Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Reabilitare P S
Reabilitare P S
1. munca p-z: capacitatea de planificare, acţionare după un plan, finalizare a unei acţiuni
2. componenta sociala: stil de viata autonom, capacitatea de autorelaţionare personala ( stabilirea şi
menţinerea contactelor ), capacitatea de a gestiona timpul de muncă şi timpul liber, abilităţi
necesare căutării unui loc de muncă.
3. componenta medicală: efect terapeutic
2. Ateliere protejate - au ca şi dezavantaj faptul că clientul se adaptează la mediul protejat şi nu mai este
capabil să generalizeze abilităţile dobândite în alt loc de muncă.
3. Servicii de asistenţă profesională – pentru cei care au abilităţi profesionale păstrate, dar au dificultăţi
sociale de a găsi un loc de munca, de a rezolva probleme interpersonale la locul muncă, de a participa la
un interviu. Asistentul social însoţeşte, sprijină,consiliază clientul în toate domeniile care îi creează
dificultăţi.
4. Ergoterapia
Munca devine un instrument de integrare socială, prin adaptarea abilităţilor astfel încât apar noi relaţii cu
mediul. Munca trebuie regulat remunerată pentru a deveni un mijloc acceptabil de reintegrare reală;
stimulează resursele psihice restante, neafectate de boală.
Se desfăşoară în ateliere cu profil variabil ( croitorie, tâmplărie, legătorie, artizanat etc.) ,care
funcţionează mai aproape de normalitate, la concurenţă cu restul atelierelor de pe piaţa muncii pentru a
motiva participanţii.
Este unica modalitate recunoscută oficial, cu cadru normativ legal.
Este o modalitate de trecere spre un loc de muncă real.
A locui este o necesitate bazală. Perspectiva comunitară implică necesitatea unor noi modalităţi locative
pentru bolnavul psihic, constituind o problemă de politică psihiatrică, dar şi de structură. Locuinţele
protejate reprezintă o posibilitate de îmbunătăţire a unor abilităţi practice cotidiene. Îngrijirea are ca
scop următoarele aspecte:
- sprijinirea clienţilor în activităţile gospodăreşti
- suport psihologic în situaţii de criză
- asigurarea, când este cazul, a igienei personale
2
- sprijin în structurarea zilei şi a timpului liber
- asigurarea îngrijirilor medicale
1. Îngrijirea psihiatrica familiala = îngrijirea bolnavului psihic contra unei remuneraţii financiare, în
familii ce nu au grad de rudenie cu bolnavul.
Familiile sunt înlocuite de lucrători psihosociali.
Rezultate terapeutice - redobândirea unor abilitaţi de funcţionare cotidiană deficitare
- preluarea unor modele interacţionale specifice familiei
Ciompi atrăgea atenţia asupra rolului terapeutic al milieu-lui (terapiei); procesul de socializare
în familie reprezintă un milieu ( terapie) diferit structurat de alte instituţii psihosociale- spre " trăirea în
comun ", o interacţiune,spontană, chiar conflictuală în care conflictele se consumă spontan.
În familie apar relaţii sociale difuze care solicită întreaga personalitate, spontan, emoţional, chiar haotic.
Spontaneitatea şi haosul sunt parametrii ce definesc structura relaţiilor familiale, care pot avea rol
sanogenetic.
2. Comunităţi locative
A. Locuinţe de tranziţie - sunt case obişnuite în care locuiesc 6-8 clienţi, au intimitate, dar sunt
şi împreuna, au responsabilităţi, dar li se stimulează şi iniţiative.
Personalul medico-social are rol de supraveghere pasivă, dar şi activă. Este foarte
important să se stabilească corect măsura în care pacientul are nevoie de îngrijire. Supraimplicarea sau
subimplicarea sunt nocive. Se stabilesc reguli, chiar unele " contracte" între clienţi şi supraveghetori.
Supravegherea individuala şi supravegherea de grup prin şedinţe săptămânale de grup cu diverse teme,
creează premizele independenţei, dar şi ale adaptării la grup şi apoi la comunitate.
B. Hosteluri – fiecare pacient – are camera sa, cu intimitate şi posibilitatea de a stabili singur şi
când doreşte el contact cu ceilalţi.
