INFORMARE CU PRIVIRE LA DREPTURILE DE AUTOR

ACESTA ESTE UN MATERIAL INTERN AL FACULTĂȚII DE

STOMATOLOGIE DIN CADRUL UNIVERSITĂȚII DE MEDICINĂ ȘI
FARMACIE “CAROL DAVILA”, DISTRIBUIT PENTRU A FACILITA
PREGĂTIREA STUDENȚILOR ÎN CADRUL PROCESULUI DE
ÎNVĂȚĂMÂNT LA DISTANȚĂ IMPUS DE PANDEMIA DE COVID-19.

ESTE INTERZISĂ, FĂRĂ PERMISIUNEA SCRISĂ A

AUTORILOR, ORICE UTILIZARE SAU REPRODUCERE A ACESTUI
MATERIAL, INTEGRAL SAU PARȚIAL, ÎN ALT SCOP DECÂT CEL
MENȚIONAT.

ORICE UTILIZARE SAU REPRODUCERE VA FI SANCȚIONATĂ

CONFORM LEGILOR ÎN VIGOARE

PENTRU ORICE INFORMAȚII ȘI SOLICITĂRI REFERITOARE LA

ACEST MATERIAL ADRESAȚI-VĂ AUTORILOR.

1
Autor: ŞEF DE LUCRĂRI DR. ELENA-CRISTINA MARCOV
ODONTOTERAPIE RESTAURATOARE
CURS AN IV
AN UNIV 2019-2020 SEM II

Protocol de tratament aderent direct al cariilor

simple cavitare de pe feţele proximale ale dinţilor
frontali 1-7

I. ELEMENTE DE MORFOLOGIE A FEŢELOR PROXIMALE ALE

DINŢILOR FRONTALI

Ariile de contact se deplasează, în plan transversal, spre vestibular de la dinţii

laterali spre dinţii frontali.

La frontali, în sens cervico-incizal, ariile de contact se situează în treimea incizală,

iar în sens vestibulo-oral în treimea vestibulară.

În plan vertical, convexitatea maximă a feţelor proximale meziale este situată spre
ocluzal (incizal), în timp ce convexitatea maximă a feţelor proximale distale este
localizată mai spre zona cervicală.

Astfel, cu cât dinţii ocupă pe arcadă o poziţie mai anterioară, cu atât ariile lor de
contact sunt situate mai spre incizal (ocluzal).

În concluzie, la frontali, în sens cervico-incizal, ariile de contact se situează în

treimea incizală, iar în sens vestibulo-oral în treimea vestibulară.

ÎN PLAN VERTICAL

Ambrazurile OCLUZALE cresc dinspre frontali spre laterali,

iar ambrazurile GINGIVALE descresc în acelaşi sens.

2
 ÎN PLAN TRANSVERSAL

Ariile de contact de deplasează spre vestibular de la dinţii laterali

spre dinţii frontali.

Ambrazurile vestibulare au deschidere mai mare şi sunt

mai puţin profunde decât cele orale.

PROTOCOLUL DE TRATAMENT CUPRINDE

ETAPE GENERALE ŞI ETAPE SPECIFICE
GENERATE DE CARACTERISTICILE CLINICE ALE
FIECĂRUI CAZ ÎN TRATAMENT.

II. TRATAMENTELE PREZINTĂ URMĂTOARELE ETAPE GENERALE:

1. Aşezarea pacientului în scaun;

2. Evaluarea preliminară a situaţiei clinice orale generale;
3. Curăţarea suprafeţelor dentare;
4. Realizarea examenului clinic şi completarea statusului (cu
realizarea opţională a unor modele de studiu);
5. Stabilirea caracteristicilor anatomice şi topografice ale leziunii
dentare şi ale zonei de interes;
6. Stabilirea diagnosticului pozitiv;
7. Informarea pacientului în termeni accesibili asupra
diagnosticului şi principalelor etape ale tratamentului;
8. Înregistrarea acordului pentru efectuarea tratamentului/
prelucrarea datelor cu caracter personal/fotografierea şi utilizarea în
scopul arhivării/transmiterii la distanţă/didactic (unde este cazul);

3
 9. Alegerea culorii;
10. Marcarea stopurilor ocluzale;
11. Asigurarea unui acces corespunzător şi a unei vizibilităţi crescute
prin utilizarea unei metode de îndepărtare a papilei din zona proximală
(manual);
Prezenţa sau absenţa unor semne patologice la nivelul papilei gingivale
orientează protocolul astfel:
- în absenţa unor semne patologice, se continuă cu etapa 12;
- în prezenţa unor semne patologice (reversibile prin tratament
medicamentos/ireversibile prin tratament medicamentos şi soluţionabile prin
tratament chirurgical sau mixt) se efectuează tratamentul medicamentos
/chirurgical, se realizează exereza parţială/totală a dentinei infectate şi se
îndepărtează smalţul demineralizat/nesusţinut şi se obturează cavitatea rezultată
cu material provizoriu;
Tratamentul papilei gingivale se poate desfăşura de-a lungul unui număr
variabil de şedinţe. Lipsa semnelor patologice permite trecerea la etapa 12.
În cazul dinţilor frontali, datorită distanţei mari de la aria de contact
la papila gingivală, numărul cazurilor în care papila este semnificativ
hipertrofiată/hiperplazică este mai mic decât în cazul dinţilor laterali.
De asemenea, din considerente fizionomice, în situaţiile clinice în care,
datorită prezenţei unor semne patologice importante la nivelul papilei, ar fi
necesară temporizarea cu aplicarea unui material provizoriu, se poate aplica un
material cu fizionomie mai bună sau, dacă e posibil, doar utilizarea unei metode
eficiente de reducere a volumului gingival şi a eventualei sângerări.
12. Permeabilizarea spaţiilor interproximale pentru uşurarea
aplicării sistemelor de digă dentară;
13. Izolarea câmpului operator (la digă – recomandabil- întreg
grupul frontal sau cel puţin încă un dinte vecin şi omologii)(frecvent, se
izolează întreg grupul frontal, se realizează ligaturi cu aţă la nivelul tuturor
dinţilor izolaţi, se aplică la extremităţi cleme/segmente cordon elastic/catene
elastice, etc. (manual).
14. Izolarea adiţională la nivelul şanţului gingival (utilizând aceeaşi
metodă ca la pct. 11 sau alta)(manual);
15. Presepararea cu pene dentare elastice, moi.
16. Introducerea unei protecţii metalice pentru dintele vecin (ataşate
sau nu unei pene dentare) înaintea preparării cavităţilor proximale;

4
 Efectuarea anesteziei este opţională şi decisă de medic în funcţie de
situaţia clinică/reactivitatea pacientului.

17. Prepararea cavităţilor modificate pentru materiale aderente

Aspectul cavităţii variază în funcţie de forma clinică.

