INFORMARE CU PRIVIRE LA DREPTURILE DE AUTOR

ACESTA ESTE UN MATERIAL INTERN AL FACULTĂȚII DE

STOMATOLOGIE DIN CADRUL UNIVERSITĂȚII DE MEDICINĂ ȘI
FARMACIE “CAROL DAVILA”, DISTRIBUIT PENTRU A FACILITA
PREGĂTIREA STUDENȚILOR ÎN CADRUL PROCESULUI DE
ÎNVĂȚĂMÂNT LA DISTANȚĂ IMPUS DE PANDEMIA DE COVID-19.

ESTE INTERZISĂ, FĂRĂ PERMISIUNEA SCRISĂ A

AUTORILOR, ORICE UTILIZARE SAU REPRODUCERE A ACESTUI
MATERIAL, INTEGRAL SAU PARȚIAL, ÎN ALT SCOP DECÂT CEL
MENȚIONAT.

ORICE UTILIZARE SAU REPRODUCERE VA FI SANCȚIONATĂ

CONFORM LEGILOR ÎN VIGOARE

PENTRU ORICE INFORMAȚII ȘI SOLICITĂRI REFERITOARE LA

ACEST MATERIAL ADRESAȚI-VĂ AUTORILOR.

1
 Autor: ŞEF DE LUCRĂRI DR. ELENA-CRISTINA MARCOV
ODONTOTERAPIE RESTAURATOARE
AN IV

Protocol de tratament aderent direct al cariilor

simple cavitare din şanţuri şi fosete 1-9

I. ELEMENTE DE MORFOLOGIE A REGIUNILOR

CU ŞANŢURI ŞI FOSETE

PM maxilar
1

► Suprafaţa ocluzală prezintă doi lobi, un şanţ interlobar, două fosete

proximale şi două creste marginale.
► Cei doi lobi sunt aşezaţi unul vestibular şi unul palatinal, cel vestibular fiind
mai mare decât cel palatinal.
► Ambii lobi au forma unei piramide cu baza patrulateră.
► Şanţul interlobar orientat mezio-distal este rectiliniu, separând lobul V de cel
P.
► Fosetele sunt depresiuni triunghiulare la extremitatea mezială respectiv
distală a şanţului interlobar, acolo unde acest şanţ este întrerupt de prezenţa
crestelor marginale de smalţ.
► Crestele marginale de smalţ sunt îngroşări liniare de smalţ la limita
proximală a suprafeţei ocluzale şi au o dispoziţie vestibulo-orală, leagând
crestele sagitale meziale şi distale ale celor doi lobi (fig.1).

2
 PM2 maxilar

► Suprafaţa ocluzală prezintă doi lobi, un şanţ interlobar, două fosete

proximale şi două creste marginale.
► Cei doi lobi sunt aşezaţi unul V şi unul P, cel vestibular fiind egal decât cel
palatinal.
► Ambii lobi au forma unei piramide cu baza patrulateră.
► Şanţul interlobar este rectiliniu, este orientat mezio-distal, la mijlocul
distanţei vestibule-orale.
► Suprafaţa ocluzală prezintă aceleaşi caracteristici ca cea a premolarului unu
cu excepţia dimensiunii cuspizilor. (fig.2).

(Netter) (Netter)
Fig. 1 – Pm1 maxilar Fig. 2 – Pm2 maxilar

M1 maxilar

► Relieful feţei ocluzale este reprezentat de patru cuspizi, trei şanţuri (mezio-
central, centro-vestibular şi disto-palatinal), fosete (două principale – mezială şi
distală şi una secundară –centrală) şi două creste marginale (mezială şi distală).

► Cuspidul mezio-palatinal şi disto-vestibular sunt uniţi printr-o creastă oblică

de smalţ ce formează un unghi obtuz deschis mezial.

► Ordinea crescătoare a mărimii cuspizilor: DP<DV<MV<MP (fig.3)

3
 M maxilar
2

► Faţa ocluzală are acelaşi număr de cuspizi, şanţuri şi fosete ca şi molarul unu
maxilar.
► Lobii nu sunt complet separaţi de şanţurile interlobare, existând linia oblică
de smalţ ce leagă lobul mezio-palatinal de lobul disto-vestibular.
► Linia oblică de smalţ formează un unghi obtuz deschis către faţa mezială şi
care prezintă o întrerupere la nivelul zonei centrale a feţei ocluzale (fig.4).

