prima instanţă: Judecătoria Călăraşi dosarul nr.

2ra-2621/12
judecător: G. Daşchevici
instanţa de apel: CA Chişinău
judecători: A. Minciuna, M. Guzun, L. Popova

DECIZIE
12 decembrie 2012 mun. Chişinău

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al

Curţii Supreme de Justiţie

în componenţă:
Preşedintele completului, judecătorul Nina Cernat
Judecătorii Valentina Clevadî, Vera Macinskaia,
Iuliana Oprea, Vasile Ignat

examinând cererea de recurs declarată de către Morari Ilie,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Morari Ana
către Morari Ilie privind declararea nulităţii contractului de vînzare-cumpărare,
împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 27 octombrie 2010 prin care a
fost admis apelul declarat de către Morari Ana, casată hotărîrea Judecătoriei
Călăraşi din 31.03.2010 şi emisă o nouă hotărîre de admitere a acţiunii,

c o n s t a t ă:

La data de 03.02.2010, Morari Ana s-a adresat cu cerere de chemare în

judecată către Morari Ilie solicitînd declararea nulităţii contractului de vînzare-
cumpărare a casei de locuit.
În motivarea acţiunii reclamanta Morari Ana a indicat că, la 19 martie 2007
împreună cu soţul său Morari Chiril au încheiat cu feciorul Morari Ilie un contract
de vînzare-cumpărare prin care i-au vîndut ultimului casa de locuit cu nr. cadastral
2541000483 01, anexele gospodăreşti cu nr. cadastral 2541000483 02,
2541000483 03, 2541000483 04 şi terenul aferent cu nr. cadastral 2541000483,
amplasate în s. Sipoteni r-l Călăraşi la preţul de 82 mii lei. Indică că, contractul
respectiv a fost întocmit ca urmare a faptului că feciorul Morari Ilie, participant la
luptele pentru integritate R. Moldova din Transnistria, le-a comunicat că doreşte să
primească un credit în valoare de 80 mii lei de la stat, însă pentru aceasta trebuie să
prezinte acte ce ar confirma procurarea unei locuinţe. Tot el i-a asigurat că nu le va
crea careva probleme în legătură cu încheierea contractului respectiv, deoarece are
nevoie doar de acte care ar confirma procurarea locuinţei. Contractul respectiv a
fost autentificat notarial, însă, la momentul semnării nu li s-a explicat nimic şi nu
au fost întrebaţi nimic, li s-a spus să semneze contractul.
Menţionează reclamanta că, fiind bolnavi şi de o vîrstă înaintată, au fost duşi
în eroare de către feciorii Morari Ion şi Morari Ilie să semneze contractul de
vînzare-cumpărare a gospodăriei. După încheierea contractului, feciorul Morari Ilie
a aplicat violenţa fizică în privinţa lor şi îi fugărea din gospodărie. După decesul
soţului Morari Chiril în luna iunie 2007, feciorul Morari Ilie continua să o
maltrateze fizic, fugărind-o din gospodărie.
Mai indică reclamanta că, s-a adresat organelor de poliţie în legătură cu
comportamentul feciorului, care a fost sancţionat contravenţional. Ultima dată, în
urma acţiunilor feciorului i-a fost fracturat un picior şi a devenit invalidă. Pentru
aceste fapte feciorul său Morari Ilie, la 27.10.2009, a fost condamnat de
judecătoria Călăraşi, fiindu-i aplicată pedeapsă sub formă de închisoare pe un
termen de 3 ani.
Consideră că contractul de vînzare-cumpărare încheiat cu feciorul Morari Ilie
este un act juridic fictiv, simulat, prin întocmirea căruia Morari Ilie a urmărit
scopul de a duce în eroare organele statului şi de a primi ilegal creditul în sumă de
80 mii lei. Pînă la încheirea contractului de vînzare-cumpărare şi după încheierea
contractului careva sume băneşti nu a primit de la Morari Ilie.
Solicită reclamanta Morari Ana, admiterea acţiunii şi declararea nulităţii
contractului de vînzare-cumpărare a gospodăriei situată în s. Sipoteni, r-nul
Călăraşi, încheiat cu Morari Ilie.
Prin hotărârea Judecătoriei Călăraşi din 31 martie 2010 a fost respinsă
acţiunea ca neîntemeiată.
Împotriva hotărîrii instanţei de fond Morari Ana a declarat apel.
Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 27 octombrie 2010, a fost admis
apelul declarat de către Morari Ana, casată hotărîrea Judecătoriei Călăraşi din
