03.03.2011 EVALUAREA PAC.CU AF. SAU DEFICIENŢE ALE AP.

DIGESTIV

As. med va respecta etapele clasice ale procesului de nursing urmărind stabilirea istoricului suferinţei
actuale, identificarea semnelor şi simptomelor specifice şi interpretarea rezultatelor investigaţiilor clinice şi
paraclinice.
 Prin analiza şi sinteza datelor colectate as. med. va identifica problemele actuale sau potenţiale ale
pacientului, stabilind diagnosticul de nursing pe baza căruia va întocmi planul de îngrijire.
 Prin discuţia cu pacientul asistentul va urmări identificarea datei şi modul de debut al suferinţei actuale, cu
precizarea simptomelor digestive şi a evoluţiei acestora în timp.
 Multe din simptomele digestive sunt manifestări secundare ale unor boli extradigestive sau pot fi rezultatul
unui regim de viaţă şi muncă inadecvat.
 Anamneza va fi folosită pt. a obţine informaţii cu privire la obiceiurile alimentare, consumul excesiv de
substanţe toxice (alcool, tutun) şi stilul de viaţă necorespunzător.

Manifestări:  ANOREXIA – manif.clinică caract. prin pierderea senzaţiei de foame şi a apetitului 

foamea – fen. elementar prin care se asigură refacerea pierderilor energetice, calorice structurale ale
organismului  apetit – fen. elementar, senzorial-olfactiv urmărind satisfacerea gustativă şi nu neapărat
nevoia organică de a mânca. Anorexia poate fi  totală (inapetenţă)  selectivă  condiţionată  totală
Cauze:  af. digestive organice (ulcer, gastrită, hepatită)  infecţii acute şi cronice  inf. toxice exogene şi
endogene  boli psihice  stări fiziologice particulare (sarcina)
DISFAGIA: dificultatea de a înghiţi descrisă frecvent ca senzaţia de încetinire sau oprire a bolului alimentar
pe traiectul esofagian (simptom caracteristic şi comun al suferinţelor esofagiene).
 Poate apărea prin perturbarea mecanismului neuromuscular de control al deglutiţiei sau prin modificări
organice şi funcţionale ale esofagului.
 De obicei apare în contextul clinic sever al neoplasmului gastric, când bolnavul descrie iniţial dificultatea la
deglutiţie pt. solide, caulterior aceasta să apară şi la ingestia de alimente semisolide sau chiar lichide.
GREAŢA: senzaţia dezagreabilă asociată cu repulsia faţă de alimente, precedată de anorexie şi urmată de
vărsături
Cauze:  af. neurologice  af. ale ap. digestiv  af. cardiovasculare, renale  sarcină  anumite
medicamente sau subst. toxice
VĂRSĂTURILE: evacuarea în exterior pe gură a conţinutului gastric şi intestinal
Cauze:  af. digestive, neurologice, psihice, ORL  sarcina  boli metabolice şi endocrine  infarct
miocardic  unele medicamente  infecţii acute
Asistenta medicală va identifica  momentul apariţiei vărsăturilor în raport cu actul alimentar  aspectul
lichidului de vărsătură  consecinţele asupra stării pacientului  frecvenţa acestora.
DUREREA ABDOMINALĂ: una din manifestările clinice cele mai frecvente ale patologiei abdominale,
neavând întotdeauna legătură cu tubul digestiv.
Cauze:
 durerea acută  apendicită acută  ulcer gastric şi duodenal perforat  colica biliară  ocluzie
intestinală  pancreatită acută
 durerea cronică ce datează de ani de zile denotă fie o severitate redusă, fie o toleranţă individuală crescută
şi apare de regulă în contextul unei tulburări funcţionale
În evaluarea unui pacient cu dureri abdominale as. med. va urmări  momentul apariţiei  modul de
instalare  evoluţia  localizarea şi iradierea  factorii ce o ameliorează sau o agravează  fenomene asociate
HEMORAGII DIGESTIVE:
 HDS – pierderea de sânge la nivelul tubului digestiv superior, manifestat prin hematemeză şi melenă sau
sindrom anemic în cazul hemoragiilor oculte.
 Hematemeza – exteriorizarea prin vărsătură a hemoragiei produse la nivelul t. dig superior. saângele
eliminat poate fi roşu, roş-brun cu cheaguri sau tip „zaţ de cafea”, modificările depinzând de timpul cât a
stagnat în stomac şi de prezenţa HCl.
 Melenă – exteriorizarea prin scaun a hemoragiei digestive, sub forma clasică de scaune negre moi, lucioase
ca păcura
 Rectoragie (hematochezie) – pierderea de sânge, puţin sau deloc modificat, pe cale rectală.