(Drăghici) (Drăghici)

Fig. 3 – M1 maxilar Fig. 4 – M2 maxilar

PM1 mandibular

► Suprafaţa ocluzală prezintă doi lobi, un şanţ interlobar, două fosete

proximale şi două creste marginale.
► Suprafaţa ocluzală prezintă oblicitate mare spre lingual (datorită unghiului
obtuz cu deschiderea spre lingual ce se realizează între axul coroanei şi axul
rădăcinii).
► Cei doi lobi sunt aşezaţi unul V şi unul P, cel V e mult mai mare decât cel P.
► Cei doi lobi par sudaţi.

4
► Şanţul interlobar este mic, orientat mezio-distal, curb cu concavitatea spre
vestibular separând lobul vestibular de cel palatinal, puţin adânc.
► Fosetele sunt depresiuni triunghiulare la extremitatea M respectiv D a
şanţului interlobar, acolo unde este întrerupt de prezenţa crestelor marginale de
smalţ.

PM2 mandibular

► Suprafaţa ocluzală prezintă trei lobi (doi situaţi oral şi unul situat vestibular),
două şanţuri interlobare (unul mezio-distal şi unul centro-lingual perpendicular
pe celălalt), trei fosete (două proximale şi una centrală) şi două creste
marginale.
► Faţa ocluzală prezintă şanţul mezio-central situat în mijlocul ei dar
concavitatea şanţului spre V măreşte volumul acestui lob comparativ cu cel L şi
dă senzaţia unei mari apropieri de faţa L.
► Prezenţa la nivelul feţei ocluzale a premolarului doi inferior a trei lobi
modifică întregul aspect al acestui dinte, apropiindu-l de configuraţia molarilor.

(Netter) (Netter)

Fig. 5 – Pm1 mandibular Fig. 6 – Pm2 mandibular

5
 M1 mandibular
► Relieful feţei ocluzale prezintă cinci cuspizi, patru şanţuri, cinci fosete şi
două creste marginale.
► Şanţul mezio-distal are formă de zigzag, separând şirul lobilor vestibulari de
cei linguali. Este intersectat de şanţul centro-lingual şi şanţul centro-vestibular
mezial şi centro-vestibular distal.
► Fosetele sunt două principale (mezială şi distală) şi trei accesorii la
intersecţia celor patru şanţuri.
► Crestele marginale sunt în număr de două: una mezială şi una distală.
► Ordinea descrescătoare a mărimii cuspizilor: ML>DL>MV>CV>DV,
fiind complet separaţi între ei (fig.7).

(Drăghici)

Fig. 7 – M1 mandibular

M2 mandibular
► Faţa ocluzală prezintă patru cuspizi complet separaţi de şanţurile interlobare,
două şanţuri, trei fosete şi două creste marginale.
► Şanţurile au o orientare mezio-distală şi respectiv vestibulo-linguală
intersectându-se în unghi drept (şanţ în cruce).
► Fosetele sunt: proximale – mezială şi distală şi la intersecţia celor două
şanţuri – foseta centrală.
6
► Ordinea descrescătoare a mărimii cuspizilor: MV> DV>ML>DL (fig.8).

(Drăghici)
Fig. 8 – M1 mandibular

Fața palatinală a frontalilor maxilari (în special Il, Ic)

Este delimitată de patru margini, are aspect patrulater, mai mică decât fața
vestibularã și se înscrie în conturul acesteia.
Marginea mezială este mai lungă și ușor convexă decât cea distală,dar
mai mică decât cea mezială a feței vestibulare.
Marginea distală este mai mică și mai convexă decât marginea mezială și
mai scurtă decât cea distală a feței vestibulare.Cele două margini proximale sunt
convergente spre colet.
Marginea cervicală este un arc de cerc cu convexitatea orientată apical și
diametrul mai mic decât omologul de pe fața vestibulară. Marginea incizală
este rectilinie. Formează cu marginile proximale două unghiuri mezio-incizal
mai bine exprimat și disto-incizal rotunjit.
Relieful feței palatinale: este convex în 1/3 de colet și plan concav în 2/3
incizale. Locul de întâlnire (contopire) al crestelor marginale este reprezentat de
o formațiune hemisferică, globuloasă numită cingulum. Supracingular (spre
marginea incizală) se află foramen caecum, o depresiune circulară foarte
mică.

