Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Prevenirea şi lupta
contra incendiilor
Nivel de bază Basic Fire Fighting
Butoi Sevastian
Filimon Dragoş
Butoi Sevastian
NIVEL DE BAZĂ
CONSTANŢA
2015
Filimon Dragoş 2
Butoi Sevastian
3
CUPRINS:
BIBLIOGRAFIE:
4
Cuvânt înainte,
În urma acestui curs, cursantul va dobândi competenţele care îi vor atesta pregătirea în
prevenirea şi lupta împotriva incendiului la bordul navelor maritime ,făcându-l capabil să
aplice măsurile potrivite pentru siguranţa echipajului şi a navei şi să folosească corespunzător
echipamentele de stins incendiu.
5
Competenţa 1 :
Minimalizarea riscului de incendiu
Combustibil - orice material solid, lichid sau gaz, care emite vapori inflamabili ce
se aprind şi ard.
Oxigen – al doilea gaz ca şi prezenţă în aerul atmosferic, cca 20,9%
Căldură sau sursă de aprindere – o temperatură suficient de ridicată pentru a
declanşa aprinderea sau o sursă de aprindere ce poate fi de natură
chimică,biologică,electrică,mecanică sau fizică.
În ultimii ani a apărut o nouă abordare a conceptului de triunghi al focului , prin adăugarea unui al patrulea
element ce explică de ce incendiul îşi continuă şi dezvoltă arderea.Acest element se numeşte reacţie chimică în
lanţ şi astfel triunghiul focului a devenit tetraedrul focului.
6
1.2 Proprietăţile materialelor inflamabile :
Combustibilitatea
Reprezintă proprietatea unei substanţe de a se aprinde sau a arde, cauzând un incendiu sau o
combustie.Capacitatea de combustie a diferitelor substanţe se realizează prin teste de combustibilitate,
rezultatele fiind necesare în proiectarea construcţiilor navale pentru a fi în conformitate cu normele
antiincendiu.
Temperatura de autoaprindere:
Este temperatura la care un material combustibil emite vapori inflamabili, capabili să se aprindă fără aportul
unei surse de aprindere exterioară. De exemplu, în cazul acetonei, temperatura de autoaprindere este de 465°C.
7
Autoaprinderea de natură chimică :
Aceasta se poate produce la substanţele care au capacitateridicată de combinare cu oxigenul din aer, cu
umiditatea atmosferică sau cu alte substanţe. Substanţele combustibile care pot da naştere la o autoaprindere
chimică le împărţin în trei grupe. Din prima grupă fac parte substanţele care se autoaprind în contact cu aerul, ca
deexemplu fosforul alb, pulberea de aluminiu, sulfurile de fier, (pirite etc). Cea de a doua grupă cuprinde
substanţele susceptile la o autoaprindere chimicădatorită reacţiei lor în contact cu apa, ca de exemplu carbura
de cauciuc, oxidul decalciu, sodiul, pulberea de aluminiu, fosfura de calciu şi de sodiu, metelele alcaline şi
alcanino-pământoase etc.
Din cea de a treia grupă fac parte unii oxidanţi şi halogeni care în contact cu o parte din substanţele organice
produc autoaprinderea acestora. În acest fel acţionează oxigenul, clorul, florul, acidul azotic, peroxidul de bariu
şi de sodiu, permanganatul de potasiu,cloraţii şi percloraţii etc. Acetilena, hidrogenul, metanul şi multe alte
substanţe organice şi metale seautoaprind la reacţia cu halogenii.
Peste această temperatură, procesul biologic trebuie supravegheat pentru că poate să treacă la autoaprindere.
Până la 100 grade C are loc faza de carbonizare, de distrugere a celulelor,iar apa şi produsele volatile încep să
distile. La 140-150 grade C se produce înnegrirea corpurilor combustibile, procesul de autoaprindere se
intensifică, în final având locaprinderea lor.
Cele mai predispuse autoaprinderi de natură biologică sunt tăiţeii de sfeclă dezahăr, rumeguşul de lemn,
paiele, fânul, lucerna, mangalul, uleiul de peşte, făina de peşte,uleiul de in, ţesăturile acoperite de lac.
Viteza de ardere:
Reprezintă cantitatea de combustibil care se consumă prin ardere în unitatea de timp.Viteza de ardere
depinde de starea de agregare a substanţelor combustibile.
Explozia:
Este un proces de ardere foarte rapidă şi violentă a amestecurilor explozive, care se produc în fracţiuni de
secundă, cu degajarede căldură, lumină şi care generează presiuni mari.
8
Inflamarea:
Este arderea rapidă a unui amestec de vapori provenit dintr-un lichid combustibil.Pentru ca inflamarea să se
poată produce este necesar să se formeze la suprafaţa lichidului un amestec combustibil de vapori aer şi să
existe o sursă de aprindere.Inflamarea se poate produce în urma urcării locale a temperaturii cauzată de
acţiunea din exterior.
Parametrii LEL,UEL:
Aşa după cum deja s-a arătat, pentru a exista pericolul focului, proporţia (concentraţia) de gazeinflamabile
din aer poate avea valori diferite pentru diversele tipuri de materiale combustibile. Concentraţia minimă de gaze
combustibile sau vapori necesară aprinderii în aer este definită ca fiind Limita Inferioară de Explozie pentru
acel gaz [Lower Explosive Limit (LEL)]. Sub această limită, amestecul este prea sărac pentru a se
aprinde.Concentraţia maximă de gas sau vapori care pot susţine arderea în aer este definită Limita Superioară de
Explozie [Upper Explosive Limit (UEL)]. Deasupra acestei limite, amestecul este prea bogat pentru a arde.
Intervalul cuprins între LEL şi UEL se defineşte ca fiind domeniul de inflamabilitate.
100% vol
Amestec prea bogat pentru a susţine arderea
UEL
Amestec inflamabil
LEL
Amestec prea sărac pentru a se aprinde
0% vol
Concluzionând, existenţa sau lipsa pericolului aprinderii materialelor combustibile gaze sau vaporisunt date
de nivelul concentraţiei în aer [%], acesta fiind diferit funcţie de natura materialului combustibilului, aşa după
cum vom exemplifica mai jos:
Electricitatea statică:
Electricitatea statică este o cauză majoră de producere a incendiilor sau exploziilor în multe
industrii.Riscul unei scântei de descărcări electrice că poate aprinde un amestec de vapori inflamabili poate
fi minimizat prin limitarea acumulării de sarcini electrice.De primă importanţă este legarea corectă între
echipamente (între părţile metalice) şi la pământ pentru egalizarea potenţialelor şi descărcarea
sarcinilor.Cele mai comune surse generatoare de energie electrostatică sunt procese ce implică lichide
inflamabile, vapori ale acestora şi nu numai .
Electricitatea statică poate fi generată de lichide ce curg prin conducte metalice, amestecul de lichide,
pomparea, filtrarea sau agitarea lichidelor.
9
Exemple de echipamente posibil cauzatoare de descărcări electrostatice şi ce trebuiesc legate între ele
prin aşa numitul contact direct cu bonding cable :
- flanşe sau cuple ale furtunurilor şi conductelor de transfer combustibili/marfă între navă/mal sau
navă/navă
- maşini portabile de curaţare tancuri
- sonde manuale de ulaj şi probe
Prevenire
Stingere
Un incendiu poate fi împiedicat să se dezvolte prin elemente constructive care reduc sau blochează transferul
de căldură datorat :
- Radiaţiei termice
- Conducţiei termice
- Curenţilor de convecţie
La construcţia navelor se au în vedere o serie de reguli de protecţie contra incendiilor ce se aplică
elementelor constructive, în conformitate cu cerinţele stipulate în Convenţia SOLAS Cap.II-2, ,,Cerinţe
funcţionale’’, din care amintim câteva :
- Compartimentarea navei în zone principale verticale şi orizontale prin pereţi având rezistenţă termică şi
mecanică,
- Separarea încăperilor de locuit de restul navei prin pereţi cu rezistenţă termică şi mecanică ridicate,
- Utilizarea limitată a materialelor combustibile,
- Reducerea posibilităţii de aprindere a vaporilor de marfă inflamabili.
Construcţii de tip A (A class divisions) – pereţi despărţitori de tip A-60,A-30,A-15 sau A-0.
Construcţii de tip B(B class divisions) - pereţi, punţi, plafoane, sau căptuşeli de tip B-15 sau B-0
Construcţii de tip C(C class divisions) -realizate din materiale incombustibile aprobate , tip C-0
Uşile antiincendiu (fire doors) ce fac parte dintr-o delimitare de tip A vor trebui să îndeplinească aceleaşi
condiţii de test ca şi peretele din care fac parte.
10
Uşile de incendiu situate în plan vertical, casa scării,adiaente bucătăriei navei vor trebui echipate cu
mecanism de auto-închidere capabil să funcţioneze la o înclinare opusă de 3.5 grade şi vor fi dotate cu buton de
închidere la distanţă accesibil din postul central de comandă, sistemul va fi echipat şi cu indicatori ai poziţiei
uşilor.(Reg.9-4.1.1.4)
Caldura degajată în zonele de ardere este transmisă mediului înconjurător, care încălzeşte substanţele
inflamabile până la temperatura de aprindere a acestora.
Transferul de caldură de la focar la mediul înconjurător se face prin cele trei cazuri cunoscute:
1. - Conducţie - Conductibilitatea termică este proprietatea corpurilor de a lăsa energia termică să circule
prin interiorul lor, de la zonele calde către zonele reci.
2. - Convecţie - Curenţii de convecţie sunt curenţii de fluid care se formează datorită diferenţelor de
temperatură din masa fluidului.
3. - Radiaţie - Orice corp încălzit emite, sub formă de unde electromagnetice,radiaţii care se propagă în
spatiu cu viteza luminii.
Radiaţia termică, mai ales la incendiile în aer liber, exercită o mare influenţă asupra forţelor şi mijloacelor de
intervenţie, când acesta se apropie de incendiu, în sensul că din cauza temperaturilor ridicate acţiunile de
stingere devin foarte dificile.
Un început de incendiu dacă nu este stins imediat cu mijloacele iniţiale de stingere sau cu orice altceva
existent la îndemână, se propagă în unele cazuri extrem de rapid.
Propagarea incendiului depinde de:
- compoziţia chimică şi viteza de ardere a materialului aprins;
- temperatura mediului înconjurător;
- curenţii de aer din atmosferă (vântul) sau cei care se formează;
- cantitatea de materiale combustibile supuse arderii sau existenţa acestora în împrejurimi (sarcina termică);
- sursa potenţială de aprindere (intensitatea focarului iniţial);
- configuraţia terenului, atât în exterior cît şi în spaţii închise şi planul în care are loc arderea (orizontal sau
vertical);
- obstacole întâlnite în cale (pereţi antifoc, spaţii de siguranţă,etc.).