Formele clinice:
► carie cavitară în apropierea ariei de contact
(cu dinte vecin absent/cu dinte vecin prezent cu modificări de poziţie,
înclinaţie, rotaţie/cu dinte vecin prezent cu pierdere de structură
dură care permite acces direct);

► carie cavitară:
● cu ev. variabilă:- spre O (fără sau cu subminare/
întrerupere a crestei orale);
- spre V (fără sau cu subminare/
întrerupere a crestei vestibulare);
● cu ev. supra/subging., cu distr. mică/medie/mare a muchiei incizale.

Preparaţiile se pot extinde:

- în plan vertical: - la nivelul proximal: superficial/mediu/profund.

- la nivel incizal: distrugere variabilă
(mică/medie/mare a muchiei incizale).
- în plan transversal: - superficiale;
- medii;
- profunde.
- în plan sagital: evoluţie variabilă, inegală spre V/O, fără sau cu
subminarea/întreruperea crestei marginale respective;
(poate avea aspecte variabile dacă implică şi zona de colet V/O,
implicarea întregului contur determinând carii circulare).

5
Prepararea cavităţilor proximale pe dinţi frontali prezintă particularităţi
care rezultă din respectarea unor reguli:

A- fizionomia primează. În acest sens:

1- Accesul se realizează dinspre oral cu excepţia cazurilor în care:
a- este distrusă creasta marginală vestibulară;
b- există acces direct.

2- Smalţul vestibular nesusţinut este păstrat.

Acest lucru este posibil deoarece nu există forţe directe care se exercită vestibular.

Preparaţia este, deci, rezultatul îndepărtării ţesuturilor dure dentare

care nu mai pot fi conservate (smalţ demineralizat, dentină infectată).

3- Muchia de smalţ vestibular este bizotată.

B- utilizarea preponderentă a turaţiei reduse în cazul utilizării

instrumentelor mecanice rotative.

Cavitatea de clasa a III-a modificată pentru materiale aderente rezultă în urma

îndepărtării ţesuturilor dure irecuperabile de pe faţa proximală frontală fără
întreruperea muchiei incizale.
Cavitatea de clasa a IV-a modificată pentru materiale aderente rezultă în urma
îndepărtării ţesuturilor dure irecuperabile de pe faţa
proximală frontală cu întreruperea variabilă a muchiei incizale.

Cavităţile de clasa a III-a/ IV-a modificate pentru materiale aderente

au aspecte variate în funcţie de:
● extinderea în suprafaţă;
● evoluţia în profunzime a procesului carios;
● calea de acces aleasă.

Instrumentarea chirurgicală cuprinde:

●Instrumentarea iniţială a marginilor cavităţii cu stabilirea
conturului marginal;
●Instrumentarea propriu-zisă (excavarea) cu îndepărtarea dentinei
infectate;
●Instrumentarea finală a marginilor preparaţiei (finisarea).

6
 PROTOCOL DE TRATAMENT AL CARIILOR DIN
APROPIEREA ARIEI DE CONTACT LA CARE
EXISTĂ ACCES DIRECT

Preparaţiile sunt mici, realizate minim invaziv, cu suprafaţă internă rotunjită.

Prezintă pereţi laterali divergenţi spre suprafaţă, ca rezultat al formei
frezei utilizate.

► dacă lipseşte dintele vecin/

dacă prezintă modificări de poziţie, înclinaţie, rotaţie/
dacă există pierdere de structură dură pe dintele vecin care permite acces direct:
● casetă modificată pentru materiale aderente
(frecvent profunzime superficială/medie);

► dacă nu lipseşte dintele vecin:

● cavitate de clasa a III-a modificată pentru materiale aderente, mică
cu acces dinspre oral;
● rar, casetă modificată pentru materiale aderente
(dacă se reuşeşte obţinerea unui spaţiu suficient pentru accesul direct
prin separarea rapidă, netraumatică cu pene, etc.);

Instrumentarul utilizabil pentru stabilirea conturului marginal iniţial,

excavare şi finisare:

● mecanice:

► rotative:
- clasice: ● freze extradure (carbură de tungsten), etc.
● instrumentar abraziv.
- moderne: ● freze ceramice;

► nerotative: singure sau în asociere cu cele rotative în funcţie de situaţia

clinică, pentru realizarea accesului.

7
 Frecvent, pentru aceste carii, secvenţa poate fi următoarea:

- stabilirea conturului marginal iniţial prin îndepărtarea smalţului

demineralizat cu freze clasice, extradure, sferice, la turaţie, cel mai frecvent,
joasă;

- excavarea dentinei infectate (în cantitate mică/foarte mică) tot cu freze

clasice extradure, sferice, la turaţie joasă (foarte rar, freze ceramice deoarece
dentina infectată e puţină);

- finisarea marginilor de smalţ: - îndepărtarea anfractuozităţilor de smalţ

(în zonele unde nu se bizotează) cu instrumentar manual şi/ sau freze de finisat
sau instrumentar abraziv (diamantat/nediamantat) - frecvent cilindrice/conice la
turaţie joasă;

- bizotarea marginilor cu importanţă fizionomică şi la care există acces

corespunzător (bizotarea se poate efectua cu instrumente manuale şi/sau
mecanice rotative) cu freze de finisat sau instrumentar abraziv
(diamantat/nediamantat) - frecvent cilindrice/conice/pară la turaţie joasă.

18. Toaleta cavităţii preparate cu apă călduţă/ser fiziologic;

19. Dezinfectarea (vezi curs nr. 8)
20. Sigilarea dentinară şi protecţia pulpară
21. Aplicarea conformatorului cu păstrarea/înlocuirea penei dentare.
Acestea sunt cavităţi, frecvent, superficiale.
(vezi curs nr. 9).

În cazul aplicării sistemului adeziv, secvenţa este următoarea:

- aplicarea unei folii de protecţie între dintele în tratament şi vecin;
- aplicarea acidului după regulile cunoscute;
- îndepărtarea acidului, îndepărtarea foliei de protecţie, spălarea, uscarea cu
aer/buletă în funcţie de tipul de primer;
- aplicarea unei noi benzi de celuloid şi a penei;
- aplicarea primer după regulile cunoscute şi după îndicaţiile producătorului, cu
mobilizarea uşoară a benzii pentru a împiedica acumularea de lichid la limita
bandă-dinte;

8
- aplicarea adeziv după regulile cunoscute şi după indicaţiile producătorului, cu
mobilizarea uşoară a benzii pentru a împiedica acumularea de lichid la limita
bandă-dinte.