PROTOCOLUL DE TRATAMENT CUPRINDE

ETAPE GENERALE ŞI ETAPE SPECIFICE
GENERATE DE CARACTERISTICILE CLINICE ALE
FIECĂRUI CAZ ÎN TRATAMENT.
7
 II. TRATAMENTELE PREZINTĂ URMĂTOARELE ETAPE GENERALE:

1. Aşezarea pacientului în scaun;

2. Evaluarea preliminară a situaţiei clinice orale generale;
3. Curăţarea suprafeţelor dentare;
4. Realizarea examenului clinic şi completarea statusului (cu
realizarea opţională a unor modele de studiu);
5. Stabilirea caracteristicilor anatomice şi topografice ale leziunii
dentare şi ale zonei de interes;
6. Stabilirea diagnosticului pozitiv;
7. Informarea pacientului în termeni accesibili asupra
diagnosticului şi principalelor etape ale tratamentului;
8. Înregistrarea acordului pentru efectuarea tratamentului/
prelucrarea datelor cu caracter personal/fotografierea şi utilizarea în
scopul arhivării/transmiterii la distanţă/didactic (unde este cazul);
9. Alegerea culorii;
10. Marcarea stopurilor ocluzale;
11. Permeabilizarea spaţiilor interproximale pentru uşurarea
aplicării sistemelor de digă dentară;
12. Izolarea câmpului operator (la digă - minim 1 dinte)(manual)
13. Prepararea cavităţilor modificate pentru materiale aderente
Aspectul cavităţii variază în funcţie de forma clinică.

Formele clinice:
- carie cu orificiu mic de deschidere;
- carie cu orificiu mediu/mare de deschidere
La cariile cu orificiu mic de deschidere, nu există o proporţionalitate
directă între gradul de deschidere de la nivelul smalţului şi evoluţia în
profunzime.
Cariilor cu orificiu mediu şi mare de deschidere li se poate aprecia
orientativ, iniţial, profunzimea cavităţilor carioase.
Pot exista, pe acelaşi dinte, unul sau mai multe dintre cazurile clinice
descrise mai sus, separate de zone de ţesut dentar cu grosime diferită.
Efectuarea anesteziei este opţională şi decisă de medic în funcţie de situaţia
clinică/reactivitatea pacientului.

8
 Instrumentarea chirurgicală cuprinde:
●Instrumentarea iniţială a marginilor cavităţii cu stabilirea
conturului marginal
●Instrumentarea propriu-zisă (excavarea) cu îndepărtarea dentinei
infectate;
●Instrumentarea finală a marginilor preparaţiei (finisarea).

A. Instrumentarea propriu-zisă poate fi :

tăietoare clasică
I. Instrumentarea
manuală de raclare specifică pentru tehnica chemomecanică

rotativă clasică tăietoare freze de oţel extradur,

carbură de tungsten, etc.
abrazivă
II. Instrumentarea freze ceramice, polimerice,
modernă
mecanică pt.fisurotomie

sisteme speciale cu rotaţie controlată

metode de lucru asistate

specifică pentru tehnica chemomecanică

nerotativă (abraziunea cu aer, mai rar sonoabraziunea)

III. Instrumentarea cu laser

B. Instrumentarea marginilor preparaţiei:

I. Instrumentarea tăietoare clasică

manuală

diamantată

rotativă clasică abrazivă

nediamantată
II. Instrumentarea
mecanică tăietoare

nerotativă (sonoabraziunea)

9
 PROTOCOL DE TRATAMENT AL CARIILOR CU
ORIFICIU MIC DIN ŞANŢURI ŞI FOSETE

Şanţurile cu defecte şi coloraţii suspicioase vecine cavităţii preparate

sunt înglobate în conturul marginal global.

Instrumentarul utilizabil pentru stabilirea conturului marginal iniţial,

excavare şi finisare:

● manuale: nu se pot folosi la excavare, poate doar la finisare;

● mecanice:
► rotative:
- clasice: ● freze extradure (carbură de tungsten), etc.
● instrumentar abraziv.
- moderne: ● freze fisurotomie;
● freze ceramice (mai puţin);
► nerotative (în special, când există puţină dentină infectată):
- abraziunea cu aer;
- sonoabraziunea;
- laserul.