Dintre factorii enumeraţi mai sus, rolul hotărâtor îl au viteza de ardere şi alimentarea cu aer.
Creşterea rapidă a vitezei de ardere şi a suprafeţei incendiate favorizează degajarea
unei cantităţi însemnate de căldură şi creşterea temperaturii. Pe măsura dezvoltării incendiului şi a creşterii
duratei acestuia, materialul şi elementele incombustibile îşi reduc rezistenţa mecanic, apărând pericolul
deformării şi prăbuşirii construcţiilor.
Merită să fie menţionate vitezele mari de propagare a arderii unor materiale plastice ca polistirenul expandat,
poliuretanul şi altele, arderea având loc cu mare degajare de fum.
O deosebită atenţie s-a acordat în ultima perioadă de timp studierii propagării incendiului pe suprafaţa
exterioară a construcţiilor ca urmare a faptului că s-au petrecut foarte multe cazuri de transmitere a unui
incendiu de la un nivel la altul pe la partea exterioară a pereţilor, atât la uscat (case, blocuri, hoteluri, etc.) cât şi
la nave.
In mod normal, peretele construcţiei ar trebui să împiedice propagarea către interior a unui incendiu izbucnit
în exterior sau a unui incendiu de la interior către etajele superioare. Regretabil este faptul că până în prezent nu
există norme precise care să prevadă măsuri constructive, elaborate stiinţific pentru prevenirea propagării
incendiului pe suprafaţa exterioară. In cazul producerii incendiilor în interior şi al distrugerii parţiale a
11
geamurilor, hublourilor, în spaţiile interioare pătrunde un curent redus de aer şi ca urmare are loc o ardere
mocnită: pe ferestre iese numai fum, fără flăcări, care ar putea pune în pericol nivelele superioare.
Pentru prevenirea acestei stări de lucruri s-au adoptat unele soluţii constructive (parapete, copertine) fără a
exista o reglementare precisă a dimensiunilor necesare pentru aceste elemente în raport cu sarcina de incendiu.
In faza incipientă a incendiului, gazele încălzite se dilată, presiunea creşte şi ca urmare o parte din fumul
generat de incendiu este ridicat în aer.Practic, având de-a face cu incendii declanşate în aer liber sau în încăperi,
schemele schimbului de gaze sunt diferite.
Vitezele curentului ascendent, la incendiile izbucnite în aer liber sunt atât de mari încât sunt ridicate în aer nu
numai particulele materialelor aprinse (scântei), dar şi bucăţi din materialele care ard, formându-se un fel de
vârtejuri de foc. Intr-un asemenea caz, materialele aprinse ridicate în aer pierd din viteza de mişcare
ascensională şi sub influenţa gravitaţiei cad pe sol, favorizând apariţia unor noi focare de incendiu.
Situaţia se complică în caz de vânt puternic, când bucăţile de materiale aprinse sunt purtate la distanţe mari
creând focare de incendiu.Mărimea vitezei curentului ascendent de fum aduce după sine şi creşterea cantităţii de
aer care pătrunde în zona de ardere, favorizând creşterea intensităţii arderii şi temperaturii.
In al doilea caz, gazele de ardere fiind mai uşoare decât aerul, ia naştere şi o forţă ascensională care pune în
mişcare fumul mai întâi pe verticală către plafon, iar apoi pe orizontală de-a lungul acestuia, acumulându-se
într-un strat din ce în ce mai gros.
Din zonele de ardere, fumul se deplasează către partea superioară a încăperii şi întâlnind planşeul, se
deplasează pe sub acesta în toate direcţiile, iar în cazul existenţei unor deschideri iese în exterior.Intr-o
asemenea situaţie, în interior pătrunde aer, deci are loc un schimb de gaze.
La un raport redus între suprafaţa deschiderilor şi pardoseală, care este în cazul incendiilor din santine, viteza
de ardere este mai mică şi deci se produce mai mult o ardere incompletă, cu mult fum conţinut în produsele de
ardere.
O situaţie deosebită prezintă cazul în care între deschiderile existente la partea de sus a compartimentului
(exemplu luminatorul compartimentului maşini, aerisirile de la coş,etc.) şi cele de jos există o mare distanţă. In
acest caz, diferenţa dintre greutatea coloanei de aer rece şi a coloanei de fum este mult mai mare, creându-se un
puternic tiraj.
Transferul de căldură prin convecţie contribuie într-o mare măsură la dezvoltarea incendiilor exterioare.
12
1.7 Ventilarea spaţiilor incendiate :
Orice ardere încetează în lipsă de aer sau mai exact în lipsa oxigenului din aer.
Plecând de la această remarcă s-a preconizat ca metodă posibilă de stingere, izolarea încăperilor incendiate
de mediul înconjurător. Această metodă, aplicabilă la incendii în spaţii mici şi cu degajare redusă de căldură,
este necorespunzătoare în cazul unor spaţii mari (magazii de marfă, compartiment maşini, castel, hale
industriale, etc.) deoarece în practică este aproape imposibilă o etanşare perfectă pentru a se putea împiedica
pătrundereaaerului şi în acelaşi timp, cantitatea de aer cuprinsă într-o încăpere cu volum mare este
suficientăpentru a asigura arderea unei importante cantităţi de materiale determinând degradarea construcţiei şi
dezvoltarea incendiului cu mare intensitate.
Din aceste considerente se desprinde următoarea concluzie: trebuie luate toate măsurile pentru a crea
membrilor echipei de intervenţie (grupei de stingere şi grupei de manici) condiţii să acţioneze direct asupra
focarului, încel mai scurt timp posibil. Este necesar să se efectueze o ventilaţie a spaţiilor în care s-a produs
incendiul pentru a evacua căldura, fumul şi gazele de ardere, permiţând în acest fel accesul la focar. Ventilaţia
spaţiilor incendiate se va face numai când sunt şi ţevile de refulare în funcţiune. Un accent deosebit trebuie pus
pe ventilaţia naturală.
Când căldura, fumul şi gazele nu sunt evacuate la timp, apar următoarele inconveniente:
- căldura acumulată favorizează propagarea incendiului la părţile de sus ale spaţiilor neventilate;
- fumul micşorează vizibilitatea, fiind iritant pentru ochi şi căile respiratoriişi în acelaşi timp
deterioreazăbunurile;
- gazele, în special oxidul de carbon rezultat dintr-o ardere incompletă, potavea efecte mortale.
Când arderea se produce liber şi cu flăcări la partea superioară a construcţiei, afluind şi un plus de aer
proaspăt, ascendent, pompierii pot înainta fără dificultate, deoarece au posibilitatea să se apropie de focar şi să
dirijeze jeturile de apă cu maximum de eficienţă.
Incendiile ventilate în acest fel sunt uşor de localizat deoarece vizibilitatea este ameliorată considerabil,
fumul dens şi gazele toxice fiind eliminate datorită unei arderi complete.
In spaţiile mari de depozitare a unor materiale combustibile (magazii, hale)problema ventilaţiei se poate
rezolva constructiv prin amplasarea în plafon a unor trapede ventilare fapt ce are ca rezultat eliminarea în
atmosferă a cca. 90% din energia focarului şi în acelaşi timp, reducerea aproape completă a pericolului
extinderii incendiuluipe întreaga arie a magaziei.
Dezvoltarea şi propagarea incendiilor, izbucnite în special în aer liber este incontestabil influenţată de
situaţia meteorologică.
Principalii factori meteorologici care influenţează direct situaţia incendiilor sunt:
- vântul, direcţia şi viteza lui;
- temperatura aerului (mediului în încăperi);
- precipitaţiile (ploaia, zăpada) durata şi cantitatea lor.
Acţiunea curenţilor de aer (vântul) are o influenţă deosebită atunci când ard clădiri de lemn, depozite de
cherestea, lanuri, păduri, etc., precum şi în cazul ieşirii scânteilor pe coşuri cu diferite funcţionalităţi.
Vântul influenţează şi asupra curenţilor de aer formaţi în interiorul unei încăperi în care a izbucnit un
incendiu, în sensul că le măreşte viteza de mişcare, în special când temperatura în zona de ardere este mare.
Datorită intensităţii arderii şi a efectului mecanic al curenţilor de gaze asupra materialelor aprinse, fumul
antrenează particule de substanţe aprinse, care sunt transportate de curenţii de aer şi gaze la anumite distanţe,
creând posibilitatea apariţiei unor noi focare de incendiu (navele care transportă pe punte cherestea, plută,
anumite mărfuri periculoase, etc.).
In cazul scăderii temperaturii aerului se creează condiţii pentru formarea de curenţi ascendenţi de fum destul
de puternici, care fac ca schimbul de gaze să se intensifice, viteza de ardere şi de propagare a incendiilor să
13
crească. Înmajoritatea standardelor, inclusiv International Fire Service Training Association (IFSTA),
suntdescrise 4etape ale unuiincendiu. Aceste etapesuntinițială, creștere, deplin dezvoltat, șidecădere.
organizarea la bordul naveitrebuie să fie astfel făcută încâtpatrulareasă fie eficientă, având
învederedimensiunea șitipul navei; menținereapatrulăriipe toată perioada cât se află pasageri la bord,
este responsabilitateacomandantuluiși proprietarilor navei.
periodic patrula raportează ofiţerului responsabil situaţia.
sistemul de patrulare trebuie menţinut şi pe perioada în care nava se află în port şi sunt pasageri la bord.
fiecarepartea naveitrebuie să fievizitatăîn mod regulat; în acest scoporganizarea patrulării trebuiesă fie
astfelfăcută încât să se asigurecănavava ficompletpatrulatăcel puțin o datăpe oră.
patrulelede incendiutrebuie să furnizezeprin mijloace adecvate şi eficiente informații privind detectarea
și localizareaincendiilor șialertareapecomandă şi compartimentul maşină.
Puntea de comandă
Toate echipamentele electrice trebuie menţinute în condiţii de curăţenie şi umiditate scăzută, fără
defecţiuni sau improvizaţii. Praful şi umiditatea ridicată acumulate în aparate şi filtre pot favoriza pericolul
de incendiu dacă nu sunt eliminate.
EX: reşouri,fumat,focalizare raze solare,filtre îmbâcsite.