Există spaţii comune ( bucătăria, camera de zi etc.), care mediază relaţiile interpersonale.
Personalul de îngrijire trebuie sa fie calificat, înzestrat cu răbdare, atitudine suportivă, să rezolve
situaţiile de criza.
În hosteluri există activităţi individuale şi de grup; are loc o structurare a zilei, dominate de
activităţi gospodăreşti, muncă, organizarea timpului liber.
Există un circuit între aceste sectoare, care funcţionează după principiul de la simplu la complex,
dezideratul final fiind cel al unei vieţi independente, în comunitate, cu preluarea tuturor
responsabilităţilor ce decurg din ea.
- concept viu discutat din anii 1980, cu implicaţii largi în filozofie, politică, sociologie, medicină
generală şi psihiatrie.
DEFINIŢIE ( după OMS ): CV este percepţia de către oameni a poziţiei lor în viaţă în relaţie cu
scopurile lor şi cu sistemul de valori pe care ei I-au acceptat şi incorporat în perspectiva deciziilor pe
care le iau.
3
Perspective doctrinare care au stat la baza sistematizării şi conceptualizării CV
1. Concepţia lui Maslow referitoare la nevoile umane bazale invocate de cei care, au studiat CV la
pacienţii psihiatrici a) autorealizarea - nevoia de a realiza propriul potenţial
b) stima – nevoia de a respectat alţii
c) aspectul social - nevoia de suport din partea ambiantei sociale
d) siguranţa – securitatea la domiciliu şi în lume
e) aspecte psihofiziologice - nevoia de alimentaţie, de adăpost
2. Există o polarizare între - abordarea subiectiva ( starea de bine subiectiv, starea de fericire -
mulţumire)
- abordarea obiectiva ( condiţiile fizice de existenţă, posibilităţi de
comunicare cu alţii prin deplasare, funcţionarea în roluri sociale )
4. Perspectiva dinamică, care studiază interelaţia dintre A,B,C şi modificarea acestora în perspectiva
programelor de reabilitare ţintită, a terapiei, ciclurilor vieţii.
4
CV ÎN TULBURARILE ANXIOASE
- toate formele de tulburare anxioasa modifică negativ CV, fiecare afectând anumite arii:
agorafobia, atacul de panică - stare de rău subiectiv, implicare redusa în activităţile sociale,
relaţii de slabă calitate cu partenerul; pacienţii au suport social bun, dar au dificultăţi de a
sta singuri
fobii sociale - deficiente în şcoală / educaţie, muncă, angajare, re1aţii familiale / maritale,
reţeaua de suport social
fobii specifice - au CV destul de alterata, mai ales daca exista comorbiditate
tulburarea obsesiv-compulsivă - perturbare în viata familiala, munca, activităţi recreative
GAD- toate demersurile CV sunt afectate, starea de bine subiectiv este foarte alterată
CV ÎN DEPRESIE
- starea de bine subiectiv este cu atât mai alterata cu cât depresia este mai severă
- pacienţii care se simt foarte nesatisfăcuţi, cu scoruri proaste la scala de bine subiectiv, pot avea
funcţionare sociala bună, condiţii contextuale şi suport bun
- depresia cronica se asociază cu deficienţe importante în rolul parental, activităţi gospodăreşti,
munca/studiu, activităţi sociale
CV ÎN SCHIZOFRENIE
- nu exista o concordanta între trăirile subiective ( de bine sau de rău ) relatate şi comportamentul
obiectiv de zi cu zi, mai mult sau mai puţin performant
- relaţiile sociale sunt mai alterate decât în alte tulburări
- atât medicaţia neuroleptica atipica, cat şi RPS asigura o creştere a CV
- neurolepticele clasice, prin efectele secundare, scad CV şi complianţa pacientului la tratament, cu
posibilitatea de a întrerupe medicaţia
CV ÎN DEMENTA ALZHEIMER
- daca pacientul e asistat cu căldura afectivă, poate avea o CV mai bună decât daca este neglijat, rejectat
- perspectiva subiectivă trebuie sa susţină stare a de bine, luciditatea, capacitatea de a colabora cu alţii
cat mai mult timp
- perspectiva obiectiva trebuie să ţină seama de deficitul de memorie care este progresiv, pacientul
trebuind sa îl cunoască şi sa îl compenseze parţial.