală
• Adesea se poate trata “conservativ” prin fixarea marginală a segmentului flotant cu
comprese sterile şi benzi late de leucoplast,
oxigen, restricţie de fluide, aspiraţie, bloc intercostal
• Se va lua în considerare tratamentul precoce cu intubaţie endotraheală, ventilaţie
mecanică +/- PEEP dacă:
» vârsta > 65 ani
» alte leziuni majore prezente
» pCO2 crescut (>44 mm Hg)
» pO2 scazut (< 60 la 40 % O2 pe mască facială)
» detresă respiratorie sau frecvenţa respiratorie crescută
» BPOC preexistent
Fracturile bazinului
In fracturile de bazin pacientul rămâne nemișcat,
NU se mai permite mobilizarea lui și
se ține pe un plan dur în poziție culcat pe spate
11
8. Tehnica mă sură rii şi notă rii temperaturii
plica inghinală,
cavitatea bucală;
- cavităţi închise:
rect,
vagin.
Materiale necesare:
termometru maximal,lectronic,auricular
tăviţa renală,
ceas,
foaie de observaţie,
pix de culoare negru
carnetel individual.
12
Interventiile asistentei
- pregatirea materialelor langa pacient
- pregatirea psihica a pacientului
- spalarea pe maini
- se sterge cu o compresa cu alcool, se scutura
pentru masurarea in axila
- se introduce termometrul in cavitatea bucala, sub limba sau pe latura externa a arcadei
dentare
- pacientul este rugat sa inchida gura si sa respire pe nas
- se mentine termometrul timp de 5 min
- masurarea temperaturii in cavitatea bucala este contraindicata la: copii, pacienti agitati, la cei
cu afectiuni in cavitatea bucala;
- pacientul nu va consuma lichide reci sau calde si nici nu va fuma cu cel putin 10 min inainte
de determinarea temperaturii
pentru masurarea rectala
- se lubrefiaza termometrul
- se aseaza pacientul in DL, cu membrele inferioare in semiflexie, asigurandu-i intimitatea
- se introduce bulbul termometrului in rect, prin miscari de rotatie si inaintare
- termometrul va fi tinut cu mana tot timpul masurarii
- se mentine termometrul 3 min
- copiii mici sunt asezati in DD, cu picioarele ridicate sau in DV
- temperatura masurata rectal este mai mare decat cea masurata axilar cu 0,4-0,5 grade
13
- masurarea temperaturii in rect este contraindicata la pacientii agitati si la cei cu afectiuni
rectale
- notarea unui punct pe verticala, corespunzator datei si timpului zilei, socotind, pentru fiecare
linie orizontala a foii, 2 diviziuni de grad
- se uneste valoarea prezenta cu cea anterioara pentru obtinerea curbei termice
- in alte documente medicale se noteaza cifric
- interpretarea curbei termice
- in mod curent temperatura se masoara dimineata intre orele 7-8 si dupa-amiaza intre orele
18-19
- pentru masurarea temperaturii corpului se mai pot utiliza termometre cutanate si termometre
electronice
- temperatura prezinta oscilatii fiziologice:
- in timpul zilei de 0,5 -1 grd C; temp ↓ dimineata intre orele 4-5 ; si ↑intre orele 9-10 a.m. si
seara 16-20
- la tineri seara este mai ridicata
- in sarcina, in prima jumatate a menstrei este crescuta temperatura
- in timpul desfasurarii unor activitati; efort fizic, digestie etc
- temperatura prezinta oscilatii patologice: hipotermie , hipertermie
valori normale
n.n. şi copil mic 36,1-37,8 ºC
adult 36-37 ºC în axilă
vârstnic 35-36 ºC
temp. < 36 ºC : hipotermie
37-38 ºC subfebrilitate
38-39 ºC febră moderată
39-40 ºC febră ridicată
Peste 40 ºC hiperpirexie
15
- Se reţine valoarea indicată de coloana de mercur sau de acul manometrului. În momentul
în care zgomotele dispar, această valoare reprezentând tensiunea arterială minimă.
- Se notează pe foaia de temperatură valorile obţinute cu o linie orizontală de culoare
roşie. Considerăm pentru fiecare linie a foii de temperatură o unitate a coloanei de mercur. Se
unesc liniile orizontale cu liniile verticale şi se haşurează spaţiul rezultat. În alte documente
medicale se înregistrează cifric.
- Se dezinfectează olivele stetoscopului şi membrana de alcool.
Pentru metoda palpatorie:
- Determinarea se face prin palparea arterei radiale.
- Nu se foloseşte stetoscopul
- Etapele sunt identice, urmărim pulsul.
- Dezavantajul: obţinerea unei valori mai mici decât realitatea, palparea pulsului periferic
fiind posibilă numai după reducerea accentuată a compresiunii exterioare.
De reţinut: - Manşeta va fi bine fixată pe braţul pacientului
- Manometrul va fi plasat la nivelul arterei la care se face determinarea.
- Măsurarea va fi precedată de liniştirea pacientului.
- În caz de suspiciune se repetă măsurarea fără a scoate manşeta de pe braţul pacientului.
- Se pot face măsurători comparative la ambele braţe.
Valori normale
Adulti: 115-140 / 70-80 mmHg
16
"spate de pisica" - in decubit dorsal
in pat,
cu spatele la marginea patului,
coapsele flectate pe abdomen,
barbia atingand pieptul.
Locul punctiei
In functie de tipul de punctie locul de executie difera astfel:
17
1. "spate de pisica" - in decubit dorsal in pat, cu spatele la marginea patului, coapsele flectate
pe abdomen, barbia atingand pieptul
2. pozitia semisezand pe masa de tratament/operatie cu mainile pe coapse, capul in
hiperflexie.
Executia punctiei
- Se face de către medic, ajutat de 1-2 asistenti medicali si se desfasoara în sala de tratamente,
salon sau în sala de operatie în cazul rahianesteziei.
- Medicul si asistentii medicali îşi spală si dezinfectează mâinile;
- Asistentii medicali dezbraca pacientul, protejeaza patul/masa de punctie cu musama, aleza;
- Medicul stabileste locul punctiei iar Asistentul II asaza pacientul în pozitia corespunzatoare
în functie de locul punctiei si starea pacientului;
- Asistentul I pregateste locul punctiei prin dezinfectie tip III si daca e cazul serveste seringa
cu anestezic iar medicul face anestezia locala (aceasta etapa este valabila pentru punctia
anestezica);
- Medicul primeste manusile chirurgicale, câmpul chirurgical pe care îl asaza sub locul
punctiei;
- Asistentul I dezinfecteaza locul punctiei si serveste acul cu mandren iar medicul executa
punctia.Pozitia pacientului este mentinuta de asistentul II, sustinandu-i ceafa cu o mana, iar cu
ceala impingand usor regiunea epigastrica;
18
- După executia punctiei, medicul scoate mandrenul, asistentul I mentine eprubetele pentru
recoltarea lichidului.Apoi serveste manometrul Claude pentru masurarea tensiunii LCR;
- Asistentul I serveste seringa cu solutiile medicamentoase, iar dupa administrarea acestora,
medicul retrage acul de punctie;
- Asistentul I dezinfecteaza si comprima cu o compresa sterila locul punctiei, aplica
pansament uscat fixat cu romplast, apoi asaza pacientul în pat în pozitie decubit dorsal, fara
perna si este necesar sa îşi pastreze aceasta pozitie timp de 24 de ore
După şase ore, pacientul poate fi hidradat şi hranit la pat, se vor verifica în permanenta
semnele vitale - tensiune arteriala, respiratie, puls iar in cazul în care apar manifestari precum
varsaturi, greturi sau cefalee este informat medicul.
Lichidul cefalorahidian pate fi imediat examinat macroscopic, apreciindu-se culoarea,
aspectul, presiunea acestuia care în conditii normale este limpede, se scurge picatură cu
picatură.
In stări patologice, lichdul poate fi hemoragic, purulent, de culoare galbenă (xantocrom) iar
viteza de scurgere poate creşte.
In cazul unui examen citologic, biochimic sau bacteriologic produsul recoltat este trimis la
laborator
Atentie !
In timpul executiei punctiei rahidiene pot aparea accidente
- sindrom postpunctional, manifestat prin ameteli, cefalee, varsaturi, rahialgii din cauza
hipotensiunii lichidiene provocate de punctie
- pacientul poate acuza dureri violente în membrele inferioare determinate de atingerea
ramificatiilor maduvei spinarii, cu vârful acului de punctie.
- chiar dacă este foarte rar, poate apare şocul reflex ce duce la sincope mortale, dar se vor
pregăti mijloace obişnuite de reanimare.
11. Rahianestezia
19
Rahianestezia - Anestezie regionala a abdomenului si membrelor inferioare prin injectarea
unui anestezic in canalul rahidian.
Rahianestezia este utilizata în chirurgia aparatului urinar jos (vezica), a aparatului genital
feminin, a anusului si a membrelor inferioare. Rahianestezia are un efect mult mai rapid decat
anestezia peridurala, dar, spre deosebire de ea, nu poate fi practicata pentru operatii cu durata
mai mare 2,5 ore.
Principiu - Se injecteaza un anestezic local în lichidul cefalorahidian, la înălţimea rădăcinilor
nervoase ale cozii de cal. Dupa cateva minute se instaleaza un blocaj senzitiv şi motor
complet al partii de jos a corpului, întinzându-se pe o regiune mai mare sau mai mica,
neurcând mai sus de partea inferioara a abdomenului.
Efecte nedorite - Acestea sunt foarte rare şi pot surveni în timpul anesteziei sau în orele
urmatoare: greţuri şi vărsături, scăderea tensiunii arteriale, retenţia pasageră a urinei, dureri de
cap.
20
- numai viscerele abdominale; in acest caz, peretele prezinta leziuni minime
21
Circumstantele accidentului si modul de actiune a agentului traumatic.
Nivelul starii de constienta - daca au existat pierderi de cunostinta.
Daca pacientul a vomitat.
Daca pacientul a urinat sau nu.
Timpul scurs de la momentul accidentului pana cand a fost acordat primul ajutor.
Daca exista durere sau nu, si in caz afirmativ caracterele acesteia: localizare - intensitate -
caracter (acuta, difuza) - iradiere - durata - continua sau intermitenta. Stari patologice
preexistente traumei, cu semnificatie in acest caz.
> Examenul clinic general
Se face cu pacientul dezbracat complect, in pozitie decubit dorsal.
Se observa daca exista pozitie antalgica.
Se observa daca exista deformari asociate ale membrelor, coloanei vertebrale, toracelui,
pelvisului.
Se cauta prezenta durerii la nivelul crestelor iliace.
Se cauta prezenta crepitatiilor osoase sau a miscarilor anormale la nivelul oaselor.
> Examenul local
Inspectia
Prezenta plagilor penetrante sau nepenetrante
Localizarea plagilor, in concordanta cu cele 9 regiuni ale abdomenului
Existenta orificiilor de intrare si iesire pentru plagile transfixiante
Se noteaza ce se exteriorizeaza prin orificiul plagii: epiploon, sange, anse intestinale,
bila, urina.
Prezenta leziunilor peretelui abdominal: escoriatii, echimoze, hematoame, plagi taiate
sau anfractuoase si se stabilesc si dimensiunile acestora.
Miscarile abdomenului cu respiratia:prezenta si amplitudinea acestora.
Palparea
Se controleaza existenta colectiei Morrel - Lavalee.
Se controleaza existenta unui glob vezical.
Se controleaza prezenta unei hernii sau eventratii posttraumatice.
Se controleaza prezenta apararii musculare la palpare sau a contractorii musculare
preexistente la palpare.
Se controleaza existenta distensiei abdominale.
Percuti
a
22
Se verifica cresterea durerii la percutie repetata - semnul Mendel - semn de iritatie
peritoneala. Se verifica existenta clapotajului la percutia repetata a abdomenului cu urechea
langa peretele abdominal.
23
Contuzie + hematom al intestinului subtire
Smulgeri de mezenter, urmate de necroza si perforarea
unor anse intestinale
Diagnosticul se bazeaza pe:
Durere abdominala
Aparare sau contractura musculara abdominala
Anamneza
Plagi abdominale
Polipnee
Examenul clinic:
1. Inspectie:
Semne traumatice abdominale sau toraco-
abdominale Diminuarea sau abolirea miscarilor abdominale cu respiratia
2. Palpare:
Aparare sau contractura musculara abdominala Abolirea reflexelor cutanate
3. Percutie:
Pneumoperitoneu Exacerbarea durerii la percutie
4. Auscultatie:
"Silentio abdominal'- abolire a zgomotelor intestinale, semn de ocluzie paralitica asociata.
Important! in patologia traumatica abdominala, nu toti pacientii la care exista rupturi
traumatice de viscere cavitare pot dezvolta un sindrom clasic de iritatie peritoneala, din
primele ore de la actiunea traumei. Exista stiuatii in care epiplonul poate "acoperi'
perforatia viscerului, si in consecinta, fenomenele de iritatie peritoneala apar tardiv, urmate
de o deteriorare rapida a starii generale, cu fenomene de soc septic si exitus. Toti pacientii cu
trauma abdominala trebuieconsiderati posibili cu complicatii hemoragice si/sau rupturi
viscerale, pana la infirmarea categorica a acestora.
24
Perfuzarea cu solutii macromoleculare, plasma, ionice
2. Cateterizarea vezicii urinare
monitorizarea diurezei in scopul stabilirii echilibrului lichidian al pacientului
3. Montarea unei sonde nazo-gastrice
pentru golirea stomacului
pentru evitarea aspiratiei in caile respiratorii a
continutului gastric
in caz de ocluzie paralitica intestinala, pentru a
decomprima stomacul
4. Calmarea durerii
se administreaza produse nonopiacee, administrarea opiaceelor va modifica sau masca
tabloul clinic.
25
Punctia abdominala (Paracenteza)
Atentie !
- Paracenteza nu este indicata in chisturi ovariene mari, hidronefroza, sarcina.
- La pacientii cu diateze hemoragice si in precoma acest tip de punctie se executa cu mare
prudenta
Locul punctiei
- pe linia Monroe Richter, în fosa iliaca stanga, la punctul de unire a 1/3 medii cu cea
mijlocie a liniei ce uneste ombilicul cu spina iliaca anterioara superioara stanga.
26
- pe linia ombilico-pubiana, la mijlocul ei.
Pregatirea punctiei
Pentru executarea paracentezei sunt necesare materiale - de protectie a patului pe care se
executa punctia, pentru dezinfectia tegumentului tip III, instrumente sterile (trocar gros cu
diamentrul de 3-4 mm cun un mandrin ascutit si unul bont de rezerva, seringi de 5 si 20 ml,
ace 5-6 mm, bisturiu, pense hemostatice, camp chirurgical, manusi chirurgicale, comprese,
tuburi prelungitoare.
- pentru recoltarea si colectarea lichidului - eprubete, cilindru gradat, galeata gradata de 10 L
- pentru ingrijirea locului punctiei - cearsaf impaturit pe lungime, romplast
- substante medicamentoase - anestezice locale, tonice-cardiace
- paravan, tavita renala
Asistentul medical informeaza pacientul asupra necesitatii punctiei, si asigura securitatea si
intimitatea.
Pacientul este nevoit sa urineze (daca este cazul se face sondaj vezical), se dezbraca regiunea
abdominala. Asistentul medical asaza pacientul in pozitie decubit dorsal in pat, peste cearsaful
impaturit in lung, cu flancul stang la marginea patului si trunchiul usor ridicat, se masoara
circumferinta abdominala.
Executia punctiei
- se face de catre medic, ajutat de 1-2 asistenti medicali si se deruleaza in salon sau in sala de
tratamente. Inainte de executia punctiei, medicul si asistentul/asistentii isi spala mainile si le
dezinfecteaza.
- medicul alege locul punctiei iar asistentul pregateste patul cu musama, aleza, cearsaf, asaza
pacientul in pozitia corespunzatoare locului ales.
- asistentul medical pregateste locul punctiei, dezinfectie tip III, serveste seringa incarcata cu
anestezic iar medicul face anestezia locala.
- dupa anesteziere, medicul primeste manusile chirurgicale si campul chirurgical de la
asistent.Medicul protejeaza locul punctiei cu campul steril, timp in care asistentul medical
serveste bisturiul sau direct trocarul.
- medicul executa incizia sau direct punctia cu trocarul, scoate mandrinul iar asistentul
medical supravegheaza permanent faciesul (aspect caracteristic al fetei în cursul unei boli),
respiratia, starea bolnavului.
