Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1
INTRODUCERE
2
ISTORIC
Riscul de deces:
• fractura de şold: 2.8% (25% dintre persoanele care suferă prima fractură de
şold mor în următoarele 12 luni din cauza complicaţiilor)
3
În acelaşi timp , osteoporoza determină slăbirea structurii osoase,caracterizată prin
creşterea spaţiilor osteonilor, creşterea spatiilor medulare si reducerea grosimii
corticalei. De asemenea osteoporoza diminuă proprietățile mecanice ale osului in
special rezistenţa si rigiditatea. Afectează cu precădere persoanele în vârstă când
fracturile se pot reduce în urma unor traumatisme minore.
4
DATE DIN LITERATURA MEDICALĂ PRIVIND TEMA
DEFINIŢIE
Numele bolii provine din latină şi înseamnă "os poros", şi ne spune că oasele
afectate au găuri în structura lor. Termenul este derivat din latinescul "porous bones"
în care oasele sunt poroase,fragile, sfărâmicioase, predispuse să se fractureze la cel
mai mic traumatism.
Aşadar, este o boală progresivă în care oasele devin în mod gradual mai
slabe determinând schimbări în postură şi făcând individul susceptibil la fracturi
osoase.
Osteoporoza nu este încă o condiţie curabilă dar există variate metode care
pot încetini procesul de pierdere osoasă. Necunoştinţa de cauză poate duce la
concluzia greşită că osteoporoza este cauzată numai prin deficienţa de calciu din
alimentaţie si prin urmare poate fi remediată prin luarea de suplimente de calciu; dar
aceasta nu-i tocmai corectă.
5
Factorul important aici este modul in care calciul este absorbit şi utilizat de
către organism, nu în mod necesar cantitatea de calciu consumată. Osteoporoza
este supranumită şi „hoţul tăcut al calciului” pentru că poate slăbi oasele timp de ani
de zile fără să fie detectată. Deşi nu figurează printre primele cauze de deces,
osteoporoza este o afecţiune de temut. Dacă la început se manifestă doar prin
încovoierea spatelui, cu timpul pot apărea complicaţii tot mai invalidante, cum este
de exemplu fractura de col femural. Vestea bună este că osteoporoza este o boală
tratabilă. Deşi apare cu precădere la vârstnici şi la femei după menopauză,
osteoporoza poate afecta ambele sexe , la orice vârsta. Diagnosticul este dificil de
pus în fazele incipiente, necesitând teste de determinare a densității osoase.
Osteoporoza este asimptomatică dacă nu este complicată cu o fractură (prin
compresie vertebrală sau a pumnului, şoldului, coastelor, bazinului, humerusului)
6
Scheletul uman este constituit din două tipuri de os: cortical şi trabecular
(spongios).Ţesutul osos are trei mari funcţii:- serveşte ca suport, protecţie şi
locomoţie;
- constituie un rezervor de ioni necesar pentru multiple funcţii ale corpului ( Ca,
Mg, Na, carbonat, fosfor etc);
Oasele sunt organe vii, active ale corpului, în continuă schimbare şi înnoire,
strâns implicate în întreg metabolismul: adică in modul de funcţionare a organismului
din punct de vedere chimic.
Secretul oaselor constă în structura lor, care este diferită de a oricărui alt
ţesut. Fiecare os este compus dintr-o parte numită cortex şi partea trabeculară.
Denumirea „cortex” vine din latină şi înseamnă „scoarţa” şi se referă la învelişul
dur,compact ,protector al osului. Reprezintă 80 la sută din masa totală a osului. Osul
cortical este alcătuit dintr-o serie de unităţi cilindrice, numite sisteme
haversiene,situate paralel cu suprafaţa externă a osului.
Zona trabeculară, vine din latinescul „trabeculum” care înseamnă „rază” sau
„grindă”.Este un eşafodaj care susţine cortexul, constituind restul de 20 la sută din
ţesutul osos dar în comparaţie cu cortexul ocupă mai mult spaţiu. Osul trabecular
constă în mai multe sisteme fragmentate de lamele haversiene şi lacune acoperite
de numeroase linii de ciment, separate prin spaţii mari pline cu măduvă osoasă. Osul
trabecular este mai activ decât cel cortical din punct de vedere metabolic şi
reacţionează mai prompt la diverse mecanisme care reglează remodelarea ţesutului
osos.
7
Celulele osoase sunt de trei tipuri:
osteoblaste ;
osteocite ;
osteoclaste.
8
Fig. 1 Osteoblast
9
Fig. 2 Osteocite
10
Fig. 3 Osteoclast
CICLUL OSOS
Resorbţia este procesul de distrugere a unor mici zone din os pentru a forma
mici cavităţi. Este realizată de osteoclaste şi durează între 4 şi 12 zile. Refacerea
constă în umplerea găurilor mici, pe care le-au făcut osteoclastele, cu un ciment
temporar. Celulele care au această responsabilitate se numesc celule de refacere şi
activitatea lor durează între 7 şi 10 zile. Cuplarea are loc când resorbţia şi refacerea
s-au încheiat. Este declanşată de celulele de refacere atunci când ele şi-au îndeplinit
sarcina, trimiţând un semnal de “chemare” a osteoblastelor. Acum ele preiau
comanda. Formarea este procesul principal de reconstrucţie sau de reformare a
osului, începând cu producerea straturilor matricei. Mineralizarea reprezintă stadiul
final şi constă în depunerea de calciu şi de alte minerale în osul nou .În primele două
decade ale vieţii predomină osteogeneza (formarea), rezultând creşterea. Urmează o
perioadă de consolidare, aproximativ de 10 ani în timpul căreia individul îşi atinge
maximul masei sale osoase. Începând cu vârsta de 30 de ani, datorită predominării
11
resorbţiei, aceasta se va reduce treptat, rezultând o pierdere de aproximativ 3 % pe
deceniu. În menopauză pierderea osoasa se intensifică, atingând 2% anual.