31.03.2010 şi emisă o nouă hotărîre de admitere a acţiunii.
Nefiind de acord cu soluţia instanţei de apel, la 06.09.2012, Morari Ilie a
contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei CA Chişinău
din 27.10.2010 cu menţinerea în vigoare a hotărîrii Judecătoriei Călăraşi din
31.03.2010.
Întru susţinerea motivelor de recurs a indicat că, afirmaţiile precum că acest
contract a fost un contract simulat sau fictiv, fără intenţia de a produce efecte
juridice nu corespunde adevărului, deoarece la încheierea acestui contract şi în
prezent nu are alt spaţiu locativ. Menţionează recurentul că, şi-a onorat
obligaţiunile sale contractuale, achitînd toată suma indicată în contract.
Conform art. 434 alin. 1 CPC RM, recursul se declară în termen de două luni
de la data comunicării deciziei integrale.
Din materialele dosarului rezultă, că decizia redactată a instanţei de apel a fost
expediată în adresa părţilor (f.d. 77-78) dar nu rezultă la ce dată. Nu există la
materialele dosarului vre-o dovadă cînd a fost recepţionată decizia de către
recurent. Or, la acel moment recurentul îşi ispăşea pedeapsa în penitenciar, cauza
fiind examinată în lipsa lui. Recursul, înaintat de Morari Ilie a fost înregistrat la
data de 06.09.2012. În raport cu aceste circumstanţe Colegiul judiciar constată că
recursul a fost depus cu respectarea termenului legal de atac.
La 01 noiembrie 2012, Boiroşu Parascovia, fiica intimatei decedate Morari
Ana, succesoare în drepturi în baza testamentului, a depus referinţă.
 Conform modificărilor operate la CPC, prin Legea nr.155/05.07.12, în
conformitate cu prevederile art. 444 CPC RM ( în vigoare la moment), recursul se
examinează fără înştiinţarea părţilor la proces.
Conform prevederilor art. 3 CPC (acţiunea legii procedurale civile în timp)
(1) Instanţele judecătoreşti aplică legile procedurale civile în vigoare la data
judecării cauzei civile, efectuării actelor de procedură sau executării actelor
instanţei judecătoreşti (hotărîri, încheieri, decizii, ordonanţe), precum şi a actelor
unor alte autorităţi în cazurile prevăzute de lege.
(2) Noua lege procedurală nu duce la modificarea efectelor juridice deja
produse ca rezultat al aplicării legii abrogate şi nu le desfiinţează. De la data
intrării în vigoare a noii legi procedurale, efectele vechii legi încetează dacă noua
lege nu prevede altfel.
Examinînd argumentele recursurilor în raport cu referinţa prezentată şi actele
cauzei, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios administrativ lărgit al Curţii
Supreme de Justiţie conchide că recursul este întemeiat şi urmează de a fi admis cu
casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii primei instanţe.
În favoarea acestei soluţii se aduc următoarele argumente.
În conformitate cu art. 445 al. (1) lit. f) CPC, instanţa de recurs, după ce
judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanţei de apel
şi să menţină hotărîrea primei instanţe.
În conformitate cu art. 239 - 240 CPC al RM, hotărîrea judecătorească trebuie
să fie legală şi întemeiată. La adoptarea ei, instanţa, în limitele pretenţiilor
invocate, apreciază probele, determină circumstanţele care au importanţă pentru
soluţionarea pricinii, care au fost sau nu stabilite, caracterul raportului juridic
dintre părţi, legea aplicabilă soluţionării pricinii şi admisibilitatea acţiunii.
Instanţa de recurs consideră că motivele de casare invocate de către recurent
şi-au găsit confirmare în cadrul examinării recursului.
Pe parcursul examinării cauzei s-a constatat că, conform contractului de
vînzare-cumpărare a casei de locuit şi terenului aferent încheiat între Morari Ana şi
Morari Chiril (vînzători) cu Morari Ilie (cumpărător) la data de 19 martie 2007,
contract autentificat notarial şi înregistrat la nr. 874, vînzătorii au vîndut, iar
cumpărătorul a cumpărat casa de locuit cu nr. cadastral 2541000483 01, anexele
gospodăreşti cu nr. cadastral 2541000483 02, 2541000483 03, 2541000483 04 şi
terenul aferent cu nr. cadastral 2541000483, amplasate în s. Sipoteni r-l Călăraşi.