- asistentul medical recolteaza in eprubete lichidul de ascita, seveste tubul prelungitor al
canulei trocarului (pentru evacuare).
27
- medicul adapteaza tubul prelungitor iar asistentul/asistentii supravegheaza scurgerea
lichidului in vasul colector si totodata pacientul
Atentie !
Daca se intrerupe scurgerea lichidului pozitia pacientului trebuie schimbata
- medicul retrage trocarul, aplica agrafa Michel daca a folosit bisturiul pentru incizie, iar
asistentul medical dezinfecteaza locul punctiei, face o cuta a pielii, aplica pansament uscat
compresiv.Se strange cearsaful in jurul abdomenului, fixandu-se cu ace de siguranta.
28
- Examenul citologic, bacteriologic, biochimic - eprubete cu lichid etichetate se trimit la
laborator
29
Daca lichidul este în stare libera, punctia se face in spatiul VII - VIII intercostal pe
linia axilara posterioara..
Daca lichidul este închistat, punctia se face în plina matitate, în zona stabilita prin
examen clinic
In cazul colectiilor purelente si tuberculoase se punctioneaza cât mai aproape de
nivelul lor superior pentru a preîntâmpina fistulizarea lor.
o fistulizarea - aparitia patologica sau crearea chirurgicala unei fistule, adica un
canal care pune in comunicatie directa doua viscere sau un viscer si pielea.
Pregatirea punctiei
Pentru acest tip de punctie sunt necesare urmatoarele materiale: instrumente sterile (2-3 ace de
10 cm lungime cu diametrul de 1 mm, 2-3 seringi de 20-50 ml, seringa de 5 ml si ace pentru
anestezie, pense, manusi, camp chirurgical, tampoane, comprese), romplast, eprubete, lampa
de spirt, aparate aspiratoare (Dieulaloy sau Potain), recipiente pentru colectarea lichidului,
tavita renala
Pacientii cu stare buna se asaza calare pe scaun cu spatar, antebratele fiind sprijinite pe
spatarul scaunului iar cei in stare grava se asaza in decubit laterak, pe partea sanatoasa, la
marginea patului.
Executia punctiei
- se face de catre medic, ajutat de 2 asistenti medicali si se desfasoara in salon sau in sala de
tratamente.
30
- asistentul 1 pregateste radiografia pacientului si isi spala si dezinfecteaza mainile, iar
asistenul 2 adiminstreaza o fiola de atropina cu 30 de minute inaintea punctiei, asza
musamaua si aleza pe masa punctiei si dezbraca toracele pacientului
- medicul stabileste locul punctiei iar asistentul 2 asaza pacientul in pozitia corespunzatoare
locului ales.
- asitentul 1 pregateste locul punctiei, printr-o dezinfectie de tip II si serveste seringa cu
anestezic
- medicul efectueaza anestezia iar cei doi asistenti servesc manusile chirurgicale, campul
chirurgical si supravegheaza pacientul si ii mentine pozitia corespunzatoare efectuarii
punctiei.
- medicul asaza campul chirurgical in jurul toracelui sub locul punctiei
- asistentul 1 serveste acul de punctie adaptat la seringa si dezinfecteaza locul punctiei
- medicul executa punctia si aspira lichidul
- asistenul 1 preia seringa cu lichid si il introduce in eprubete,apoi serveste medicului aparatul
respirator
- in acest timp asistentul 2 mentine pacientul si il indruma sa-si retina tusea si este atent la
culoarea fetei si respiratie.
- medicul introduce solutiile medicamentoase iar asistentul 1 serveste seringa cu solutie
medicamentoasa in functiei de scopul punctiei.
- medicul retrage acul de punctiei iar asistentul 1 dezinfecteaza locul si il comprima cu un
tampon steril si aplica pansamen uscat fixat cu romplast.In acest timp asistentul mentine in
continuare pozitia corecta a pacientului si verifica culoarea pielii si respiratia.
- dupa executia punctiei, pacientul este ajutat de catre asistenti sa se aseze in pat, ii ridica
membrele inferioare, scoate aleza si musamaua, inveleste pacientul.
Arsuri electrice
Arsurile electrice produc leziuni la locul de intrare si la cel de iesire (marca electrica) dar
provoaca si leziuni profunde ale organelor (tulburari de ritm, leziuni neurologice, vasculare,
musculare) chiar si stop cardiac.
In caz de electrocutare:
- se va indeparta sau opri sursa de curent electric inainte de a atinge victima, fie de la
intrerupator fie indepartand cablul electric cu un obiect nemetalic, din lemn, plastic, cauciuc
sau folosind manusi de cauciuc pentru autoprotectie
- nu se va atinge victima sau sursa de curent cu mainile neprotejate
- daca victima este in stop cardio-respirator se va face masaj cardiac si respiratie artificiala.
Orice victima care a suferit o electrotrauma trebuie transportata si internata in spital pentru
cateva zile, indiferent de starea victimei.
Ingrijirea ulterioara a pacientului
- se asigura repausul la pat pe o perioada prescrisa de medic
- se supravegheaza pulsul, tensiunea arteriala, respiratia, culoarea tegumentelor periodic
- se informeaza medicul imediat in cazul aparitiei cianozei (coloratie albastra cu nuanta
cenusie sau violacee a pielii si mucoaselor fara extravazare sanguina), dispneei, tahicardiei,
secretiilor bronhice.
Complicatii
- pot aparea hemoragii interpleurale sau rupturi pleuropulmonare
Atentie !
- cand apar accese de tuse determinate de iritatia pleureziei se intrerupe punctia
32
16. Primul ajutor in cazul arsurilor
Arsura de gradul I si II
In cazul arsurilor usoare (gradul I si II) primul ajutor se limiteaza la expunerea zonei afectate
sub un jet de apa rece (20 minute) dupa care se panseaza cu comprese sterile. Se pot aplica
eventual spray-uri speciale pentru arsuri.
34
De obicei fără flictene
Vase subcutane trombozate
Se vindeca dinspre margini dacă < 4 cm diametru (altfel necesită grefă tegumentară)
ŞOCUL COMBUSTIONAL:
“Şocul combustional” se datorează pierderii barierei capilare la arsuri > 25% suprafaţă
corporală
Pierdereă locală a barierei capilare apare în jurul arsurilor mai mici
Şocul dureaza 18 - 48 ore după care se remite spontan
Etiologia “şocului combustional” neprecizată, probabil cauzat de mediatori vasoactivi
LINIA IV LA ARŞI:
Liniile periferice recomandate – rareori este nevoie de linii centrale
Amplasarea canulei IV prin ţesut ars - permisă
Liniile femurale - permise
Linia arterială poate facilita monitorizarea
Toate cateterele IV se schimbă la 48-72 ore
35
PRIMUL AJUTOR LA ÎNECAȚI:
1. Evacuarea apei din plamani: Victima rasturnata cu fata in jos este prinsa de salvator pe la
spate de abdomen, cu mainile facute chinga, ridicata de la sol si scuturata pentru ca apa sa se
scurga in afara.
2. Daca respira, victima este culcata apoi pe sol, cu abdomenul in jos si cu capul asezat pe o
parte
3. Daca nu respira se aseaza in pozitia cunoscuta pentru efectuarea manevrelor de
resuscitare.
Se va examina rapid:
- dacă există respirație spontană
- dacă există puls al artera carotidă
Evaluare primară: A,B,C
Evaluare secundară: D,E
Se execută manevre de resuscitare cardiorespiratorie la nevoie.
Căile aeriene şi respiraţia
• Precauţii: posibila leziune a coloanei vertebrale
• Administraţi oxigen 100%
• Nu încercati să “drenaţi plămânii”
• Voma este un fenomen frecvent
• Intubaţia precoce dacă pacientul este inconştient
Caile aeriene si respiratia
• Ventilatia trebuie inceputa cat mai rapid posibil, in conditii de siguranta pentru salvator (in
apa de adancime mica sau la mal)
• Se deschide calea aeriana si se administreaza ventilatii timp de 1 minut
• Daca victima poate fi adusa la mal in mai putin de 5 min. se continua ventilatiile
• Daca distanta este mai mare, se ventileaza inca 1 minut si se incearca aducerea cat mai
rapida a victimei la mal
Circulaţia
• Atenţie la bradicardia extremă
• “Hipovolemie” provocată de înlăturarea presiunii hidrostatice exercitată de apă, asupra
organismului, în timpul imersiei
• Fluide intravenos
• Sonda nazogastrică
36
• Nu are importanţă dacă fenomenul s-a petrecut în apă dulce/sărată
PRIMUL AJUTOR:
- Scoaterea victimei de sub influența razelor solare;
- Verificarea nivelului de conștiență;
- Evaluarea primară: A,B,C;
- Monitorizarea FV și vegetative;
- Se aplică comprese reci frunte/pachete de gheață (ajută la retrocedarea edemului
cerebral),abdomen, pe gât și in axile, locuri unde vasele de sânge mari se găsesc la suprafața
tegumentului. Se interzice introducerea pacientului întro-o baie de gheață;
- Oxigenoterapie;
- Hidratarea prin perfuzii: glucoză 5% sau ser fiziologic, în funcție de TA și patologie
asociată;
- În caz de colap: administrăm la indicația medicului EFEDRINĂ, pentru combaterea hTA și
a bronhospasmului;
- Combaterea edemului cerebral prin diureză forțată cu manitol asociat cu furosemid;
37
- Combaterea acidozei, hipotensiunii, tulburărilor hidroelectrolitice;
- Tratarea arsurilor.
INJECȚ IILE
38
Inje cti Explorator -v. De la plica cotului -sol izotone instantanee
a iv -se administreaza -v.antebratului
substante de -v.de pe fata dorsala a mainii -sol.hipertone
contrast radiologic -v.maleolare interne
terapetic -v.epicraniene(copii)
Resorbtia- incepe imediat dupa adm ; se termina in 3-5 min ; mai lenta ptr sol uleioase
Locul injectiei - muschii voluminosi,lipsiti de trunchiuri importante de vase si nervi :
-reg supero-externa a fesei ;
-fata externa a coapsei in 1/3 mijlocie ;
-fata externa a bratului, in muschiul deltoid.
40
- daca apare sange, se va retrage acul si se va relua tehnica
- daca la aspirare nu apare sange, se va injecta substanta lent pentru a permite muschiului sa
se destinda si sa absoarga gradat medicatia
- dupa injectare se retrage acul ptrintr-o singura miscare, brusca, sub acelasi unghi sub care a
fost introdus
- se acopera locul punctionarii cu un pad alcoolizat si se maseaza usor pentru a ajuta
distribuirea medicamentului ( masajul nu se va efectua atunci cand este contraindicat, cum ar
fi la administrarea de fier)
- se indeparteaza padul cu alcool si se inspecteaza locul punctionarii pentru a observa
eventualele sangerari sau reactii locale
- daca sangerarea continua se va aplica compresie locala sau gheata in caz de echimoze
- se va reveni si inspecta locul injectiei la 10 minute si la 30 de minute de ora administrarii
- nu se va recapa acul
- se vor arunca materialele folosite in recipientele specfice de colectare
-paralizia prin lezarea nervului sciatic -se evita prin respectarea zonelor de electie a
injectiei
-hematom prin lezarea unui vas
-ruperea acului -extragerea manuala sau chirurgicala
-supuratie aseptica -se previne prin folosirea unor ace suficient de
lungi pentru a patrunde in masa
-supuratie septica-prin nerespectarea asepsiei musculara,respectarea asepsiei
-embolie prin injectarea accidentala intr-un -se previne prin verificarea pozitiei acului
vas a solutiilor uleioase
41
circulatia venoasa.
Scop
- terapeutic
- explorator -se administreaza substante de contrast de contrast radiologic
Solutii administrate - sol izotone; sol hipertone.
Resorbtia este instantanee
calea intravenoasa este aleasa atunci cand trebuie sa obtinem efectul rapid al solutiilor
medicamentoase sau cand acestea pot provoca distructii tisulare;
Loc de electie
- pentru administrarea anumitor medicamente al caror efect trebuie obtinut rapid ca si pentru
corectarea unei hipovalemii, anemii, abordul venos capata o importanta deosebita in cadrul
diverselor conduite terapeutice;
- abordul venos poate fi efectuat periferic sau central;
- abordul venos periferic este realizat de catre asistenta medicala, iar cel central numai de
catre medic;
- alegerea tipului de abord venos si a locului de electie depind de:
- starea clinica a pacientului si criteriul de urgenta in administrare sau nu;
- tipul medicamentului ce trebuie administrat si efectul scontat;
- cantitatea de administrat, durata tratamentului.
- pentru alegerea locului in efectuarea punctiei venoase examinam atent ambele brate ale
pacientului pentru a observa calitatea si starea anatomica a venelor;
evitam regiunile care prezinta ;
- procese recuperative;
- piadermite;
- eczeme;
- nevralgii;
- traumatism,etc.
examinarea o efectuam in urmatoarea ordine:
- plica cotului;
- antebrat;
- fata dorsala a mainilor;
- vena maleolara interna;
- venele epicraniene la sugari si copii;
42
- la nivelul plicii cotului venele antebratului cefalica si bazilica se anastomozeaza dand
nastere venelor mediana cefalica si mediana bazilica.
Manevre pentru facilitarea palparii si functionarii venelor-aplicam garoul elastic si
inclinam bratul pacientului in jos, abductie si extensie maxima;
-solicitam pacientului sa-si stranga bine pumnul sau sa inchida si sa deschida pumnul de mai
multe ori consecutiv, pentru reliefare venoasa;
- masam bratul pacientului dinspre pumn catre plica cotului;
-tapotam locul pentru punctie cu doua degete;
- incalzim bratul cu ajutorul unui tampon imbibat cu apa calda sau prin introducere in apa
calda;
-efectuam miscari de flexie si extensie a antebratului;
Utilizarea garoului
-garoul elastic se aplica la aproximativ 10 cm deasupra locului punctiei,pentru plica cotului la
nivelul unirii treimii inferioare a bratului cu cea mijlocie;
-strangem garoul in asa fel incat sa opreasca complet circulatia venoasa si controlam pulsul
radial care trebuie sa ramana perceptibil, astfel am intrerupt circulatia arteriala a bratului prin
comprimarea arterei;
Efectuarea injectiei
-punctia venoasa si
-injectarea medicamentului;
- injectia i.v. nu se efectueaza in pozitia sezand.
- se confirma identitatea pacientului
- se explica procedura pacientului
- se spala mainile, se pun manusile- in timpul lucrului ne pozitionam vis-a-vis de pacient;
-aspiram medicamentul din fiola dupa care schimbam acul cu unul de lumen mai mic si
aplicam garoul;
- alegem locul punctiei si il dezinfectam;
interzis a palpa vena dupa dezinfectare;
43
- patrundem cu acul montat la seringa in lujmenul vasului;
- dupa ce am patruns cu acul in lumenul vasului, schitam o usoara miscare de aspirare pentru
a verifica pozitia acului;
- desfacem garoul cu mana stanga.
Injectarea substantei medicamentoase
-mentinem seringa cu mana dreapta fixand indexul si medianul pe aripioarele seringii, iar cu
policele apasam pistonul, introducand solutia lent si verificand pentru control la nevoie
cateterizarea corecta a venei prin aspirare;
-se retrage brusc acul ,cand injectarea s-a terminat
- la locul punctiei se aplica tamponul imbibat in alcool
Ingrijirea ulterioara-se mentine compresiune la locul injectiei cateva minute-se
supravegheaza in continuare starea generala
Consideratii speciale
-in timpul injectarii se va supraveghea locul punctiei si starea generala
-vena are nevoie pentru refacere de un repaus de cel putin 24h ,de aceea nu se vor repeta
injectiile in acceasi vena la intervale scurte
-daca pacientul are o singura vena disponibila si injectiile trebuie sa se repete ,punctiile se vor
face intotdeauna mai central fata de cele anterioare
-daca s-au revarsat,in tesutul perivenos,solutiile hipertone-va fi instiintat medicul pentru a
interveni,spre a se evita necrozarea tesuturilor.
-De evitat incercarile de a patrunde in vena dupa formarea hematomului,pentru ca acesta ,prin
volumul sau ,deplaseaza traiectul obisnuit al venei
- nu se administreaza solutii uleioase in vena
- abordul venos superficial la nivelul membrelor inferioare este realizat doar in cazuri de
urgenta majora si de scurta durata pentru a evita complicatiile tromboembolice si septice;
- pozitia pacientului pentru abordul venei jugulare externe este decubit dorsal, Trendelenburg
150° cu capul intors contralateral;
- tegumentul gatului il destindem cu policele mainii libere si punctionam vena la locul de
incrucisare cu marginea externa a muschiului sternochidomastoidian;
- abordul venos profund este realizat de catre medi in conditii tip protocol-operator:- vena
jugulara interna, vena femurala, vena subclavic.