Îndepărtarea şi înlocuirea ţesuturilor îmbătrânite implică în mod normal, în fiecare
moment , numai 10 la sută din os şi aceste procese se produc simultan în diferite
locuri activitatea fiind de patru ori mai intensă în zona trabeculară decât în cea
corticală. Aceasta se întâmplă datorită faptului că suprafaţa celui dintâi cu barele şi
fibrele sale încrucişate , este mult mai mare . În timp ce resorbţia durează numai
câteva zile, aspectele de construcţie şi mineralizare ale ciclului durează luni. Aceasta
înseamnă că dacă procesul ciclic nu are un ritm foarte lent, resorbţia o ia înaintea
reconstrucţiei şi rezultatul net este o pierdere a masei osoase. Stimulentele chimice
care contribuie în mod energic la desfășurarea procesului de resorbţie sunt
hidroxiprolina prezentă în apa şi fosfataza alcalină din sânge.
Remodelarea osoasă
Este un proces fiziologic permanent, care interesează atât osul cortical cât şi
pe cel spongios, odată ce creşterea osului a încetat. Ea este un proces caracteristic
adultului prin care ţesutul osos este reînnoit în permanenţă. Remodelarea osoasă se
desfăşoară în cadrul unor unităţi de modelare osoasă numite unităţi multicelulare de
bază (UMB).În fiecare UMB au loc următoarele secvenţe cu participarea activă a
celulelor osoase:
12
Reglarea remodelării osoase menţine în condiţii normale un echilibru perfect
între procesul de resorbţie litică şi cel de formare a ţesutului osos caracteristic
adultului normal. Ea se exercită asupra celulelor care participă la remodelarea
osoasă.
ECHILIBRUL
În timpul copilăriei, mai ales în primii 2-3 ani si apoi din nou la pubertate, are
loc mai mult o construcţie decât o distrugere a oaselor. Această tendinţă scade
treptat în perioada adultă timpurie,iar între 25-35 de ani cele două procese se află în
echilibru: nu se câştigă dar nici nu se pierde masă osoasă. În jurul vârstei de 35 de
ani este un moment hotărâtor în viaţa oaselor, balanţa înclinând în mod decisiv în
favoarea resorbţiei. Se pierde treptat ţesut osos şi împreună cu el substanţă minerală
sau calciu. Părţile cele mai afectate sunt zonele trabeculare, fiecare ciclu însemnând
o pierdere in plus. Se instalează acum osteoporoza. Când acest proces este
accelerat, oasele devin tot mai fragile (chiar dacă la exterior pot părea solide) şi
structura lor se aseamănă tot mai mult cu a unui burete cu găuri mari în interior.
13
Figura 4
Os normal Os cu osteoporoză Os normal
Os cu osteoporoză
Fiecare ciclu din activitatea osului lasă un deficit care se va mări mult când va
exista o creştere a ritmului general al ciclului osos. Acest lucru se întâmplă la
menopauză,tulburarea hormonilor feminini la mijlocul vieţii. De asemenea,
sedentarismul,alte modificări hormonale, unele medicamente, sau chiar îmbătrânirea
accelerează metabolismul osului şi duc la osteoporoză. Pe termen scurt există in
mod evident un efect benefic al resorbţiei osului şi al înnoirii lui – în cazul refacerii
vătămărilor de orice fel – dar pe termen lung, preţul este o creștere a pierderii de
masă osoasă .
14
prin acest ultim efect, vitamina D determină resorbţia calciului şi fosfatatului
din schelet. Calcitonina este secretată de celulele C din glanda tiroidă. Secreţia sa
este stimulată de concentraţia crescută a Ca din sânge. Calcitonina reduce calcemia
acţionând direct pe osteoclaste, prin inhibarea acestora, calcitonina micşorează
resorbţia osoasă. Hormonul tiroidian este necesar pentru creșterea osului şi pentru
remodelarea sa;
Hormonii sexuali au unele acţiuni asupra ţesutului osos, mai ales estrogenii;
declinul secreţiei de estrogeni în perioada menopauzei se însoţeşte de o rapidă
pierdere de os, mai accentuată în osul trabecular. Estrogenii acţionează asupra
osteoblastelor, stimulare care se constituie într-un semnal pentru osteoclaste care îşi
reduc activitatea astfel încât estrogenii reduc resorbţia osoasă
15
MASA OSOASĂ MAXIMĂ
Reprezintă suma totală a ţesutului osos atunci când acesta atinge nivelul
maxim în jurul vârstei de 20 de ani .
Deși oasele încetează să mai crească in jurul vârstei de 16-18 ani, densitatea
şi tăria lor continuă să sporească încă un număr de ani. Bărbaţii au oase mult mai
mari şi ca atare o masă de substanţă osoasă iniţială mai maredecât femeile. La fel si
persoanele de culoare de ambele sexe, au o masă osoasă mai mare decât albii
.Osteoporoza nu este o problemă a osului anormal ci a unei deficienţe la nivelul
ţesutului osos normal, datorată faptului că pierderea depăşeşte formarea osului
nou .Alimentaţia deficitară si lipsa calciului si vitaminei D pot contribui la o deteriorare
a procesului de formare a ţesutului osos. Oasele rezultate sunt fragile şi casante .
Fiziologice :
după ce vârful densității osoase este atins, densitatea osoasă rămâne stabilă
câţiva ani,apoi descreşte. La femei pierderea osoasa începe înaintea menopauzei şi
intre 20 - 40 ani la bărbați. După instalarea menopauzei rata pierderii osoase este
16
accelerată de câteva ori la femei mai ales la osul trabecular (vertebre, oase late,
epifize);
FIZIOLOGIE
Pierderea masei osoase începe la 35-40 de ani pentru ambele sexe, iniţial la
nivelul osului spongios apoi la nivelul osului cortical. Proporţia iniţiala a pierderii
masei osoase corticale este de 0,3-0,5% anual atât la femei cât şi la bărbaţi. După
17
apariţia menopauzei pierderea masei osoase atinge 2-3% şi se menţine ridicată 8-10
ani pentru a reveni la procentul de pierdere iniţială. Proporţia pierderii osului
trabecular este între 0,6-2,4% anual la femei şi 1-2% anual la bărbaţi.