Secvenţa aplicării benzilor de protecţie şi de conformare propriu-zisă este

adaptată la tipul (generaţia) de sistem adeziv utilizat.

22. Refacerea morfologică şi funcţională

METODE DE APLICARE ALE

MATERIALULUI DE RESTAURARE DE DURATĂ CU
FLUIDITATE SCĂZUTĂ/CRESCUTĂ:

1. APLICAREA ANATOMIC-STRATIFICATĂ
A MATERIALULUI DE RESTAURARE ŞI MODELAREA
STRATULUI SUPERFICIAL CU CONFORMATOR STANDARDIZAT
(BENZI DE CELULOID) (MODELAREA SE FACE:
► ÎNAINTE DE PRIZĂ – CU INSTRUMENTE MANUALE;
► DUPĂ PRIZĂ - CU INSTRUMENTE ROTATIVE).

Sunt utilizate materiale cu răşini care se aplică în straturi de maxim 2 mm.

În general, secvenţa de mai sus este continuată astfel:
- aplicarea unui număr (redus) de straturi oblice în funcţie de dimensiunea
cavităţii cu fotopolimerizare succesivă;
- adaptarea matricei de celuloid pe suprafaţa vestibulară peste ultimul strat,
superficial de compozit cu configurarea ariei de contact/suprafeţei.

Aplicarea anatomic-stratificată a compozitului în cavităţi de clasa III-a:

1- tip casetă,
se face cu straturi succesive de masă de dentină şi masă de smalţ, în câte un
strat, urmate de fotopolimerizare. Peste straturile superficiale este aplicată, în
final, matricea transparentă.

9
2- tip cavitate modificată de clasa a III-a, mică, cu creasta orală întreruptă
şi creasta vestibulară integră.

Sunt aplicate dinspre V spre O, straturi de dentină peste care nu e aplicată banda
şi fotopolimerizate şi straturi de smalţ peste care este aplicată banda şi
fotopolimerizate.

10
2. APLICAREA ÎN MASĂ A MATERIALULUI DE RESTAURARE ŞI
MODELAREA STRATULUI SUPERFICIAL CU CONFORMATOR
STANDARDIZAT (BENZI DE CELULOID)
(MODELAREA SE FACE:
► ÎNAINTE DE PRIZĂ – CU INSTRUMENTE MANUALE;
► DUPĂ PRIZĂ - CU INSTRUMENTE ROTATIVE).

În cazul cavităţilor mici, se pot aplica în masă compozite cu indicaţie de

utilizare în straturi de maxim 2 mm.

Materiale de restaurare de durată utilizabile:

● COMPOZITE CU FLUIDITATE SCĂZUTĂ/CRESCUTĂ,

COMPOMERI, GIOMERI, ORMOCERI,
● ALTE MATERIALE.

Selectarea tehnicii de aplicare şi polimerizare a materialului de restaurare

se realizează în concordanţă cu caracteristicile acestuia şi cu
caracteristicilecazului clinic.

PROTOCOL DE TRATAMENT AL CARIILOR

PROXIMALE CU SUBMINAREA/ÎNTRERUPEREA
CRESTELOR MARGINALE/MUCHIEI INCIZALE
ŞI
EVOLUŢIE SUPRA/SUBGINGIVALĂ

Conformarea corectă a ariei de contact presupune:

1. - presepararea înaintea preparării cavităţilor;
2. - utilizarea unei matrice subţiri şi nedeformabile.

11
 Clasa a III-a Clasa a III-a mezial, clasa a IV- a distal, clasa a V-a

Bizotarea se realizează numai în smalţ şi se efectuează:

A - vestibular – în scop estetic;
B - oral – în scopul creşterii retenţiei unei
obturaţii voluminoase, cu atenţie asupra poziţiei stopurilor de
gradul al II-lea înregistrate la începutul protocolului de lucru.
O cavitate extinsă poate beneficia de bizotare atât V, cât şi O, în funcţie
de situaţia clinică.
Cavităţile cu evoluţie subgingivală prezintă peretele gingival alcătuit,
frecvent, din dentină/cement.
Acest perete gingival nu se bizotează (nu există smalţ) şi trebuie să
realizeze un unghi de 90° cu suprafaţa externă a dintelui.

12
 Cavităţile de clasa a IV-a prezintă, în funcţie de gradul de distrugere a
acesteia, următoarele forme de retenţie suplimentară:

1- bizou (peste 1 mm);

2- sisteme suplimentare de retenţie;

3- şanţuri dentinare (de evitat, pentru conservarea structurii dure).

1- Bizoul (peste 1 mm):

a- cu lungime variabilă (pe segmente de lungimi diferite până la întreg conturul cavitar);

b- cu lăţime şi formă variabilă în funcţie de:

1- necesităţile fizionomice
(cu cât mai mare pierderea vestibulară, cu atât mai lat bizoul vestibular – minim 2 mm);
2- localizarea marginilor preparaţiei:
- vestibular: lat (minim 1,5-2 mm);
- oral - absent sau mai îngust (maxim 1 mm) în
funcţie de raportul acestora cu stopurile ocluzale de gradul al II-lea);

c- dimensiunea cavităţii (lat vestibular – minim 2 mm şi mai îngust oral -

maxim 1 mm - cu atenţie asupra raportului cu stopurile ocluzale de gradul II).

Lăţimea bizoului depinde de:

- unghiul cu verticala sub care se face bizotarea (cu cât unghiul e mai mare, cu
atât lăţimea bizoului e mai mare);
- forma capului activ al instrumentului rotativ;
- distanţa până la joncţiunea amelo-dentinară.

2 - Sisteme suplimentare de retenţie

(pinuri parapulpare) pot fi de mai multe feluri (manual).
Excavarea locaşurilor pentru aplicarea propriu-zisă a pinurilor
parapulpare se realizează cu frezele speciale (manual).
Pinurile sunt apoi aplicate
(prin autoînfiletare, cimentare).

13
 3 - Şanţurile dentinare se pot realiza, cât mai conservativ, cu freze
sferice mici, la turaţie redusă:
- la nivelul muchiei incizale restante;
- la intersecţia dintre pereţii laterali şi cel parapulpar
(dacă adâncimea cavităţii permite).

În situaţia cavităţilor de clasa a IV-a cu distrugere mare a

muchiei incizale şi a suprafeţei vestibulare,
se poate practica, pentru fizionomie, o preparare a întregii
suprafeţe vestibulare restante în vederea unei faţetări directe.

Instrumentarul pentru excavare şi finisare (manual, curs)

● manuale: dălţi de smalţ, linguri Black, excavatoare, etc.;
● mecanice:
► rotative:
- clasice: ● freze extradure (carbură de tungsten), etc.
● instrumentar abraziv.
- moderne: ● freze polimerice (când există multă dentină infectată);
● freze ceramice (în toate situaţiile);
Sistemele chemomecanice dezintegează suplimentar dentina necrotică uşurând
îndepărtarea acesteia.
Se pot folosi cu instrumente manuale şi/sau mecanice.