10.03.2011 EXAMENUL FIZIC OBIECTIV

1. Inspecţia poate evidenţia:  tipul cinstituţional (astenic în UG)  starea de nutriţie ( în greutate în
neoplasm)  aspectul şi culoarea tegumentelor  aspectul abdomenului
2. Palparea abdominală oferă informaţii cu privire la posibile af. abdominale. Prin aceasta se apreciază gradul
de sensibilitate al unor puncte dureroase abd., foarte utile pt. diagnostic
3. Percuţia abd. poate da sonoritate normală, hipersonoritate sau motilitate
4. Auscultaţia abd:  se percep zgomote intestinale date de activitatea peristaltică  absenţa lor poate apărea
în ocluzia intestinală

EXPLORĂRI PARACLINICE ALE AP. DIGESTIV includ tehnici complexe RTG şi Eco, endoscopice ce
pot implica folosirea unor substanţe de contrast
Rx gastro-intestinală: se ef. după  unei subst. de contrast pe cale orală sau rectală
Materiale necesare: sulfat de bariu 150g, 1 cană, apă, lingură de lemn, ulei de parafină
Pregătirea pacientului:  se anunţă pacientul cu 2 zile înainte, explicându-i necesitatea tehnicii şi importanţa
ei pt. diagnostic  se anunţă să nu mănânce şi să nu fumeze în dimineaţa zilei de examinare  cu 1-2 zile
înainte de ex. i se admin. un reg. alimentar neflatuent şi uşor digerabil (supe, pâine prăjită, ouă, unt, făinoase,
lapte)  seara în ajunul examinării i se efectuează o clismă evacuatoare  dimineaţa la serviciul RTG, după ce
şi-a dezbrăcat toracele, pacientul este condus după ecran unde i se dă cana cu sulfat  la comanda medicului
pacientul va înghiţi substanţa  după tehnică i se administrează 1 lingură de ulei de parafină şi este informat că
va avea scaunul colorat în alb  după examinare este ajutat să se îmbrace şi este condus la pat  este readus la
serviciul RTG după 2-8h şi 24h pt. a se urmări sub ecran evacuarea stomacului şi umplerea intestinelor
pacientului  la 2h de la începutul examinării pacientul poate să mănânce  după tehnică i se  1 lingură de
ulei de parafină şi este informat că va avea scaunul colorat în alb
Ex. RTG al colonului: irigoscopie (ex. RTG al colonului prin umplerea pe cale rectală cu subst. de contrast)
Materiale necesare: ca la clismă (mat. de protecţie, irigator, t. renală, ulei, cas. cu tamp...), purgative, subst.
de contrast 300-500g în 1-1,5l apă, şorţ de protecţie
Pregătirea pacientului:  cu 2-3 zile înainte  un regim de cruţare, neiritant, nefermentabil şi neflatuent (br.
de vaci, smântână, ouă fierte, carne slabă fieartă, orez fiert, pâine uscată)  cu 1 zi înaintea ex.  un regim
semilichid cu piureuri  după masă se ef. o clismă evacuatoare şi i se dau 2 linguri de ulei de ricin  va fi
condus la serv. RTG unde i se ef. clisma baritată şi se întrerupe ori de câte ori apaer senzaţia de defecare 
când bariul a ajuns la nivelul cecului se întrerupe introducerea substanţei  medicul ef. radiografia  după ex.
se solicită pacientului să elimine subst. de contrast iar dacă nu reuşeşte i se face o clismă evacuatoare  se ef.
toaleta reg. perianale, apoi este ajutat să de îmbrace şi este instalat comod în pat.