În total femeile pot pierde în decursul anilor între 35-50% din masa osului
trabecular şi 25-30% din masa osului cortical în timp ce bărbaţii pot pierde 14-45%
din osul trabecular şi 5-15% din cel cortical. Importanţa pierderii masei osoase după
instalarea menopauzei explică frecvenţa mai mare a fracturilor la femei. Indiferent de
tipul osteoporozei,scăderea densității osoase ca şi bulversarea arhitecturii
funcţionale a osului,determină apariţia riscului de fractură.
ETIOPATOGENIE
Osteoporoza comună
18
Osteoporoze secundare
- indusă de glucocorticoizi:
a) forma spontană
b) forma iatrogenă
- osteoporoza din:
a) hipertiroidism
b) hipogonadism
c) acromegalie
- sindroame de malabsorbţie
- malnutriţie severă
- diabet zaharat
- hemocromatoză
Osteoporoza de imobilizare
Osteoporoza cosmonauţilor
Osteoporoza genetică
- alcool
19
Osteoporoza idiopatică este tipul cel mei frecvent reprezentând peste 75 la
sută din totalitatea cazurilor de osteoporoză
Osteoporoza secundară are cel puţin şase forme etiologice; pe prim plan se
situează osteoporoza bolilor endocrine, in special osteoporoza cortizonică cum este
cea întâlnită în sindromul Cushing, ca şi cea determinată de tratamentul cu hormoni
glucocorticoizi. Osteoporoza secundară este întâlnită la 20 la sută dintre femeile şi la
40 la sută dintre bărbaţii care se prezintă la medic pentru fracturi vertebrale
20
Osteoporoza post Osteoporoza de vârstă
menopauză ( tip I) ( tip II)
Factori epidemiologici
Vârsta 51 -57 ani 70
Raport F/B 6:1 2:1
Fiziologia osoasă şi
metabolismul osos
Patogenia Creşterea activităţii Descreşterea activităţii
osteoclastice cu resorbţie osteoblastice cu scăderea
osoasă formării osoase
21
Osteoporoza postmenopauză apare după vârsta de 51-57 ani asociată cu
fracturi ale corpilor vertebrali si radiusului distal fiind însoțită de pierderea osului
trabecular. Osteoporoza de vârstă apare după 70 de ani cu cuneiformizări vertebrale
și fracturi de șold și se datorează pierderii de os cortical și trabecular. Celelalte cauze
mai puțin cunoscute dar cu tulburări clinice semnificative, conduc de asemenea la o
scădere generalizată a masei osoase, fie in scheletul axial, fie la nivelul
extremităților. Persoanele afectate in copilărie sau adolescența nu pot obține
niciodată o masa osoasa normală la vârsta adultului. În afara acestor două tipuri de
osteoporoză mai există și osteoporoza idiopatică a căror cauze sunt doar ipotetice:
d. – climatice și profesionale
22
FACTORII DE RISC
Factorii de risc privind această boală invalidantă sunt de două categorii: cei în
legătură cu care nu se poate face nimic şi cei care pot fi evitaţi sau modificați
23
osteoporoza și osteomalacia. Osteoporoza este caracterizată prin scăderea matricei
osoase, normal mineralizată. Osteomalacia se referă cel mai des, la o scădere a
matricei osoase insuficient mineralizate. Mult mai frecventă decât osteomalacia,
osteoporoza este legată de vârstă și este cel mai des întâlnita la bătrâni. Ocazional,
poate fi de cauză genetică și mai rar de alte cauze: hiperglucocorticismul,
hipertiroidismul, abuz de alcool, tumori, imobilizare și afecțiuni cronice. Osteomalacia
este mai ușor de diagnosticat în copilărie, în caz de rahitism, și dificil de diagnosticat
la adulți. Incidența ei este legată la toate grupele de vârsta. Cele mai comune cauze
ale osteomalaciei sunt: insuficiență renala cronică, deficit de vitamina D, intoxicații cu
aluminiu, acidoză tubulară renală, hipofosfatemie și tumori. Simptomele osteoporozei
nu sunt evidențiate până la apariția unei fracturi spontane, când apar dureri la nivelul
leziunii. Cele mai frecvente localizări ale osteoporozei sunt: coloana vertebrală,
coaste, șold, radiocarp, humerus proximal. În contrast cu aceasta, osteomalacia
poate cauza dureri osoase generalizate și sensibilitate dureroasă difuză care
predomină în scheletul membrelor. Modificările radiologice ale celor două tulburări
sunt adesea similare, dar tulburările predominante ale osteoporozei apar la nivelul
coloanei, iar ale osteomalaciei la nivelul membranelor. Osteomalacia trebuie
suspectată în orice fractură patologică simetrică, fracturi traumatice, fracturi
incomplete perpendiculare pe axul osului lung.
24
(OH)2D. Diagnosticul este confirmat prin examinări de microscopie fluorescentă ale
trabeculelor osoase nedecalcifiate obținute prin biopsie din creasta iliacă prin țesutul
dinamic al dublei benzi cu tetraciclină. Deoarece osteoporoza și osteomalacia sunt
două afecțiuni asemănătoare, un diagnostic corect al osteomalaciei trebuie să fie
exclus prin biopsie osoasă din creasta iliacă.
Deși osteogeneza imperfectă este o afecțiune mai rară, ea rămâne totuși cea
mai cunoscută cauză ereditară a osteoporozei.
3. – Tulburări endocrine
25
activarea vitaminei D3 cu creșterea absorbției intestinale a calciului.