► nerotative (în special, când există puţină dentină infectată)(manual, curs):

- abraziunea cu aer/sonoabraziunea/laserul.
Aceste metode se pot utiliza în asociere cu cele mecanice, rotative.

Frecvent, pentru cariile cu distrugere variabilă a crestelor V/O/V şi O,

secvenţa poate fi următoarea:

- stabilirea conturului marginal iniţial cu îndepărtarea smalţului

demineralizat şi menţinerea smaţului nesusţinut vestibular în scop
fizionomic, cu freze clasice, extradure, sferice la turaţie joasă.

14
 - excavarea dentinei infectate (în cantitate medie/mare) cu freze clasice
extradure, sferice, la turaţie joasă sau freze polimerice sau freze ceramice sau
sisteme chemomecanice (unde există cantitate mare de dentină infectată) sau
instrumente asociate;

- finisarea marginilor de smalţ cu îndepărtarea anfractuozităţilor de smalţ

cu freze de finisat sau instrumentar abraziv (diamantat/nediamantat), frecvent
cilindrice/conice la turaţie joasă.

18. Toaleta cavităţii preparate cu apă călduţă/ser fiziologic;

19. Dezinfectarea (ca la cele cu orificiu mic de deschidere);
20. Aplicarea sistemului de conformare
Aplicarea sistemului de conformare proximală cu păstrarea/înlocuirea penei
dentare se poate realiza:
acum/după aplicarea acidului demineralizant/după aplicarea adezivului.
Fiecare moment are avantaje şi dezavantaje.

Conformatoarele pentru zona frontală

sunt clasificate din mai multe puncte de vedere (manual). Pot fi:
- standardizate (benzi de celuloid drepte, plane/conformate, cu/fără opritor,
metalice cu design special, etc.);
- individualizate.

Conformatoarele individualizate pot fi realizate prin:

1. tehnica mock-up:
1. restaurarea provizorie cu compozit a leziuni carioase frontale;
2. amprenta suprafeţelor orale/vestibulare şi incizale ale dinţilor frontali
(în funcţie de cazul clinic, se pot amprenta:
- suprafeţele orale ale dinţilor frontali şi muchiile incizale
(pentru viitoarea conformare orală şi incizală);
- suprafeţele orale, incizale şi vestibulare
(aceste amprente complete sunt decupate vestibular, pentru a lăsa o fâşie de
material care să ghideze pentru realizarea unei grosimi vestibulo-orale corecte).
3. îndepărtarea obturaţiei provizorii şi reluarea protocolului clasic;

15
4. utilizarea conformatorului singur sau asociat cu conformatoare standardizate
la începutul şi/sau la sfârşitul protocolului de aplicare a materialului de
restaurare de durată în funcţie de crestele întrerupte.

Tehnica mock-up (Summit)

2. tehnica wax-up:
1. amprenta suprafeţelor orale şi incizale ale dinţilor frontali;
2. turnarea unui model din gips şi refacerea cu ceară a pierderii de structură frontală;
3. amprentarea suprafeţelor orale/vestibulare şi incizale ale grupului frontal;
(în funcţie de cazul clinic, se pot amprenta:
- suprafeţele orale ale dinţilor frontali şi muchiile incizale
(pentru viitoarea conformare orală şi incizală);
- suprafeţele orale, incizale şi vestibulare
(aceste amprente complete sunt decupate vestibular, pentru a lăsa aici o fâşie de
material care să ghideze pentru realizarea unei grosimi vestibulo-orale corecte).
4. reluarea protocolului clasic;

16
 5. utilizarea conformatorului singur sau asociat cu conformatoare standardizate la
începutul şi/sau la sfârşitul protocolului de aplicare a materialului de restaurare de
durată în funcţie de crestele întrerupte.

Tehnica wax-up (Summit)

Etapele generale de lucru cu conformatorul/conformatoarele individualizat(e):

- după aplicarea sistemului adeziv, este aplicat conformatorul individualizat cu

versant oral integru şi prelungire incizală;
- se aplică oral primul strat de compozit translucid (smalţ) refăcând întreaga
suprafaţă orală, fără refacerea ariei de contact;
- se îndepărtează conformatorul;
- se aplică primul strat de compozit opac (dentină) în unghiul dintre dinte şi
stratul anterior, fără refacerea ariei de contact;
- se aplică al doilea strat de compozit opac (dentină) pentru refacerea lobilor
dentinari, fără refacerea ariei de contact;
- se aplică în treimea incizală un strat translucid;
- se aplică banda de celuloid şi pana transparentă;
- se aplică ultimul strat de compozit (smalţ) pentru conformarea proximală şi
vestibulară. Grosimea vestibulo/orală poate fi ghidată cu ajutorul unui
conformator suplimentar cu versant oral integru şi versant vestibular secţionat.
Există tehnici care recomandă aplicarea unei benzi de celuloid uşor
preformate şi a penei înainte de aplicarea conformatorului individualizat cu
vesant oral integru şi prelungire incizală şi lăsarea pe loc a ambelor
conformatoare până la sfârşitul protocolului de lucru.

17
 Penele
utilizate pentru restaurarea propriu-zisă a cariilor proximale frontale se prezintă
într-o gamă foarte variată.
Ele sunt, frecvent, transparente şi pot fi clasificate din mai multe puncte de
vedere (manual).
Datorită accesului/vizibilităţii crescute, a manipulării permanente a benzii de
celuloid, penele se aplică, frecvent, dinspre vestibular.

21. Sigilarea dentinară şi protecţie pulpară (vezi curs nr. 9)

Linerii/bazele se aplică pe peretele parapulpar.
În cazul aplicării sistemului adeziv, secvenţa este următoarea:

1. în cavităţile de clasa a III-a cu o creastă (V sau O) conservată total/parţial:

- aplicarea unei folii de protecţie între dintele în tratament şi vecin;
- aplicarea acidului după regulile cunoscute şi după indicaţiile producătorului;
- îndepărtarea acidului, îndepărtarea foliei de protecţie, spălarea, uscarea cu
aer/buletă în funcţie de tipul de primer;
- aplicarea unei noi benzi de celuloid şi a penei;
- aplicarea primer după regulile cunoscute şi după indicaţiile producătorului, cu
mobilizarea uşoară a benzii pentru a împiedica acumularea de lichid la limita
bandă-dinte;
- aplicarea adeziv după regulile cunoscute şi după indicaţiile producătorului, cu
mobilizarea uşoară a benzii pentru a împiedica acumularea de lichid la limita
bandă-dinte.