Cabinele de locuit
De regulă incendiile în cabinele de locuit sunt asociate fumatului în pat, nefolosirii scrumierelor
corespunzătoare sau a stingerii incomplete a ţigărilor. Utilizarea fierbătoarelor de cafea, a prăjitoarelor de
pâine, a fierului de călcat şi a altor aparate de acest tip, trebuie făcută cu maximă precauţie, dar de regulă
folosirea lor în cabine este interzisă.
EX: scrumiere,abajururi improvizate,fumat în pat.
Bucătării
Printre cele mai periculoase compartimente din accomodation se află şi bucătăriile. Echipamentele
electrice trebuie menţinute curate, fără defecţiuni şi improvizaţii, utilizate numai pentru scopul pentru care
sunt destinate. După terminarea lucrului, ele trebuiesc scoase de sub tensiune. Sitele hotelor vor fi supuse
unui program de întreţinere conform SMS.
Spălătorii
Lichidele inflamabile se pot volatiliza şi se pot produce explozii, hainele de lucru şi alte materiale textile
îmbibate cu grăsimi sau produse de hidrocarburi nu trebuiesc spălate în maşinile de spălat la temperaturi
înalte.
15
Asiguraţi-vă că toate echipamentele electrice sunt în bună ordine, sunt exploatate corespunzător iar
programul de mentenanţă este respectat. Înainte de a părăsi compartimentul, scoateţi de sub tensiune orice
aparat care nu este utilizat.
Obligatoriu, acolo unde se practică rondul tip fire patrol, spălătoriile trebuie incluse între obiectivele
supravegheate periodic.
Magazii de depozitare
Păstraţi camerele de depozitare în bună ordine şi curate. Vopselurile şi alţi produşi inflamabili trebuie să
se depoziteze doar în spaţii special amenajate, prevăzute cu sisteme de ventilaţie şi protecţie
corespunzătoare. În scopul evitării combustiei spontane, pânza de velă şi alte materiale textile trebuie
menţinute pe cât posibil în condiţii de mediu uscat.
Echipamentul de sudură:
Atunci când se lucrează cu aparate de sudură, trebuie avute în vedere toate procedurile de siguranţă, atât
în ceea ce priveşte echipamentul în sine cât şi asigurarea climatului de lucru şi a mijloacelor de acţionare în
caz de aprindere. În aceste situaţii trebuie eliberat un permis de lucru la cald, problemă care va fi tratată într-
unul din capitolele următoare.
Niciodată valvulele cilindrilor de oxigen şi acetilenă sub presiune nu vor fi menţinute în stare deschisă pe
durata transportului către locul de intervenţie, pe perioada pauzelor, sau după utilizare. Pe uşa
compartimentului unde sunt depozitaţi cilindrii sub presiune, trebuie plasată atenţionarea:
Pressure Cylinders to be removed in case of fire.
16
8. Lucrările cu flacără deschisă la punte şi tancuri necesită ca instalaţia COW să fie continuu presurizată
pe toată durata lucrărilor.
9. Trebuie luate toate măsurile de precauţie inclusiv păstrarea la îndemână a aparatelor de respirat, a
furtunurilor de incendiu presurizate în stand-by şi cel puţin două stingătoare portabile cu spumă.
10. Ofiţerul responsabil trebuie să monitorizeze continuu nivelul de gaze şi să asigure ventilarea
permanentă a spaţiului.
11. Folosirea pompelor de cargo, balast şi spălare tancuri precum şi alte operaţiuni implicând sistemul de
marfă nu este permisă pe durata operaţiunilor de tip Hot Work în camera pompelor, cargotancuri, tancurilor
de balast, spaţiilor dintre ele şi altor spaţii asociate.
12. Dacă lucrările respective cauzează transfer de căldură, spaţiile adiacente trebuiesc umplute cu apă sau
combustibil până deasupra nivelului la care se lucrează sau făcute gas-free după ce în prealabil au fost
eliminate toate reziduurile combustibile. Atunci când nu se poate crea o atmosferă gas-free, tancurile
respective vor fi inertate iar oxigenul va reprezentamai puţin de 8% din volumul total.
Grija pentru prevenirea incendiilor trebuie să constituie o preocupare curentă a vieţii la bordul navelor. Orice
persoană care descoperă un focar de incendiu sau unul pe cale să se producă, trebuie să raporteze de urgenţă
acest lucru prin mijloacele existente la navă: direct, telefon, dispozitiv de alarmare. Fumul, mirosul specific,
temperaturile anormale, scurgerile din tubulaturi, constituie factori de alarmare ce nu trebuie neglijaţi,
nesupravegheaţi sau neraportaţi.
Operaţiunile de bunkerare:
Bunkerarea şi toate operaţiunile de transfer de combustibil şi uleiuri trebuie supravegheate îndeaprope şi
supervizate de ofiţerul responsabil. Valvulele şi liniile de bunkerare sau transfer care prezintă scăpări trebuie
imediat etanşeizate şi totodată trebuie evitată această situaţie pe tot parcursul operaţiunii.
Fumatul :
Fumatul în următoarele locaţii este strict interzis:
În cuşetă
În compartimentele de încărcare şi depozitare a bateriilor, piturilor şi buteliilor de oxigen şi acetilenă .
În magaziile de marfă, cargotancuri, tancuri de balast, spaţii goale, camerapompelor, dublu fund
În bucătării, camere de depozitare, cambuze, compartimente refrigerate
În compartimentul de maşini cu exceptia locurilor special destinate şi stabilitede cătrecomandant de comun
acord cu şeful mecanic
Pe culoarele din castelul navei
În zona unde se face transfer de combustibili sau lubrifianţi
În spaţii desemnate prin reguli portuare şi agreate de către comandant
În orice spaţiu desemnat de către comandantul navei.
17
Lucrul cu flacără deschisă
O atenţie deosebită trebuie acordată atunci când se execută lucrări de tip hot work la navă. În această situaţie
toate compartimentele expuse şi spaţiile adiacente trebuie atent şi continuu monitorizate şi inspectate atunci când
operaţiunile au fost finalizate. Pe parcursul operaţiunilor se va avea în vedere ca întreg echipamentul necesar pentru
eventuala stingere să fie la îndemână pentru uz imediat. Întreaga lucrare de acest gen trebuie supusă unui proces de
supervizare, cu respectarea prescripţiilor Codului ISM şi Sistemului de Management al Siguranţei.
Bucătării
Aparatele electrice pentru prăjit în ulei (deep fat fryers) trebuie utilizate cu precauţie. De subliniat
că temperatura de autoaprindere a uleiului alimentar este relativ scăzută, între 300 şi 400°C şi este cu atât mai
scăzută cu cât uleiul este mai folosit. Nu trebuie admisă utilizarea aparatelor electrice cu defecţiuni, improvizaţii
sau care prezintă funcţionare instabilă.
Sitele de la hote trebuie incluse într-un program de întreţinere periodică şi trebuie păstrate curate şi libere de
grăsimi.
Nava în şantier
Toate precauţiile posibile trebuiesc luate împotriva incendiilor atunci când nava este în şantier. Toţi ofiţerii
trebuie să cunoască modalităţile de solicitare a ajutorului şi asistenţei pe parcursul lucrului şi în afara acestuia.
Dacă pompele de incendiu şi/sau instalaţia de stingere cu spumă sunt scoase din uz pe timpul andocării, trebuie
avut în vedere ca nava să fie conectată la linia de stins incendiu de la mal iar dacă acest lucru nu e posibil,
echipamente suficiente să fie la îndemână în orice moment pentru intervenţie.
Manuale de instruire
Conform SOLAS Cap. III Regula 15, la bordul tuturor navelor trebuie să existe manuale de instruirela care
orice persoană din echipaj să aibă acces şi care să cuprindă instrucţiuni clare asupra modului de utilizare a
echipamentelor de siguranţă şi a procedurilor de urgenţă.
Chibrituri şi brichete
Pe tancuri, chibriturile şi brichetele nu trebuie luate în afara zonei accomodation de către marinarii antrenaţi în
lucrări.
18
Valvule cu închidere rapidă, acţionări mecanice de la distanţă şi stopuri de urgenţă ale pompelor :
Vor fi păstrate în perfectă stare, lunar trebuiesc efectuate teste de funcţionare iar rezultatele acestor teste vor fi
înregistrate. Nu trebuie uitat că acestea se bucură de o atenţie deosebită din partea inspectorilor PSC.
Scule de mână
Folosirea ciocanelor de maţagonit şi a raşchetelor pentru operaţiunile curente la bord, poate fi permisă dar numai în
zonele care nu au legătură cu sistemul de marfă şi în condiţii de gas free.
Echipamentul electric
Toate echipamentele electrice utilizate în zona de marfă trebuie să aibă siguranţă intrinsecă. Se interzice folosirea
telefoanelor mobile, radiourilor, pagerelor, calculatoarelor, aparatelor foto sau de măsurare, care conţin baterii şi
care sunt considerate a nu fi sigure intrinsec. Pe parcursul operaţiunilor cu marfa, aparatele radio MF/HF nu trebuie
utilizate iar antenele aeriene trebuie legate la pământ. Dacă este necesar a se utiliza acest tip de radio sau radarul de
exemplu în vederea unor operaţiuni de întreţinere, trebuie încheiat un agreement cu terminalul şi autorităţile
portuare, pentru implementarea procedurilor de siguranţă.
Lanternele trebuie să fie antiexplozie şi de un tip aprobat. Ele nu se vor folosi în tancurile de cargo, coferdamuri,
camera pompelor, fără ca acestea să fie declarate gas – free.
Definiţie: Siguranţa intrinsecă este o tehnică pentru prevenirea exploziilor în mediile cu pericol de explozie. Ea
operează prin limitarea energiei electrice din circuite şi echipamente la un nivel suficient de mic pentru a nu
aprinde majoritatea amestecurilor explozive de gaze, sau vapori.
Accesul la bord
Atât în port cât şi atunci când nava e în ancoră, acceptul accesului la bord trebuie să se facă numai pentru
persoanele autorizate, pe scara şi intrarea prevăzută cu semne distinctive de interzicere a fumatului, a
echipamentelor electrice nesigure din punct de vedere intrinsec, precum şi a focului deschis.
19
Echipamentele şi structurile din aluminiu, încălţămintea
Urmele lăsate de către obiecte din aluminiu frecate de suprafeţe din oţel pot fi la originea producerii de scântei. Din
acest motiv, scările din aluminiu şi alte suprastructuri, trebuie protejate cu covoare din cauciuc, plastic sau grătare
din lemn.
Încălţămintea cu elemente de metal pe talpă sau toc nu este permisă la bordul navelor de tip tanc.