Hiperparatiroidismul trebuie suspectat la persoane cu osteopenie când este
descoperită incidental o hipercalcemie și o hipofosfatemie la examinările de
laborator de rutină.
4. – Deficiențe nutriționale
26
a. – Alcoolismul este cea mai comună cauză a scăderii masei
osoase la bărbații tineri.
5. – Osteoporoza de imobilizare
27
a. – Bolile cronice ale ficatului, cum ar fi hepatita cronică,
sarcoidoza, precum și oricare alte afecțiuni care necesită tratament îndelungat
cu glucorticoizi, pot de asemenea să ducă la scăderea masei osoase.
Osteoporoza idiopatică
PATOGENIE
28
Osteoporoza fură substanţă minerală din oase lăsând găuri mari în structura
alveolară a parţilor interne,trabeculare. Oasele devin slabe şi casante şi se pot rupe
la cea mai neînsemnată lovitură. Toate simptomele osteoporozei derivă de la rupturi,
care sunt de două feluri:
leziunea vertebrelor în timpul strivirii,fărâmițării,tasării
fractura propriu-zisă(fisură sau ruptură deschisă) care apare la restul oaselor
care nu aparţin coloanei vertebrale. Fractura poate fi produsă spontan, în
timpul accidentului; sau este posibil să se fi rupt mai întâi osul, probabil din
cauza oboselii tisulare, aceasta ducând la cădere. Atunci când substanţa din
oase este redusă şi acestea sunt slăbite de osteoporoză, chiar dacă îşi
păstrează dimensiunile şi forma ele prezintă un risc crescut de fracturare în
cazul celor mai mici accidente. Măsura utilizată pentru aprecierea acestei
slăbiri se numeşte densitatea minerală a osului (DMO).O densitate minerală
osoasă scăzută înseamnă oase fragile şi cele care pot fi afectate sunt oasele
membrelor, şoldul, pelvisul, şira spinării, clavicula, coastele, mâinile şi
picioarele
Cotul, faţa şi degetele sunt mai puţin susceptibile de fracturi şi de obicei scapă
de efectele osteoporozei, dar aceasta înseamnă că majoritatea oaselor rămân în linia
de foc. Cel mai frecvent sunt afectate vertebrele, şoldul şi încheietura mâinii. Însăși
vârsta este un factor evident în predispoziţia fracturării vertebrelor, a şoldului, braţului
şi în deosebi a pelvisului;în timp ce independent de vârstă şi de DMO scăzută, o
fractură anterioară creşte probabilitatea altei fracturi. Deşi marea majoritate a
fracturilor de şold, a încheieturii pumnului şi a vertebrelor se datorează osteoporozei,
există şi alte cauze posibile (traumatismele severe,vârsta,tulburările în metabolismul
osului).
CONSECINŢELE OSTEOPOROZEI
29
Fractura tipică osteoporozei este cea a încheieturii mâinii (după vârsta de 45
de ani).
Fracturile vertebrale (care pot apărea la vârsta de 55-60 de ani) se manifestă
prin tasări(îngustări) vertebrale, ceea ce duce la cifozare ("cocoşarea") spatelui,
scădere în înălțime,dureri acute de spate. În cazul acestui tip de fracturi, riscul
recidivei creşte de până la cinci ori.
Fracturile de şold apar la o vârsta mai înaintata (după 70 de ani) şi pot fi
invalidante. Trebuie precizat faptul că, odată apăruta prima fractură, riscul este ca 1
din 5 femei să sufere o nouă fractură în următoarele 12 luni.
FRACTURA VERTEBRELOR
Este tipul de fractură cel mai răspândit dar şi cel mai înşelător. Un os al
spatelui care se tasează încet poate fi ignorat ani de zile. Durerea de spate este atât
de comună încât poate fi ignorată, ea apărând sub forma unor junghiuri ușoare. În
timp ce osteoporoza atacă in secret oasele la vârsta de 45 de ani la femeie,deja la
60 de ani, pierderea medie a masei osoase creşte la 20 la sută; iar in unul din patru
cazuri există posibilitatea de a avea una sau mai multe vertebre vătămate. La vârsta
de 65 de ani, pierderea ajunge la 40 la sută iar în jurul vârstei de 75 de ani la 50 la
sută. La această vârstă ambele sexe sunt vulnerabile. Cel mai evident indiciu al
fracturării vertebrelor este scăderea în înălţime. Discurile cartilaginoase
intervertebrale devin mai subţiri pe măsură ce îmbătrânim şi aceasta contribuie la
amintita pierdere în înălţime, dar principala pierdere este determinată de tasarea
lentă a oaselor datorită osteoporozei. La început oasele vertebrale au formă cubică
dar pe măsură ce devin mai fragile odată cu rarefierea eşafodajului trabecular,
greutatea corpului şi activităţi ca aplecarea şi ridicarea fac ca osul slăbit să îşi
modifice forma.
Fractura platoului vertebral (adâncitură în învelişul superior al osului)
Fractura de apofiză anterioară (partea din faţă a osului cedează şi se tasează)
30
fractură incidentă – osul cedează dint-o dată, posibil ca urmare a unei
cauze banale cum ar fi tusea, aplecarea, ridicarea etc ;
FRACTURIILE DE ŞOLD
31
Cele mai dese şi periculoase şi mai generatoare de infirmităţi cauzate de
osteoporoză.