2. în cavităţile de clasa a III-a cu crestele V şi O întrerupte variabil/

în cavităţile de clasa a IV-a:
- aplicarea unei folii de protecţie între dintele în tratament şi vecin;
- aplicarea acidului după regulile cunoscute şi după indicaţiile producătorului;
- îndepărtarea acidului, îndepărtarea foliei de protecţie, spălarea, uscarea cu
aer/buletă în funcţie de tipul de primer;
- în cazul unei distanţe mari până la faţa proximală vecină, aplicarea unei noi
benzi de celuloid şi a penei nu este obligatorie;
- aplicarea primerului şi a adezivului după regulile cunoscute şi după indicaţiile
producătorului;
- aplicarea benzii de celuloid şi a penei, dacă această etapă nu a fost realizată
mai devreme.

18
 22. Refacerea morfologică şi funcţională

O restaurare corectă proximală prezintă:

1- ÎNCHIDERE MARGINALĂ CORECTĂ la pragul gingival + restul zonelor de închidere
2 - RELIEF PROXIMAL MORFOLOGIC ŞI FUNCŢIONAL
● arie de contact conformată corect vertical, sagital, transversal;
● perete proximal conformat morfo-funcţional;
● creastă marginală conformată morfo-funcţional.
3 - CULOARE CORECTĂ.

METODE DE APLICARE ALE

MATERIALULUI DE RESTAURARE DE DURATĂ CU
FLUIDITATE SCĂZUTĂ/CRESCUTĂ:

1. APLICAREA ANATOMIC-STRATIFICATĂ
A MATERIALULUI DE RESTAURARE ŞI MODELAREA
STRATULUI SUPERFICIAL CU CONFORMATOR STANDARDIZAT
(pentru clasa a III-a - BENZI DE CELULOID, RAR HEMICAPE;
pentru clasa a IV-a – HEMICAPE, CAPE, ETC.)
(MODELAREA SE FACE:
► ÎNAINTE DE PRIZĂ – CU INSTRUMENTE MANUALE;
► DUPĂ PRIZĂ - CU INSTRUMENTE ROTATIVE).

►în cav. de cl.a III-a medii/mari, acces O/V/direct (rar) şi raport:

● supragingival:
- compozitul se aplică stratificat, dinspre peretele existent spre faţa (V sau O)
întreruptă, cu aplicarea unui număr variat de straturi de compozit opac
(rol de dentină) urmate de aplicarea unui număr variat de straturi de compozit
pentru smalţ;
- după aplicarea ultimului strat de compozit, banda de celuloid este
adaptată pe suprafaţa proximală şi vestibulară/orală;
- fiecare strat este fotopolimerizat în funcţie de indicaţiile producătorului.

● subgingival (în cazul cavităţilor, frecvent, cu profunzime foarte mare):

porţii de material cu grosime variabilă.

19
20
21
22
 ► în cav. de cl.a III-a medii/mari, acces O şi V şi raport:

● supragingival
- se aplică un număr variabil de straturi de compozit opac (dentinar) care sunt
adaptate la peretele parapulpar.
- ultimul strat este adaptat la peretele parapulpar şi la nivelul unei părţi a
bizoului vestibular pentru o fizionomie mai bună;
- se aplică vestibular un strat de compozit translucid (smalţ) care va acoperi
masa de compozit opac, va fi adaptat complet la suprafaţa bizotată şi la restul
suprafeţei vestibulare dentare. Se va extinde în zona ariei de contact fără a o
conforma, însă, de durată.
- se aplică, frecvent, o matrice transparentă şi o pană transparentă;
- se aplică oral un strat de masă de compozit translucid (smalţ) care va acoperi
masa de compozit opac şi care va fi adaptată complet la suprafaţa orală eventual
bizotată şi la restul suprafeţei orale şi a suprafeţei proximale de restaurat.
- banda de celuloid este uşor deplasată spre vestibular pentru o adaptare mai
bună a materialului la nivelul ariei de contact (pentru realizarea unei arii de
contact corecte, după aplicarea compozitului).

● subgingival: porţii de material cu grosime variabilă.

Materiale de restaurare de durată aderente CU FIZIONOMIE CRESCUTĂ

utilizabile:

● SUPRAGINGIVAL: COMPOZITE VÂSCOASE, ORMOCERI, ETC.

● SUBGINGIVAL: CIMENTURI IONOMERE DE STICLĂ
MODIFICATE CU RĂŞINI.

23
24
25
 ► în cav. de clasa a IV-a cu implicarea mică a muchiei incizale
(ciobirea unghiului incizal) ,
compozitul se poate conforma:

- cu ajutorul unui conformator standardizat (hemicapă);

Este aplicabil în situaţiile clinice în care dintele nu prezintă variaţii cromatice
semnificative.
După aplicarea sistemului adeziv, un număr variabil de straturi de material
compozit opac sunt adaptate la peretele parapulpar.
Restul de material compozit transparent (smalţ) a fost aplicat şi adaptat la restul
suprafeţei de material şi structură dentară cu ajutorul hemicapei;

- cu ajutorul unui conformator individualizat, asociat cu conformatoare

standardizate (frecvent, de tipul benzilor de celuloid).

- cu ajutorul unui conformator standardizat (bandă de celuloid) şi

modelare cu instrumente de mână;

26
27
28
 2. APLICAREA ANATOMIC-STRATIFICATĂ
A MATERIALULUI DE RESTAURARE ŞI MODELAREA
STRATULUI SUPERFICIAL (V/O/V şi O) CU CONFORMATOR
INDIVIDUALIZAT ASOCIAT CU CONFORMATOR STANDARDIZAT
(MODELAREA SE FACE:
► ÎNAINTE DE PRIZĂ – CU INSTRUMENTE MANUALE;
► DUPĂ PRIZĂ - CU INSTRUMENTE ROTATIVE).

► în cav. de clasa a IV-a cu implicarea medie (până la jumătate din

lungimea muchiei incizale) sau mare (peste jumătate din lungimea muchiei
incizale) a muchiei incizale compozitul se aplică:

- DE ELECŢIE, cu ajutorul unui conformator individualizat, asociat cu

conformatoare standardizate (frecvent, de tipul benzilor de celuloid);

- cu ajutorul unui conformator standardizat (hemicapă);

29
 - cu ajutorul unui conformator standardizat (bandă de celuloid) şi
modelare cu instrumente de mână;

Materiale de restaurare de durată ADERENTE CU FIZIONOMIE CRESCUTĂ

utilizabile:

● COMPOZITE CU FLUIDITATE SCĂZUTĂ/CRESCUTĂ,

COMPOMERI, GIOMERI, ORMOCERI,
● ALTE MATERIALE.