Incidente si accidente Interventii
-injectarea solutiei in tesutul perivenos -se incearca patrunderea in lumenul
44
,manifesta prin tumefierea tesuturilor,durere vasului,continuandu-se injectia sau se
incearca alt loc
Scop -terapeutic
Locul injectiei-regiuni bogate in tesut celular, lax, extensibil:
-fata externa a bratului,
-fata supero-externa a coapsei;
-fata supra- si subspinoasa a omoplatului;
-reg subclaviculara;
-flancurile peretelui abdominal.
45
tulbrari de coagulare.
Cand tratamentul subcutanat se administreaza timp indelungat, cum este cazul insulinei,
locurile de adminstrare se vor alege prin rotatie.
Solutii administrate: - sol izotone, nedureroase ; sol cristaline : insulina, cofeina,
histamina,anticoagulante
Resorbtia- incepe de la 5-10 min de la adm. si dureaza in functie de cantitatea de substanta
administrata
Pregatirea echipamentului:
-verificarea medicatiei si dozelor prescrise
-se testeaza pacientul sa nu fie alergic la substanta, in special inainte administrarii primei doze
-se spala mainile
-se inspecteaza medicatia sa nu aiba un aspect tulbure sau anormal( cu exceptia celor care au
un aspect particular, cum ar fi un anumit tip de insulina care are un aspect tulbure)
-se alege locul de injectare
-se verifica inca o data medicatia
-daca medicatia este in fiola se dezinfecteaza aceasta, se sparge si se trage doza indicata,
scotand aerul din seringa.
-apoi se schimba acul cu unul potrivit pentru injectare subcutanata
-daca medicamentul este in flacon sub forma de pudra, se dezinfecteaza capacul de cauciuc,
se reconstituie lichidul , se trage doza indicata, se scoate aerul si se schimba acul cu cel
pentru injectia subcutanata
-tehnica de extragere a substantei dintr-un flacon este urmatoarea: se dezinfecteaza capacul
flaconului se introduce acul, seringa se umple cu aer, tragand de piston, aceea cantitate
echivalenta cu doza care trebuie extrasa din flacon, se ataseaza apoi la acul din flacon si se
introduce aerul, se intoarce flaconul si seringa se va umple singura cu cantitatea necesara
Administrare
- se confirma identitatea pacientului
- se explica procedura pacientului pentru a ne asigura de cooperarea sa si pentru a-i reduce
anxietatea
- se asigura intimitate
- se selecteaza un loc pentru injectare (avandu-se in vedere ca trebuie alternate)
- se pun manusile
- se sterge locul ales pentru injectare cu un pad alcoolizat incepand din centrul zonei alese
spre exterior prin miscari circulare
46
- se lasa alcoolul sa se ususce pe piele pentru a preveni introducerea de alcool subcutanat in
timpul injectiei, ceea ce produce o senzatie de usturime pacientului
- se indeparteaza capacul acului de la seringa
- cu o mana se pliaza pielea din zona aleasa, cu o miscare ferma , formand un pliu de tesut
adipos
- se atentioneaza pacientul ca va simti o intepatura
- se va introduce acul repede, printr-o singura miscae, la un unghi de 45 sau 90 de grade
- se elibereaza pliul cutanat pentru a nu introduce substanta in tesutul sub compresie si a nu se
irita fibrele nervoas
- se aspira pentru a vedea daca suntem intr-un vas de sange
- daca apare sange la aspiratie se va arunca seringa si se va incepe tehnica de la inceput
- nu se aspira atunci cand se fac injectii cu heparina si cu insulina ( nu este necesar la insulina,
iar la heparina poate produce hematom)
- se injecteaza substanta scotandu-se apoi bland dar repede acul, printr-o singura miscare, sub
acelasi unghi sub care a fost introdus
- se acopera locul injectarii cu o compresa sau pad alcoolizat masand bland, circular pentru a
facilita absorbtia medicamentului (masarea nu se va face atunci cand se adminstreaza insulina
sau heparina)
- se indeparteaza compresa si se verifica locul pentru a depista eventualele sangerari sau
echimoze
Consideratii speciale- locul indicat de adminstrare a heparinei este in abdomenul inferior,
sub ombilic
- se va avea intotdeauna in vedere sa se alterneze locurile de injectare pentru a preveni
complicatiile (lipodistrofia, de exemplu, un raspuns imun normal al organismului ce apare in
cazul injectarii repetate in acelasi loc)
- nu se dezinfecteaza cu alcool la administrarea insulinei
- dupa injectarea cu heparina, se mentine seringa cu acul inca 10 secunde inainte de a se
scoate. Se va evita masarea zonei de injectare
- daca apar echimoze la locul injectarii cu heaprina se poate aplica gheata in priele 5 minute
dupa injectare si apoi se face compresie
- nu se recapeaza acul pentru a evita inteparea
- materialele folosite se arunca in recipientele potrivite
47
20. INJECȚ IA INTRADERMICĂ
Pregatirea echipamentului:
- se verifica data de expirare a medicatiei
- se spala mainile
- se alege zona de injectare
- se verifica medicatia
- se prepara substanta daca aceasta nu vine deja preparata de la farmacie ( de exemplu, in
testele alergenice trebuie facuta o dilutie corespunzatoare indicatiilor medicului, pentru a testa
sensibilitatea pacientului la medicamentul respectiv)
Administrare
- se confirma identitatea pacientului
- se comunica pacientului zona aleasa pentru injectare
- se indica pacientului sa stea asezat si sa-si sprijine antebratul , cu partea ventrala expusa
- se pun manusile
- se curata locul ales cu un pad alcoolizat si se verifica sa nu aiba par, leziuni , edeme,
echimoze
- se lasa sa se usuce alcoolul pe piele inainte de injectare
- se apuca antebratul pacientului cu o mana si se intinde pielea
- cu cealalta mana se ia seringa cu acul atasat si se indreapta sub un unghi de 10-15 grade fata
48
de antebrat
- se introduce acul imediat sub piele si se injecteaza lent
- se va simti o mica rezistenta la administrare si va aparea o papula cu aspectul cojii de
portocala,diametru 5-6mm,inaltime de 1-2mm
- daca aceasta nu apare, inseamna ca acul este prea adanc introdus , se va retrage si se va relua
tehnica de la inceput
- dupa injectare se va retrage acul sub acelasi unghi sub care a fost introdus. Nu se maseaza
locul injectarii deoarece poate irita tesuturile si poate afecta rezultatul testului
- se incercuieste locul administrarii cu un marker pentru a se stii apoi cat de mult se modifica
marginile semnului care trebuie citit
- pacientul este atentionat sa nu se spele in zona respectiva pana cand testul nu va fi citit
- testul se citeste in cazul intradermoreactiilor la intervalul de timp stabilit in functie de
substanta injectata
- se arunca manusile si seringa cu ac in recipientele colectoare specifice
Incidente:
-revarsarea solutiei la suprafata pielii ,avand drept cauza patrunderea partiala a bizoului acului
- lipsa aspectului caracteristic (papula cu aspect de portocala ),cauza-patrunderea solutiei
subderm
-lipotimie ,stare de soc cauzata de substanta injectata
-necrozarea tegumentelor din jurul injectiei
Consideratii speciale:
-pacientii hiperalegenici necesita atentie sporita deoarece pot face soc anafilactic la
administrare de antigeni
-se evita dezinfectia cu alcool in cazul intradermoreactiei la tuberculina
-nu se recapeaza acul pentru a evita inteparea
49
Definitie Clisma este o forma speciala a tubajului,prin care se introduce
diferite lichide in intestinul gros(prin anus,in rect si colon).
Scop 1. evacuator
evacuarea continutului intestinului gros
pregatirea pacientului pentru
examinare(rectoscopie,irigoscop
interventii chirurgicale asupra rectului
2. terapeutic
introducere de medicamente
alimentarea sau hidratarea pacientului
Clasificare dupa efect clisme evacuatoare care pot fi :simple,inalte,prin
sifonaj,uleioase,purgative
clisme terapeutice – medicamentoase cu efect
local,anestezice
clisme alimentare – hidratante
clisme baritate – cu scop explorator
Materiale necesare de protectie
paravan,
musama,
aleza,invelitoare
manusi
sterile :
canula rectala
comprese
para de cauciuc pentru copii
nesterile
-stativ pentru irigator
-irigatorul si tubul de cauciuc de 1,5-2 m lungime si 10 mm
diametru
-tavita renala,bazinet
-apa calda la 35-37 grade C (500-1000 ml pentru adulti,250 ml
pentru adolescenti,150 ml pentru copil,50-60 ml pentru sugari)
sare(1 lingurita la un litru de apa)
-ulei(4 linguri la un litru de apa)sau-glicerina(40g la500ml)-
sapun(1 lingurita rasa la 1 li
-medicamente – solutii medicamentoase in cantitatea sau
concentratia ceruta de medic
substanta lubrifianta(vaselina)
50
Pregatirea pacientului psihic
-se anunta si i se explica tehnica
-se respecta pudoarea
fizic
-se izoleaza patul cu paravanul si se protejeaza cu musamaua si
aleza
-se aseaza pacientul in functie de starea generala in pozitie :
- decubit dorsal, cu membrele inferioare usor flectate
- decubit lateral stang cu membrul inferior stang intins si dreptul
flectat
- genupectorala
-se aseaza bazinetul sub regiunea sacrala si se inveleste pacientul
cu invelitoare
Efectuare clisma evacuatoare simpla
-se fixeaza canula la tubul irigatorului si se inchide robinetul
-se verifica temperatura apei sau a solutiei medicamentoase
-se umple irigatorul
-se evacueaza aerul si prima coloana de apa
-se fixeaza irigatorul pe stativ
-asistenta se spala pe maini si se dezinfecteaza ,manusi de protectie
-indeparteaza fesele pacientului cu mana stanga
-introduce canula prin anus in rect (cu mana dreapta) perpendicular
pe suprafata subiacenta, cu varful indreptat inainte in directia
vezicii urinare.
-dupa ce varful canulei a trecut prin sfincter se ridica extremitatea
externa si se indreapta varful in axa ampulei rectale.
-se introduce 10 – 12 cm
-se deschide robinetul sau pensa si se regleaza viteza de scurgere a
apei prin ridicarea irigatorului la aproximativ 50 cm de suprafata
patului pacientului.
-pacientul este rugat sa respire adanc, sa-si relaxeze musculatura
abdominala, sa retina solutia 10 – 15 min ute
-se inchide robinetul inainte ca nivelul apei sa se apropie de nivelul
tubului de scurgere.
se indeparteaza canula si se aseaza un tavita renala
-pacientul este adus in pozitie de decubit lateral drept, apoi de cubit
dorsal pentru a usura patrunderea apei la o adancime mai mare.
-se capteaza scaunul la pat sau la toaleta
clisma inalta :
- se practica pentru indepartarea mucozitatilor, puroiului exudatelor
sau toxinelor microbiene de pe suprafata mucoaselor
- in parezele intestinale, ocluzia intestinala
- se foloseste o canula retala (sonda) de 35-40 cm lungime si 1,5 cm
diametru, din cauciuc semirigid si prevazut cu orificii largi
-se adapteaza la tubul irigatorului o palnie de 1,5 l (in loc de
rezervor)
- se umple palnia cu apa calda la 35ْ C si se deschide robnetul sau
lasand sa iasa aierul
-se lubrifiaza canula si se introduce pana in colonul sigmoid
- se ridica pana la inaltime de 1 m si se da drumul apei
51
- inainte ca acesta sa se goleasca, se coboara sub nivelul colonului,
apa se va reintoarce in palnie
-se goleste palnia intr-un recipient
- se repeta operatia de 5 – 6 ori pana ce prin tub se evacueaza apa
curata
clisma uleioasa :
- se folosesc uleiuri vegetale (floarea soarelui, masline), incalzite la
38 grade C in baia de apa
- introducerea in rect se face cu ajutorul unui irigator la care
rezervorul este inlouit cu o palnie sau cu ajutorul unei seringi
- se introduce la presiune joasa
- aproximativ 200 ml de ulei se introduc in 10 – 15 min
-se mentine in rect 6 – 12 ore (este bine sa se execute seara iar
pacientul va elimina dimineata un scaun moale nedureros)
- se indica in constipatii cronice, fecalom
clisma purgativa :
- evacueaza colonul prin actiunea purgativa ( nu mecanica)
-se utilizeaza solutia concentrata de sulfat de magneziu (250 ml apa
cu 2 linguri Mg SO4), care prin mecanism osmotic produce o
transsudatie de lichid prin peretii intestinali in lumen, formand un
scaun lichid ambundent
-se mai poate folosi bila de bou ( un varf de cutit de bila pulbere la
250 ml apa) care are actiune stimultanta asupra peristaltismului
intestinal
Clisma terapeutica
1. clisma terapeutica
- se foloseste cand se doreste o actiune locala asupra mucoasei,
cand calea orala nu este practicabila sau cand se doreste
ocolirea caii portale
- se pot administra medicamente ca : digitala, clorura de calciu,
tinctura de opiu, chinina care se absorb prin mucoasa rectala
sau cele cu efect local ( solutii izotonice) in microclisme
picatura cu picatura ( la o ora, 1 ½ h dupa clizma evacuatoare)
cu un ritm de 60 picaturi pe min
2. microclisme
substanta medicamentoasa se dizolva in 10 – 15 ml apa, ser
fiziologic sau solutie izotona de glucoza si se introduce cu ajutorul
unei seringi adaptate la canula rectala
3. clisma picatura cu picatura
-se pot introduce in organism 1-2 l solutie medicamentoasa in 24 h
- pentru mentinerea constanta a temperaturii solutiei se vor folosi
rezervoare termostat sau se inveleste irigatorul intr-un material
moale vata, perna electrica
- se foloseste in scop anestezic ( cand narcoza prin inhalatie este
contraindicata) eterul putand fi administrat sub forma unei clisme
picatura cu picatura
- pentru efectul local se utilizeaza clismele cu bicarbonate de Na,
infuzie de musetel, cortizon, vitamina A, decoct de usturoi
52
22. Perfuzia intravenoasă
53
Se schimbă pansamentul la 24 ore şi se inspectează zona pentru a depista o eventuală
inflamaţie.
-la sfârşitul perfuziei se exercită o presiune asupra venei cu 1 tampon şi se retrage acul în
direcţia axului venei. Se aşează pacientul comod.
Accidente:
- hiperhidratarea se combate prin reducerea ritmului sau prin întreruperea perfuziei;
-embolia gazoază prin pătrunderea aerului în venă;
-revărsarea lichidului în ţesuturi perivenoase care pot da naştere la flebite sau necroza
tesuturilor;
-coagularea sângelui pe ac sau canulă.
TRANSFUZIA DE SÂNGE
Prin transfuzie se înțelege introducerea de sânge, plasmă sau globule roșii în sistemul
circulator al unui bolnav.
Indicaţii
Transfuzia are următoarele indicații importante:
- restabilirea masei sanguine și asigurarea numărului de globule roșii în caz de
hemoragii, anemii sau stări de șoc;
- stimularea hematopoiezei (transfuzii mici și repetate);
- mărirea capacității de coagulare a sângelui, prin introducerea în sângele primitorului a
noi cantități de elemente necesare procesu-lui de coagulare, în caz de hemofilie,
trombocitopenie, coagulare intravasculară diseminată;
- depurația organismului prin înlocuirea totală sau parțială a sângelui încărcat cu
substanțe toxice, cu sânge proaspăt.
Transfuzia se poate face:
- direct – cu sânge proaspăt;
- indirect – cu sânge conservat.
Transfuzia directă nu se mai practică, ci se folosește sângele conservat. Donatorii se verifică
să nu aibă eventuale infecții transmisibile cu virus hepatic C, HIV, VHB, lues, malarie sau alți
germeni. Condiția realizării transfuziei este cea de compatibilitate între sângele donatorului și
cel al primitorului. De aceea, în primul rând, se determină grupa sanguină și Rh-ul
54
primitorului. Trebuie să existe o identitate antigenică între sângele donatorului și cel al
primitorului.
În sânge există aglutinogene care sunt fixate pe eritrocite și aglutinine. Cele mai importante
aglutinogene sunt: A, B și Rh. Grupele sanguine sunt: O(I), A(II), B(III) și AB (IV).
