RAPORTUL JURIDIC DE DREPTUL AFACERILOR

Raportul juridic de dreptul afacerilor este o relatie sociala, de natura

comerciala, stabilita intre doua parti, aflate pe pozitie de egalitate si care, de
comun acord, si-au stabilit drepturi si obligatii corelative, in scopul obtinerii
unor profituri.
Raportul juridic de dreptul afacerilor este definit, de regula, de
intreaga doctrina, ca fiind o relatie cu caracter patrimonial, care ia nastere in
schimburile comerciale interne si internationale, reglementata de norme
juridice si in cadrul carora, partile, aflate pe pozitie de egalitate juridica, au
drepturi si obligatii corelative, a caror aducere la indeplinire poate fi
obtinuta prin forta coercitiva a statului.

PREMISELE RAPORTULUI JURIDIC DE DREPTUL AFACERILOR

a) Subiectele de drept care pot fi individuale, ca persoane fizice sau

colective, ca grupari organizate (persoane juridice). In cazul dreptului
afacerilor, subiectele participante la raporturile de dreptul afacerilor sunt
acele persoane care au comertul ca profesiune obisnuita, societatile
comerciale, precum si alte forme organizatorice cu personalitate juridica.
b) Norma juridica de dreptul afacerilor este o regula de conduita,
instituita ori sanctionata de catre stat si a carei respectare este asigurata, la
nevoie, prin forta coercitivă a puterii publice.
c) Raporturile comerciale interne si internationale sunt constituite din
actele si faptele de comert interne si international, carora norma juridica le
atribuie o anumita semnificatie, cu consecintele juridice de rigoare .

1
 PARTILE RAPORTULUI JURIDIC DE DREPTUL
AFACERILOR
Sunt parti sau subiecte al raportului juridic de dreptul afacerilor toti
comerciantii, persoane fizice si juridice care participa, in mod activ la
schimburi comerciale, la vehicularea marfurilor, capitalurilor. Aceste
parti pot fi clasificate, in functie de ordinea juridica careia apartin, in doua
categorii:
 categoria subiectelor de drept care apartin ordinii juridice
nationale, participante la raporturile juridice de dreptul afacerilor;Acestea sunt
compuse din :
- Comerciantul persoana fizica
- Statutul juridic al comerciantului persoană fizica
- Statutul juridic al comerciantului strain
- Societatile comerciale
 categoria subiectelor de drept care apartin ordinii juridice
internationale, participante la raporturile juridice de dreptul afacerilor.

ALTE SUBIECTE DE DREPTUL AFACERILOR DE

NATIONALITATE ROMANA

Vom intalni in mediul de afaceri al subiectelor de nationalitate

romana, pe langa comerciantul (persoana fizica) si societatile comerciale,
indiferent de forma lor juridica, si capitalul existent si alte subiecte de
nationalitate romana ale dreptului comertului international, si anume:
-regiile autonome,
-organizatiile cooperatiste (in cadrul carora gasim cooperativele
mestesugaresti, de consum, precum si cele de credit),
- asociatiile in participatie,
- asociatiile familiale,
- persoanele juridice fara scop lucrativ,
- grupurile de interes economic
- grupurile europene de interes economic.

2
 ALTE SUBIECTE DE DREPTUL AFACERILOR DE
I N T E R NATIONALITATE

Din categoria subiectelor de drept care apartin ordinii juridice

internationale, participante la raporturile juridice de comert international
fac parte statele si organizatiile internationale de stat cu caracter
interguvernamental, societatile transnationale si societatile europene.
Asfel avem :
Organizatiile interguvernamentale sunt create prin acordul de vointa
al statelor interesate, acord concretizat intr-o conventie internationala
multilaterala la care participa mai multe state ca titulare de suveranitate.
Societatile transnationale prin modul lor de constituire, exced
regimului juridic national al statelor, tendinta, la nivel european, fiind
reglementarea acestora prin norme juridice uniforme.
Societatile europene in scopul armonizarii legislatiilor nationale in
ceea ce priveste comertul, productia si fuziunea transfrontaliera intre
companii din state membre ale Uniunii Europene. S-a creat astfel cadrul
legal de constituire, functionare si incetare a existentei unei societati
europene, prevederile comunitare fiind aplicate companiilor care
intentioneaza safuzioneze intre ele, sa creeze un holding, sa infiinteze o
filiala sau sa se transforme intr-o societate europeana.

CONłINUTUL RAPORTULUI JURIDIC DE DREPTUL

AFACERILOR
Continutul raportului juridic de dreptul afacerilor este format din
totalitatea drepturilor şi obligatiilor corelative pe care le au, respectiv le
incumba subiectelor raportului juridic de dreptul afacerilor.
Raportul juridic de dreptul afacerilor se caracterizeaza, printre altele,
prin pozitia de egalitate pe care se situeaza participantii in cadrul
operatiunilor comerciale, astfel incat fiecare dintre subiectele raportului
juridic va avea, in acelasi timp, atat calitatea de creditor (subiect activ), cat
si calitatea de debitor (subiect pasiv) al obligatiei sau prestatiei care
formeaza obiectul raportului juridic.

3
OBIECTUL RAPORTULUI JURIDIC DE DREPTUL AFACERILOR
Obiectul raportului juridic de dreptul afacerilor este prestatia la care
este obligat debitorul (subiectul pasiv) fată de creditor (subiectul activ), in
vederea satisfacerii intereselor sale legitime.
Prin prestatie (actiunea sau inactiunea) intelegem conduita sau
comportamentul la care debitorul obligatiei de comert international
trebuie sa o manifeste in cadrul unui raport juridic de comert
international concret. Aceasta conduita se concretizeaza intr-o actiune, de a
da, de a face ori a nu face, are intotdeauna natura juridica
patrimoniala si se considera executata numai în momentul in care
creditorul va obtine rezultatul urmarit prin operatiunile de afaceri.
Intr-un sens restrans, prin obiect al raportului juridic in general
vorbind, se intelege un bun care are o valoare economica si care poate fi
clasificat astfel:
- in raport de natura lui, intalnim bun imobil (teren, constructie etc.)
si bun mobil;
- in raport de modul in care sunt determinate avem: individual
determinate si determinate generic individualizarea bunurilor se
face prin cantarire, masurare, numarare etc.;
- in raport de modul de inlocuire sau nu in cadrul obligational,
bunurile determinate generic sunt fungibile şi nefungibile,