Prevenirea incendiilor -pentru navele de pasageri
Pe lângă precauţiile specificate mai sus, în cadrul programului de instruire, toţi pasagerii trebuie familiarizaţi cu
următoarele reguli şi acţiuni:
În caz că este sesizat un focar de incendiu, fum sau miros specific trebuie dată imediat
alarma
Nu se fumează decât în locurile speciale de fumat, fumatul în pat este interzis, stingerea
ţigărilor nu se face decât folosind scrumierele speciale,aruncarea acestora peste bord este interzisă
Utilizarea aparatelor electrice altele decât cele ale navei trebuie să fie autorizată.
Precauţii specifice
Folosirea flăcărilor descoperite, pentru executarea diverselor lucrări se face numai cu aprobarea şefului
mecanic şi în condiţii de gaz free. În timpul lucrărilor de şantier, astfel de lucrări se execută numai cu avizul
biroului de experţi abilitaţi în inspectarea şi eliberarea certificatului de gas free şi permisului de foc.
Fumatul în spaţiile cu potenţial ridicat de inflamabilitate este strict interzis. Aceste spaţii sunt protejate prin
intermediul unor afişe, panouri, inscripţii, semne de interzicere, etc. Întregul echipaj trebuie instruit în sensul de
a respecta regulile sus menţionate. Fumatul la bordul navelor este permis numai în spaţiile special amenajate şi
dotate cu scrumiere speciale. Dacă situaţia o cere, comandantul navei poate interzice total fumatul pe navă.
Întregul personal al navei trebuie să aibă abilităţi în a recunoaşte pericolul de incendiu şi de a lua măsurile
necesare în scopul prevenirii acestuia. În acest sens, trebuie reţinut faptul că oricare om din echipaj care
sesizează declanşarea unui incendiu, trebuie să acţioneze cu cea mai mare rapiditate pentru alarmarea de urgenţă
şi luarea primelor măsuri, de combatere dacă realitatea de la faţa locului impune acest lucru.
20
Pentru preântâmpinarea producerii focului, trebuie reţinut de asemenea că în apropierea trombelor şi a gurilor
de ventilaţie, a aerisirilor sau autoclavelor demontate ale tancurilor de combustibil, ulei sau alte produse cu risc
de inflamabilitate, nu trebuie să se lucreze cu flacără deschisă, sau alte surse de flacără.
Temperatura magaziilor, şi a compartimentelor închise trebuie supravegheată permanent. În cazul creşterii
acesteia peste limita stabilită trebuiesc luate toate măsurile pentru aerisire şi răcire.
Toate deschiderile tancurilor de combustibil şi tubulaturile de combustibil, totdeauna trebuie să fie închise etanş
(cu excepţia aerisirilor prevăzute prin construcţie).
Toate materialele lichide uşor inflamabile se vor depozita în ambalaje speciale şi departe de sursele de foc. Este
interzisă folosirea oricăror produse inflamabile pentru curăţirea sau ştergerea pereţilor, a mobilierului sau a altor
elemente care se află într-o zonă cu risc de incendiu.Neglijenţa în manevrarea unor mici cantităţi de lichide
inflamabile sau cilindri cu gaze licefiate sunt unele dintre cauzele cele mai frecvente care duc la izbucnirea
incendiilor.
21
11. Folosirea pompelor de cargo, balast şi spălare tancuri precum şi alte operaţiuni implicând sistemul de marfă
nu este permisă pe durata operaţiunilor de tip Hot Work în camera pompelor, cargotancuri, tancurilor de balast,
spaţiilor dintre ele şi altor spaţii asociate.
12. Dacă lucrările respective cauzează transfer de căldură, spaţiile adiacente trebuiesc umplute cu apă sau
combustibil până deasupra nivelului la care se lucrează sau făcute gas-free după ce în prealabil au fost eliminate
toate reziduurile combustibile. Atunci când nu se poate crea o atmosferă gas-free, tancurile respective vor fi inertate
iar oxigenul va reprezenta mai puţtin de 8% din volumul total.
22
Supravegherea în timpul lucrărilor de tip hot work:
Este absolut esenţial ca o persoană bine instruită şi având la îndemână stingătoare portabile şi
furtunuri de incendiu gata de intervenţie să fie prezentă într-o zonă unde se lucrează cu flacară deschisă (hot work)
şi încă cel puţin două ore după ce operaţiunea a fost încheiată pentru a putea controla eventualele reaprinderi. Dacă
operaţiunile respective au ca rezultat şi transferul de căldură în zonele adiacente, acestea trebuie de asemenea
monitorizate.
Cel puţin un fire-watchman antrenat corespunzător trebuie să fie prezent în tancul unde se
lucrează (şi tancurile adiacente) dacă transferul de căldură este posibi iar contactul cu puntea de comandă va fi
menţinut tot timpul.
Înainte de a începe lucrul şi înainte de a-l reâncepe după pauză, trebuie obligatoriu efectuat
testul de gaz în zona de lucru şi cele învecinate. În timpul lucrului se face testarea atmosferei cel puţin odată pe oră
iar valorile obţinute se înregistrează într-un jurnal special destinat acestor scopuri.
Dacă valorile măsurate ale gazelor combustibile sau oxigenului nu se încadrează între limiteleacceptate,
activitatea trebuie suspendată imediat şi spaţiile respective evacuate. Reintrarea în aceste zone nu va fi
permisă până ce nu se face o ventilare corespunzătoare iar valorile enunţate mai sus nu revin în limitele
acceptabile corespunzătoare muncii în siguranţă.
Dacă sunt disponibile ventilatoare portabile, acestea trebuie să funcţioneze pe toată durata
lucrului în tancul respectiv. De asemenea tancurile adiacente trebuie ventilate corespunzător dacă nivelul de gaz
este mai mare de 5% LEL.
La intrarea în spaţiile închise trebuie afişate note cu informaţii de atenţionare corespunzătoare
Pe timpul pauzelor, întregul echipament de sudură electric va fi deconectat de la reţea. Similar,vor fi închise
becurile de gaz şi valvulele de pe buteliile de oxigen şi accetilenă
Podeaua tancului trebuie stropită cu apă pentru stingerea eventualelor scântei sau brocuri de
sudură. În aceste condiţii trebuiesc luate următoarele măsuri de precauţie:
*Nu staţi niciodatăîn apă atunci când folosiţi echipament electric de orice natură
*Stropirea fundului tancului nu va fi facută dacă prin această operaţiune se poate produce electrocutarea
sudorului
*Asiguraţi-vă că apa nu intră în contact cu lichide inflamabile care ar putea să se aprindă. Procesul de curăţare al
tancului trebuie astfel făcut încât cantitatea de produse şi reziduri inflamabile rămasăîn tanc să fie cu totul
neglijabilă
Este interzis fumatul chiar dacă lucrul cu flacără deschisă în condiţiile enunţate mai sus este
acceptat.
La navele transportatoare de maşini, focul poate apărea atât în magaziile demarfă cât şi în
celelalte spaţii cum ar fi compartimentele de maşini sau cele de locuit. Cele mai multe incendii se produc în
primele 24 de ore de la ambarcare sau pe timpul încărcării.
Ofiţerul de serviciu şi membrii de echipaj trebuie săţină constant sub observaţie operaţiunile de încărcare şi
descărcare astfel încât orice deficienţă referitoare la autovehicole să poată fi prompt sesizată. Pe timpul
supravegherii operaţiunilor cu marfă, trebuie acordată atenţie sporită următoarelor aspecte:
Dacă există scurgeri de combustibili sau lubrifianţi, trebuie luate măsuri sporite de precauţie,
Locaţia stingătoarelor de incendiu şi a aplicatoarelor de spumă trebuie cunoscută cu preciziepentru a
putea interveni cu rapiditate în caz de urgenţă,
Manevranţii maşinilor trebuie supravegheaţi astfel încât să existe certitudinea că toate condiţiile impuse
şi regulile menţionate în continuare sunt respectate:
* Frâna de mână este corespunzător acţionată,
* Cheile de contact sunt scoase din locaşul lor şi puse în scrumieră sau torpedou;
23
* Geamurile sunt închise;
* Uşile nu sunt încuiate cu cheia;
* Sunt respectate distanţele, spaţiile dintre vehicule şi căile de acces ;
* În zonele în care sunt căi de acces, trebuie să fie amplasate suficiente stingătoare portabile, hidranţi
cu furtunuri de incendiu şi generatoare de spumă ;
* Până la terminare sau în timpul incărcării, dacă este necesar, toate uşile de acces spre aceste spaţii se
ţin închise
Inspecţii în cargo hold :
Până la terminarea încărcării, sau plecării navei din port, o atenţie deosebită trebuie acordată inspectării
garajelor pentru a ne asigura de următoarele:
Amarajul maşinilor este corespunzător,
Farurile (inclusiv luminile din cabine) sunt stinse,
Nu sunt semnalate scurgeri de combustibil sau ulei,
Uşile şi geamurile sunt închise.
În scopul prevenirii incendiilor, pe toată perioada voiajului, se vor face inspectii regulateîn garaje (fire patrol)
Nave transportatoare de containere:
Cel mai mare risc pe punte şi în cale îl reprezintă marfa însăşi. În mod normal, conţinutul containerelor nu
este cunoscut decât dacă e vorba de reef-ere sau marfa este clasificată ca fiind periculoasă. Multe incendii s-au
produs la bordul unor astfel de nave datorită depozitării şi segregării necorespunzătoare a containerelor care
conţin mărfuri periculoase.
Când se constată producerea unui incendiu într-un container, trebuie să ne asigurăm dacă acesta conţine sau
nu mărfuri clasificate ca fiind periculoase. Dacă acest lucru se adevereşte, atunci trebuie să se aplice programul
şi procedurile în caz de urgenţă menţionate în Suplimentul Codului IMDG (The International Maritime
Dangerous Goods), referitoare strict la tipul de marfă implicată în incendiu.
Nave tip tanc. Electricitatea statică:
Are loc ca rezultat al separării mecanice a sarcinilor pozitive şi negative cu care sunt încărcate
substanţele şi depinde de tendinţa acestora de a fi susceptibile de această separaţie. Încărcarea cu
electricitate statică poate duce la producerea de scântei capabile de a aprinde amestecurile de gaze inflamabile,
prevenirea producerii acestui fenomen făcându-se aşa cum va fi prezentat mai jos.
Maşini de spălat portabile:
În scopul asigurării celor mai optime condiţii pentru disiparea prin împământare a electricităţii
statice, prin maşinile de spălat şi furtunuri, înainte de utilizare şi după fiecare pauză în procesul despălare se
trece un flux de apă de mare. Riscul acumulării de electricitate statică în acest caz sereduce substanţial datorită
faptului că furtunurile sunt umede pe pereţii interiori.
