SEMIOLOGIE URGENTE MEDICO-CHIRURGICALE

APARAT RESPIRATOR

 Insuficienţa respiratorie acută reprezintă incapacitatea

plămânilor de a face faţă schimburilor gazoase, în condiţii
fiziologice, de repaus.

- hipoxemie - scăderea oxigenului din sânge

- hipercapnie - creşterea concentraţiei CO2 în sânge

 Dispneea →- respirație greoaie și scurtă, datorată lipsei de aer

percepută de pacient. Poate apărea sub formă de:
1.  bradipnee inspiratorie însoţită de:
- tiraj - retracţia spaţiilor intercostale
- cornaj - inspiraţie lentă şi zgomotoasă
2. bradipnee expiratorie - întâlnită în astmul bronşic
3. bradipnee - în intoxicaţii cu deprimante ale sistemului nervos central
4. polipnee
5. respiraţie Kussmaul - respiraţie în 4 timpi: inspir, pauză, expir, pauză
– întâlnită în acidoza metabolică)
5. respiraţia Cheyne-Stokes - respiraţie cu amplitudini crescute până la
maxim, apoi scăzute până la apnee de 10-20 secunde – întâlnită în
hipertensiunea intracraniană, hipoxemia centrilor nervoşi, arterioscleroza
cerebrală).
6. apnee – oprirea respiratiei
7. Ralurile reprezintă: zgomote supraadăugate, patologice, percepute in
timpul ascultaţiei.
  Cianoza → exprimă scăderea concentraţiei oxigenului în sângele
arterial concomitent cu creşterea hemoglobinei în sânge şi se
manifestă la nivelul buzelor, unghiilor, pavilionului urechi sau
generalizat. Cianoza lipseşte în anemii, şoc hipovolemic, intoxicaţii
cu CO, intoxicaţii cu cianuri, alcaloză.

 Modificări ale amplitudinii mişcărilor respiratorii

Mişcările respiratorii modificate pot fi rare, ample, frecvente sau
superficiale, la un singur hemitorace (în paralizia musculaturii unui
hemitorace, colecţii purulente abundente, pneumonie masivă, obstruarea
unei bronhii principale, pneumotorax spontan, hemitorace bolnav).
 Respiraţia paradoxală manifestată prin turtirea plămânului în
inspir şi reexpansiunea lui în expir se întâlneşte pleuro-pulmonare,
volet costal.

TULBURARI DE RITM CARDIAC

 Bradicardia -este un tip de aritmie caracterizată prin încetinirea

bătăilor inimii. În mod normal, ritmul cardiac variază între 60 și 100
de bătăi pe minut. În cazul pacienților cu bradicardie, pulsul scade
sub 60 de bătăi pe minut. Bradicardia poate fi de mai multe feluri:

- bradicardia sinusală este acel tip de bradicardie datorată încetinirii

activității electrice a nodului sinusal (centrul care conduce activitatea
electrică a inimii). Aceasta poate fi considerată normală dacă apare la
sportivi și la persoanele în vârstă, în cazul în care la acestea se constată
o hiperactivitate a sistemului nervos parasimpatic. Acest tip de
bradicardie pune probleme dacă frecvența cardiacă scade sub 40 de
bătăi pe minut.

- pauza sinusală apare atunci când activitatea electrică a inimii este

întreruptă brusc, pentru o anumită perioadă de timp.

- disfuncția nodului sinusal reprezintă combinarea mai multor tipuri de

aritmii. Inima bate când prea repede, când prea lent.
SIMPTOME:

 Vertij
 Senzație de leșin
 Oboseală accentuată
 Dispnee
 Palpitații
 Angină pectorală (dureri în piept)

 Tahicardia este o tulburare de ritm cardiac frecventă (aritmie),

care presupune un ritm cardiac mai rapid decât cel normal. În
condiții fiziologice obișnuite, de repaus, pulsul unui adult este
cuprins între 60 și 100 de bătăi pe minut. Valorile care depășesc
această limită fără să existe un motiv evident (efort fizic, stres)
indică o tahicardie. Există mai multe tipuri de tahicardie:

 Fibrilația atrială - puls foarte rapid și neregulat, care este generat în

camerele superioare ale inimii (atrii)
 Flutter atriala - pulsul generat în atrii este foarte rapid, dar este
regulat, spre deosebire de fibrilația atrială
 Tahicardia supraventriculară (SVT) - pulsul anormal este generat
deasupra ventriculelor, iar cauza este de cele mai multe ori
congenitală
 Tahicardia ventriculară - apare la nivelul camerelor inferioare ale
inimii (ventricule)
 Fibrilația ventriculară - este o aritmie foarte gravă, care constituie
urgență medicală și de obicei este nevoie de folosirea unui
defibrilator - pulsul este rapid și neregulat și este asociat frecvent
cu un atac de cord.
 TULBURARI NEUROLOGICE

Acuitatea vizuală înseamnă capacitatea percepției vizuale, adică gradul

în care o persoană poate distinge detaliile fine.

Afazia reprezintă o tulburare de limbaj rezultată în urma deteriorării sau

a vătămării acelei părţi a creierului care controlează exprimarea şi
înţelegerea limbajului.

Amnezia constituie pierderea totală sau parțială a capacității de

memorizare a informației și de reamintire a informației inmagazinate.

Demenţa reprezintă scăderea treptată, progresivă a funcţiilor mentale

cum ar fi: gândirea, judecata, comportamentul, limbajul, învăţarea şi
memoria. De obicei apare după vârsta de 60 ani, dar poate apărea şi mai
devreme.

Insomnia reprezintă o tulburare de somn, care se caracterizează prin

incapacitatea de a adormi.

Boala Parkinson este o boală degenerativă a sistemului nervos central

care afectează sistemul de motor. Aceasta se distinge prin progresie
lentă. Cel mai adesea apare la persoanele în vîrstă de peste 50 de ani și
afectează capacitatea de a-și controla mișcările corpului.

Ataxia este un semn si simptom neurologic caracterizat de lipsa

coordonarii miscarilor musculare.

Catatonia este un sindrom psihomotor caracterizat printr-o stare de

fixare a corpului in anumite pozitii, conduita stereotipica si stupoare
mentala. 

Convulsiile reprezintă semnele fizice sau modificările de comportament

care apar în urma unui episod de activitate electrică anormală la nivelul
creierului.

Disartria este o tulburare a vorbirii cauzată de anomalii ale controlului

muscular, secundare leziunilor neurologice.

Hipotonia este o tulburare care determina tonus muscular diminuat

(cantitatea de tensiune sau rezistenta la miscarea unui muschi), frecvent
implicand reducerea puterii musculare.
Opistotonus reprezinta un status de hiperextensie severa si spasticitate
in care capul individului, gitul si coloana vertebrala se arcuiesc. Aceasta
pozitie anormala este un efect extrapiramidal si este cauzata de spasmul
muschilor axiali de-a lungul coloanei vertebrale.

 Vertij - amețeala care creează senzația că lucrurile din jur se mișcă în

jurul subiectului.

Lipotimia  - pierderea incompleta a cunostintei si sincopa - pierderea

completa a cunostintei.