Preţul imobilului înstrăinat stabilit de părţi fiind de 82 000 lei, dintre care
suma de 2000 lei a fost achitată vînzătorilor de către cumpărător pînă la semnarea
contractului, iar restul sumei în mărime de 80 000 lei urma să fie achitată în termen
de un an.
Dreptul de proprietate al cumpărătorului-Morari Ilie asupra imobilului
înstrăinat a fost înregistrat în Registrul bunurilor imobile la 20.03.2007.
Drept temei de nulitate a contractului reclamanta a invocat prevederile
art.221alin.(1), (2) CC : (1) actul juridic încheiat fără intenţia de a produce efecte
juridice (actul juridic fictiv) este nul;
 (2) actul juridic încheiat cu intenţia de a ascunde un alt act juridic (actul
juridic simulat) este nul. Referitor la actul juridic avut în vedere de părţi se aplică
regulile respective.
Cît şi prevederile art. 230 alin. (1) CC (nulitatea actului juridic încheiat prin
leziune ) : actul juridic pe care o persoană l-a încheiat din cauza unui concurs de
împrejurări grele de care a profitat cealaltă parte, în condiţii extrem de
nefavorabile, poate fi declarat nul de instanţa de judecată.
Prin hotărârea Judecătoriei Călăraşi din 31 martie 2010 a fost respinsă
acţiunea înaintată de Mirari Ana către Morari Ilie privind declararea nulităţii
contractului de vînzare-cumpărare a casei de locuit ca neîntemeiată. Instanţa a
reţinut că reclamanta nu a prezentat probe ce ar demonstra temeinicia cerinţelor
înaintate, iar probele administrate demonstrează contrariul.
Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 27 octombrie 2010 a fost admis
apelul declarat de către Morari Ana, casată hotărîrea Judecătoriei Călăraşi din
31.03.2010 şi emisă o nouă hotărîre de admitere a acţiunii, fiind declarat nul
contractul de vînzare-cumpărare a casei de locuit şi terenului aferent din
19.03.2007 încheiat între Morari Ana şi Morară Ilie în temeiul art.221 alin. (1), (2)
CC. Instanţa de apel a reţinut că reclamanta nu a primit de la pîrît bani în contul
casei înstrăinate.
Decizia instanţei de apel este bazată pe constatarea că, contractul de vînzare-
cumpărare a fost încheiat fără intenţia de a produce efecte juridice şi astfel acesta
fiind lovit de nulitate absolută. Or, vînzătorii nu au avut intenţia să vîndă imobilul,
urmărind scopul să-şi ajute feciorul să primească un credit în sumă de 80.000 lei..
Colegiul consideră că, la adoptarea deciziei instanţa de apel greşit a apreciat
circumstanţele stabilite şi a interpretat eronat legislaţia ce reglementează
raporturile din litigiu, ceia ce potrivit prevederilor art. 432 al. (2) lit. c) CPC
constituie temei de casare a hotărîrii.
Totodată, instanţa de recurs consideră că prima instanţă a determinat definitiv
circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea justă a pricinii, apreciind
probele prezentate de părţi in corespundere cu prevederile art. 130 CPC,
multiaspectual, complet, in ansamblul şi interconexiunea lor, aplicand corect
normele de drept material.
Astfel, este apreciată ca legală şi întemeiată concluzia instanţei de fond
precum că, ambele părţi ale contractului de vînzare-cumpărare nr. 874 din
19.03.2007 au avut intenţia de a executa acest contract şi anume: vînzătorii au
predat cumpărătorului dreptul de proprietate asupra imobilului, iar cumpărătorul a
preluat bunul şi a achitat preţul convenit.
În aspect de drept se reiterează că, conform art. 753 alin. 1 CC RM, prin
contract de vînzare-cumpărare, o parte (vînzător) se obligă să predea un bun în
proprietatea celeilalte părţi (cumpărător), iar aceasta se obligă să preia bunul şi să
plătească preţul.
În conformitate cu art. 221 alin. 1 CC RM, actul juridic încheiat fără intenţia
de a produce efecte juridice (actul juridic fictiv) este nul. (2) Actul juridic încheiat
cu intenţia de a ascunde un alt act juridic (actul juridic simulat) este nul. Referitor
la actul juridic avut în vedere de părţi se aplică regulile respective.
Or, actul juridic urmează a fi recunoscut ca fictiv numai în cazul în care
ambele părţi nu au intenţia să-l execute.