30
 Pentru adaptare marginală corectă şi aspect fizionomic foarte bun, este indicat ca
instrumentarul manual pentru aplicare -modelare să aibă capete active antiaderente şi flexibile.
Instrumentele accesorii sunt reprezentate de pensule (de silicon, de păr animal),
microaplicatoare, etc.
Dacă capetele active nu sunt antiaderente, aplicarea materialului compozit se face după
înmuierea capetelor active în compozit fluid de modelare (nu în adeziv).

Obturaţia unei cavităţi de clasa a III/IV-a cu profunzime

variabilă(lineri/bază cu CIS/CIMR) și evoluţie supragingivală cu(material
de durată compozit)
se numeşte restaurare de tip
„SANDWICH ÎNCHIS‟.

Obturaţia unei cavităţi de clasa a III/IV-a cu profunzime MARE

(lineri/bază cu CIS/CIMR) şi evoluţie subgingivală cu (supragingival-
material de durată compozit şi subgingival-CIMR, de elecţie) se numeşte
restaurare de tip
„SANDWICH DESCHIS‟.

Pentru toate cazurile clinice, protocoalele de tratament se continuă cu:

- Îndepărtarea izolării;
- Finisarea obturaţiilor după verificarea ocluziei statice şi dinamice cu
ajutorul mediilor de înregistrare (unde este cazul);
- Lustruirea obturaţiilor şi aplicarea lacului protector (unde este cazul).
- Verificarea corectitudinii restaurării cu ajutorul examenului radiologic
(radiografie retroalveolară).

La sfârşitul şedinţelor de tratament, fiecare pacient va primi un plan

individualizat de prevenire a apariţiei cariei simple primare şi/sau
secundare, pe baza grupei de risc de carie determinată.

31
PROTOCOL DE TRATAMENT ADERENT DIRECT AL
CARIILOR SIMPLE CAVITARE CERVICALE 1-7

I. ELEMENTE DE MORFOLOGIE A REGIUNII COLETULUI

Linia coletului respectă următoarele reguli:

- prezintă întotdeauna o concavitate orientată spre incizal/ocluzal;

- pe feţele proximale concavitatea coletului este orientată spre apex;
- amplitudinea sinuozităţii descreşte de la incisivul central spre molarul 3;
- concavitatea liniei coletului este mai accentuată pe feţele vestibulare şi meziale
decât pe cele orale şi distale.

(Bratu)

PROTOCOLUL DE TRATAMENT CUPRINDE ETAPE GENERALE

ŞI ETAPE SPECIFICE GENERATE DE CARACTERISTICILE
CLINICE ALE FIECĂRUI CAZ ÎN TRATAMENT.

32
TOATE TRATAMENTELE PREZINTĂ URMĂTOARELE ETAPE GENERALE:

1. Aşezarea pacientului în scaun;

2. Evaluarea preliminară a situaţiei clinice orale generale;
3. Curăţarea suprafeţelor dentare;
4. Realizarea examenului clinic şi completarea statusului (cu realizarea
opţională a unor modele de studiu);
5. Stabilirea caracteristicilor anatomice şi topografice ale leziunii dentare şi
ale zonei de interes;
6. Stabilirea diagnosticului pozitiv;
7. Informarea pacientului în termeni accesibili asupra diagnosticului şi
principalelor etape ale tratamentului;
8. Înregistrarea acordului pentru efectuarea tratamentului/ prelucrarea
datelor cu caracter personal/fotografierea şi utilizarea în scopul
arhivării/transmiterii la distanţă/didactic (unde este cazul);
9. Alegerea culorii;
10. Asigurarea unui acces corespunzător şi a unei vizibilităţi crescute prin
utilizarea unei metode de îndepărtare a papilei din zona proximală
(manual);
Prezenţa sau absenţa unor semne patologice la nivelul marginii gingivale
orientează protocolul astfel:
- în absenţa unor semne patologice, se continuă cu etapa 12;
- în prezenţa unor semne patologice (reversibile prin tratament
medicamentos/ireversibile prin tratament medicamentos şi soluţionabile prin
tratament chirurgical sau mixt) se efectuează tratamentul
medicamentos/chirurgical, se realizează exereza parţială/totală a dentinei
infectate şi se îndepărtează smalţul demineralizat şi se obturează cavitatea
rezultată cu material provizoriu.
În cazul cariilor cervicale, marginea gingivală este frecvent şi
semnificativ hipertrofiată/hiperplazică. În cazul localizării pe dinţi frontali,
se va alege metoda care să echilibreze nevoia de fizionomie cu nevoia de a
asigura o închidere marginală cervicală de calitate. Acest ultim aspect
depinde în mod direct de starea marginii gingivale învecinate.
Tratamentul papilei gingivale se poate desfăşura de-a lungul unui număr
variabil de şedinţe. Lipsa semnelor patologice permite trecerea la etapa 11.

33
 11. Permeabilizarea spaţiilor interproximale pentru uşurarea aplicării
sistemelor de digă dentară (cu o bandă metalică subţire sau o pensă
specială)(manual)(unde este cazul);
12. Izolarea câmpului operator (la izolarea cu diga:
- minim 1 dinte – în zona laterală;
- minim 1 dinte vecin şi omologii sau, recomandabil, întreg grupul – în zona
frontală.
Există cleme de digă specializate pe tratament cervical (212, 214, etc.) care
favorizează îndepărtarea marginii gingivale libere (manual)).

13. Izolarea adiţională la nivelul şanţului gingival (utilizând aceeaşi metodă

ca la pct. 10 sau alta)(manual);

CÂTEVA METODE DE IZOLARE ADIŢIONALĂ LA NIVELUL

ŞANŢULUI GINGIVAL – CAZURI CLINICE
I

34
II

35
III

36
IV

37
38
 Efectuarea anesteziei este opţională şi decisă de medic în funcţie de situaţia
clinică/reactivitatea pacientului.
Excavarea este, în această regiune, frecvent, foarte dureroasă, datorită
fenomenelor asociate, indiferent de profunzimea cavităţii carioase.

14. Prepararea cavităţilor modificate pentru materiale aderente

Aspectul cavităţii variază în funcţie de forma clinică.

Formele clinice:
► carii cavitare cu deschidere mică/medie/mare care urmăresc linia coletului dentar:

● cu evoluţie variabilă în suprafaţă:

- spre M/D (până implicarea întregului contur – carii circulare);

- spre: - cervical: supragingival/juxtagingival/subgingival;

- incizal/ocluzal.
● cu evoluţie variabilă în profunzime:
superficială/medie/profundă.

