Atelier de scriere.

Elaborarea unui text de

ficţiune
Alte articole de Revista Limba Română
Natalia ŞTEFAN Nr. 3, anul XXIV, 2014
Natalia ŞTEFAN Pentru tipar

Atelierul de scriere, ca parte a demersului didactic, se va construi dintr-o serie de sarcini, toate
centrate pe producerea unui text coerent [1]. Descifrând, în context, semnificaţia atelierului, am
putea să spunem că acesta constituie un proces tehnologic clar şi generează un produs finit bine
proiectat – textul scris de elevi.
În cadrul atelierelor de scriere, elevii îşi dezvoltă următoarele competenţe: utilizarea diverselor
strategii de informare şi documentare, în vederea abordării eficiente a comunicării scrise;
aranjarea în pagină a textului propriu; corectitudinea lingvistică a comunicării scrise;
producerea actelor de comunicare scrisă.
Astfel, în clasa a VIII-a, în cadrul celor 2-3 ateliere de scriere, preconizate pentru un an de
studii, elevii vor compune câte un text, ghidaţi iniţial de profesor, iar ulterior structurându-şi ei
înşişi lucrările.
Scrierea unui text de ficţiune, ca parte a demersului didactic, presupune stimularea imaginaţiei,
armonizarea elementelor întregului şi raportarea lor la parametrii de timp şi spaţiu. Acest text
nu trebuie să fie o repovestire a unor opere citite sau a unor filme vizionate. Fiecare elev îşi va
scrie textul individual, după ce va acumula suficiente idei pentru acesta.
În continuare vom prezenta modelul lecţiei-atelier de scriere, realizat în clasa a VIII-a (timp de
lucru – 2 ore academice):
Anunţarea temei: Producerea unui text narativ de ficţiune.
Evocare
Brainstorming, brainwriting: Cine va fi personajul principal al naraţiunii? (elevii propun
diferite variante de personaje umane sau din lumea animală, obiecte personificate – Aron, Neo,
Nemo, Căciulă).
Realizarea sensului
Piramida narativă:
Elevilor li se propune algoritmul piramidei narative:
– un cuvânt – numele personajului;
– două cuvinte – trăsăturile acestui personaj;
– trei cuvinte – indicii de spaţiu şi timp;
– patru cuvinte – problemele pe care le va aborda în naraţiune;
– cinci cuvinte – momentele-cheie ale expoziţiei şi nodul acţiunii;
– şase cuvinte – momentele-cheie ale desfăşurării subiectului;
– şapte cuvinte – momentele-cheie ale continuării desfăşurării acţiunii, examinarea căilor
posibile de soluţionare a problemelor;
– opt cuvinte – momentele-cheie ale deznodământului.
Urmând paşii piramidei narative, fiecare elev poate să-şi creeze o schiţă, pe care o dezvoltă,
ulterior, într-un text narativ de ficţiune. Propun, în continuare, un model de piramidă narativă şi
de text narativ de ficţiune, creat de Corniţel Victor, clasa a VIII-a B, Liceul Teoretic „Ştefan-
Vodă” din or. Ştefan-Vodă:
1. Moş Căciulă;
2. modest, harnic;
3. toamna anului 1998, în luna octombrie, într-o localitate din Marea Britanie;
4. persoanele din jur, probleme la serviciu, lipsa atenţiei, banii;
5. teatrul, căciuli, spectacol, juriu, spectatori;
6. premiu, bal, regizor, loc de trai, costum, agitaţie;
7. magazin de costume, închirierea casei, iertarea regizorului, confecţionarea costumului, aviz
bilete, casa;
8. discuţii cu diverse persoane, respectarea regimului, prezentarea spectacolului, participarea la
concurs, deschiderea propriului magazin, bani.
 