La caz, materialul probatoriu administrat demonstrează că părţile au urmărit
scopul să încheie anume un contract de vînzare-cumpărare, acţiunile acestora
încadrîndu-se în prevederile art.753 CC, şi anume vînzătorii au transmis actele pe
imobil cumpărătorului, iar ultimul a achitat suma convenită prin contract. Astfel,
potrivit informaţiei nr. 171 din 11.03.2010 parvenite de la Banca de Economii SA,
filiala nr. 7, Călăraşi, conform contractului de vînzare-cumpărare a casei de locuit
şi a terenului aferent nr. 874 din 19.03.2007, „cumpărătorul” casei de locuit Morari
Ilie, a beneficiat de un credit preferenţial în sumă de 80 000 lei. Banca de
Economii SA a transferat suma de 80 000 lei pe contul „vînzătorului” Morari Ana.
În aceiaşi zi, 23.10.2007, banii în sumă de 80 000 lei de pe contul 6434000, care
aparţine d-nei Morari Ana, au fost retraşi. Semnăturile din documentele financiare
aparţin d-nei Morari Ana (f.d. 33).
Conform clauzelor contractului de ipotecă nr.81 din 16-10-2007, Banca de
Economii SA, filiala nr. 7, Călăraşi a acordat lui Morari Ilie 80 000 lei credit în
baza contractului de credit nr.135 din 16-10-2007. În scopul garantării obligaţiei
de rambursare de către debitorul Ilie Morari a părţii din credit, Morari Ion a pus în
gaj bunurile sale imobile (f.d.34). Contractul nominalizat combate totalmente
motivele invocate de reclamantă că, contractul de vînzare-cumpărare litigios, a
fost încheiat între părţi la 19.03.2007 cu scopul ca pîrîtul să obţină un credit.
În asemenea împrejurări instanţa de fond just a menţionat că, contractul nr.
874 din 19.03.2007 nu este un act juridic simulat, deoarece a produs efectele
juridice şi nu este unul aparent, nu există careva act juridic secret, diferit de
contract în ceea ce priveşte natura, părţile sau conţinutul operaţiei juridice.
Instanţa de fond corect a constatat că, contractul a fost încheiat cu intenţia de
a produce efectele juridice specifice contractelor de vînzare-cumpărare fără a
ascunde alte acte sau operaţii juridice, a fost executat integral de către părţi, a
produs efectele juridice urmărite de părţi, nefiind un act juridic fictiv.
Menţionează instanţa şi faptul că, Morari Chiril (tatăl recurentului), fiind în
viaţă, avînd calitatea de proprietar al ½ cătă parte şi vînzător al imobilului
litigios, de rînd cu Morari Ana, nu a contestat contractul nominalizat.
Faţă de cele relatate, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios administrativ
lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că instanţa de apel greşit a apreciat
circumstanţele stabilite şi a interpretat eronat legislaţia ce reglementează
raporturile din litigiu, ceia ce potrivit prevederilor art. 432 al. (2) lit. c) CPC
constituie temei de casare a deciziei, iar criticele formulate in recurs pot constitui
temei de admitere a acestuia. Hotărîrea instanţei de fond este apreciată ca legală şi
întemeiată, fiind adoptată cu aplicarea corectă a legii materiale care guvernează
raportul juridic litigios, iar in cadrul judecării pricinii au fost create condiţii
obiective participanţilor la proces, pentru realizarea drepturilor sale procedurale,
astfel ajungînd la concluzia de a admite recursul declarat de Morari Ilie, de a casa
decizia Curţii de Apel Chişinău din 27.10.2010 şi a menţine hotărîrea Judecătoriei
Călăraşi din 31.03.2010.
În baza art. 445 alin. (1) lit. f) şi art. 445 alin. 3 CPC R;, Colegiul Civil,
Comercial şi de Contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie

decide:

Se admite recursul declarat de Morari Ilie.

Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 27 octombrie 2010 şi se
menţine hotărîrea Judecătoriei Călăraşi din 31 martie 2010, în pricina civilă la
cererea de chemare în judecată înaintată de Morari Ana către Morari Ilie privind
declararea nulităţii contractului de vînzare-cumpărare.
Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Preşedintele şedinţei,
judecătorul Nina Cernat

Judecătorii Valentina Clevadî

Vera Macinskaia

Iuliana Oprea

Vasile Ignat