Furtunurile de marfă:
Înainte ca furtunurilele de marfă să fie conectate la manifoldul bordului, trebuie să ne asigurăm căinstalaţia
terminalului este asigurată printr-o flanşă de izolare sau un alt dispozitiv echivalent.
Inertarea cargotancurilor:
Atunci când tancurile de marfă sunt inertate cu un gaz în care prezenţa oxigenului este mai mică de8 %,
amestecurile explozibile nu se formează iar atmosfera încărcată electrostatic nu prezintă niciun pericol.
Ventilarea cargotancurilor:
Înaintea pornirii ventilaţiei în vederea intrării în tancuri, acestea, trebuie purjate cu gaz inert, până ce
concentraţia de gaze de hidrocarburi devine mai mică de 2% din volum. În acest fel se previne formarea unei
atmosfere explozive în tanc pe perioada ventilării.
Intrarea în cargotancuri:
Nu se pătrunde în tancuri decât dacă aportul de oxigen din atmosfera tancului este de cel puţin 20% şi limita
inferioară de inflamabilitate este 0% . Nu se pătrunde în tancurile de marfă decât dacă există un permis de lucru
valabil. După fiecare intrare în cargotanc, trebuie făcut un control minuţios pentru a nu se uita în interior nici un
fel de obiect.
Precauţii înaintea operaţiunilor cu marfă:
24
Verificare şi completare Checklist, navă/ terminal,
Plasare manici de incendiu conectate la instalaţie înspre prova şi înspre pupa manifoldului,
Plasare de stingătoare convenţionale cu pulberi chimice lângă manifold,
Menţinerea presiunii în instalaţia de stins incendiu dacă se consideră necesar,
Fixarea ţintei monitorului (aplicatorului) de spumă asupra manifoldului (tk petroliere),
Fixarea ţintei aplicatorului de pulberi chimice asupra manifoldului (tk gaze),
Stabilirea sistemului de supraveghere a manifoldului.
Stabilirea unui sistem sigur de comunicare între ofiţerul responsabil şi supraveghetor,
Stabilirea unui sistem sigur de comunicare navă – terminal,
Asigurarea că dopurile la scurgerile din punţi şi tăvile de scurgeri sunt montate,
Asigurarea că valvulele de drenare şi prelevare de probe sunt închise.
Precauţii pe durata operaţiunilor cu marfă:
Pe toată durata operaţiunilor, manifoldul, sitemul de cuplare al furtunurilor şi pompelor trebuie ţinute
sub observaţie,
Legăturile navei la mal trebuie verificate la intervale regulate,
Sistemul de ventilaţie trebuie menţinut funcţional în modul recirculare, pentru a nu permite pătrunderea
gazelor inflamabile în spaţiul accommodation,
În zonele unde se fac operaţiuni cu marfă nu se acceptă decât personalul cu responsabilităţi în cadrul
acestor operaţiuni,
Dacă se constată scăpări care nu pot fi remediate imediat şi în siguranţă, trebuie decisă stoparea imediată
a operaţiunilor,
Se ţine sub observaţie starea de încălzire a pompelor de marfă, respectiv a lagărelor, axelor, etanşărilor
pompelor şi celor de trecere prin pereţii camerei pompelor.
Precauţii pe durata marşului:
Pe durata marşului cu nava încărcată, toate tancurile se vor menţine inertate şi presurizate. Urmărirea şi
menţinerea presiunii la o valoare constantă trebuie făcută zilnic. O serie de produse rafinate cum ar fi naphta,
diesel oil sau gas oil, eliberează oxigen şi prin urmare, în timpul marşului, în spaţiul de ulaj creşte concentraţia
acestuia. Pentru evitarea creşterii concentraţiei de oxigen peste 8%, se vor lua următoarele măsuri:
Dacă se transportă produse rafinate, zilnic se verifică atmosfera din spaţiul de ulaj cu analizorul portabil
de oxigen,
Se purjează obligatoriu spaţiul de ulaj dacă valoarea depăşeşte 8%, până la revenirea sub această
valoare. Operaţiunea trebuie făcută cu grijă pentru a nu pierde prin purjare o cantitate prea mare de
marfă şi trebuie stopată imediat ce s-a atins o concentraţie sub 8% în unităţi de volum.
Prevenirea extinderii focului în zona de marfă:
Deîndată ce se descoperă un focar de incendiu, toate mijloacele trebuie utilizate pentru prevenirea extinderii
acestuia. Se stopează imediat orice operaţiune cu marfă şi balastul şi se iniţiază cât mai repede posibil o barieră
de răcire între focar şi zona de marfă, prin intermediul unor perdele de apă.
Faza de declanşare a aprinderii (1)
Faza de dezvoltare (2)
Faza apariţiei focului (3)
Faza de extindere (4)
Succesul combaterii focului stă aproape întotdeauna în acţiunea decisă şi competentă asupra acestuia, pe
perioada de aprindere sau cel puţin înaintea fazei 3.
Dezvoltarea incendiului:
De regulă focul se dezvoltă rapid pe verticală ascendent (secunde), mai lent pe orizontală (minute) şi foarte
lent descendent (ore)
Modul de propagare a focului:
Ca şi în cazul căldurii, focul se propagă prin conducţie, convecţie şi radiaţie. O importanţă deosebită trebuie
acordată supravegherii compartimentelor adiacente, pentru că datorită unuia dintre modurile de propagare sus
menţionaţi, pot apărea focare de incendiu în acestea fără contact direct cu sursa primară.
25
Competenţa 2 :
Menţinerea stării de pregătire şi luptă împotriva
incendiilor
2.1 Alarma generală :
Semnalul de alarmă generală (SOLAS) consta în şapte sunete scurte urmat de unul lung (alarmă generală) şi
apoi urmat de transmiterea tipului de urgenţă prin PA. Acest semnal va fi utilizat pentru convocarea urgentă a
echipajului şi a pasagerilor la posturile de adunare şi pentru iniţierea acţiunilor incluse în rolul de apel.
Sistemul de alarmă generală trebuie suplimentat cu un sistem de adresare publică prin care se transmit mesaje
verbale către echipaj şi pasageri.La activarea sistemului de alarmă generală sistemul audio de agrement se
decuplează imediat.Semnalul de alarmă trebuie să fie auzit în toate spaţiile delocuit, în toate spaţiile de lucru şi pe
toate punţile deschise ale navei.Acolo unde zgomotele sunt mari sistemul acustic de alarmare generală este dublat
cu un sistem optic.Semnalul de alarmă generală se repetă continuu până când este anulat manual sau întrerupt
temporar pentru transmiterea unui mesaj prin PA.
La anumite nave putem găsi semnale de alarmă specifice fiecărui tip de urgenţă (CO2,alarma pump
room,echipamente operate manual,centrale AVI,E/R AMS,etc)
2.2 Rolul de apel şi instrucţiuni în caz de urgenţă (MUSTER LIST and EMERGENCY
INSTRUCTIONS) :
Rolul de apelreprezinta o cerinţă obligatorie descrisă în SOLAS şi trebuie să specifice detalii privind
semnalul de alarmă generalăîn caz deurgenţă (şapte sau mai multe sunete scurte urmate de un sunet lung)
transmis prin instalaţia de alarmă generalăîn caz de urgenţă prevăzutşi de asemenea măsurile ce trebuie luate de
echipaj şi pasageri când această alarmă este activată. Rolul de apel trebuie de asemenea să specifice cum va fi
dat ordinul de abandonare a navei, de regulă prin sistemul PA de către comandant.
Rolul de apel indică obligaţiile atribuite anumitor membri ai echipajului, cum ar fi:
Închiderea uşilor etanşe la apă, a uşilor de incendiu, valvulelor, scurgerilor, hublourilor,
luminatoarelor, sabordurilor şi altor închideri similare de pe navă,
Echipamentul ambarcaţiunilor de salvare şi a altor mijloace de salvare
Pregătirea şi lansarea la apă a ambarcaţiunilor de salvare
Pregătirea generală a altor mijloace de salvare
Apelul pasagerilor
Folosirea echipamentului de comunicaţii
Efectivul echipelor de incendiu insărcinate cu lupta contra incendiului
Sarcini speciale atribuite cu privire la folosirea echipamentului şi instalaţiilor de luptă contra incendiului.
Rolul de apel trebuie să specifice care ofiţeri au responsabilitatea să asigure că mijloacelede salvare şi de
incendiu sunt menţinute în stare bunăşi sunt gata pentru a fi imediat folosite.
Întregul echipaj precum şi altecategorii de personal aflat la bord, trebuie săse familiarizeze cu rolurile de
echipaj şi procedurile pe care trebuie să le aplice încazulunei situaţii deurgenţă care poate implica focul sau de altă
natură.
Muster lists trebuie să fie afişateîn locurile accesibile echipajului (culoare, saloane, cluburi, PCC, punteade
comandă). Un card individual cu extrase din Muster List (individual emergency card list) trebuieafişat în cabina
fiecărui membru din echipaj.
26
Îndatoririle descrise în muster plan aferente diferitelor funcţii la bord pot include următoarele sarcini:
- închiderea porţilor etanşe
- închiderea uşilor de incendiu
- închiderea valvulelor alimentare combustibil
- oprirea ventilaţiei şi închiderea damperelor
- deconectarea energiei electrice
- asigurarea funcţionării pompelor de incendiu sau a altor echipamente
2.3 Planuri de urgenţă în caz de incendiu (Fire Control & Safety Plan)
Fiecare navă trebuie să dispună la bord de un plan de intervenţie în caz de incendiu, întocmit în limba
oficială a statului de pavilion şi care să dispună şi de o traducere în limba engleză. Copii după acest plan trebuie
amplasate în containere etanşe, în afara spaţiului accommodation, de regulă deasupra uşii principale de intrare în
castel şi în alte locuri vizibile pe coridoarele şi compartimentele navei şi în care să se arate clar:
Amplasarea posturilor de comandă
Amplasarea încăperilor protejate
Amplasarea construcţiilor care întârzie propagarea focului
Particularităţi ale centralei automate de detecţie şi a sistemului de alarmare în caz de incendiu
Amplasarea hidranţilor de incendiu
Amplasarea inventarului de incendiu
Căile de acces în diferite compartimente, pe punţi, etc, cu indicarea căilor de evacuare a
culoarelorşi uşilor. Orice modificare ulterioarăîn protecţia contra incendiilor trebuie înscrisă imediat în
documentele enumerate mai sus
27
In Fire control plan se găsesc informatii detaliate despre sistemele de detecţie a incendiilor, sistemele de
stingere fixe, căile de evacuare de pe diferite punţi sau compartimente şi locurile de adunare, sistemul de
ventilaţie, incluzând detalii despre operararea acestora de la distanţă.
