Când însuși glasul

de Mihai Eminescu

Când însuşi glasul gândurilor tace,

Mă-ngână cântul unei dulci evlavii,
Atunci te chem; chemarea-mi asculta-vei?
Din neguri reci plutind te vei desface?

Puterea nopţii blând însenina-vei

Cu ochii mari şi purtători de pace?
Răsai din umbra vremilor încoace
Ca să te văd venind... ca-n vis, aşa vii!

Cobori încet... aproape, mai aproape,

Te pleacă iar zâmbind peste-a mea faţă,
A ta iubire c'un suspin arat-o,

Cu geana ta m-antinge pe pleope

Să simt fiorii stringerii în braţe,
Pe veci perduto, vecinic adorato!

Aplicații:
1. Care este tema textului? Identifică două motive aflate în relație cu tema
precizată.
2. Transcrie din text 4 mărci ale eului liric.
3. Numește tipul de rimă din primele două strofe și măsura (numărul de
silabe) din primele două versuri.
4. Figurile de stil preferate de romantici sunt comparația, metafora și
antiteza, acestea se regăsesc și în textul suport?
5. Transcrie alte două figuri de stil!
6. Comentează rolul punctelor de suspensie.
 7. Oferă două argumente conform cărora poezia se încadrează în
romantism.

1.Teme:
1. Iubirea: glasul, chemarea, zâmbetul, ochii, fiori
2. Timpul: vecii, vremuri, umbra
3. Natura: neguri, noapte

2. Mărcile eului liric: verbe și forme pronominale la persoana I și a II-a, sg și pl;

substantive în Vocativ, interogații retorice, exclamații, interjecții care exprimă
stări sufletești:
-Mă-ngână, a mea, te chem, mi

4. Rima este îmbrățișată imperfect; măsura versurilor este fixă, 11 silabe

5. Comparația “ca-n vis”; metafora “Din neguri reci plutind te vei desface”;
“din umbra vremurilor”; “Puterea nopţii blând însenina-vei”; antiteza: “Pe
veci perduto, vecinic adorato!”, repetiție: aproape, mai aproape; epitet
dublu: ochii mari și purtători de pace; dulci evlavii; personificare: mă-
ngână cântul; când însuși glasul gândurilor tace; inversiune: chemarea-mi
asculta-vei; interogație retorică: Din neguri reci plutind te vei desface?
6. Punctele de suspensie sunt utilizate la nivelul textului poetic cu rolul de a
puncta o pauză în discursul liric, oferind cititorului timpul necesar pentru
a medita asupra ideilor prezentate.