FRACTURA DE UMĂR
32
Fractura părţii superioare a humerusului, osul braţului - este provocată de
obicei de acelaşi tip de cădere ca şi fractura lui Colles. Victimele sunt în general
persoane în vârstă de peste 75 de ani
FRACTURA GLEZNEI
FRACTURA METATARSIANĂ
dureri în zona osului afectat care iradiază spre faţă sau spre o parte, sau sub
forma unei strânsori de cingătoare;
colicăabdominală;
sensibilitate; inflamaţie;
limitarea mişcărilor;
34
deosebit de intense, impunând repausul la pat timp de câteva zile sau săptămâni,
rahialgiile se atenuează progresiv, putând dispare complet în 6-
8săptămâni.Rahialgiile cronice, lombare sau prezente în intervalul dintre episoadele
de rahialgie acută sau în absenţa lor, constituie singura manifestare a tasărilor
vertebrale; aceste dureri au caracterul rahialgiilor banale, de oboseală, şi sunt
accentuate de portul unor greutăți, de statul prelungit în picioare sau pe scaun, de
activităţile casnice etc; durerile se ameliorează prin repaus. La unii bolnavi,
osteoporoza însoţită de tasări vertebrale poate fi complet indoloră, ea fiind
identificată cu prilejul unui examen radiologic, efectuat întâmplător. În formele
avansate de osteoporoză vertebrală pot apărea şi dureri cervicocapsulare şi toracice
de origine statică. Unii bolnavi pot prezenta o durere toracică imensă după un
traumatism minim sau după efortul de tuse, care determină o fractură costală.
Bolnavii cu osteoporoză dureroasă sunt adesea obosiţi, slăbiţi, astenici,
irascibili;uneori deprimaţi, intervenind şi o componentă nevrotică.
EXAMENE COMPLEMENTARE
Examinări paraclinice
a) numărarea leucocitelor
b) formula leucocitară
c) calciuria şi creatinuria
35
b.- Determinarea concentraţiei serice a 25(OH)D reflectă cu acurateţe
rezervele totale ale organismului în vitamina D. Chiar şi în tulburările post-menstruale
severe, nivelul calcemiei, fosfatului şi fosfatazei alcaline sunt de regulă la nivel
normal.
d.- Electroforeza proteinelor din ser sau urină este necesară când este
suspectat mielomul multiplu.
36
Trabeculele orizontale sunt resorbite primele, ducând la o accentuare vizibilă a
trabeculelor verticale, iar în cazuri mai severe la turtirea unui corp vertebral. Sunt
necesar, de asemenea, şi radiografii în poziţie laterală în orice suspiciune de fractură
de corp vertebral prin compresiune. O tasare la un pacient tânăr, ori de vârstă medie
sau o fractură deasupra corpului vertebral T% la un pacient de orice vârstă necesită
o investigare amănunţită pentru identificarea cauzelor mai puţin cunoscute. Înaintea
evidenţierii clinice a tasării, corpii vertebrali pot devenii de formă biconcavă,
deoarece platourile corticale subcondrale slăbesc, iar discurile intervertebrale se
lărgesc. Platourile corpilor vertebrali superiori şi inferiori pot fi afectate diferit. Oricum,
platoul inferior este rareori mai afectat decât platoul superior. Sunt descrise trei tipuri
radiologice de tasări vertebrale:
a.- tipul de tasare centrală, biconcavă este cel mai des întâlnită în regiunea
lombară a coloanei.
În această situaţie, corpul vertebral este astfel tasat încât poate fi scăzut foarte
mult în dimensiune. Colapsul poate surveni spontan şi este asociat adesea cu durere
severă. Dacă există o deformare a unui singur corp vertebral, fără nici un alt semn
radiografic de osteopenie, trebuie avute în vedere alte afecţiuni, cum ar fi metastaze,
granulomul eozinofil, hemangiomul. În cele mai severe cazuri, fractura se poate
repeta pe un corp vertebral tasat şi vindecat. Diformitatea existentă face dificil de
diagnosticat apariţia noii fracturi.
37
acela de a diagnostica şi urmării evoluţia fracturilor secundare osteoporozei. Oricum,
în osteoporoza de tip II (de vârstă) tulburările majore se reduc în scheletul membrelor
care conţin într-o proporţie mai mare ţesut osos cortical cu remodelare scăzută,
comparativ cu scheletul axial. Modificările morfologice majore înâlnită în osteoporoza
oaselor membrelor includ creşterea porozităţilor trabeculare osoase ale osului
cortical, precum şi o lărgire a cavităţii medulare. Pentru evidenţierea acestor
fenomene, se utilizează radiogrametria, o metodă deinvazivă, relativ simplă şi uşor
de efectuat.
3.- Radiogrametria
Acest ultim indice este calculat astfel se măsoară lungimea combinată a celor
două corticale care se împarte grosimea totală a diafizei medii(pag 310) :
Indicele de grosime al corticalei diafizei oaselor lungi este mai mare sau egal
cu lăţimea canalului medular, astfel că el este mai mare sau egal cu ½ . În
osteopenia membrelor, indicele de grosime al corticalei este mai mic de ½ . Un
indice cortical sub ½ la nivelul diafizei oricărui os tubular lung trebuie să alerteze
clinicianul. Radiogrametria poate să utilizeze şi măsurarea diafizei medii a claviculei,
humerusului, radiusului, femurului şi tibiei. Dezavantajul major al acestei tehnici este
acela că sunt măsurate numai grosimea osului cortical şi că resorbţia intracorticală
nu este luată în calcul. Având în vedere că examinările radiologice sunt puţin
sensibile în determinarea gradului de osteoporoză, în etapa actuală sunt utilizate tot
mai frecvent tehnici neinvazive pentru măsurarea masei osoase. Aceste tehnici sunt
38
precise, sensibile şi sigure. Cantitatea actuală a masei osoase ne ajută să stabilim
severitatea pierderii acesteia şi serveşte ca bază în evoluţia terapeutică. Cele mai
multe măsurători neinvazive ale osului mineralizat dau informaţii specifice despre
densitatea osoasă în momentul examinării, dar nu dau informaţii despre trecutul,
prezentul sau viitorul remodelării osoase. Statusul actual al remodelării osoase poate
fi determinat prin studii variate indirecte de laborator ale serului şi urinei, în relaţie cu
biopsia osoasă iliacă nedecalcifiată. În prezent sunt utilizate mai multe metode
pentru determinarea masei osoase, dintre care amintim:
39
conţinutului mineral al radiusului, fie la joncţiunea ⅓ medii cu ⅓ distală (95% os
cortical şi 5% os trabecular), fie în metafiză distală (30% os cortical şi 70% os
trabecular). Calcaneul conţine în general os trabecular (spongios). Absorbţia fotonică
unică permite o evaluare a densităţii osoase (g/cm²) cu o eroare de 4% la nivelul
radiusului mediu şi de 5% la nivelul radiusului distal. Doza de iradiere este minimă
(10 mrem), costul este în general scăzut, metoda disponibilă, acceptată de pacienţi
în număr mare. Această metodă este utilizată de peste 20 de ani şi are principalul
dezavantaj că nu poate fi utilizată la nivelul coloanei vertebrale.