Moş Căciulă (sau cum îi mai spun cunoscuţii – Căciulă)
Întâmplarea noastră a avut loc în anul 1998, în luna octombrie. Era o toamnă ploioasă şi
friguroasă, dar interesantă şi bogată în felul ei. Din păcate, Căciulă era lipsit de atenţia celor
din jur. Unicul lucru pe care îl observau orăşenii erau căciulile sale haioase şi diverse. El
lucra la un teatru vestit din centrul Marii Britanii. Nu era actor, ci un simplu costumier, care
confecţiona haine frumoase pentru toţi actorii, dar nu avea destui bani să-şi facă un costum și
pentru sine.
Se apropia ziua desfăşurării balului mascat, unde stăpânul celui mai bun şi original costum va
fi premiat cu 1000 de lire (în vremea aceea banii aceştia aveau o valoare considerabilă). Moş
Căciulă îşi dorea din tot sufletul să participe şi el. A început să-şi coase un costum din bucăţile
de materie rămase de la clienţi. Gândul la premiu îi fura mult timp: îşi închipuia că a câştigat
concursul, simţea şi auzea aplauzele tuturor; îşi închipuia cum îşi va deschide un atelier, dar
la un moment a conştientizat că mai întâi trebuie să câştige concursul, apoi să sărbătorească.
Cu puţin timp înainte de deschiderea balului, Moş Căciulă s-a apropiat de regizor și şi-a cerut
scuze că nu a reparat costumele pentru scenetă. Iertându-l, regizorul i-a spus despre noul
magazin de costume, care i-a furat toţi clienţii. Auzind vestea, Căciulă a încleiat avizuri că a
ieftinit confecţionarea costumelor. Reîntorcându-şi clienţii, Căciulă, în sfârşit, şi-a luat bilet la
bal şi şi-a finisat costumul. Simţea că în curând îşi va putea realiza visul.
Odată, obosind de replicile făcute pe seama căciulilor sale de cei din jur, le-a spus să se uite
sub nas.
A venit şi timpul anunţării câştigătorului. Auzindu-şi numele, Căciulă nu ştia cum să
reacţioneze. Susţinut de aplauzele spectatorilor, s-a îndreptat spre juriu. Era îmbrăcat într-o
mantie roşie, pe cap avea o coroană strălucitoare, iar în mână ţinea un baston auriu.
După un an Moş Căciulă a reuşit să-şi deschidă un atelier de croitorie şi să-şi construiască o
casă minunată. S-a împăcat cu orăşenii, care nu-l mai considerau ciudat. Celor săraci le făcea
reduceri mari.
Reflecţia. Se alege un grup de experţi din clasă (5-7 elevi). Ei au misiunea să aprecieze
lucrările colegilor în baza algoritmului:
– respectarea paşilor piramidei narative;
– formularea clară a ideilor;
– conexiunea logică a ideilor;
– coerenţa textului;
– adecvarea limbajului;
– atitudinile personale formate în baza textului;
– actualitatea textului („Ce te învaţă textul colegului”), evidenţiind creativitatea, imaginaţia,
atitudinea acestora faţă de realitatea înconjurătoare în baza textului ascultat.
În urma ascultării textului propus mai sus, experţii din clasa a VIII-a B au remarcat
următoarele:
– colegul lor a respectat toţi paşii piramidei narative;
– şi-a formulat clar ideile, acestea având o conexiune logică;
– textul este coerent şi limbajul adecvat;
– textul ascultat exemplifică modelul unui personaj pragmatic (Căciulă e o fire pragmatică);
– textul oferă următoarele viziuni: orientarea în viaţă (Căciulă se orientează bine atunci când
vede că cineva „i-a furat afacerea” şi face reduceri); realizarea unui scop (Căciulă şi-a realizat
scopul); realizarea scopului doar prin muncă sinceră şi asiduă (pentru a-ţi atinge scopul, e
nevoie de muncă, perseverenţă, răbdare, timp, ceea ce a demonstrat Moş Căciulă),
ingeniozitate, originalitate (el este un personaj ingenios atunci când se gândeşte cum ar putea
câştiga bani şi când îşi coase propriul costum), hotărâre (decide să participe la bal şi la
concurs); rezolvarea conflictului cu societatea (Căciulă se reconciliază cu toată lumea şi nu mai
este considerat straniu); bunătatea (celor săraci le face reduceri).
Acest tip de lecţie este solicitat de către elevi, deoarece le oferă posibilitatea de a-şi da frâu
liber gândirii, imaginaţiei, creativităţii.
La asemenea vârstă, elevul este capabil să-şi expună liber punctul de vedere, să-şi manifeste
spiritul critic şi cel de observaţie. Este importantă aprecierea şi atitudinea colegilor, validitatea
argumentelor acestora. Profesorul trebuie doar să-i dirijeze şi să-i monitorizeze în astfel de
activităţi. Când elevul ajunge să-şi controleze propria activitate de producere a textului,
sarcinile din cadrul atelierului pot deveni teme pentru acasă.
 
Bibliografie
1. Tatiana Cartaleanu, Maria Ciobanu, Olga Cosovan, Limba şi literatura română, Ghidul
profesorului, cl. 7, Chișinău, Editura Ştiința, 2007.