Pe eritrocite se mai găsește un aglutinogen numit „factorul Rhesus” sau Rh. Factorul Rh se
poate găsi pe eritrocite independent de aglutinogenele din sistemul ABO. Nu există
aglutinine naturale specifice față de factorul Rh. Ele pot apărea sub formă de anticorpi de
imunitate la persoanele Rh-negative, anticorpi provocați prin transfuzii repetate cu sânge
Rhpozitiv, conținând aglutinogenul Rh. Cu ocazia transfuziilor, trebuie să existe și o
compatibilitate în sistemul Rh. Incompatibilitatea de factor Rh poate produce accidente
posttransfuzionale, mergând uneori până la moarte. Determinarea factorului Rh se va face, în
mod special, la gravide.
Pungile cu sânge de transfuzat conțin de obicei 250, 350, 400 sau 450 ml sânge. Transportul
sângelui conservat de la stația de recoltare și conservare la punctul de transfuzie se face în
frigidere portabile sau valize izoterme în care se introduce un lichid de răcire la +4º, + 6ºC.
Sângele sosit de la punctul de transfuzie se utilizează imediat. În caz contrar, va fi păstrat la
frigider la +4, +6ºC. Sângele păstrat câteva ore la frigider cu punga suspendată, se
sedimentează în 3 straturi. Stratul inferior conține hematiile, următorul strat cuprinde
trombocitele și leucocitele, apoi urmează plasma. Înainte de a fi transfuzat, sângele va fi
omogenizat prin câteva mișcări fine, de răsturnare a pungii. Scuturarea pungilor este
interzisă.
55
anticorpilor la rece se face încălzirea flacoanelor prin flux continuu, prin spirale speciale de
încălzit, până la 37ºC. Dacă temperatura depășeste 37ºC se denaturează proteinele.
Se folosește calea venoasă de acces, de calibru mare, folosind acul special de perfuzie
intravenoasă continuă, cel puțin numărul 17 G. Nu se adaugă medicamente. Pe calea
intravenoasă de acces nu este permis să se introducă decât soluție 0,9% de NaCl. Se
utilizează întotdeauna set de transfuzii cu filtru. Trusa pentru perfuzat sânge, ambalată și
sigilată, se folosește numai o dată apoi se aruncă.
Pregătirea bolnavului
- transfuzia de sânge se execută în salon la patul bolnavului;
- asistenta pregătește bolnavul; transfuzia se face pe nemâncate;
- în caz de urgență nu se va ține cont de starea de umplere a stomacului;
- bolnavul își va evacua vezica și intestinul gros;
- bonavul va fi așezat în decubit dorsal;
- brațul bolnavului poate fi imobilizat într-un jgheab special;
- pacientul va fi bine învelit pentru a evita frigul și frisoanele;
- se scoate aerul din punga cu sânge de transfuzat;
- se pune punga pe un stativ;
- se puncționează vena și se fixează acul și amboul tubului cu leucoplast;
- se controlează ritmul de scurgere de 10-15 picături/minut;
- se acoperă brațul bolnavului cu un câmp steril;
- numărul picăturilor se poate urmări la 30-60 minute.
Supravegherea bolnavului în cursul transfuziei
- pacientul nu va fi lăsat singur nici un minut;
- asistenta va supraveghea în permanență atât starea bolnavului cât și modul de
funcționare a aparatului;
- în caz de accidente posttransfuzionale se va anunța imediat medicul;
- dacă sângele nu se mai scurge, asistenta va verifica permeabilitatea tuburilor (să nu se
formeze un cheag) cât și poziția acului în venă
- dacă sângele va coagula pe ac se va schimba acul;
- după terminarea transfuziei se vor păstra 5-10 ml sânge pentru verificări ulterioare, în caz
că vor apărea accidente posttransfuzionale tardive;
- cantitatea de sânge administrată, precum și numele transfuzorului se notează pe foaia de
observație a pacientului;
- după transfuzie, pacientul va rămâne în pat, bine învelit;
56
- temperatura camerei va fi cea optimă, eventual cu 1-2ºC mai ridicată;
- imediat după terminarea transfuziei bolnavul poate bea lichide călduțe, iar după două ore se
poate alimenta.
Pregătirea bolnavului se începe prin evacuarea gazelor din intestin, aplicând acelaşi regim ca
şi în cazul pregătirii bolnavului pentru radiografie renală simplă, întrucât intensitatea imaginii
radiologice va fi în funcţie de concentraţia urinii în substanţă de contrast, pe lângă regimul
cunoscut se va restrânge şi cantitatea de lichide, iar înaintea examinării, bolnavul nu va mai
primi nimic de mâncat sau de băut. Prin aceasta se va reduce mult volumul urinii, obligând
rinichiul să concentreze cât mai mult urina excretată.
57
Injectarea substanţei opace poate să provoace o durere de-a lungul venei respective, care
durează numai până la terminarea injecţiei. Intensitatea ei este în funcţie de viteza cu care se
face introducerea substanţei opace. Unii bolnavi se plâng de ameţeli, greţuri sau dureri
abdominale. Asistenta va trebui să prevină bolnavul asupra acestor fenomene pentru ca în
cursul administrării substanţei să nu se sperie, arătându-i că aceste fenomene supărătoare
dispar repede fără nici o consecinţă.
În unele cazuri însă pot să apară fenomene severe de intoleranţa ca vărsături, urticarie,
parestezii, bolnavul ajungând repede în stare de şoc. În acest caz se va întrerupe imediat
administrarea substanţei de contrast şi se vor aplica măsurile terapeutice de urgenţă. Acest
lucru trebuie să fie prevăzut de asistentă când pregăteşte instrumentele şi materialele necesare
pentru urografie.
Substanţa de contrast se elimină foarte repede prin rinichi. La 8-10 minute după efectuarea
injecţiei, ea apare în urină, şi atunci se face radiografia renală. Urografia poate fi asociată cu
compresia ureterelor, cu scopul de a ameliora imaginea calicelor şi bazinetelor. Compresia se
execută cu ajutorul unui balon de cauciuc.
58
TABLOUL CLINIC AL EPISTAXISULUI:
- Bolnavul este agitat, speriat.
- Hemoragia este de obicei unilaterală.
- Hemoragie nazală abundentă, pe una din fosele cel mai adesea; rar pe ambele fose nazale.
Inundând faringele, sângele este eliminat și pe gură.
- Starea generală a bolnavului este alterată:
- palid,
- transpirații reci,
- puls normal sau ușor accelerat,
- tensiunea arterială este ormală, la hipertensivi ridicată sau scăzută.
- În cazul hemoragiilor mari:
- sete,
- TA prăbușită,
- lipotimii
Observații: Acest tablou clinic dramatic este determinat de:
- epistaxisul grav al hipertensivilor (este epistaxisul salvator, cu rol de supapă de siguranță,
care evită hemoragia cerebrală),
- epistaxiul grav posttraumatic
ATITUDINEA DE URGENȚĂ:
59
- aplicarea de comprese reci pe regiunea frontală-nazală. Dacă hemoragia continuă se
practică:
- tamponamentul anterior al fosei nazale. Tehnica: se degajează fosele nazale de
cheagurile de sânge, invitându-se bolnavul să sufle nasul, nară cu nară, într-o tăviță renală; se
îmbibă meșa cu substanță lubrefiantă sterilă (ulei de parafină, unguent cu tetraciclină), se
introduce meșa în nas, cu ajutorul unei pense, sub controlul vederii, astupând complet fosa
nazală; se pune bolnavului la nas un pansament sub formă de căpăstru sau praștie;
tamponamentul anterior se menține 24-48 de ore; demașarea se face cu multă atenție, înmuind
continuu meșa cu apă oxigenată, cu ajutorul unei seringi;
- Abord venos și instituirea unei perfuzii cu soluții cristaloide (ser fiziologic, soluție Ringer)
ținând cont de valorile tensionale și patologie;
- Oprirea hemoragiei si evitarea recidivelor se realizeaza prin măsuri generale, administrarea
hemostaticelor: fitomenadion, etamsilat;
- La pacienții cu hipotensiune arterială se aplică conduita de urgență din starea de șoc;
- Transportul se va face în poziție semișezândă sau culcat cu capul ușor ridicat. În caz de
colaps se va așeza bolnavul culcat în decubit lateral, cu capul decliv.
-Tratamentul etiopatogenetic: în caz de puseu hipertensiv se vor administra diuretice la
indicația medicului;
- La pacienții cu epistaxis posttraumatic, evaluarea leziunilor traumatice, la nevoie
pansamente locale în funcție de existenta plăgilor faciale, frontale etc.
- Supravegherea pacientului până la stabilizare, monitorizarea permanenta a FV.
60
- Ceas cu secundar
- Creion sau pix cu mină albastru.
Intervenţiile asistentei la măsurarea pulsului.
- Pregătirea pshihică a pacientului:
- asigură repaos fizic şi psihic 10 – 15 minute.
- Se spală pe mâini
- Reperarea arterei
- Fixarea degetelor palpatoare pe traiectul arterei.
- Exercitarea unei presiuni asupra peretelui arterial cu vârful degetelor.
- Numărarea pulsaţiilor timp de 1 minut.
- Consemnarea valorii obţinute printr-un punct pe foaia de temperatură ţinând cont că
fiecare linie orizontală a foii de temperatură reprezintă 4 pulsaţii. Unirea valorii prezente cu
cea anterioară cu o linie pentru obţinerea curbei.
- Consemnarea în alte documente medicale a valorii obţinute şi a caracteristicilor pulsului.
Frecvenţa
n.n. 130-140 p/m
Definitie - A respira reprezinta nevoia fiintei umane de a capta oxigenul din mediul
inconjurator, necesar proceselor de oxidare din organism, si de a elimina dioxidul de carbon
rezultat din arderile celulare.
Are ca scop: de a da un indiciu al evoluţiei bolii şi de a observa dacă apar anumite
complicaţii:
- Tipul respiraţei
61
- Amplitudinea miscărilor respiratorii
- Ritmul şi frecvenţa.
Materiale necesare:
- Ceas cu secundar
- Foaie de observaţie
- Creion sau pix de culoare verde
Intervenţiile asistentei:
- Aşezăm pacientul în decubit dorsal (pe spate) şi nu-i explicăm tehnica ce urmează s-o
efectuăm.
- Plasăm mâna cu faţa palmară pe torace şi numărăm inspiraţiile timp de un minut: ritmul,
aplitudinea. Se notează cu pix verde. Cum se notează pe foaia de temperatură: valoarea este
înscrisă pe fiecare linie orizontală.
Frecventa respiratiei
- reprezinta numarul de respiratii pe minut
- este influentata de varsta si sex
la nou-nascut 30-50 r/min
la 2 ani 25-35 r/min
la 12 ani 15-25 r/min
adult 16-18 r/min
varstnic 15-25 r/min
Interpretarea rezultatelor:
Frecvenţa Mişcărilor respiratorii variază în funcţie de sex, vârstă, poziţie,
temperatura mediului ambiant, starea de veghe sau somn.
62
Dispnee Kusmaul=respiraţie în patru timpi a in spiraţiei profunde, urmată de o apnee
şi o expiraţie scurtă zgomotoasă, după care urmează o altă apnee.
63
- se scoate port - tamponul din eprubeta si se sterge depozitul de pe faringe si
amigdale;
- se flambeaza gura eprubetei fara port - tampon;
- se introduc în eprubeta port-tamponul cu produsul recoltat;
- se flambeaza din nou gura eprubetei;
- se eticheteaza cu urmatoarele date: numele si prenumele pacientului, locul
recoltarii, data recoltarii;
- se completeaza biletul de trimitere catre laborator, care se trimite imediat cu
produsul recoltat;
- se spala mâinile cu apa si sapun.
Reorganizarea locului de munca:
Instrumentarul folosit se curata si se spala cu apa curenta si sapun, se introduce
în solutie dezinfectanta si se pregateste pentru sterilizare.
Observatii:
Înaintea recoltarii, se observa atent zona de unde urmeaza sa se faca recoltarea;
În timpul recoltarii, tamponul nu trebuie sa se îmbibe cu saliva si nici sa atinga
dintii, care, având flora microbiana ar putea influenta rezultatul.
64
-rosu aprins, atunci cand varsatura se produce la scurt timp dupa debutul hemoragiei
digestive superioare, iar sangele este proaspat;
-maroniu-negru, cu aspect caracteristic in "zat de cafea", daca sangele este stocat o
perioada in stomac si sufera transformari prin contactul cu sucul gastric.
Caracteristic hematemezei este efortul de varsatura prin care se extravazeaza sangele
SIMPTOMATOLOGIE:
- ameţeli, astenie, slăbiciune, palpitaţii, lipotimie, sete, senzaţie de gură uscată, scăderea
diurezei, care pot merge până la stare de şoc;
66
- Se interzice vorbitul cu voce tare;
- Monitorizarea FV,calitatea și frecvența pespirațiilor, pulsului, observăm culoarea
tegumentelor, temperatura, comportamentul;
- Oxigen administrat pe canulă nazală;
- Abord venos și instituirea unei perfuzii cu soluții cristaloide (ser fiziologic, soluție Ringer)
ținând cont de valorile tensionale și patologie;
- Oprirea hemoragiei si evitarea recidivelor se realizeaza prin măsuri generale , administrarea
hemostaticelor: fitomenadion, etamsilat;calmante ale tusei (imobilizare, dieta
hidrica); Ingerare de lichide reci, în cantitati mici si repetate, punga cu gheata aplicată pe
regiunea sternală sau asupra zonei presupus sângerânde.
- La pacienții cu hipotensiune arterială se aplică conduita de urgență din starea de șoc;
- In hemoptiziile mari este necesara transfuzia de sange sau de substituenti macromoleculari .
- Tratamentul general si cel hemostatic se completeaza cu tratament etiologic.
- Tratamentul chirurgical este indicat uneori de urgență: traumatisme toracopulmonare ,
eroziuni arteriale, varice bronsice, chist hidatic, tuberculoza pulmonara, cancer bronsic.
- Terapia hemoptiziilor din sindroamele hemoragipare se face prin transfuzii de sange si
mijloace terapeutice etiopatogenetice.
- Spitalizarea este necesara în toate cazurile de hemoptizii medii si mari precum si în acelea în
care diagnosticul etiologic nu este precizat.
- In cazurile extreme este necesara toracotomia de urgenta pentru ligatura sau sutura vasului
lezat.
- Supravegherea permanentă a pacientului, continuarea măsurilor instituite
Administrarea tuberculostaticelor si a antibioticelor nu are caracter de urgenta.
Prin TCC se înțelege totalitatea fenomenelor clinice și/sau paraclinice care apar ca urmare a
acțiunii unui agent traumatic asupra cutiei craniene și a conținutului acesteia
Cele mai grave sunt fracturile bazei craniului. Apar în urma traumatismelor craniene grave.
68
Conduita de urgență :
- Traumatizatul va fi întins la orizontală;
- Se face un examen riguros și rapid , controlându-se starea de conștiență, funcțiile vitale, se
inventariață leziunile;
- Asigurarea respirației prin control digital al permeabilității căilor respiratorii și îndepărtarea
corpilor străini din cavitatea buco-faringiană;
- Menținerea permeabilității căilor respiratorii la pacienții comatoși, prevenirea căderii limbii
prin introducerea sondei orofaringiene Guedel;
- Abord venos + instituirea perfuziei pentru menținerea/refacerea circulației (la indicația
medicului)
- Administrarea oxigenului prin sonda nazală sau canulă nazală
- Măsuri terapeutice ajutătoare (analgezice, antiemetizante, hemostatice etc);
- Se va supraveghea în permanenţă starea de conştienţă a victimei;
- Dacă prezintă plăgi ale scalpului cu sângerare, se va spăla plaga cu apă rece şi se va încerca
tamponarea zonei cu un pansament steril (curat) pentru a încerca oprirea hemoragiei.
Deosebit de important este să reţinem că un accidentat la care se presupune că este
contuzionată coloana vertebrală trebuie să rămână nemişcat până la sosire ajutorului calificat.
O mare atenţie trebuie avută la mobilizare, dar mai ales la mişcarea capului victimei.
Deoarece coloana cervicală este cel mai frecvent afectată, trebuie ca mobilizarea victimei să
se facă cu tracţiunea în ax a capului, gâtului şi toracelui.
Se va fixa capul într-o poziţie neutră care să nu permită flexia sau extensia şi nici mişcările de
lateralitate, prin sprijinirea sa cu mâinile salvatorului de-o parte şi de alta.
Dacă există posibilitatea tehnică se va aplica un guler special care fixează capul în axul
median al corpului împiedicând mobilizarea acestuia.