40
Foloseşte ca sursa de fotoni cu două nivele de energie razele X provenite de
la un generator de mare stabilitate. Energiile opţionale ajung la valori de 40+80 KV.
Metoda permite măsurarea densităţii osoase a coloanei vertebrale, femurului,
antebraţului şi a întregului corp.
Sursa de raze X produce un flux de fotoni mai mare decât I131 sau G153 .
Doza de radiaţii este de numai 0,5-1% miliremi pe câmp scanat. Examinarea este
relativ rapidă 10-20 minute, iar eroarea de precizie este de numai 1%. Este cea mai
utilizată metodă astăzi. Aparatul este compus dintr-un scanner, un detector de
scintilaţii şi sistemul de calcul alcătuit din monitor, tastatură, unitate centrală şi
imprimantă. Locul de unde începe scanarea şi unde se termină este indicat de un
sistem laser în spectru roşu vizibil. Se obţin astfel histograme în care individul este
poziţionat prin prelucrare automată în zone normale, medii sau patologice.
41
computer o curbă standard. Se obţine media datelor furnizate de computer în
porţiunea mijlocie a coloanei de la T12 la L4, iar echivalentul mineral este determinat
prin elaborarea simultană a unei curbe de valori. Măsurarea este de regulă limitată
posterior la aria cortexului corpului vertebral, iar anterior la vena bazei vertebrală
cuprinzând măsurarea numai a trabecelulelor osoase. Osteofitele şi calcifierile aortei
sunt evitate. Eroarea de precizie este de 3-5%, deşii ea poate fi crescută în
osteopenia severă şi la pacienţii cifotici datorită dificultăţilor de tehnică în localizarea
exactă a ariilor măsurătorilor anterioare şi în menţinerea poziţiei acestor pacienţi
pentru măsurători. Doza de iradiere este de aproximativ 200 mrem, iar costul este
mai mare decât al absorbţiei fotonice duble.
radioactiv care revine la Ca48 stabil. Întrucât 99% din calciul organismului este
sechestrat în schelet, această tehnică evaluează întreaga masă osoasă a
organismului. Eroarea de precizie este de 8-10%. Pot fi făcute şi evaluări regionale
cum ar fi măsurarea densităţii osoase a calcaneului. Oricum, doza de iradiere este
mare, echipamentul scump şi în general greu de găsit ceea ce o face mai puţin
utilizată.
42
9.- Biopsia osoasă
43
mg, de două ori pe zi şi se repetă după un interval de 14 zile. Fragmentul osos este
recoltat la 3-4zile după ultima doză de tetraciclina. Tetraciclina fluorescentă este
evaluată prin examinarea secţiunilor osoase la microscopul cu lumină ultravioletă.
Tertaciclina apare ca o dublă bandă fluorescentă în osul recent mineralizat figura 286
,pag 317.
Distanţa principală dintre punctele mediale a celor două benzi ale tetraciclinei
este măsurată cu un liniar. Rata de mineralizare normal variază între 0,4-0,9μm/zi
(media-0,65 μm/zi) şi reprezintă cantitatea de os nou sintetizat şi mineralizat în
intervalul liber de administrare a tetraciclinei. Când rata de mineralizare creşte,
distanţa între cele două benzi creşte şi ea. În osteomalacie se produce reducerea
ratei de mineralizare şi prin urmare benzile paralele devin apropiate şi pot fuziona,
producând o singură bandă. Masa osteoidă este deficitară în minerale şi nu este
capabilă să fixeze tetraciclina, ducând la o absenţă în activitatea de fluorescenţă.
3.- pentru elucidarea bolii este necesară o colaborare complexă între ortoped,
endocrinolog, internist, reumatolog, etc.
44
DIAGNOSTIC
Depistare
45
celeilalte mâini. Dacă această lungime măsurată reprezintă mai mult decât
înălţimea acelei persoane este probabil ca vertebrele să fi cedat deoarece
oasele devin mai slabe din cauza osteoporozei şi se tasează. Întotdeauna
masa osoasă scăzută şi densitatea minerală scăzută se iau în considerare
împreună. Acestea sunt semnele particulare ale osteoporozei şi prezic
posibilitatea producerii unei fracturi şi toate implicaţiile acesteia. Valori scăzute
pot apărea şi în osteopenie şi osteomalacie, dar acestea sunt de fapt etape în
dezvoltarea osteoporozei.
- Inactivă –în care ciclul osos este lent. Resorbţia osului se reflectă în urină
(hipercalciurie).Pentru măsurarea calciului se va face un sumar de urină. Această
metodă nu este prea eficientă, nivelul calciului schimbându-se de la o zi la alta, sau
chiar de la o ora la alta. Analiza sângelui pentru proteina Gla din os confirmă
rezultatele analizei de urină. Proteinele din os fiind eliberate în circulaţie pe măsură
ce osul se distruge.