Pozitionarea diferitelor dampere şi a ventilatoarelor corespunzătoare, marcarea acestora şi zona pe care o
deservesc sunt marcate pe fire plan pentru a putea fi uşor identificate şi operate în caz de incendiu.
28
Echipa de intervenţie în caz de urgenţă – (Emergency team) este formaţiunea desemnată prin
Muster List care este antrenată pentru a acţiona într-o anumită situaţie de urgenţă. Fiecare dintreaceste formaţiuni,
au un lider desemnat, care are atribuţii specifice acestei funcţii. Aceste formaţiunireprezintă prima linie de
intervenţie. Când soseşte la locul urgenţei, echipa intreprinde măsurilenecesare şi raportează situaţia comandantului
navei care este persoana desemnată să coordonezetoate acţiunile întreprinse în situaţii de urgenţă cu care se
confruntă nava şi echipajul.
Echipa de intervenţie la punte (Bridge team) este responsabilă pentru comanda şi controlul situaţiei de
urgenţă şi adunarea întregului personal la posturi.
Este formaţiunea care stabileşte legătura, modul şi mijloacele de comunicare externe şi interne între punte şi
maşină, între emergency teams şi support teams, asigură siguranţa navigaţiei şi ţine evidenţa detaliată a derulării
evenimentelor. Dacă este necesar, bridge team instituie operaţiuni de căutare şi salvare în cazul lipsei la apel.
Înainte de iniţierea operaţiunilor de căutare şi salvare, echipa de căutare (pe cât posibil alcătuită din două persoane),
trebuie să fie informată în detaliu despre subiectul căutării, a compartimentelor în care se face căutarea, precum şi a
rutelor de acces în acestea. Căutarea trebuie de regulă începută din locurile cele mai periculoase şi continuând cu
cele în care pericolul este mai mic, astfel încât, spre sfârşitul operaţiunii, echipa să se afle cât mai aproape de zonele
cu aer curat.
Echipa de intervenţie la maşină (Engine room team) trebuie săţină la curent permanent puntea de comandă
cu mersul evenimentelor în CM.
Echipa trebuie să stabilească cu promptitudine care sunt efectele situaţiei de urgenţăşi care ar putea fi
urmările intervenţiei lor asupra altor echipamente. Pe baza acestor observaţii liderul echipei dispune o
anumită tactică de acţiune şi folosirea unora sau altora dintre mijloacele de intervenţie disponibile. De
asemenea, acest grup are sarcina de a menţine în funcţiune serviciile esenţiale de urgenţă.
Echipele de interventie trebuie să fie echipate cu costum de pompier,aparat de respirat, lanternă de mână, topor
uneori şi saulă de legătură (când nu pune în pericol deplasarea echipei).Saula de legatură poate fi folosită, atunci
când este utilizată, ca mijloc de comunicare între echipe. Fiecare membru al echipei de interventie trebuie să aibe
desemnat un înlocuitor în cazul în care este necesar.
Emergency team pregăteşte echipamentele necesare şi raportează la comandă atunci când sunt gata de
acţiune.
Echipa de ajutor (Support team) este coordonată de pe comandă şi asigură ajutorul echipelor
de intervenţie după cum urmează :
* Oferă primul ajutor medical în caz de necesitate
* Pregăteşte bărcile şi plutele de salvare
* Asigură distribuirea necesarului pentru aparatele de respirat (butelii, măşti)
* Asigură distribuirea echipamentelor şi materialelor necesare
* Ţine sub observaţie nava (security patrols)
* Asigură răcirea şi limitarea zonei afectate.
Succesul acestei echipe este dat de suportul şi ajutorul efectiv pe care îl oferă grupelor de intervenţie în caz de
urgenţă. Pentru a se putea achita de aceste sarcini, fiecare membru al support team trebuie să cunoascăîn mod
similar atribuţiile celor din emergency team.
Echipa de comunicaţii se ocupă cu identificarea mijloacelor de comunicare, să comunice scurt şi concis,
repetând mesajele pentru a fi înţelese.
Conducătorul echipei ( The Team Leader) Deşi nivelul de cunoştinţe şi capacitatea de luptă împotriva focului a
echipajului unei nave oricât de antrenat nu se compară cu cele ale unei echipe specializate de intervenţie de la
mal, totuşi echipajul este avantajat prin aceea că este familiarizat cu nava ,cu compartimentele ei şi cu mijloacele
de luptă de care aceasta dispune. Acest lucru devine deosebit de important atunci când se analizează şi se decide
ce acţiuni trebuie intreprinse şi cu ce mijloace.
Pe fiecare navă trebuie numită câte o persoană care să-şi asume responsabilitatea de lider pentru fiecare
dintre echipele de intervenţie. De exemplu un ofiţer mecanic poate fi liderul echipei de intervenţie în
compartimentul maşinilor, în timp ce un ofiţer de punte ar putea fi liderul echipei de intervenţie la punte sau al altei
29
echipe. Nu este simplu a găsi liderul potrivit. Deşi unii oameni sunt foarte bine pregătiţi, ei nu pot fi adevăraţi lideri
pentru că nu sunt înzestraţi cu calităţile necesare. De asemenea, sunt situaţii când liderul numit nu este şi cel
recunoscut deschis de grup. Alături de alte calităţi, un lider adevărat trebuie:
Să aibă tăria de a pune pe primul plan îndatoririle, înaintea interesului personal
Să nu neglijeze faptul că grupul pe care-l conduce este compus din individualităţi
Să facă totul pentru a păstra echipa unită
Să-şi exercite cunoştinţele şi abilităţile în scopul menţinerii unui echilibru între
necesităţile grupului şi priorităţile situaţiei
Să aibă iniţiativă
Să aibă suficiente cunoştinţe referitoare la situaţia dată
Să nu ceară niciodată unui membru al grupului un lucru pe care el însuşi nu l-ar face.
Pe de altă parte, pentru a fi unanim recunoscut, membrii grupului au o serie de aşteptări din partea liderului
şi anume:
Să ofere un bun exemplu
Să menţină disciplina în grup
Să promoveze un bun spirit de echipă
Să menţină un standard de pregătire adecvat
Să nu-şi piardă niciodată simţul umorului
Să fie autocratic, adică să-şi exercite autoritatea de lider atunci când necesităţile o
impun, dar şi democratic, prin participarea la luarea deciziilor membrilor grupului
Într-o situaţie care implică focul, liderul echipei de intervenţie trebuie să analizeze situaţia, să stabilească
dacă sunt vieţi în pericol, locaţia focului, ce materiale combustibile ard, când şi unde a izbucnit focul. Pe baza
acestor informaţii el poate decide care sunt măsurile ce trebuiesc intreprinse imediat, ce mijloace de stingere trebuie
utilizate, ce mijloace de protecţie trebuiesc luate şi care sunt procedurile de urgenţă necesar a fi aplicate. Buna
comunicare între team leader şi echipa sa, precum şi între acesta şi comandă reprezintă de cele mai multe ori o
şansă crescută de succes în gestionarea situaţiei.
Tipurile de exerciţii şi simulări trebuie să fie efectuate la intervale regulate, variate şi să acopere o gamă cât mai
mare de situaţii de urgenţă posibile. Membrii echipei trebuie să fie capabili să foloseascăîntreg echipamentul,
inclusiv aparatele de respirat şi fiecare dintre ei săştie să discearnă tipul de acţiuni şi echipamenteadecvate pentru
fiecare situaţie în parte. Tot echipajul trebuie instruit şi antrenat în operaţiuni de ambarcare şifolosire a bărcilor şi
plutelor de salvare.
Efectuarea unui exerciţiu de alarmare în caz de urgenţă este recomandat a se anunţa din timp dar nu şi tipul de
urgenţă, până ce nu se dă alarma.
Dacă ar fi posibil, un centru de comandă al exercitiilor ar fi bine să se stabilească într-oîncăpere situatăîn afara
spaţiului accommodation şi având acces atât din interior cât şi de pe punte. O parte dinmanualele de instruire, un
muster list şi uneledintre echipamentele utilizate la exerciţii ar putea fiinstalate în această încăpere, putând fi folosit
în orice moment . După terminarea exerciţiului aici arputea avea loc şedinţe de analiză (post-drill meeting), cu
interpretarea rezultatelor, observaţii,sugestii,analize, etc.
În cele de mai jos, este prezentată o listă de sugestii referitoare la tipurile de exerciţii ce se pot face pe oricare tip de
navă.
Lista nu este completă şi ea poate fi întregită oricând şi de către oricine are preocupări în domeniul siguranţei:
Oil fire, galley fire, hold fire, ventilation control
Machinery space fire, rescue from confined space, oil pollution
Use of breathing apparatus
CPR (resuscitation)
Use of emergency fire pump
30
CO2 system, foam system, fire extinguishers.
Pyrotechnics, emergency diesel, helicopter crash landing
Evacuation via hoist/landing, collision, grounding
Căile de evacuare de urgenţă trebuiesc amenajate astfel încât în caz de evacuare să protejeze membrii de
echipaj şi pasagerii, trebuiesc marcate vizibil cu benzi reflectorizante sau iluminat de avarie, săgeţi indicatoare
către locurile de adunare sau amabarcaţiuni de supravieţuire. Ele se regăsesc pe “fire plan and escape routes” şi
trebuiesc utilizate în cadrul exerciţiilor.
În general sunt utilizate astfel încât îndrumarea membrilor de echipaj să fie către bordurile exterioare ale
navei.