La persoanele la care se suspicionează fracturi ale coloanei cervicale nu se poate face
hiperextensia pentru dezobstrucţia căii aeriene superioare.
Manevrele care se vor face dacă dezobstrucţia se impune sunt subluxaţia anterioară a
mandibulei şi introducerea sondei orofaringiene Guedel.
Transportul victimei se va face cu dispozitive de transport speciale, rigide şi menţinând tot
timpul victima coplet culcată în decubit dorsal cu o uşoară tracţiune pe coloană.
Atenţie !!! Deosebit de importantă pentru stabilirea gravităţii traumatismului este starea de
conştienţă a pacientului.
69
33. PRIMUL AJUTOR ÎN CAZ DE INTOXICATIE
ETANOLICA
Alcoolul este cel mai folosit drog.
Intoxicatia cu alcool apare la orice vârsta si are implicatii numeroase in mortalitatea de orice
cauza: crime, sinucideri, accidente rutiere etc.
Afectiunile care se confunda usor cu abuzul de alcool sunt:
- hipoglicemia,
- coma diabetica,
- traumatismele cerebrale,
- socul traumatic si alte intoxicatii.
Abuzul de substante
Nu spuneti :“alt betiv’’sub aceasta halena se poate ascunde o afectiune grava
acest drog poate declansa el insusi o anumita patologie.
Transportati pacientul cât mai repede la un spital, pentru a fi investigat de specialisti.
Simptomatologia intoxicatiilor cu alcool este asemanatoare, dar leziunile difera major in
functie de tipul de alcool ingerat.
Abuzul de substante
Semne si simptome ale intoxicatiei cu alcool etilic:
ž · alterarea starii de constienta pâna la inconstienta
ž · tulburari de comportament de la agitatie la delir
ž · scaderea atentiei, a timpului de reactie
ž · tulburari de vorbire
ž · tulburari de echilibru
ž · varsaturi
ž · tulburari respiratorii prin scaderea amplitudinii si a frecventei respiratorii
ž · tahicardie
CONDUITA DE URGENŢĂ:
- Evaluati scena,
- Monitorizati semnele vitale,
- Asigurati resuscitarea cardiorespiratorie de baza daca este cazul,
70
- Protejati victima de potentiale leziuni secundare,
- Daca persoana intoxicata este comatoasa se transporta in Pozitie laterala de siguranta.
- Administrati Oxigen,
- Abord venos şi instituirea perfuziei cu soluţie de glucoză 10%,
- Administrarea medicaţiei la indicaţia medicului ( vitamina B1, B6),
-Transportati victima de urgenta la spital.
diaree,
cefalee (durere de cap);
dureri abdominale;
tulburari de vedere;
agitatie psiho-motorie;
diaforeza (transpiratie)
• provocarea de varsaturi;
72
1. Simptome centrale:
- rezulta din descarcari masive de catecolamine;
- transpirații excesive;
- asociaza un tremor al mainilor;
- are tahicardie cu senzatie de palpitatii;
- este palid si anxios;
- are o senzatie de foame imperioasa.
2. Simptome periferice:
- cuprind paresteziile peribucale (amorteli sau intepaturi in jurul buzelor);
- dificultati in vorbire si concentrare;
- tulburari de comportament (confuzie, agresivitate, limbaj incoerent);
- cefalee (durere de cap), diplopie;
- somnoloenta;
- convulsii tonic-clonice;
- slabiciune si senzatie de caldura.
Starea clinică:
- TA normală sau crescută;
- pupile dilatate;
- reflexe osteotendinoae accentuate;
- Babinski pozitiv bilateral.
73
- 1 mg glucagons subcutantat sau intramuscular.
Una din cele mai frecvente cauze ale intoxicarii cu monoxid de carbon sunt instalatiile
de incalzire cu combustie, insuficient ventilate. CO este prezent in fum.
Formele usoare ale intoxicatiei cu CO prezinta semne si simptome asemanatoare racelii sau
gripei.
74
Daca gasiti mai multi pacienti ce prezinta toate aceste simptome (mai ales iarna) suspectati o
intoxicatie cu CO si scoateti-i afara din cladire sau vehicul.
Conduita de urmat:
· monitorizarea functiilor vitale: respiratii, puls, tensiunea arteriala, saturatia de oxigen si
urmarirea evolutiei lor,
Tabloul clinic:
Principalele semne ale toxiinfecțiilor alimentare, cunoscute si sub numele de
gastroenterocolite acute, sunt dureri abdominale/disconfort abdominal , greata si starile
de voma. In unele cazuri, poate fi afectat si colonul, astfel ca pot aparea scaune diareice.
Uneori toxiinfectia are şi simptome deosebite, datorate bacteriilor sau paraziţilor cu care s-a
intrat în contact. Alte semne sunt febra, frisoanele, fatigabilitate, diplopie, crampe
musculare, paralizii la nivelul membrelor, pierderea cunostintei.
In cazul toxiinfectiilor alimentare, bolnavul pierde electroliti (sodiu-potasiu) si, astfel,
se deshidrateaza. Cu cat intoxicatia este mai grava, cu atat simptomele sunt mai accentuate.
Riscul de gastroenterocolita acuta este crescut la urmatoarele categorii: copii, varstnici,
persoane care sufera de alte afectiuni si cele care au imunitatea scazuta. La un cardiac, spre
75
exemplu, boala se agraveaza mult mai repede din cauza efectelor secundare ale afectiunii
majore.
Conduita de urgență:
- verificarea funcțiilor vitale și vegetative;
- abord venos cu instituirea unei perfuzii pentru reechilibrarea hidroelectrolotică;
- medicatia (la indicația medicului) este simptomatica, pentru vărsături - antiemetice, pentru
febra - antitermice, pentru colici abdominale sunt indicate antispasticele.
- reevaluarea FV după intervenții,
- supravegherea pacientului.
76
- caderea posterioara a limbii
- incarcarea arborelui traheo-bronsic cu secretii
- deprimare cardiaca
- scaderea tonusului musculaturii gastro-intestinale
- scaderea absorbtiei intestinale
- scaderea metabolismului bazal
- hipotermie
- hipoglicemie
Tablou clinic :
debut 10-60 min « betia barbiturica »
perioada de stare
– coma profunda , calma, flasca,
– tulburari respiratorii + cardio-vasculare,
– hipotermie,
– alterari cutaneomusculare – leziuni buloase care apar la 24 de ore de la ingestie la nivelul
zonelor de presiune, tumefiere musculara, edem tegumentar, crampe musculare la palpare,
impotenta musculara miocardica, diafragmatica
– modificari EEG
Conduita de urgență:
- NU EXISTA ANTIDOT !
- Dezobstructie oro-faringiana
- Oxigenoterapie
- Mentinerea functiilor vitale - abord venos periferic – glucoza 5%
- Spalatura gastrica
- Diureza fortata/dializa extrarenala
- Asistenta neuropsihica
- Monitorizare permanentă EKG, puls, TA„
77
DEFINIȚIE: Leziuni traumatice la nivel articular, datorate acţiunii unor forţe care produc
dislocarea capetelor osoase articulare (pierderea raporturilor normale dintre suprafeţele
intraarticulare)
TABLOU CLINIC:
- durere care se mărește cu tentativa de mișcare;
- impotență funcțională;
- tumefiere regiunii (edem) care se accentueaza rapid la nivelul piciorului, gleznei sau regiunii
inferioare a membrului inferior respectiv;
- hemartroze, echimoze subcutanate;
- scurtarea aventuală a segmentului unde s-a produs leziunea;
- uneori parestezii, paralizii, ușoară cianoză (datorită unor compresiuni nervoase și vasculare);
- incapacitatea continuarii activitatii sau mentinerii ortostatismului (pozitia in picioare);
- deformarea vizibila la locul traumatismului;
PRIMUL AJUTOR:
- Ingrijirea imediata a luxatiilor acute de glezna inseamna controlul durerii si limitarea
tumefierii tesuturilor moi.
Tratamentul de prim ajutor este rezumat in acronimul PRICE.
PRICE consta in:
- Protection – protectia zonei lezate;
- Rest - repausul partii traumatizate;
- Ice - gheata aplicata indirect pe piele;
- Compression - compresie cu un bandaj elastic, imobilizarea provizorie a segmentului
respectiv; folosirea unei atele;
- Elevation - ridicarea membrului afectat;
- Monitorizarea FV
- La nevoie abord venos + instituirea unei perfuzii
- Combaterea durerilor;
- Limitarea edemului şi a hemoragiei;
- Reevaluarea FV
- Transportul la o secţie de ortopedie.
78
41. PRIMUL AJUTOR ÎN CAZ DE LUXAȚ IE SCAPULO-
HUMERALĂ
• DEFINITIE: suprafetele articulare ale oaselor care se intalnesc in mod normal in articuatie
au fost deplasate complet si nu mai au legatura una cu cealalta.
Luxatia este o afectiune traumatica, de gravitate mare, care consta in deplasarea permanenta a
extremitatilor articulare (suprafetele articulare isi pierd raporturile dintre ele).
LSH este una din urgentele cele mai frecvente intilnite in practica traumatologica.
1. Durerea este extrem de vie, fiind determinata de excitatiile puternice care pornesc din
proprioceptorii existenti in capsule si ligamentele intinse sau rupte. Aceasta Durere nu
cedeaza la calmantele obisnuite. Singura solutie de a calma durerea este readucerea cât mai
urgenta a capetelor articulare in pozitie normala.
2. Impotenta functionala apare din cauza ca cele doua capete articulare nu mai sunt in pozitie
normala, iar miscarile specifice nu se mai pot executa.
3. Deformarea regiunii: relieful normal al regiunii articulare se schimba din cauza pozitiei
diferite a oaselor.
4. Atitudine vicioasa: modificarile de pozitie a capetelor articulare fac ca segmentul respectiv
al corpului sa ia si sa se mentina intr-o pozitie anormala, vicioasa.
5. Echimoza si hematom, mai mult sau mai putin importante.
6. Hemartroza si hidrartroza: este prezenta de lichid sanguinolent sau clar in articulatie.
7. Simptome date de compresiuni vasculare: astfel pot apare gangrene in teritoriul irigat de
vasul respectiv.
8. Simptome date de compresiuni sau distrugerea unui nerv important: pot aparea pareze sau
paralizii, cu insensibilitate in segmentul inervat (furnicaturi de-a lungul membrului superior)
sau tulburari neuro-simpatice (cianoza, edem, raceala, transpiratie).
Conduita de urgență:
79
- Evaluarea primară - Monitorizarea funcțiilor vitale (repirație, circulație)și vegetative;
- Brațul și antebrațul pe partea bolnavă vor fi lipite de torace cu cotul îndoit în unghi
drept;
- Imobilizarea cu ajutorul unei bucați dreptunghiulare de tifon sau pânză este o metodă
practică de imobilizare a membrului superior la torace fie direct, fie ca mijloc suplimentar,
după ce s-a așezat o atelă de imobilizare;
80
VEZI LA INCEPUT – FRACTURI
TABLOU CLINIC:
Faza tonică:
- se instalează brusc,
- cu pierderea conștienței înainte sau concomitent cu apariția contracturii tonice,
- faciesul devine palid, ochii plafonează,
- copilul devine rigid, muschii devin rigizi, dupa care apar miscari spastice si neregulate,
- cu capul în hiperextensie maxilarele sunt încleștate,
- membrele sunt înțepenite, antebrațele flectate, pumnii strânși, copsele și gambele în
extensie,
- toracele este imobilizat,
- apar apneea și cianoza,
- dacă este surprins în ortostatism bolnavul cade,
- ochii se dau peste cap
81
- pot aparea pierderi necontrolate de urina sau scaun - dupa ce convulsiile iau sfarsit, bolnavul
devine somnoros si confuz.
Faza clonică:
- capul se mișcă ritmic, lateral sau în extensie,
- musculatura feței se contractă ritmic,
- globii oculari execută mișcări în toate direcțiile, pleopele palpită, exită midriază,
- apar spume la gură care devin sanguinolente când limba este rănită
- membrele execută mișcări bruște de flexie și extensie,
- respirația este sacadată, neregulată, zgomotoasă,
- pulsul accelerat și slab, facies vuluos (față cianozată),
- uneori emisiune involuntară de urină și fecale
Faza de rezoluție:
- contracturile încetează,
- respirația devine normală,
- faciesul se recolorează.
CONDUITA DE URGENȚĂ:
- Împiedicarea autotraumatizării. Daca bolnavul este gata sa cada, incercati sa-l prindeti si sa-
l așezați usor întins, pe jos. (poziție culcată, depărtare de surse de foc, de obiecte tari sau
tăioase, de sticle etc,; va fi supravegheat să nu cadă din pat)
Atenție! se va incerca evitarea producerii unui traumatism in cadere: se va incerca prinderea
victimei sau indepartarea unor obstacole de care s-ar putea lovi.
- Menținerea permeabilității căilor respiratorii:
- copilul va fi așezat în poziție de siguranță (decubit lateral, semipronație, astfel se evită
căderea limbii în hipofaringe, și pentru a preveni înecarea cu secreții, sange sau lichide de
vomă.
- pipa Guedel,
- aspirarea secrețiilor,
- Verificarea funcțiilor vitale și vegetative,
- Daca respirația se opreste si nu se reia imediat dupa convulsii, mentinem calea aeriana
deschisă. Efectuăm respiratie artificiala dupa criza,
- Abord venos și instituirea unei perfuzii cu Glucoză 10 %, adminsitrarea medicației
aticonvulsivante la indicația medicului,
82
- Verificăm daca nu sunt si alte leziuni, ca sângerări, fracturi si luăm masurile necesare pentru
a le trata,
- Supravegherea pacientului și a FV.
83
Masuri de urgenta
- Sunati imediat la serviciul de urgenta.
- Daca pacientul dispune de un EpiPen, injectati imediat epinefrina. Aceasta poate fi injectata
in exteriorul coapsei si poate fi administrata printr-o tesatura usoara. Frecati locul pentru a
imbunatati absorbtia medicamentelor.
- Incercati sa intindeti persoana si sa-i ridicati picioarele daca este posibil.
- Stati cu bolnavul pana cand soseste ajutorul.
- Daca sunteti instruiti, initiati masurile de prim ajutor specifice (tehnicile de resuscitare) in
cazul in care persoana nu mai respira sau nu are puls.
84
- acidoza metabolica lactica.
Scopul acestor mecanisme este de a mentine functia cerebrala cu orice pret. Pentru mentinerea
in functie a SNC, acesta are nevoie de energie si daca simplificam oarecum problema , cele
trei mecanisme au drept scop mentinerea aportului de oxigen si glucoza catre creier. Au rolul
de a mentine perfuzia cerebrala.
SOCUL COMPENSAT
Semne ale stimularii simpato-adrenergice
- agitatie psihomotorie, nervozitate, hiperreactivitate, datorita actiunii adrenalinei asupra
SNC;
- tahicardie;
- TA : normala sau usor scazuta; este necesara o pierdere de minim 30% din vol circulant ca
sa se produca o scadere a TA.
- Tegumente palide, reci , transpirate – efectul cutanat al adrenalinei;
85
- Timpul de recolorare a patului unghial > 2 sec;
- Oligurie / anurie – diureza orara < 0,5 ml/kg/ora;
- Scaderea temperaturii .
SOCUL DECOMPENSAT
Pacientul devine confuz, obnubilat, dezorientat temporo-spatial, raspunde numai la
intrebari cu raspuns bine intiparit in memoire (nume, varsta, etc).
Tensiunea arteriala este in scadere, asociat cu cresterea frecventei cardiace, scaderea
pulsului periferic, si accentuarea simptomelor de mai sus.
Important este sa diferentiem alterarea statusului mental data de hipoperfuzia cerebrala (cu
TA scazuta) de cea data de edemul cerebral (TA normala).
TRATAMENT
Analiza fiziopatologiei socului dovedeste ca pierderea de volum in sine este mai importanta
decat pierderea de elemente figurate. Ca atare tratamentul trebuie sa se concentreze
pe refacerea volumului circulant, atat cel pierdut pina in momentul tratamentului, cat si sa
compenseze pierderile curente.
In al doilea rand tratamentul trebuie sa vizeze refacerea volumului extracelular; acesta este
un factor de prognostic extrem de important. Prezenta apei in spatiul extracelular asigura un
transfer optim al O2 din capilar in celula.
Tratamentul trebuie sa fie prompt , sa reduca timpul de hipoperfuzie;cu cat este mai
prompt, cu atat repercursiunile sunt mai reduse.
Refacerea volumului circulant trebuie facuta in ritm rapid, dar fara a induce hipervolemie.