46
Diagnosticul pozitiv
Diagnosticul tardiv
Este in primul rând clinic şi are loc la o femeie care se găseşte la un interval
de aproximativ 15 ani de la instalarea menopauzei sau la o persoană cu vârsta de
cel puţin 70 de ani de ambele sexe, care prezintă o fractură după un traumatism
minim sau chiar în lipsa unui traumatism, alături de care mai există şi o scădere în
înălţime, accentuarea cifozei dorsale,sau dureri osoase
În cazul bolnavilor cu osteoporoză senilă, cele mai frecvente fracturi sunt cele
de col femural. În cazul bolnavilor cu osteoporoză postmenopauză, fracturile
vertebrale, costale sau de radius se întâlnesc mai frecvent.
Diagnosticul diferenţial
48
3. Diagnosticul diferenţial cu alte osteopatii rarefiante:
Anemie
VSH accelerat
Hipercalcemie
Proteinurie
OsteomalaciaHiperparatiroidismul primar
Osteodistrofia renală :
În sânge, calciul este scăzut sau normal, fosfatul crescut, fosfataza alcalină
crescută, hormonul paratiroidian moderat crescut, creatinina şi ureea mult crescute.
În urină, calciul este crescut sau normal, fosfatul scăzut, hidroxiprolina scăzută.
49
Scăderea în ser a concentraţiei calciului şi fosfatului, creşterea in ser a
fosfatazei alcaline, creşterea moderată a concentraţiei serice a hormonului
paratiroidian;
În urină, calciul este scăzut sau normal, fosfatul este normal iar hidroxiprolina
este crescută;
Puncţia biopsie osoasă din creasta iliacă care poate fi esenţială pentru
diagnostic pune în evidenţă aspectul caracteristic: borduri osteoide abundente,
nemineralizate;
Hiperparatiroidismul primar:
În sânge, calciul şi fosforul sunt scăzute, fosfataza alcalină crescută sau
normală,hormonul paratiroidian mult crescut.
În urină, calciul este crescut sau normal, fosfatul este normal, hidroxiprolina
crescută..
50
TRATAMENTUL OSTEOPOROZEI
b) menţinerea masei osoase la nivel maxim cât mai mult timp posibil;
51
Tratamentul profilactic al osteoporozei ar trebui efectuat de întreaga populaţie,
dar cum acest lucru nu este posibil, el va fi aplicat cu prioritate subiecţilor la care sunt
identificaţi anumiţi factori de risc. După Riggs şi Melton principalii factorii de risc ai
osteoporozei sunt: femeie caucaziană sau asiatică, menopauză precoce sau
amenoree prelungită, antecedente heredocolaterale prezente, statură joasă şi
greutate corporală mică, scădere a aportului de calciu sau a absorbției sale,
inactivitate, consum exagerat de alcool.
52
fizice nu trebuie să ducă la amenoree, ceea ce ar putea avea consecinţe negative.
Pentru vârstele mai mari se recomandă gimnastica adaptată vârstei şi mersul pe jos;
plimbările de 30-60 de minute, efectuate de 3-4 ori pe săptămână, pot contribui la
menţinerea masei osoase la persoanele cu vârstă între 50 şi 70 de ani, mai ales cele
de sex feminin. Aportul adecvat de calciu în alimentaţie este necesar în timpul
copilăriei în vederea depozitării acestuia în schelet în timpul creşterii şi consolidării.
În timpul adolescenţei, aportul alimentar zilnic trebuie să fie de 1100 – 1200 mg
calciu. În cazul adultului matur şi al femeii înaintea menopauzei aportul alimentar
zilnic de calciu trebuie să fie de 800 – 1000 mg. Bărbații de peste 55 de ani şi femeile
postmenopauză au nevoie de 1500 mg calciu /zi. Având în vedere că este relativ
greu să se realizeze un aport alimentar zilnic de 1500 mg de calciu şi ţinând seama
de faptul că absorbția intestinală a calciului este deficitară la vârstnici,la femeile
postmenopauză este justificat un supliment zilnic de calciu de 1000 mg/zi.
- graviditatea osteoporozei
- boli asociate
- vârstă,sex
- etiologia osteoporozei
3.- calcitonina
4.- bifosfonaţii
54
Forma de administrare este alphacalcidromului (Alpha-D3) şi se
administrează în următoarele doze:
3.- Calcitonina
55
Se poate administra pe cale injectabilă i.m sau s.c în doze de 50 UI sau 100
UI zilnic sau la 2 zile în funcție de gravitatea bolii sau spray nazal 200 UI în doză
unică. Perioada de administrare este 3 luni cu pauză de alte 3 luni după care se reia
tratamentul în aceeaşi schemă în funcţie de rezultatul obţinut.
4.- Bifosfonaţii
- zoledronat
- pamidronat
- etidronat
56
Perioada de administrare este îndelungată întinzându-se de la 6 luni la 2
ani de zile în funcţie de refacerea densităţii minerale osoase, determinată prin
metodele de evaluare cunoscute.
5.-Preparatele de fluor
Cele mai cunoscute sunt Osinul şi Tridinul. Acţionează prin fixarea fluorului la
nivelul hidrixiapatitei cu acţiune stimulantă asupra osteoblastelor dar mai slabă
asupra mineralizării osoase. Pentru începutul tratamentului sunt utile în primele 3-4
luni doze de 30-50 mg/zi înainte de mese cu 20-30 de minute. Dozele mari sau
tratamentul îndelungat pot determina o fragilitate osoasă şi unele manifestări artro-
sinoviale pseudoreumatice care cedează la întreruperea tratamentului. Tridinul
(Rottapharm) pare a avea efecte benefice în toate tipurile de osteoporoză. Preparatul
prezintă o combinaţie compatibilă şi activă de calciu, fluor şi fosfor.