Conform SOLAS Reg.II-2/2 toate navele trebuie să îndeplinească cerinţe constructive în ceea ce priveşte
protecţia antiincendiu la bord dintre care aminitim :
- divizarea navei în secţiuni verticale şi orizontale prin bariere termice şi structurale
- separarea zonei de locuit de restul navei prin bariere termice şi structurale(cofferdam)
- restricitionarea utilizării materialelor combustibile,ignifugarea celor care nu pot fi înlocuite
- detectarea unui incendiu în loc de pornire
- izolarea şi stingerea incendiului în locul în care a fost detectat
- rute de evacuare şi acces pentru lupta antiincendiu
- instalaţiile să fie oricând gata pentru a putea stinge un incendiu
- minimalizarea posibilităţii aprinderii unui amestec combustibil de vapori
Construcţii de tip A (A class divisions) - sunt acele construcţii formate din pereţi şi punţi care îndeplinesc
următoarele criterii:
Sunt din oţel sau dintr-un alt material echivalent suficient de rigide
Sunt astfel executate încât să nu permită trecerea flăcării sau fumului până la terminarea incercării standard
la foc timp de 60 minute,
Sunt izolate cu materiale incombustibile astfel încât temperatura medie pe suprafaţa neexpusă să nu crească
mai mult de 1400C peste temperatura iniţialăşi nici temperatura din orice punct, inclusiv la orice îmbinare,
să nu crească mai mult de 180C peste temperatura iniţialăîn timpul specificat mai jos :
Construcţii de tip B (B class divisions) - sunt acele construcţii formate din pereţi, punţi, plafoane, sau căptuşeli
care îndeplinesc următoarele criterii:
Sunt executate din materiale incombustibile aprobate,
Au un grad de izolare adecvat, astfel încât temperatura medie de pe suprafaţa neexpusă să nu crească mai
mult de 140C peste temperatura iniţialăşi în nici un punct, inclusiv îmbinările, temperatura nu trebuie să
crească mai mult de 2250C peste temperatura iniţială, în timpul specificat mai jos :
Tipul B-30 30 minute
Tipul B-15 15 minute
Tipul B-0 0 minute
Sunt executate astfel încât să prevină propagarea flăcării la sfârşitul primei jumătăţi de oră a încercării
standard a rezistenţei la foc.
Construcţii de tip C(C class divisions) - Sunt realizate din materiale incombustibile aprobate. Ele nu sunt
obligate să satisfacă nici cerinţele privind trecerea fumului şi a flăcarii, şi nici pe cele privind limitele de
creştere a temperaturii.
31
2.7 Pompa de incendiu de avarie :
În cazul în care un incendiu dintr-un compartiment ar putea distruge în totalitate pompele de incendiu trebuie
să existe o pompă de avarie de incendiu care are aspiraţia de apă din altă zonă decât pompele principale şi este
alimentată cu energie electrică din tabloul de avarie sau antrenată de un motor primat tip MAC sau MAS sau
turbină cu gaze,etc.
Căi de evacuare în caz de urgenţă (Escape Routes) – În cazul unui incendiu, căile de evacuare în caz de
urgenţă, asigură o evacuare rapidă şi sigură către puntea de ambarcare în bărcile şi plutele de salvare. Toţi
membrii din echipaj trebuie să fie familiarizaţi cu locaţia şi destinaţia acestora.Căile de evacuare pot fi folosite
ca acces pentru echipele de intervenţie în stingerea incendiului. Ele trebuie marcate clar spre satisfacţia statului
de pavilion şi a Societăţilor de Clasificare. Niciodată aceste căi nu vor fi obstrucţionate.
Post central de comandă supravegheat continuu (Continuously Manned Central Control Station) - este un post
central de comandă supravegheat în permanenţă de un membru responsabil al echipajului.
Post de comandă(Control Station) – este o încăpereîn care se găsesc echipamentele radio, echipamentele
principale de navigaţie, sursa de energie pentru avarie sau instalaţiile centralizate de detectare şi de comandă
pentru stingerea incendiilor.
Încăperi de maşini de categoria A (Machinery spaces of category A) sunt acele încăperi care adăpostesc
următoarele echipamente:
* Motoare cu ardere internă folosite pentru propulsia principală ;
* Motoare cu ardere internă folosite în alte scopuri decât propulsia principală dacă puterea
lor totală este de cel puţin 375kW ;
* Orice cazan cu combustibil lichid sau instalaţie de combustibil, sau orice echipament cu
combustibil lichid altul decât căldările, cum ar fi generatoarele de gaz inert, incineratoarele, etc .
Zone verticale principale (Main Vertical Zones) - sunt acele secţiuni în care corpul, suprastructura şi rufurile
sunt împărţite prin pereţi de tip A a căror lungime şi lăţime medie pe oricare punte nu depăşeşte în general 40
metri.
Uşi rezistente la foc (fire doors) – sunt construite de regulă după aceleaşi standarde ca şi pereţii rezistenţi la
temperaturi ridicare. Unele uşi de acest tip sunt acţionate manual, altele pot fi controlate de la distanţă. Uşile
rezistente la foc cu acţionare manuală, trebuie menţinute în permanenţă închise.
Obturatoare (Fire Dampers) – sunt destinate închiderii galeriilor de ventilaţie pentru prevenirea alimentării cu
oxigen a compartimentelor unde acestea sunt prevăzute. Ele pot fi controlate atât manual cât şi de la distanţă.
Toate obturatoarele de acest gen trebuie să fie prevăzute cu indicatoare de poziţie închis – deschis. Locul din
care obturatoarele sunt acţionate se marchează clar cu culoarea roşie iar dacă acestea sunt localizate în spatele
unor uşi, la loc vizibil se înscrie clar ,,Fire Damper”
32
2.9 Sisteme de detectare a incendiului
Scopul înzestrării navei cu sisteme de detecţie automată şi alarmare în caz de incendiu, este acela de a detecta
focul în spaţiul în care s-a produs şi de a alarma echipajul oferindu-i posibilitatea de a-l anihila înainte de a creşte în
intensitate. (SOLAS Cap II).
Sistemul de detecţie şi alarmare trebuie testat săptămânal şi păstrat în condiţii optime de funcţionare.
Pentru că există o mare varietate de astfel de echipamente, comandantul şi ofiţerii trebuie să fie familiarizaţi cu tipul
de echipament din dotarea propriei nave.
Centralăsemnalizare
Prize fum
33
Toate detectoarele vor fi de un astfel de tip încât să poată fi încercate în ceea ce
priveşte funcţionarea corectăşi să poată reveni la regimul normal de supraveghere fărăînlocuirea
vreunei componente.În cazul în care unul sau mai multe detectoare se defectează, în panoul de
comandă se declanşează un semnal distinct şi care indică poziţionarea detectoarelor defecte.
Instalaţia de detectare a incendiilor prin detecţie de fum, se bazează pe diminuarea fluxului luminos emis de
o lampă către o celulă fotoelectrică, dacă între acestea se interpune o atmosferă cu fum.
Detectoarele de fum sunt prevăzute cu camere de ionizare sau sisteme de detecţie optice, în care analizarea
aerului din incintă se face automat,în timp ce impulsul electric purtător de informaţie pleacă spre centrala
automată de semnalizare. Acest tip de detectoare se amplasează de regulăîn toate casele scărilor, coridoarelor şi
căilor de evacuare din încăperile de locuit şisuntsetate a intraîn funcţiune înainte ca densitatea fumului să
depăşească 12,5% obscuritate pe metru, dar nu mai înainte de 2% obscuritate pe metru.
Instalaţii de detectare a focului deschis, (detectoare de flacară), au o cameră ce dispune de un sistem de filtre
şi lentile sensibile la radiaţiile infraroşiişi ultraviolete emise de flacără. Sistemul este imun la lumina solară şi nu
există pericolul declanşării alarmelor false. Ele se montează de regulă deasupra caldarinelor, turbosuflantelor,
preâncălzitoarelor, separatoarelor de combustibil şi generatoarelor de curent, adiţional la alte tipuri de
detectoare (cerinţă FSS).
Sisteme de detecţie prin extracţie de probe
În cazul instalaţiilor de detectare a fumului prin extragere de probe, conform Codului FSS, acestea trebuie să
îndeplinească următoarele cerinţe conform SOLAS şi FSS:
În fiecare spaţiu închis, pentru care se cere detectarea de fum, trebuie să fie amplasată cel
puţin o priză de fum,
Tubulatura pentru prelevarea probelor trebuie să fie proiectată astfel încât locul în care a
izbucnit incendiul să poată fi rapid identificat,
Detectarea fumului sau a altor produse de ardere trebuie să declanşeze un semnal optic şi
acustic la panoul de comandă cu supraveghere permanentă,
Orice pierdere de energie trebuie să declanşeze un semnal vizual şi acustic la panoul de
comandăşi pe puntea de navigaţie care va fi unul distinct faţă de semnalul ce indică detectarea fumului.
Constructiv, din fiecare compartiment supus supravegherii, prin intermediul unui extractor, pleacă o tubulatură
de prelevare către un distribuitor (selector de comutare secvenţial) unde se întâlnesc toate tuburile ce provin de
la compartimentele protejate. Aici se află un ventilator electric care absoarbe aer din fiecare compartiment prin
tubulatura de prelevare. Comutarea se face automat, succesiv pe toate tubulaturile de aer prin intermediul unui
tambur distribuitor.
Timpul de comutare este astfel ales, încât la debitul de aer asigurat de ventilator să existe timp suficient pentru
aspirarea şi detectarea eventuală a fumului în tubulatura de prelevare de la cel mai îndepărtat loc de observaţie.
Analizarea mostrei de aer aspirat, se face similar ca în cazul detectoarelor de fum. Senzorul trebuie să fie
certificat că intrăîn funcţiune înainte ca densitatea fumului în camera de detectare să depăşească 6,65%
obscuritate pe metru. Codul FSS impune pentru acest gen de instalaţie, ventilatoare duble pentru extragerea
probelor, panou de comandăcare să permită observarea fumului în tubulatura separată de prelevat probe, precum
şi posibilitatea de purjare periodică cu aer comprimat.
Avertizoare de urgenţă cu comandă manual (manually operated calling point).
Avertizoarele de incendiu cu comandă manuală care corespund Codului internaţional pentru instalaţiile de
protecţie contra incendiului (Fire Safety Systems Code) trebuie să fie instalate pe punţi, în camera de comandă a
maşinilor, în posturile de comandă, pe coridoare, scări şi în imediata apropiere a căilor de evacuare în caz de
urgenţă. Atunci când un astfel de buton este activat, un semnal acustic se face audibil în spaţiul accommodation,
în încăperile de serviciu, în staţiile de control şi în spaţiile de maşini. Fiecare poziţie în care este montat un
buton de alarmare este specificată în Planul de incendiu al navei.
Verificarea iniţialăşi periodică
Funcţionarea instalaţiilor fixe de detectare a incendiului şi de alarmăîn caz de incendiu,cerută de regulile
specificate mai sus, trebuie verificatăîn diferite condiţii de ventilaţie după instalare. După intrarea navei în
34
exploatare curentă, aceste instalaţii se verifică periodic de către ofiţerul responsabil, cu ajutorul echipamentelor
care produc aer fierbinte la temperatură corespunzătoare, generatoare de fum sau particule de aerosoli cu o
densitate a fumului sau o mărime a particolelor încadratăîn domeniul respectiv de valori, sau care produc alte
fenomene asociate.
Atunci când avem de-a face cu un incendiu la bord este foarte important să recunoaştem tipul său (clasa de foc)
pentru că în funcţie de acest lucru incendiul trebuie atacat diferit şi cu mijloace de stingere şi protecţie
corespunzătoare, uneori fiecărui tip de foc în parte. În cele de mai jos, sunt prezentate clasele de foc conform
celor două standarde European ISO (International Organization for Standardization) 3941şi respectiv American
NFPA (National Fire Protection Association) 10.