Daca hipovolemia este “daunatoare”, hipervolemia este letala, ea putand
86
induceEdem Pulmonar Acut. Daca hipovolemia este “fiziologica” (organismul nostru
“exoprimentand” aproape zilnic variatii de volum circulant: deshidratari de diverse cauze
induc variatii de pina al 10%), hipervolemia este strict iatrogena.
Astfel ca elementul cheie al refacerii volemice, substanta care indeplineste aceste conditii este
NaCl 0,9%.
1. Se instaleaza doua linii venoase periferice , utilizand catetere cat mai groase si
scurte. Cateterele venoase centrale NU vor fi utilizate pentru resuscitarea volemica.Conform
legilor hidrodinamicii debitul care poate fi administrat pe cateter este proportional cu
diametrul si invers proportional cu lungimea cateterului. In plus montarea unui cateter central
este asociata cu riscuri crescute.
2. Se administreaza NaCl 0,9%, pe doua linii venoase, cu debit maxim;
a. Daca Ht scade sub 25% se incepe administrarea de sange;
In resuscitare avem la indemana o multime de alternative: sange si derivate de sange, plasma
–expanderi, cristaloide si solutii electrolitice.
Plasma si Albumina umana. La prima vedere ar parea unul din substituientii de
volum ideali, fiind un produs “fiziologic”.
Coloidele : substante care prin molecula mare care o contin atrag apa din spatiul
extracelular in spatiul intravascular , Dextran 40, Dextran 70, HAES (hidroxy ethil starch-
hidroxi etil amidon), si altele.
Glocoza. Cel mai adesea se folosesc solutii de glucoza 5% sau 10%. Glucoza 5%
care e izotona poate parea ideala pentru refacerea volemica, si in plus poate oferi un substrat
energetic. Dar nu e cazul:organismul nu poate folosi aceasta glucoza din cauza “intolerantei la
glucoza” indusa de catecolamine; adaugarea de insulina (“glucoza tamponata”), este la fel de
inutila pentru ca nu e vorba de hipoinsulinemie, ca in DZ, ci de lipsa receprorilor membranari
pentru insulina. In plus adminsitrarea in exces de glocoza poate induce glicozurie si depletie
de volum. In final, administrarea de glucoza si insulina poate induce
hiperglicemie+hiperinsulinemie care va induce stocarea glucozei sub forma de glicogen, cu
consum de energie din proteoliza.
87
DEFINIȚIE:
Şocul este o stare patologică de amploare şi de durată, instalată ca urmare a unei agresiuni
şocogene asupra organismului.
Agentul agresor produce o leziune asupra organismului.
Ca să devină şocogeni, aceşti agenţi lezionali trebuie să aibă o
anumită intensitate şi durată de acţiune, pentru a putea atinge "pragul de şoc"
Înţelegerea actuală a noţiunii de şoc se bazează pe o concepţie unitară "neuro-endocrino-
vasculo-celulară" (Moore, Chiricuţă, Gelin, Laborit, Teodorescu-Exarcu, Mandache, Şuteu),
în sensul că şocul provoacă o reacţie sistemică atât de intensă încât produce o tulburare
severă hemodinamică şi metabolică.
Elementul ce caracterizează şocul este hipoxia tisulară.
Factorul comun și elementul definitoriu al șocului, dereglează toate funcțiile
organismului.
Obiectivul principal al tratamentului în șoc este restabilirea perfuziei sanguine a
țesuturilor la parametri fiziologici pentru combaterea HIPOXIEI CELULARE și
refacerea LEZIUNILOR CELULARE.
ȘOCUL ESTE FORMA CEA MAI GRAVĂ A INSUFICIENȚEI
CARDIOVASCULARE ACUTE.
MANIFESTĂRI DE DEPENDENȚĂ:
Cardiovasculare: Hipotensiune, tahicardie, vene superficiale plate, puls slab
Cutanate: Tegumente reci, cianoza extremităţilor, transpiraţii reci sau "şoc cald" cu
vasoplegie periferică, fără răcirea extremităţilor
Nervoase: Prostraţie, obnubilaţie, agitaţie, adesea comă mai mult sau mai puţin
profundă
CONDUITA DE URGENȚĂ:
Atenție! În cadrul traumatismelor, din momentul agresiunii traumatice începe șocul traumatic
cu prima fază de șoc compensat, asimptomatic, nemanifestat clinic. Este faza în care, imediar
postagesiv, prin mecanisme de apărare și compensare, organismul menține o perioadă de timp
(de la 15 la 45 minute până la 2-3 ore și mai mult) un echilibru biologic care împiedică
apariția șocului decompensat.
88
În această fază de șoc compensat se încep însă primele măsuri de ajutor și pretratamentul
șocului.
Măsuri de ordin general care trebuie întreprinse:
- Înlăturarea factorului șocogen: eliberarea victimei de sub acțiunea agentului traumatizant,
întreruperea curentului electric, înlăturarea agentului termic.
Atenție! Să nu se expună bolnavul la noi traumatisme; mortaliatatea în urma traumatismelor
scade 30 - 50 % dacă la locul accidentului și pe durata transportului se acordă asistență
corectă.
- Aprecierea rapidă a funcțiilor vitale:
- stabilirea prezenței și eficienței mișcărilor respiratorii. Se va controla permeabilitatea
căilor aeriene, iar dacă este posibil, se va administra oxigen pe mască sau sondă
nazofaringiană.
- stabilirea rapidă a existenței pulsului, FC, TA.
- Evaluarea rapidă a leziunilor, examinarea craniului, toracelui, abdomenului și membrelor.
Se va face hemostaza dacă este cazul.
- Bolnavul va fi menținut în poziția orizontală cu membrele inferioare ridicate la 30-45*
deasupra planului toracic, cu evitarea brutalizării și mișcărilor inutile și cu crearea unui
confort general și termic.
- Puncționarea unei vene cu un ac de calibru mare
- Refacerea volemiei constituie o indicație obligatorie și de prim ordin în cadrul măsurilor
de deșocare sau preîntâmpinare a decompensării șocului. Se administrează soluții perfuzabile
electrolitice cu: ser fiziologic, soliție Ringer
- Se combate durerea (care poate fi cauză importantă de decompensare) prin administrare
de analgetice. Vor fi administrate cu prudență la indicația medicului analgetice
majore: mialgin, fortral în asociere cu anxiolitice (diazepam) cu rol anxiolitic, liniștitor,
decontracturant.
Terapia analgetică sedează bolnavul, înlătură frica și agitația, preîntâmpinând astfel
decompensarea șocului.
Vor fi urmărite foarte atent FV: TA, respirația, frecvența pulsului.
- După analgezie-sedare se completează pansamentele și imobilizările provizorii ale
focarelor de fractură.
- În timpul transportului bolnavului se continuă măsurile deja instituite (perfuzia,
terapia analgetică, urmărirea FV, oxigenoterapia)
89
47- 48 - 52 -53 Îngrijirea unei plă gi - pansamente şi
bandaje gamba, frunte, palma, antebrat
· PANSAMENT COMPRESIV:
90
o pentru imobilizarea unei regiuni,
Tehnica
Materiale necesare:
1. Substante antiseptice - realizeaza curatirea si dezinfectia plagii si a tegumentelor din jur:
· alcool
· tinctura de iod
· apa oxigenata
· cloramina
· betadina
· acid boric
91
2. Materiale care realizeaza protectia plagii – trebuie sa fie usoare, sa nu fie iritante pentru
tegumente, sa se poata steriliza, sa aiba putere absorbanta, sa se opuna patrunderii germenilor
din afara, sa realizeze o compresiune elastica a plagii:
· comprese din tifon (pânza rara de bumbac): capacitate de absorbtie mai mica decât a vatei;
· vata hidrofila (bumbac prelucrat si degresat)
3. Mijloace de fixare:
· galifix (mastisol) - solutie de colofoniu
· leucoplast (se aplica pe tegument ras si degresat; este impermeabil pentru aer);
· bandaj - realizeaza „înfasarea” chirurgicala
92
- evacuare a colectiilor (seroame, hematoame): scoatere a 1-2 fire sau deschiderea
plagii cu un stilet butonat sau o pensa
- colectii purulente:
o deschidere larga,
o spalarea si
o drenarea plagii
- plagi accidentale:
o debridare,
o regularizare,
o lavaj antiseptic,
o eventual suturare;
Tipuri de bandaje:
1. BANDAJUL CIRCULAR:
- se aplica cateva ture de fasa circular, la nivelul zonei afectate;
93
- acest tip de bandaj se utilizeaza si la realizarea hemostazei
4. PANSAMENTUL CU CORNISOR:
- cornisorul este o bucata de fasa sau panza in forma triunghiulara, care se poate folosi si
la imobilizarea membrului superior in cazul fracturilor;
- se foloseste la bandajarea minilor, picioarelor, corpului
6. CAPELINA:
- este bandajul clasic al capului, care se realizeaza cu fasa, incepand cu 2 ture circulare trecute
pe frunte, deasupra sprancenelor si pavilioanelor urechii, dupa care se trece succesiv dinspre
radacina nasului si spre ceafa, de mai multe ori, pana cand acopera tot capul;
- la sfarsit capetele feselor se fixeaza cu cateva ture circulare.
94
- ajungand pana la banda 1 de tifon, tensionat se face o tura in jurul ei si se indreapta tifonul 2
la regiunea opusa, pana cand se acopera uniform tot capul; capatul fasiei se fixeaza de banda
de tifon terminata, iar capetele tinute in jos, se leaga sub barbie.
din spate se coboara tura in jos si se trece sub pavilionul urechii peste obraz si ochiul
drept;
apoi iar se efectueaza o tura de sustinere in jurul capului si se repeta turul precedent
- ochiul stang: in caz de aplicare pe ochiul stang directia turelor este inversa - dupa acele de
ceasornic
- ambii ochi: in caz de aplicare pe ambii ochi, se randuiesc turele de pansament mai intai pe
ochiul drept apoi pe cel stang.
95
49. PRIMUL AJUTOR ÎN CAZ DE lipotimie (lesin)
LIPOTIMIA (lesinul) este o forma atenuata de sincopa, in care pierderea de cunostinta nu
este totala, iar functiile vitale nu sunt complet suprimate.Poate avea o durata mai lunga,
fiind intotdeauna reversibila.
Lipotimiile nu reprezinta, in general, o stare grava prin sine, dar pot fi revelatoare pentru o
anumita boala care necesita terapie de urgenta(hemoragie, perforatie digestiva, infarct
miocardic, traumatisme cerebrale, dezechilibru hidroelectrolitic etc).
Diagnosticul diferential al lipotimiilor se face cu: epilepsia, vertijul, coma, starea de soc,
isteria, spasmofilia etc.
Pierdera cunostintei poate fi determinata de urmatoarele grupuri de afectiuni:
-boli cardiovasculare
-boli ale SNC (sistem nervos central)
-factori patologici cu actiune reflexa asupra SNC sau a inimii
-intoxicatii si tulburari metabolice
In general pierderea cunostintei este favorizata de :
- labilitate neuro-vegetativa, psihica, surmenaj, dereglari hormonale, anemii, HTA,
ateroscleroza, ortostatism, caldura, aglomeratie, mese abundente.
Examenul obiectiv:
-tegumente-plagi, hematoame(traumatisme), paloare(hemoragii) culoare roz (intox. cu CO2)
etc.
-aparat respirator-tulburari respiratorii sub aspectul frecventei, amplitudinii(boli cardiace,
leziuni nervoase, embolie pulmonara), semne de condensatie pulmonara sau colectie
pleurala(pneumopatii acute, embolie pulmonara), pneumotorax.
-aparat cardiovascular-tahicardie, bradicardie(bloc a.v.), fibrilatie atriala, sufluri(stenoza
aortica, stenoza mitrala), hta, HTA, colectie pericardica(pericardita acuta), etc.
-abdomen-se pot releva semne ale hemoragiei interne, perforatie, ileus mecanic, pancreatita
acuta
-aparat neurologic-tulburari ale reflexelor, semne de tumora cerebrala, AVC, traumatism,
encefalopatii.
Conduita de urgenta in lipsa unui diagnostic etiologic:
- Formarea unei impresii generale asupra cazului;
Atenţie: SALVATORII MORŢI NU SALVEAZĂ VIEŢI!
- Asumarea responsabilităţii în legătură cu deciziile de a interveni;
96
Atenţie: A NU AGRAVA STAREA PACIENTULUI!
- Verificarea stării de constienţă;
- La pacienţii conştienţi: asigurarea confortului fizic şi psihic al pacientului, explicarea
necesităţii tehnicilor, obţinerea consimţământului.
- Evaluarea primară:
- Deschiderea cailor aeriene, eliberarea căilor aeriene şi menţinerea căilor aeriene deschise, la
nevoie;
- Monitorizarea funcţiilor vitale şi vegetative;
- Evaluarea statusului neurologic: SCOR GLASGOW
- La nevoie abord venos + instituirea unei perfuzii
- Tratamentul etiologic-adresat bolii de baza;
- Evaluarea secundară: "Din cap până în picioare" - pentru a evidenţia plăgile, leziunile,
echimozele,contuziile, traumatismele produse în timpul căderilor;
- Dacă se impune efectuăm toaleta plăgilor, oprirea hemoragiilor etc.;
- La pacienţii traumatizaţi prin cădere, luăm măsuri de imobilizare a coloanei vertebrale
(poziţia capului în ax, dacă nu avem la îndemână guler cervical);
- Reevaluarea FV. şi vegetative.
IMPORTANT!
- Daca pierderea de cunostienta a survenit intr-o imprejurare bine stabilita, fara ca bolnavul sa
prezinte semne de afectiune organica, internarea nu este necesara.
- Internarea este intotdeauna necesara daca este vorba de prima lipotimie cu tulburari grave,
chiar daca dupa criza nu se constata modificari patologice.Internarea mai poate fi impusa de
boala presupusa (infarct miocardic, embolie pulmonara, diabet zaharat, intoxicatii, tulburari
paroxistice de ritm, hipoglicemie, spasmofilie).
97
pregătirea preoperatorie în intervenţiile de urgenţă sau pe
stomac
cancer gastric
Material e de protecţie:
- 2 şorţuri din material plastic
- muşama, traversă
-manusi
sterile
- sonda gastrică Faucher
- 2 seringi de 20 ml
- pensă hemostatică
nesterile
- cană de sticlă sau de metal de 5 l
- pâlnie, apă caldă la 25-26°C
- recipient pentru captarea lichidului (găleată, lighean)
- scaun
medicamente
- cărbune animal, alt antidot la indicaţia medicului
Pregatirea pacientului psihic:
- se anunţă şi se explică importanţa examenului şi a colaborării sale
fizic:
- se aşează pacientul pe scaun şi se protejează cu un prosop în jurul
gâtului
- se aşează şorţul de cauciuc
- se îndepărtează proteza dentară (când este cazul)
- i se oferă tăviţa renală şi este rugat să şi-o ţină sub bărbie (pentru
captarea salivei şi pentru imobilizarea pacientului)
Executie - asistenta se spală pe mâini, îmbracă mănuşi sterile şi şorţul de
98
cauciuc
- umezeşte sonda, se aşează în dreapta pacientului şi îi fixează capul
între mână şi torace
- cere pacientului să deschidă gura, să respire adânc
- introduce capătul sondei până la peretele posterior al faringelui cât
mai aproape de rădăcina limbii invitând pacientul să înghită
- prin deglutiţie, sonda pătrunde în esofag şi prin mişcări blânde de
împingere ajunge în stomac (la marcajul 40-50 cm la arcada
dentară)
- la capătul liber al sondei se adaptează pâlnia şi se aduce la nivelul
toracelui pacientului
- se verifică temperatura lichidului de spălătură şi se umple pâlnia
- se ridică pâlnia deasupra capului pacientului
- înainte ca ea să se golească complet, se coboară cu 30-40 cm sub
nivelul epigastrului în poziţie verticală pentru a se aduna în ea
lichidul din stomac
- se goleşte conţinutul pâlniei în vasul collector
- se repetă operaţia până ce lichidul este curat, limpede, fără resturi
alimentare sau substanţe străine
- se îndepărtează pâlnia şi se pensează capătul liber al sondei după
care se extrage cu atenţie, pentru a se împiedica scurgerea
conţinutului ei în faringe, de unde ar putea fi aspirat de pacient
pregătirea produsului dacă spălătura s-a efectuat pentru eliminarea unor substanţe
pentru examen de toxice ingerate accidental sau voluntar, tot ceea ce s-a
laborator evacuat din stomac se va păstra pentru examinarea de către
medic, iar un eşantion va fi trimis la laborator
reorganizarea şi notarea în FO
Accidente dacă apare senzaţia de greaţă şi vărsătură, se indică respiraţie
profundă sau se face anestezia faringelui cu soluţie de
cocaină 2%
99
îndepărtează prin insuflaţie de aer cu seringa
I.M.A este o zona de necroza ischemica in miocard produsa prin alterarea unei ramuri
coronariene.