Preparaţiile se pot extinde:

- în plan vertical: - supragingival/juxtagingival/subgingival;
- în plan sagital (pentru dinţii frontali)/ plan transversal (pentru dinţii laterali):
- superficiale;
- medii;
- profunde.
- în plan sagital (pentru dinţii laterali)/ plan transversal (pentru dinţii frontali):
- pe segmente de lungime variabilă a conturului cervical
implicând o singură faţă sau mai multe (V-M-O-D) până la cavitate circulară.

Cavitatea de clasa a V-a este rezultatul îndepărtării ţesuturilor dure

dentare care nu mai pot fi conservate
(smalţ demineralizat, dentină infectată).
şi are configuraţie internă generală rotunjită.

39
 Smalţul nesusţinut de la nivel cervical, cu grosime adecvată, poate fi
păstrat, frecvent, pentru a realiza o închidere marginală la smalţ de-a
lungul întregului contur.

1. Preparaţiile mici (fără extindere subgingivală):

► se realizează frecvent cu instrumentar rotativ turatie conventionala cu

cap activ sferic;
► au configuraţie internă rotunjită;
► pereţii laterali sunt uşor divergenţi către exterior;
► peretele axial este posibil denivelat;
► bizotarea suplimentară, cu obţinerea unei suprafeţe de smalţ mai
consistente se poate practica pe marginea ocluzală a preparaţiei pentru
retenţie şi fizionomie.
(DE EVITAT PE marginea gingivală care are smalţul prea subţire)

2. Preparaţiile extinse (cu eventuală extindere subgingivală):

►prezintă configuraţie internă rotunjită;

► perete axial extins care are un contur nivelat, uşor convex în plan vertical şi
în plan sagital (dinţi laterali)/plan transversal (dinţi frontali);
► pereţi laterali care realizează unghiuri de 90° cu suprafaţa.

40
 Bizotarea se realizează numai în smalţ în scop fizionomic şi retentiv.
Astfel, ea se efectuează sau nu, în funcţie de:
1. prezenţa unei muchii de smalţ cu grosime suficientă pentru a suporta realizarea unui bizou.
Lăţimea minimă necesară a zonei de smalţ între marginea cervicală a
cavităţii şi cement/dentină este de 1,5-2 mm.
2. dimensiunea în suprafaţă a cavităţii.
O cavitate extinsă necesită bizotare pentru a mări suprafaţa de retenţie a obturaţiei.
3. necesităţile fizionomice individuale.
Lăţimea zonei de smalţ bizotate variază (0,5-1,5 mm) şi depinde de:
4. grosimea smalţului;
5. necesităţile fizionomice;
6. dimensiunea în suprafaţă a cavităţii.

Marginile de cement NU se bizotează şi realizează unghiuri de 90° cu suprafaţa dintelui.

Suplimentarea retenţiei se poate realiza, dacă este necesar, cu ajutorul unor şanţuri
realizate cu freza sferică mică la intersecţia peretelui axial cu pereţii laterali.

► Pentru obturarea cu CIS, preparaţiile arată similar fără a fi, însă, bizotate.

Instrumentarul pentru excavare şi finisare (manual, curs)

● manuale (în cazul cariilor mari): linguri Black, excavatoare, toporişti de dentină, etc.
● mecanice:
► rotative:
- clasice: ● freze extradure (carbură de tungsten), etc.
● instrumentar abraziv.

41
 - moderne: ● freze polimerice (când există foarte multă dentină infectată);
● freze ceramice (când există suficientă dentină infectată).
Sistemele chemomecanice dezintegează suplimentar dentina infectată în
cantitate mare, uşurând îndepărtarea acesteia.
Se pot folosi cu instrumente manuale şi/sau mecanice.
► nerotative (când există puţină dentină infectată şi acces corespunzător):
- abraziunea cu aer;
- sonoabraziunea;
- laserul.
Sunt utilizabile după crearea accesului prin metode rotative.

Frecvent, pentru aceste carii, secvenţa poate fi următoarea:

- stabilirea conturului marginal iniţial cu îndepărtarea smalţului

demineralizat cu instrumentar manual/freze clasice, extradure, sferice, la turaţie,
cel mai frecvent, joasă;

- excavarea dentinei infectate cu instrumentar manual/freze clasice extradure,

sferice, la turaţie joasă (în cazul existenţei dentinei infectate în orice cantitate),
freze polimerice (în cazul existenţei dentinei infectate în cantitate foarte mare),
freze ceramice (în cazul existenţei dentinei infectate în cantitate medie/mare);

- finisarea marginilor de smalţ: - îndepărtarea anfractuozităţilor de smalţ

(în zonele unde nu se bizotează) cu instrumente de mână/freze de finisat sau
instrumentar abraziv (diamantat/nediamantat) - frecvent cilindrice/conice la
turaţie joasă;
- bizotarea marginilor cu importanţă
fizionomică şi la care există acces corespunzător (bizotarea se poate efectua
cu instrumente manuale şi/sau mecanice rotative) cu freze de finisat sau
instrumentar abraziv (diamantat/nediamantat), frecvent cilindrice/conice/pară la
turaţie joasă:
- la dinţii frontali:
– se bizotează obligatoriu, în scop estetic, marginile incizale/proximale;
- se bizotează opţional marginea cervicală dacă calitatea smalţului permite.
- la dinţii laterali:
- se bizotează în cazul cavităţilor extinse, în scop retentiv, dacă, simultan:
- există acces corespunzător;

42
 - calitatea smalţului permite.

15. Toaleta cavităţii preparate cu apă călduţă/ser fiziologic;

16. Dezinfectarea;
17. Sigilarea dentinară şi protecţia pulpară
(vezi curs 9);
18. Refacerea morfologică şi funcţională

O restaurare corectă cervicală prezintă:

1- ÎNCHIDERE MARGINALĂ CORECTĂ;
2 - RELIEF MORFOLOGIC ŞI FUNCŢIONAL;
3 - CULOARE CORECTĂ.

METODE DE APLICARE ALE

MATERIALULUI DE RESTAURARE DE DURATĂ CU
FLUIDITATE SCĂZUTĂ/CRESCUTĂ:

1. APLICAREA ANATOMIC-STRATIFICATĂ
A MATERIALULUI DE RESTAURARE ŞI MODELAREA
STRATULUI SUPERFICIAL CU CONFORMATOR CERVICAL
STANDARDIZAT
(MODELAREA SE FACE:
► ÎNAINTE DE PRIZĂ – CU INSTRUMENTE MANUALE;
► DUPĂ PRIZĂ - CU INSTRUMENTE ROTATIVE).