Tratamentul curativ
Tratamentul igienodietetic
57
program de kinetoterapie. Alimentaţia va fi bogată în lapte şi derivaţi, adesea
asociată şi cu un supliment de calciu. Alimentaţia trebuie să fie echilibrată, evitându-
se excesul de proteine care poate include o creştere a excreţiei de calciu. Malnutriţia
care poate accentua osteoporoza trebuie evitată. Adoptarea unor măsuri speciale
pentru a evita căderile trebuie avută în vedere,începând cu îndreptarea factorilor de
mediu.
Tratamentul medicamentos
Alte tratamente
58
administrarea de Etidronat
administrarea de calcitonină
Fizioterapia
Tratamentul durerii
59
Profilaxia osteoporozei
Alimentaţia
Aportul de calciu
Suplimente nutritive
60
Pentru a preveni efectele devastatoare ale acestei boli, se recomandă o dietă
echilibrată, cu multe produse lactate şi vegetale, care asigură necesarul de calciu,
vitamine şi proteine în funcţie de vârstă. Suplimentul de calciu este recomandat de
fiecare dată când necesarul zilnic nu este asigurat prin alimenaţie. O atenţie
deosebita se acordă perioadei de postmenopauza, când necesarul de 13oomg este
rar asigurat prin aportul alimentar. În afară de calciu şi vitamina D, se consideră că
vitamina K, vitamina C şi vitamina B6 deţin un rol semnificativ în stimularea formării
osoase calitative şi în menţinerea capitalului osos. Cantitatea necesară de calciu pe
zi în diferite perioade ale vieţii
•copii=800-900mg/zi;
•pubertate=1.000-1.200mg/zi;
Exerciţiul fizic
61
- prevenirea dezvoltării atitudinii specifice osteoporotice (spate rotund),
reducerea durerii,menţinerea mobilităţii şi astfel, desfăşurarea mai uşoară a
activităţilor uzuale;- cele mai indicate sunt exerciţiile antigravitaţionale(purtarea unor
greutăţi);
- de exemplu mersul pe jos, urcarea scărilor, chiar şi simpla ridicare din pat şi
statul în picioare câteva ore pe zi. Înotul este mai puţin eficient, dar e oricum mai bun
decât nimic. Mişcarea este indispensabilă bunei funcţionări a organismului. In afara
relaxării pe care o induce, bunei circulaţii a sângelui în organism, reprezintă şi baza
dezvoltării unui sistem osos puternic. De aceea exerciţiile fizice trebuie integrate în
programul nostru de zi cu zi, fiind în special necesare acelor persoane predispuse la
sedentarism din cauza naturii serviciului. La persoanele în vârsta, chiar şi exerciţiile
moderate, cum ar fi plimbarea şi gimnastica, ajută la menţinerea tonusului muscular,
a posturii, a echilibrului şi astfel se reduce riscul de fracturi. O oră de mers pe teren
plat, o jumătate de oră de dans lent, clasic, sunt activități care menţin o masă osoasă
normală, fiind recomandate în special persoanelor vârstnice, cu patologii asociate.
Exerciţiile care implică susţinerea propriei greutăţi corporale sunt singurul tip care
stimulează partea de formare a osului din ciclul continuu de înlăturare a vechiului
ţesut, de reînnoire şi remodelare a acestuia. Nici o doză de calciu, de vitamina D sau
de THS nu poate compensa lipsa exerciţiului de susţinere a greutăţii corporale.
Efectele benefice adiacente sunt la fel de importante: tonus crescut,
menţinerea"stimei de sine", relaxare.
62
ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN PREVENIREA ŞI TRATAREA
BOLNAVULUI CU OSTEOPOROZĂ
Cele şase elemente care dau sens vieţii profesionale de asistent medical,
conform Virginiei Henderson:
63
Rolul profesiei desemnează rolul social Rolul asistentei este de suplinire a
independenţei, în așa fel încât persoana să îşi poată satisface cerinţele mai uşor şi
fără handicap
Pregătirea patului;
Dezinfecţia;
Igiena bolnavului;
64
Observarea şi supravegherea funcţiilor vitale şi vegetative (respiraţie, puls,
T.A. etc)
Nutriţia
Vitamina D
65
bogată în calciu este deci indispensabilă prevenirii osteoporozei Fumatul este
interzis!Repausul la pat Din momentul producerii unei fracturi până la recuperarea
fizică a pacientului,repausul la pat este obligatoriu. În momentul observării unor
îmbunătățiri a recuperării fizice a pacientului, vor fi indicate exerciţii în scopul
recuperării funcţiilor scheletului.
Supravegherea bolnavului
Somnul bolnavului
Montarea telefoanelor în cât mai multe încăperi pentru ca ajutorul sa fie cât
mai uşor de solicitat în cazul unui accident.
Păstrarea echilibrului
Dacă este cazul, folosirea unor ochelari şi a unui aparat auditiv. Iluminarea cât
mai bună a întregii case.
În caz de cădere, mişcările vor fi lente şi se vor evita forţarea braţului sau a
piciorului lovit. În cazul unei suspiciuni de fractură, se va evita mişcarea şi nu se va
permite nimănui această acţiune până la sosirea ajutorului medical.
67
Bibliografie:
1. Ionica Elena-
Cursul de Biochimie Medicala
2. Dragan I.-
Osteoporoza
, ed. Bogdana;3. Gomez I.-
Totul despre osteoporoza
, ed. Polimark ;4. Mihai Carina-
Osteoporoza;
5. Radulescu E.-
Osteoporoza: cauze si prevenire
;6. http://www.emedonline.ro/afectiuni/view.article.php?
category=15&article=62&page=07.http://www.terapii-
naturiste.com/remedii_naturiste/osteoporoza.htm8. http://www.doctor.info.ro/in_lupta
_cu_osteoporoza.html9.http://www.diperia.ro/articole/osteoporoza/10.://www.mariest
opes.ro/servicii_pentru_femei/osteoporoza-103-3003-
ro.html11.http://www.sanatate.org/boli/osteoporoza.php12.http://ro.wikipedia.org/wiki/
Osteoporoz%C4%8313
68