ETIOLOGIE:-90-95% cauza este ateroscreloza coronariana.
FACTORI DECLANSATORI:-efort
-mese copioase
-stres
-infectii
-factori meteorologici
FACTORI FAVORIZANTI:-factori de risc:-varsta
-sexul
-H.T.A
-diabet
-colesterol
-fumatul
-obezitatea
-stres
SEMNE:
A)durerea-acuta retrosternala sau pericardica
-senzatie de gheara
-dureaza aprox.30min pana la 48 ore
-anxietate
-teama
-panica
-senzatie de moarte iminenta
-greata si varsaturi
-mai rar diaree
-distonie abdominala
100
-senzatia de plenitudine epigastrica
-transpiratii reci
-ameteli
B)H.T.A-febra absenta la inceput
-apare dupa 12-24 ore
-semne obiective-paloare
-tegumente reci si umede
-puls rapid
CONDUITA DE URGENTA:
-asezarea bolnavului in decubit dorsal si interzicerea oricarei miscari
-linistirea pacientului
-monitorizarea functiilor vitale
-pozitionarea cat mai comoda
-la indicatia medicului se executa: -sedarea durerii (Mialgin,Morfina)
-combaterea anxietatii (Diazepam)
-oxigenoterapie
-recoltarea produselor biologice
-administrarea trat.conform prescriptiilor
102
- abord venos și instituire medicației: miofilin (bronhodilatator), HHC;
Bolnavii astmatici au un plan terapeutic stabilit impreuna cu medicul lor curant, care cuprinde
atat tratamentul de fond (administrat zilnic) cat si tratamentul necesar in timpul unei crize de
astm bronsic.
Daca criza dureaza mai mult de 1-2 ore, daca simptomele nu cedeaza la medicatia
antiasmatica sau daca starea bolnavului se agraveaza, apare bradicardie, hipotensiune,
cianoza, astenie marcata trebuie solicitat ajutor medical de urgenta.
103
58. COLICA BILIARĂ
Def. durere acuta, violenta, local in hipocondrul dr, cu iradiere pana in col vert, umarul
si omoplatul dr, survenita in cursul colecistitelor litiazice si nelitiazice (colecistita acuta si
subacuta, diskinezii veziculare si cistice, colecistoze, tumori biliare).
Cauze:
-prezenta calculilor in vezica biliara sau cai intra si extrahepatice;
-colecistita acuta - o inflamatie cu caracter acut a peretelui colecistic, de cele mai multe
ori survine din cauza obstructiei canalului cistic (litiaza cistica) si infectia peretilor veziculei
biliare;
-angiocolite (inflam ale cailor biliare intra si extra-hepatice);
-colecistita cronica;
-diskinezii biliare (tulb ale motricitatii veziculei biliare);
-parazitoze intestinale (giardia).
Simptomatologie
1. Durerea - datorata unor contractii spastice reflexe ale vezicii sau ale
cailor biliare, urmate de cresteri ale presiunii din arborele biliar. Debuteaza in hipocondrul
drept sau in epigastru. Se accentueaza progresiv, atingand intensitatea max in cateva ore si
cedeaza brusc sau lent. Iradiaza sub rebordul costal drept sau in reg dorso-lombara, scapulara
si umarul drept.
2. Greata si varsaturi - cu continut alimentar apoi biliar.
3. Icter - coloratie datorata unui edem, spasm reflex al sfincterului Oddi si
se poate instala fara sa existe un obstacol prin calcul pe coledoc.
4. Febra - apare in colecistitele acute si angiocolitele secundare infectiei
cu germeni microbieni.
5. Frisonul - apare in infectia cailor biliare;
- Este urmat de transpiratii reci, abundente si stari de rau general.
6. Semne locale - vezica biliara poate fi palpata, este foarte sensibila.
*CONDUITA DE URGENTA
I. Colicile biliare de intensitate mica pot fi tratate la domiciliu prin repaus la
pat, regim alimentar, analgetice, antispastice (Scobutil, No Spa).
104
II. Colicile biliare insotite de varsaturi, cu tulb h-e, cu evolutie grava,
necesita internare in spital, se face trat de urgenta si se intervine chirurgical.
In spital:
-ex paraclinice, rec de sg, echografii, ex de urina, repaus la pat, calmarea durerii, adm
de Analgetice - la recom dr, adm de antispastice, calmarea varsaturilor, combaterea febrei,
reechilibrarea h-r, adm de Sedative, daca trat ig-diet si medicamentos nu are rezultatul
scontat, se intervine chirugical.
105
Atenție! Dacă nu se obține răspuns, se începe resuscitarea nou-născutului.
- Deschiderea căilor aeriene și aerarea plămânilor este de obicei tot ce e necesar. Astfel,
intervenții mai complexe vor fi zadarnice dacă acești doi pași au fost completați cu succes.
- Deschiderea căilor aeriene ale n.n. prin menținerea capului în poziție intermediară,
susținerea mandibulei și a bărbiei, asociată cu aspirarea lor cu pompița de cauciuc;
- Se începe respirația gură la gura și nasul născutului sau gură la mască, insuflând
ușor de două ori cantitatea de aer pe care o poți ține între oblaji. Verificați dacă a apărut
respirația și dacă nu continuați până la 5 insuflații.
- După 5 insuflații verificați respirația, dacă tot nu respiră continuați ventilația.
- Suportul circulatiei sangvine.
- Verificați pulsul;
Suportul circulației sangvine se realizează eficient doar dacă plămânii au fost umpluți cu aer
în prealabil. Se recomandă compresiile toracice dacă alura ventriculară este mai mică de 60
batai/min, chiar în prezenta ventilațiilor adecvate.
- Compresiile toracice
Cea mai eficientă tehnică pentru compresii toracice o reprezintă plasarea ambelor police, unul
lânga celălalt, peste 1/3 distală a sternului, imediat sub linia imaginară ce uneşte
mameloanele, mâinile cuprinzând toracele, iar cu celelalte degete susținând spatele.
Un alt mod de a găsi poziția corectă a policelor, este identificarea apendicelui xifoid şi
plasarea policelor pe stern, o lățime de deget mai sus decât punctul identificat. Prin compresie,
sternul trebuie să coboare cu aproximativ o treime din diametrul antero-posterior toracic,
şi se permite peretelui toracic să revină în poziția de relaxare între compresii.
Se foloseşte rata compresie-ventilație de 3:1, urmărind efectuarea a aproximativ 120 gesturi
pe minut- aproximativ 90 de compresii toracice si 30 de respirații. Verificați alura
ventriculară după primele 30 de secunde, şi, ulterior, periodic. Opriți compresiile toracice
când alura ventriculară spontană este mai mare de 60 de batai/minut.
106
60. Principalele substanţe antiseptice folosite în
îngrijirea plă gilor şi rolul lor în practica medicală
deosebesc numeroase substante: alcoolul, apa oxigenata, derivatii de amoniu cuaternar
Aceste substante trebuie sa indeplineasaca urmatoarele conditii:
- substante antiseptice citocaustice, care o data cu microbii distrug si tesuturile pe care au fost
aplicate.
Antisepticile de suprafata se folosesc brin badijonare sau ungere. Dintre acestea se mai
folosesc alcoolul si tinctura de iod.
- Alcoolul 70, patrunde prin derm in glandele sebace, glandele sudoripare, radacinele firelor
de par si distruge microbii prin dezitrtare.
- Tinctura de iod este de fapt o solutie alcoolizata care cuprinde iod 2% si iodura de potasiu
2%. Aceasta solutie potenteaza penetratia alcoolului prin piele si este remanenta. Nu se aplica
direct pe plagi sau mucoase pentru ca astfel devine citocaustic. Nu se foloseste niciodata
in comprese umede pentru ca in contact cu apa iodul se transforma in acid iodhidric care este
irritant pentru tegumente si poate produce alergii imporatante. Din acelas motiv nu se va
folosi in regiunile paroase in axili, sau la perineu. Deoarece iodul care inpregneaza
107
tegumentul este absorbit in organism, se recomanda prudenta in folosirea lui prin badijonare
pe zone mari ale pielii mai ales la bolnavii care au suferinte tiroidiene.
- Septozolul este o solutie care contine nonilfenol +iod +alcool+apa distilata, care are o larg
utilizre in present pentru asepsia tegumentelor in vederea realizarii campului operator.
Cloramina se gaseste sub forma de tablete din care se fac solutii de 0, 5%, care folosesc
pentru turnarea pe plagi si mucoase.
cristale violete din care se fac solutii concentrate numite „solutii mama”, care se dilueaza 1- 2
linguri/ 1 litru apa.
108
- Violetul de gentiana, se foloseste in solutii de 0, 5- 2%, are o culoare violeta care pateaza
tegumentele si lenjeria. Este util in inflamatiile tegumentelor (dermite), erizipel, varice, flebite
si limfangite.
Aceste pulberi sunt deosebit de eficiente, motiv pentru care se gasesc in majoritatea
unitatilor sanitare.
- Acidul boric este un praf cristalin alb care se poate folosi ca atare in plagile supurate
(craterul unui furuncul, plagi cu sfaceluri, puroi de bacili piocianici, etc), avand proprietatea
de a dizolva sfacelurile si tesuturile supurate.
109
- badijonarea regiunii operatorii cu alcool iodat sau betadina
- clisma evacuatoare
- oprirea alimentatiei si hidratarii
c. In ziua operatiei:
- dus
- badijonarea regiunii operatoorii
- premedicatie in functie de indicatie
- schimbarea lenjeriei de corp
- masurarea functiilor vitale
- verificarea foii de observatie si insotirea la sala de operatie
110
observarea si notarea respiratiei (la indicatia medicului);
masurarea si notarea T.A.;
observarea diurezei;
observarea scaunului.
111
Pregatirea speciala a bolnavilor cu risc operator (tarati)
Ingrijirile acordate acestora, urmaresc sa corecteze deficientele organismului si sa
restabileasca echilibrul fiziologic pentru a suporta actul operator si pentru a evita
complicatiile ce se pot produce, atat in timpul interventiei cat si dupa aceasta.
112
Pozitia laterala de siguranta
113
spontan ……………………………………………………… 4 puncte
la cerere …………………………………………………….. 3 puncte
la durere…………………………………………………….. 2 puncte
nu deschide…………………………………………………. 1 punct
2. Cel mai bun răspuns motor
la ordin………………………………………………………… 6 puncte
localizează stimulii dureroşi…………………………. 5 puncte
retrage la durere…………………………………………. 4 puncte
flexie la durere…………………………………………….. 3 puncte
extensie la durere………………………………………… 2 puncte
nici un răspuns……………………………………………. 1 punct
3. Cel mai bun răspuns verbal
orientat……………………………………………………… 5 puncte
confuz ……………………………………………………….. 4 puncte
cuvinte fără sens ……………………………………….. 3 puncte
zgomote……………………………………………………… 2 puncte
nici un răspuns…………………………………………… 1 punct
Există versiuni detaliate pentru descrierea nivelului de răspuns (ref. versiune printabilă).
Pentru deschiderea ochilor:
0 = absenţa, chiar la presiune supraorbitală;
1=la durere (la presiune sternală, supraorbitală sau la nivelul membrelor),
2=răspuns nespecific la auzul cuvintelor (nu neapărat la comandă verbală,
3=spontană, ceea ce nu înseamnă obligatoriu prezenţa conştienţei (‚awareness’) ci doar a stării
de veghe (‚arousal’).
Pentru răspunsul motor:
1=absent la orice durere,
2=adducţia umărului şi rotaţia internă a umărului şi antebraţului,
3=răspuns de retragere sau postură hemiplegică,
4=retragerea braţului la stimului dureros, abducţia umărului,
5=acţiunea braţului de încercare a îndepărtării presiunii toracice sau supraorbitale, 6=urmarea
comenzilor simple.
Pentru răspunsul verbal:
1=făra răspuns,
2=sunete ce nu formează cuvinte,
114
3=cuvinte inteligibile, dar incoerente,
4=conversaţie confuză (răspunsuri sau încercări de răspunsuri la cuvintele recepţionate, dar
răspunsurile sunt greşite, neclare, iar pacientul dezorientat),
5=conversaţie fluentă, pacient orientat (ştie cine, unde, când; an, anotimp, lună).
3. Eliberarea şi asigurarea cailor aeriene
4. Verificarea respiraţiei → ascultare, simţire şi vedere timp de 10 sec.
5. Verificarea circulaţiei → timp de 10 secunde la nivelul arterei carotide. Nu se palpează
ambele artere carotide în acelaşi timp. La sugari se verifică la artera brahială. Dacă nu se
confirmă existenta pulsului se încep manvrele RCP.
Asepsia si antisepsia
Dezinfectia
ASEPSIA ( gr a= fără, sepsis= putrefacţie ) reprezintă ansamblul de măsuri prin care se
împiedică contactul dintre germeni şi plaga operatorie sau accidentală. Deoarece se previne
infecţia, asepsia este o metodă profilactică
115
I. Asepsia foloseste urmatoarele metode fizice si chimice:
- mijloace mecanice: curatirea mecanica si spalarea (se adreseaza instrumentarului,
materialului moale, mâinilor si câmpului operator);
- caldura uscata (flambare, calcare, încalzire la rosu, sterilizare cu aer cald - Poupinel) si
caldura umeda (fierbere, autoclavare);
- pasteurizarea - aseptizarea unor lichide la temp. sub 100 °C, urmată de racire brusca. Se
utilizeaza pentru lapte, bere, medii de cultura. Asigură o distructie de 90-95% din germenii
patogeni.
- sterilizare la rece: mijloace radiante (raze ultraviolete, raze gamma, ultrasunete), sterilizare
chimica (formol sub forma de vapori la rece sau la cald, etilenoxid).
II. Antisepsia foloseste o serie de mijloace chimice denumite antiseptice sau dezinfectante. Se
obisnuieste sa se denumeasca antiseptic substanta cu actiune bactericida sau bacteriostatica
care se aplica pe tesuturi vii, iar dezinfectant substanta folosita pentru distrugerea germenilor
de pe diverse obiecte, produse septice sau din mediul extern.
- sa fie usor solubila în apa iar odata solvita sa dea un amestec stabil (sa nu-si modifice proprie-
tatile în timp);
1 - iod: tinctura de iod (solutie alcoolica de iodura de sodiu): Betadine, Septozol etc.); nu se pune în
contact cu o plaga sau cu mucoase deoarece coaguleaza proteinele;
2 - alcool 70%: nu se poate aplica direct pe plaga sau pe zone fara stratul cornos, deoarece produ-
ce deshidratare si denaturare celulara (coagulare a proteinelor); nu actioneaza asupra formelor
116
sporulate si a bacilului Koch; folosit în afectiuni inflamator-infectioase, în aplicatii scurte (5-
10 minute), pentru efectul revulsiv (priessnitz alcoolizat);
4 - substante care degaja oxigen: apa oxigenata (solutie apoasa ce contine 3% peroxid de oxigen [H2O2]
folosita pentru antisepsia plagilor si a mucoaselor; pe lânga efectul antiseptic, în primul rând
îndreptat împotriva germenilor anaerobi, prezinta o tripla actiune: mecanica - de îndepartare a
resturilor tisulare sau corpilor straini din zonele profunde sau fundurile de sac ale plagilor delabrante
prin efectul de spumare efervescent al reactiei exoterme de eliberare a oxigenului, hemostatica - pe
vasele mici si citofilactica - favorizare a proliferarii si migrarii celulare cu aparitie a tesutului de gra-
nulatie; solutia de apa oxigenata ce contine H2O2 3% se prepara din solutia de perhidrol ce contine
H2O2 30% obtinuta prin dizolvarea tabletelor de perogen ce contin 1 g H2O2 în apa si se pastreaza în
sticle de culoare închisa astupate cu dop rodat), permanganat de potasiu (KMnO4 se prezinta sub
forma de cristale de culoare violet si se foloseste sub forma de solutie 0.1-0.5% pentru dezinfectia
mucoaselor vaginala, vezicala sau bucala, ca si a plagilor infectate cu anaerobi; nu se asociaza cu
alcool sau apa oxigenata);
5 - acizi si baze: acid boric (în chirurgia generala este folosit ca pulbere formata din cristale albe pentru
antisepsia plagilor, fiind activ si pe piocianic; în plus, actioneaza asupra sfacelurilor, tesuturilor
necrozate si crustelor, pe care le macereaza, facilitând astfel eliminarea lor si dezvoltarea tesutului
de granulatie prin care se realizeaza vindecarea plagilor; în oftalmologie si ORL se folosesc solutii
2-3%), soda caustica (solutie 1-10% folosita numai la dezinfectia obiectelor de mobilier si a spatiilor
contaminate);
117
8 - altii: formol (formalina = solutie de formaldehida 40%, întrebuintata ca dezinfectant si
conservant al tesuturilor; este bactericid si sporicid extrem de puternic, iritant însa pentru ochi
si caile respiratorii; utilizare spitaliceasca pentru dezinfectia periodica a încaperilor), fenol,
acid fenic, violet de gentiana (metilrozanilina = colorant derivat de trifenilmetan folosit ca
antihelmintic în oxiuriaza si ca topic bactericid si antifungic în dermatologie), rivanol etc.