35
2.11 Substanţe stingătoare :
36
Spuma ca substanţă stingătoare
Domenii de utilizare :
Stingerea lichidelor combustibile şi inflamabile care ard
Stingerea materialelor solide care nu reacţionează cu soluţiile apoase ale spumelor şi sărurilor
Protecţia materialelor elementelor de construcţie împotriva căldurii radiante
Împiedicarea răspândirii în atmosferă a gazelor de combustie şi a vaporilor
Împiedicarea excesului de oxigen în zona de ardere.
Spumele chimice reprezintă o masă de bule de dimensiuni reduse 3-5 mm ce conţin la partea exterioară o
pelicula apoasă iar la interior CO2, rezultat în urma reacţiei dintre două substanţe chimice numite generic A şi
B.
Spuma mecanică reprezintă o masă de bule de dimensiuni reduse 3-5 mm ce conţin la partea exterioară o
pelicula apoasă iar la interior aer ,rezultată din amestecul unui agent spumogen 4-6% şi apă în proporţie de 94-
96%.
37
COMPETENŢA 3 :
Lupta şi stingerea incendiilor
3.1 Furtune de incendiu şi ajutaje :
Furtunurile de incendiu sunt fabricate din materiale nedegradabile aprobate de Administraţie şi trebuie să
aibă o lungime suficientă pentru a putea proiecta un jet de apă în oricare din spaţiile care ar necesita acest lucru.
Fiecare furtun este prevăzut cu o ţeavă de refulare de mâna şi cuplajele necesare. Furtunurile de incendiu
împreună cu toate sculele şi accesoriile necesare, trebuie să fie menţinute gata de utilizare şi la vedere, în
apropierea hidranţilor sau a racordurilor de incendiu. În spaţiile interioare ale navelor de pasageri care
transportă mai mult de 36 persoane, furtunurile de incendiu trebuie să steaîn permanenţă cuplate la hidranţi.
Furtunurile de incendiu vor avea o lungime de cel puţin 10 m dar nu mai mult de :
o 15m în încăperile de maşini,
o 20m în alte încăperi sau punţi deschise,
o 25m pentru punţile deschise de pe navele cu o lăţime de peste 30m.
Furtunele trebuiesc întinse şi uscate înainte de rulare, verificată integritatea cuplelor, plierea se va face
întotdeauna în altă poziţie decât cea iniţială.La punerea sub presiune pentru verificare se urmăreşte a nu
prezenta pori sau fisuri, verificarea integrităţii lor de la zone temperat calde către zone reci.
Ajutajele :
În funcţie de tipul jetului care poate fi refulat se deosebesc trei tipuri de ajutaje : cu jet compact, care se
folosesc pe punţile exterioare, cu jet împrăştiat, ce se folosesc la punţile interioare şi C.M. în combinaţie cu cel
cu jet compact şi cu jet combinat, folosite la interioare şi în C.M.
39
Apăsarea clapetei, duce la ridicarea supapei de pe orificiul de descărcare şi eliberarea căii de descărcare a
agentului de stingere către difuzorul situat la capătul furtunului. În difuzor datorită fenomenului de detentă
(gazul comprimat trece de la volum mic şi presiune mare, la volum mare şi presiune mică), temperatura CO2
scade sub punctul de solidificare -78,5C, acesta fiind evacuat sub formă de zăpadă carbonică. Verificarea stării
de încărcare se face prin cântărire, stingătorul având inscripţionate greutatea netă şi brută. La pierderi de cca.
20-25% butelia se va înlocui. Aceste tipuri de stingătoare se folosesc pentru stingerea incendiilor de la instalaţii
şi transformatoare electrice, lichide combustibile cu temperatura de inflamabilitate scăzută, incendii izbucnite în
spaţii închise, etc.
40
recipient sub presiune. Particulele de apă cu diametre de ordinul micronilor şi presiuni foarte mari, sunt non-
conductiv electricşi prin urmare acest gen de stingătoare pot fi folosite cu succes în stingerea incendiilor de
clasa A chiar şi în spaţii unde există instalaţii electrice.
Stigătoare de incendiu transportabile:
Stingătoarele de incendiu transportabile sunt acele echipamente care au o greutate mai mare de 20 kg şi care
pentru a putea fi deplasate la locul interventiei, sunt dotate de regulă cu roţi pentru uşurinţa manevrei care se
face de regulă de doi servanţi. Acestea pot fi stingătoare cu bioxid de carbon, cu pulberi stingătoare sau cu
spumă
Întreţinerea stingătoarelor:
Pentru garanţia unei bune funcţionări în orice împrejurare, ofiţerul responsabil trebuie să se preocupe de revizia
periodică a elementelor de bază ale stingătoarelor, respectiv recipient, agent extinctor, mediu
impulsor,accesorii, după cum urmează:
Stingătoarele trebuiesc menţinute şi întreţinute în concordanţă curecomandările fabricantului şi
indicaţiile incluse în SOLAS. La bordul navei va fi menţinut un jurnal unde trebuie înregistrate toate operaţiunile
de întreţinere ale fiecărui stingător iar etichete cu menţiunile respective for fi ataşate la acestea (data verificării,
semnătura celui care a făcut operaţiunea, etc).
În concordanţă cu regulile societăţilor de clasificare, perioada de serviciu a stingătoarelor este dată de
menţinerea presurizării interne dar nu se extinde peste 5 ani. După această perioada ele trebuiesc reâncărcate.
Stigătoare de incendiu transportabile:
Stingătoarele de incendiu transportabile sunt acele echipamente care au o greutate mai mare de 20 kg şi care
pentru a putea fi deplasate la locul interventiei, sunt dotate de regulă cu roţi pentru uşurinţa manevrei care se
face de regulă de doi servanţi. Acestea pot fi stingătoare cu bioxid de carbon, cu pulberi stingătoare sau cu
spumă.
O ilustrare sugestivă a procedurilor incorecte/corecte de acţiune cu singătoare în combaterea unui incendiu, este
prezentată mai jos:
43
APARAT DE PROTECŢIE RESPIRATORIE IZOLANT CU CIRCUIT DESCHIS, CU AER
COMPRIMAT, FĂRĂ PRESIUNE POZITIVĂ ÎN MASCĂ, PROSALV model “ARIAC 2000 S2C”
44
Înaintea utilizării unui BA , trebuiesc facute 3 verificări :
45
Stingerea incendiilor:
În acţiunea de stingere a incendiului vom ţine cont de factorii care pot determina metoda optimă de luptă
împotriva incendiului, dintre care amintim :
- locaţia incendiului şi accesul către focar
- persoanele prezente la locul incendiului
- reacţia materialului combustibil implicat în incendiu
- alegerea substanţelor şi echipamentelor adecvate clasei de incendiu
Incendiul este o ardere iniţiată de o cauză bine definită declanşată cu sau fără voia omului scăpată de sub
control care începe să producă pagube materiale şi pentru a cărei stingere şi lichidare este necesară intervenţia
printr-o acţiune de luptă cu mijloace adecvate, bine organizată şi coordonată.
46
Sisteme fixe de stingere a incendiilor:
În cazul unui incendiu de amploare se folosec instalaţiile fixe de la bordul navei :
instalaţia de stins incendiu cu apă de mare
instalaţii de stins incendiu cu spumă
instalaţii de stins incendiu cu pulberi
instalaţia de stins incendiu cu gaze CO2,Azot,etc
Instalaţiile fixe trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:
să fie oricând gata de funcţionare
prin funcţionarea lor să nu intensifice arderea
să fie sigure în funcţionare
să aibe mijloace de acţionare locale şi de la distanţă
să aibe posibilitatea de control
să acţioneze asupra focului încât să excludă posibilitatea reaprinderii
să nu fie periculoase pentru om
să nu provoace corodarea instalaţiilor în care sunt menţinute
să îşi menţină proprietăţile pentru o perioadă cât mai îndelungată de depozitare
După modul de operare, instalaţiile de stingere a incendiilor pot fi împărţite în două categorii, respectiv de
suprafaţă şi volumice. Primele trimit la suprafaţa incendiului substanţe stingătoare, care răcesc sau opresc
alimentarea cu aer a zonei de ardere împiedicând formarea gazelor combustibile şi reaprinderea lor. În grupa de
stingere volumică intră cele care umplu volumul liber al încăperii cu substanţe care nu întreţin arderea, precum
aburul, gazele inerte sau spuma foarte uşoară.
48
* Particulele de apă sunt emise sub formă de ceaţă, fiind nonconductive electric.
* Cantitatea de apă utilizată este mult mai mică,
* Pericolul acumularii de apă în spaţiile interioare este scăzut,
* Puterea de penetrare mult mai mare,
* Eficacitate sporită,
* Efect de răcire extrem de ridicat,
* Suprafaţa de podea acoperită de o duză, 25 m2
* Diametrul tubulaturilor de drenaj şi cel al tubulaturilor instalaţiei este mult mai mic.
Funcţionare: La detectarea incendiului, o pompă de înaltă presiune sau un gaz presurizat într-o baterie de
butelii, asigură impulsul apei la o presiune cuprinsă între 40 şi 200 bar către duzele de pulverizare. Construcţia
specială a acestora, favorizează dispersia particulelor de apă cu un diametru de 50-120µm, în timp ce presiunea
extrem de ridicată asigură o penetrare eficientă şi o rapidă răcire a materialelor combustibile implicate în
incendiu.
50
Instalaţii de stingere în bucătării:
Conform Codului FSS, echipamentul pentru gătit trebuie prevăzut cu
următoarele elemente de protecţie:
O instalaţie automată sau manuală de stingere a incendiului
conform standardelor internaţionale acceptate,
Un termostat principal şi unul de rezervă cu o alarmă pentru
alertarea utilizatorului în cazul unei defecţiuni ,
Dispozitiv pentru oprirea automată a alimentării cu energie electrică
la activarea instalaţiei de stingere a incendiului,
O alarmă pentru indicarea funcţionării instalaţiei de stingere a
incendiului, situatăîn bucătăria în care este instalat echipamentul,
Comenzi pentru funcţionarea manuală a instalaţiei de stingere care
să fie vizibil afişate în vederea utilizării imediate de către echipaj.
Agentul de stingere utilizat trebuie să aibă urmatoarele calităţi :
sănu fie toxic,
să fie un agent curat adică să nu rezulte reziduuri în urma utilizării lui,
să aibă eficienţă mare de stingere.
51
CERONAV
52