● supragingival:
- compozitul se aplică stratificat, cu aplicarea unui număr variat de straturi
oblice de masă de dentină, urmate de aplicarea unui număr variat de straturi
oblice de masă pentru smalţ;
- după aplicarea ultimului strat de compozit, conformatorul cervical este
adaptat pe suprafaţa V/O cervicală;
- fiecare strat este fotopolimerizat în funcţie de indicaţiile producătorului.

● subgingival: porţii de material cu grosime variabilă.

43
44
45
46
 Materiale de restaurare de durată utilizabile:

- ÎN ZONA FRONTALĂ:

● DE ELECŢIE (PRIMEAZĂ FIZIONOMIA):

COMPOZITE CU FLUIDITATE CRESCUTĂ
(AU ELASTICITATE MARE),
● COMPOZITE CU FLUIDITATE SCĂZUTĂ UTILIZATE ÎN
ASOCIERE CU SISTEME ADEZIVE CU UMPLUTURĂ,
CARE, PRIN GROSIMEA MAI MARE A STRATULUI, ABSORB
TENSIUNEA INDUSĂ DE CONTRACŢIA DE POLIMERIZARE A
COMPOZITULUI
● COMPOMERI, GIOMERI, ORMOCERI,
● ALTE MATERIALE.

- ÎN ZONA LATERALĂ:

● DE ELECŢIE (NU PRIMEAZĂ FIZIONOMIA):

CIMENTURI IONOMERE DE STICLĂ, CIMENTURI IONOMERE
ARMATE, CIMENTURI IONOMERE MODIFICATE CU RĂŞINI;
● COMPOZITE, COMPOMERI, GIOMERI, ORMOCERI,
● ALTE MATERIALE.

2. APLICAREA ÎN MASĂ
A MATERIALULUI DE RESTAURARE ŞI MODELAREA
STRATULUI SUPERFICIAL CU CONFORMATOR CERVICAL
STANDARDIZAT
(MODELAREA SE FACE:
► ÎNAINTE DE PRIZĂ – CU INSTRUMENTE MANUALE;
► DUPĂ PRIZĂ - CU INSTRUMENTE ROTATIVE).

● supragingival:
- compozitul/alte materiale se aplică în masă;
- după aplicarea unicului strat de compozit, conformatorul cervical este
adaptat pe suprafaţa V/O cervicală;

47
 - fiecare strat este fotopolimerizat în funcţie de indicaţiile producătorului.

● subgingival: porţii de material cu grosime variabilă.

- ÎN ZONA FRONTALĂ (CAVITĂŢI CU EXTINDERE MICĂ):

● DE ELECŢIE (PRIMEAZĂ FIZIONOMIA):

COMPOZITE CARE SE APLICĂ ÎN STRAT DE MAXIM 2 MM CU
FLUIDITATE CRESCUTĂ
(AU ELASTICITATE MARE),
● COMPOZITE CARE SE APLICĂ ÎN STRAT DE MAXIM 2 MM, CU
FLUIDITATE SCĂZUTĂ UTILIZATE ÎN ASOCIERE CU SISTEME
ADEZIVE CU UMPLUTURĂ,
CARE, PRIN GROSIMEA MAI MARE A STRATULUI, ABSORB
TENSIUNEA INDUSĂ DE CONTRACŢIA DE POLIMERIZARE A
COMPOZITULUI
● COMPOMERI, GIOMERI, ORMOCERI
(CARE SE APLICĂ ÎN STRAT DE MAXIM 2 MM)
● ALTE MATERIALE.

- ÎN ZONA LATERALĂ (ÎN CAVITĂŢI CU EXTINDERE MICĂ/MEDIE/MARE):

● DE ELECŢIE (NU PRIMEAZĂ FIZIONOMIA):

CIMENTURI IONOMERE DE STICLĂ, CIMENTURI IONOMERE
ARMATE, CIMENTURI IONOMERE MODIFICATE CU RĂŞINI;
● COMPOZITE ,,BULK”.

Aplicarea sistemului de conformare cervicală

(matrice, portmatrice)
se realizează după aplicarea singurului/ultimului strat superficial.
Fotopolimerizarea se realizează prin conformatorul transparent aplicat.
Hawe Transparent Cervical Matrices (Kerr) prezintă matrice cervicale
transparente de unică folosinţă, fără nuanţă coloristică, cu configuraţii diferite şi
dimensiuni variabile pentru utilizarea la nivelul tuturor dinţilor.
Sistemul de susţinere este reprezentată de o tijă de plastic cu capete în U la care
se adaptează matricele cervicale.

48
49
50
51
Obturaţia unei cavităţi de clasa a V-a cu profunzime variabilă(lineri/bază
cu CIS/CIMR) și evoluţie supragingivală cu(material de durată compozit)
se numeşte restaurare de tip
„SANDWICH ÎNCHIS‟.

Obturaţia unei cavităţi de clasa a V-a cu profunzime MARE (lineri/bază cu

CIS/CIMR) şi evoluţie subgingivală cu (supragingival-material de durată
compozit subgingival-CIMR, de elecţie) se numeşte restaurare de tip
„SANDWICH DESCHIS‟.

Pentru toate cazurile clinice, protocoalele de tratament se continuă cu:

19. Îndepărtarea izolării;
20. Finisarea obturaţiilor (unde este cazul);
21. Lustruirea obturaţiilor şi aplicarea lacului protector (unde este cazul).

La sfârşitul şedinţelor de tratament, fiecare pacient va primi un plan

individualizat de prevenire a apariţiei cariei simple primare şi/sau
secundare, pe baza grupei de risc de carie determinată.

Bibliografie:

1. David VD. Morfologie dentară. Note de curs, Bucureşti, 2003.

2. Romînu M, Bratu D, Uram-Ţuculescu S, Muntean M, Fabricky M, Carmen
Colojoară, Meda Negruţiu, Bratu E. Aparatul dento-maxilar. Date de
morfologie funcţională clinică, Ed. Helicon, Timişoara, 1997.
3. Dana Cristina Bodnar, Marcov N. Patologia coletului dentar - aspecte clinice
şi terapeutice, Ed.Ars Docendi, Bucureşti, 2012.
4. Mariana Brânduşa Popa. Estetica în Odontoterapia Restauratoare, Ed. Editura
Universitară „Carol Davila”, Bucureşti, 2002.
5. Ritter A, Walter R, Boushell LW. Sturdevant’s Art and Science of Operative
Dentistry, 7th Ed. Elsevier, 2019.
6. Hilton TJ, Ferracane JL, Broome JC. Summitt’s Fundamentals of Operative
Dentistry, A Contemporary Approach, 4th Ed, Quintessence Publishing, 2013.
7. Elena-Cristina Marcov. Manual de odontoterapie restauratoare, vol. 2,
Instrumentarul utilizat în odontoterapia restauratoare, Ed.Ars Docendi,
Bucureşti, 2012.

52