PLANURI INGRIJIRE
62. PNEUMONIA
Manifestari de dependenta:
1. Febra, frison
2. Polipnee- CRESTEREA FRECV RESPIRATIEI
3. Junghi toracic
4. Tuse la inceput uscata, apoi cu expectoratie vaascoasa galben-ruginie
5. Tahicardie- CRESTEREA FRECV PULSULUI
6. Frecvent – herpes labial
Diagnostic de nursing:
1. Alterarea functiei respiratorii
Obiectiv: pacientul sa respire fara dificultate
Interventii: aerisire, umidifIcare camera; la indicatia medicului administrare de oxigen
2. Alterarea circulatiei din cauza dispneei manifestata prin tahicardie (puls peste 120 in efort)
Obiectiv: pacientul sa prezinte o buna circulatie
3. Disconfort din cauza infectiei manifestata prin junghi toracic
Obiectiv: asigurarea confortului fizic si psihic
4. Eliminare neadecvata din cauza infectiei, manifestata prin sputa galben-ruginie
Obiective: pacientul sa nu devina sursa de infectie
Interventii: sa scuipe, sa nu inghita sputa, foloseste batista de unica folosinta
Interventii:
Igiena locala
Folosirea doar a obiectelor personale
118
SE CARACTERIZEAZA PRIN:
-crize dureroase paroxistice localizate de cele mai multe ori in spatele sternului cu iradieri in
cazuri tipice in umarul st.pana la ultimile 2 degete.
-criza dureroasa apare dupa:-efort ,
-emotii
-mese copioase
-dureaza 2-3 min ,pana la 10-15 min si dispare spontan sau la adm de Nitrogligerina
sublingual
SIMPTOME:
-a)durerea
Caracteristici:-localizata retrosternal
-iradiaza in umarul st,bratul stang
-dureaza 2-3 min pana la 15 min
-proba terapeutica cu Nitroglicerina-daca durerea nu trece in 2-3 min este un
semn clinic major,nu trece =>INFARCT
-anxietate
-panica
-senzatia de moarte iminenta
CONDUITA DE URGENTA:
-repaos
-evitarea efortului
-adm de Nitroglicerina 0,5 ml sublingual
-ex.paraclinice-EKG
-recoltarea probelor biologice
TRATAMENTUL DE DURATA:
-dieta cu evitarea alimentatiei grase
-reducerea consumului de alcool,tutun,cafea
-indepartarea stresului
-instituirea antidotului fizic
-adm medicatiei antianginoase conform recomandarii medicului
TRATAMENTUL MEDICAL:
119
-este o terapie de urgenta datorita durerii severe si posibilitatii evolutiei crizei
anginoase catre IMA impune caracterul de urgenta al afectiunii
120
- R RIVALTA (daca e si ascita) – negativ, daca e pozitiv – ciroza
- VSH normal sau scauzt
- Disfunctii renale – creste urea, proteina din urina
Tratament:
- Preventive: traterea corecta a afectiunilor cardiace si pulmonare
- Curativ: reducerea activitatii cardiace prin repaus 1-3 sapt cu exercitii passive; evitarea
emotiilor (calmant); cresterea capacitatii de contractie a inimii (DIGITALA – medicam. ce
stimuleaza contractia; DESLANOZID, DOPAMINA), diuretice de 2 ori/sapt, laxative daca e
constipat.
- Regim alimentar hiposodat 2-4gr sare / zi, cafea in cantitate mica, lichide 2-3 l/zi, regim
echilibrat privind glucide.
Prognostic:
- Durata de viata aprox 8 ani
Interventii:
- Asigurarea repaosului fizic si psihic;
- Combaterea factorilor de risc’
- Masurarea functiilor vitale;
- Administrarea trat medicamentos prescris;
- Efectuarea bilantului hidricasigurarea unei alimentatii echilibrate- hipocaloric,
hiposaodat, hipolipidic;
- Lichidele admin fractionat pt a evita cresterea brusca a TA
- Educatia pacientului regim de viata echilibrat; evitarea stresului; fara fumat;
alimentatie echilibrata; exercitii fizice, plimbari.
66. GRIPA
122
3. Perioada de stare a bolii 3-5 zile, este etapa dominata de simptome generale a bolii ce
constau din: febra inalta, faciesul bolnav congestionat cu conjunctive, ochii lacrimosi,
cefalee frontala, dureri in globii oculari, mialgii, astenie, adenamie, tulburari digestive
constand din greata, varsaturi cu posibilitatea aparitiei epistaxisului.
4. Perioada de convalescenta consta in scaderea temperaturii, persista astenia, tuse
suparatoare, astenie.
Gripa poate da complicatii cum ar fi: laringita, encefalita, paralizii de nervi.
Tratamentul nu este etiologic, exista o profilaxie in vaccinarea antigripala.
BPOC este o boala respiratorie cronica ce afecteaza atât bronhiile (bronsita cronica) cât si
plamânii (emfizem) si se manifesta prin îngustarea progresiva si ireversibila a bronhiilor,
ceea ce se însoteste de o scadere progresiva a capacitatii respiratorii.
123
Interventii:
- Oxigenoterapia pentru combaterea hipoxiei
- Bolnavul trebuie sa fie supravegheat permanent in timpul administrarii oxigenului
- Administrarea medicamentelor prescrise: hemisuccinat, Miofilin, Cloramfenicol,
bronhodilatattoare, corticoizi, antiinflamatoare, Brohmexin
- Drenaj postural (schimbarea pozitiei insotita de exercitii respiratorii si tapotaj), aspiratii si
spalatura bronsica
- Administrea fluidelor
Manifestari de dependenta:
- Dispnee
- Cianoza
- Tahicardie
- Durere toracica
- Transpiratii abundente
- Anxietate
- Modificari ale amplitudinii miscarii respiratorii
Cauza:
- Alterarea functiei centrului respirator
- Dispnee: alterarea functiei respiratorii din cauza alterarii centrului respirator manifestata prin
dispnee
- Cianoza: alterarea schimbului de gaze si a perfuziei tisulara din cauza centrului respirator
manifestata prin cianoza
- Alterare circulatorie din cauza respiratiei deficitare manifestata prin tahicardie
- Discomfort din cauza dispneei manifestata prin durere toracica
- Eliminare inadecvata din cauza dispneei manifestata prin transpiratie
Obiectiv:
- Pacientul sa respire normal
- Imbunatatirea ventilatiei
- Prevenirea complicatiilor
Interventii:
- Administrare de oxygen
- Pozitia pacientului
- Umiditate, temparatura in camera
- Aerisire camera
- Medicatie prescrisa
- Linistirea pacientului pe perioada dispneii
- Il hranim, spalam – orice nu poate face singur
124
- Exercitii respiratorii
Diagnostic de nursing:
- Imposibilitatea de _________________, oxigenarea sangelui si eliminarea
70. DIABET
Definiţie Sindrom metabolic, cu evoluţie cronică, caracterizat prin modificări la nivelul
metabolismului glucidic, lipidic, şi protidic, apărut prin deficit parţial sau absolut de insulină.
Clasificare:
DIABET ZAHARAT tip I.
• insulinodependent;
• deficit absolut
de insulină;
• întălnit mai des sub 30 de ani;
• 90-95% din cauză autoimună;
• cca. 5% este idiopatic Clasificare:
DIABET ZAHARAT. tip II.
• non insulinodependent;
• cauzat de insulino-deficienţă sau
rezistenţă periferică la insulină ;
• în 80% din cazuri apare la persoane obeze
DIABET ZAHARAT secundar:
• din boli endocrine, sdr. genetice, malnutriţie,alte boli ale pancreasului.
DIABET ZAHARAT gestaţional
• poate să apară în sarcină
(după săptămâna 20), datorită
hormonilor secretaţi de placentă;
• se tratează cu insulină
(nu se dau antidiabetice orale, afectează fătul);
• după naştere acest tip dispare sau poate să
rămână pentru toată viaţa.
Manifestări de dependenţă:
• poliurie, diureză 3-6 litri /zi (glicozuria apare la o glicemie peste 180 mg/dl);
125
• polifagia apare mai rar şi se datorează deficitului celular de glucoză;
• polidipsie;
• pierdere în greutate;
• pruritul, iniţial la nivelul organelor genitale şi apoi tegumentar (micoze frecvente la
diabetici);
• astenie fizică şi psihică marcată;
• prezenţa de eczeme, piodermite, furunculoză;
• impotenţă sexuală şi frigiditate recent instalate;
• carii multiple, căderea dinţilor;
• cicatrizare dificilă a plăgilor.
Probleme, diagnostic de nursing:
• alterare a eliminării urinare (poliurie);
• tulburări ale echilibrului volemic(deficit);
• tulburări ale echilibrului electrolitic
(Na, K, Ca, Mg);
• risc crescut pentru infecţii;
• alterarea stării de nutriţie;
• alterarea tranzitului intestinal (constipaţie);
• scăderea toleranţei la efort;
• risc crescut pentru incapacitate funcţională;
• alterarea perfuziei tisulare;
• deficit de autoîngrijire
• risc crescut de alterare a integrităţii tegumentelor, cauzată de problemele vasculare existente;
• disfuncţie sexuală, cauzată de neuropatia secundară, manifestată prin probleme erectile;
• posibilă nonaderenţă la regimul dietetic cauzată de neînţelegerea calculării cantităţii de
glucide ingerate;
• risc crescut de hipoglicemie datorată necorelării alimentaţiei cu administrarea de insulină
3. Planificarea îngrijirilor
Obiective:
• pe termen scurt: ex.:
- diminuarea anxietăţii prin asigurarea unui climat calm de securitate şi înţelegere;
- asigurarea confortului, igienei corporale, a lenjeriei de pat şi de corp;
- monitorizarea funcţiilor vitale, recoltarea de analize în urgenţă (glicemie, R.A., ionogramă,
uree, hemoleucogramă, etc.)
126
• pe termen mediu:
- planificarea şi pregătirea pacientului pentru analize şi explorări:
- conştientizarea pacientului privind importanţa regimului alimentar;
- stabilirea dietei hipoglucidice cu prânzuri la ore fixe;
- efectuarea de exerciţii fizice;
- pacientul va învăţa:
• să-şi administreze insulina şi tratamentul antidiabetic oral;
• să-şi determine glicemia cu glucometru;
• să recunoască semnele de hipoglicemie şi să aplice măsurile corespunzătoare;
Simptomatologie
1. Durerea - datorata unor contractii spastice reflexe ale vezicii sau ale cailor
biliare, urmate de cresteri ale presiunii din arborele biliar. Debuteaza in hipocondrul drept sau
in epigastru. Se accentueaza progresiv, atingand intensitatea max in cateva ore si cedeaza
127
brusc sau lent. Iradiaza sub rebordul costal drept sau in reg dorso-lombara, scapulara si
umarul drept.
2. Greata si varsaturi - cu continut alimentar apoi biliar.
3. Icter - coloratie datorata unui edem, spasm reflex al sfincterului Oddi si se
poate instala fara sa existe un obstacol prin calcul pe coledoc.
4. Febra - apare in colecistitele acute si angiocolitele secundare infectiei cu
germeni microbieni.
5. Frisonul - apare in infectia cailor biliare;
- Este urmat de transpiratii reci, abundente si stari de rau general.
6. Semne locale - vezica biliara poate fi palpata, este foarte sensibila.
*CONDUITA DE URGENTA
I. - repaus la pat, regim alimentar, analgetice, antispastice (Scobutil, No Spa).
II. Colicile biliare insotite de varsaturi, cu tulb h-e, cu evolutie grava, necesita
internare in spital, se face trat de urgenta si se intervine chirurgical.
In spital:
-ex paraclinice, rec de sg, echografii, ex de urina, repaus la pat, calmarea durerii, adm
de Analgetice - la recom dr, adm de antispastice, calmarea varsaturilor, combaterea febrei,
reechilibrarea h-r, adm de Sedative, daca trat ig-diet si medicamentos nu are rezultatul
scontat, se intervine chirugical.
Mai mult ca orice organ abdominal, vezica biliara este predispusa la inflamatie din
cauza:
1. forma asemanatoare unei pere
2. secretiei biliare care reprezinta un mediu favorabil multpiplicarii germenilor patogeni
Forma de para asigura staza biliara, care, prin continutul in bila, faciliteaza procesul
inflamator.
Definitie: un proces inflamator acut al peretelui colecistic, proces ce poate determina
leziuni anatomice diferite, care pot evolua de la o simpla congestie pana la gangrena si
supuratie.
In majoritatea cazurilor, colecistita acuta se grefeaza pe o vezicula calculoasa.
Etiopatogenie:
128
- de origine infectioasa
- agenti etiologici principali: E-coli, stafilococi, enterococi, salmonelle, etc.
- uneori colecistita acuta poate sa apara in cadrul altor boli infectioase, precum febra tifoida,
starile septicemice.
Aspect clinic:
- prezinta atat semne generale, cat si locale
- semne generale: alterare stare generala; febra care nu indica gravitatea leziunilor
anatomice; puls accelerat proportional cu febra; transpiratii; paloare; adinamie
- semne locale: durere cu caracter intesn (durere colicativa) si reprezinta un simptom
aproape constant cu valoare diagnostica; sediul durerii este in epigastru/hipocondru drept;
survine la 3-5 ore dupa masa de seara mai ales; brusc, frecvent dupa alimente grase
- se insoteste de greturi, balonari, aparare musculara
Forme clinice:
1. forme catarale cu evolutie benigna
2. colecistita purulenta care apare aproape exclusiv in conditii de litiaza colecistica si
determina febra mare 39-40C
3. colecistita gangrenoasa – evolutie dramatica, pentru ca determina perforatia cu peritonita
Diagnosticul pozitiv se pune pe antecedentele pacientului – un vechi suferind cu
calculoza sau alte boli infectioase; complexul simptomatic – durere intensa asociata cu semne
de infectie generala si dispepsie biliara. Se confirma prin examene paraclinice – radiografie
(tubaj duodenal nu este admis decat dupa 7 zile de la retrocedarea semnelor acute).
Tratament:
- formele catarale sunt benigne – tratament strict medical si consta din repaus la par,
comprese alcoolizate pe regiunea veziculara, regim alimentar (in primele 24 h se suspenda
alimentatia pacientului si se dau doar mici cantitati de ceai; in functie de evolutie 2-3 zile
regim hridro-zaharat
- suc de fructe, zeama compot, supe zarzavat, griș, orez, etc
- AB pentur infectie
- Durerea se combate cu Papaverina sau medicamente pe baza de beladona
- In situatii grave (colecistita gangrenoasa) tratament chirurgical : colecistectomie cu drenaj;
laparoscopie daca situtia o permite
129
116. ATRIBUTIILE ASISTENTEI MEDICALE IN
PREGATIREA GRAVIDEI PENTRU NASTERE
Culegerea datelor: contractii uterine dureroase, ritmice, modificari la nivelul colului,formarea
pungii apelor, aparitia scancetului de screamat, BCF.
Semnaleaza aparitia unor fenomene: tulburari de dinamica, suferinta fetala.
Urmareste aspectul lichidului amniotic.
Pregateste materialele necesare pt asistenta la nastere.
Colaboreaza permanent cu gravida, sfatuind-o cum sa respire sa sa-si prelungeasca voluntar
contractiile.
Supravegheaza perineul in tp expulziei.
Asista expulzia respectand timpii.
Dezobstrueaza caile respiratorii ale noului-nascut.
Observa semnele de dezlipire ale placentei.
Prinde placenta cu mainile facute caus, rasuceste membranele pt. evitarea ruperii.
Verifica integritatea tesuturilor
130