10
 Frecvent, pentru cariile punctiforme, secvenţa este următoarea:

- îndepărtarea smalţului demineralizat/nesusţinut cu stabilirea conturului

marginal iniţial cu freze clasice, extradure, sferice la turaţie înaltă sau
joasă;

- excavarea dentinei infectate (în cantitate mică/foarte mică) tot cu freze

clasice extradure, sferice, la turaţie joasă (foarte rar, freze ceramice
deoarece dentina infectată e puţină);

- finisarea marginilor de smalţ cu îndepărtarea anfractuozităţilor de smalţ

cu freze de finisat sau instrumentar abraziv (diamantat/nediamantat),
frecvent cilindrice/conice la turaţie, frecvent şi, de preferat, joasă.

Înglobarea şanţurilor învecinate cu coloraţii sau aspect suspicios se poate

realiza cu freze de fisurotomie sau freze clasice, cilindro-conice la turaţie
înaltă.

14. Toaleta cavităţii preparate cu apă călduţă/ser fiziologic;

15. Dezinfectarea (vezi curs nr. 8) se poate realiza cu:

- ozon (curs, manual);
- laser (curs, manual);
- PAD (curs, manual);
- clorhexidină: - soluţie 2%
(în asociere cu sistemele de adeziune de gen.IV, V)
(gravaj acid, spălare, uscare, aplicare soluţie, acţiune 2 minute,
ştergere cu buleta a zonei dezinfectate, aplicare primer, adeziv);
- gel 1 %
(în asociere cu sistemele de adeziune de gen.VI, VII)
(aplicare gel, acţiune 1 minut, ştergere cu buleta a zonei
dezinfectate, aplicare primer, adeziv).

16. Sigilarea dentinară şi protecţia pulpară

Linerii/bazele se aplică pe peretele pulpar.
(vezi curs nr. 9);

11
 17. Refacerea morfologică şi funcţională

Închiderea marginală corectă are următorii factori favorizanţi:

1. realizarea unei cavităţi cu margini de smalţ sănătos şi susţinut dentinar, fără

anfractuozităţi;
2. realizarea unui bizou în situaţia absenţei forţelor mecanice directe la nivelul acestuia;
3. utilizarea unui sistem adeziv cu acid separat (,,etch and rinse);
4. fluiditatea crescută a materialului de restaurare de durată.
Materialele fluide prezintă adaptabilitate şi elasticitate favorabile.
Ele au rezistenţă mecanică scăzută şi contracţie de fotopolimerizare crescută.
Compozitelor cu fluiditate scăzută (vâscoase) li se poate modifica consistenţa
prin mai multe metode în sensul creşterii fluidităţii, pentru o aplicare mai uşoară şi o
adaptare mai bună.
Aceste metode pot fi:
● încălzire/ ● sonică/ ● aplicare în asociere cu compozit fluid.
5. aplicarea/modelarea cu instrumente de mână cu capete active flexibile,anti-
aderente, utilizate singure sau în asociere cu pensule (de silicon, din păr animal);
6. utilizarea tehnicii anatomice stratificate
(cu evitarea aplicării unui strat orizontal între 2 pereţi opuşi).

METODE DE APLICARE ALE

MATERIALULUI DE RESTAURARE DE DURATĂ CU
FLUIDITATE SCĂZUTĂ/CRESCUTĂ:

1. APLICAREA ANATOMIC-STRATIFICATĂ;

2. APLICAREA ÎN MASĂ A MATERIALULUI DE

RESTAURARE ŞI MODELAREA CU INSTRUMENTE DE MÂNĂ;

3. APLICAREA STRATIFICATĂ/ÎN MASĂ A MATERIALULUI

DE RESTAURARE ŞI MODELAREA STRATULUI SUPERFICIAL
CU CONFORMATOR INDIVIDUALIZAT(STAMP TECHNIQUE);

4. APLICAREA STRATIFICATĂ/ÎN MASĂ A

MATERIALULUI DE RESTAURARE ŞI MODELAREA
STRATULUI SUPERFICIAL ÎN OCLUZIE.
12
 Selectarea tehnicii de aplicare şi polimerizare a materialului de restaurare
se realizează în concordanţă cu caracteristicile acestuia şi cu caracteristicile
cazului clinic.

1. APLICAREA ANATOMIC-STRATIFICATĂ A MATERIALULUI

DE RESTAURARE DE DURATĂ ŞI MODELARE CU
INSTRUMENTE DE MÂNĂ

Este indicată în restaurarea tuturor cavităţilor. Pot fi utilizate materiale

fotopolimerizabile care sunt aplicate în strat de maxim 2 mm.

13
14
2. APLICAREA ÎN MASĂ A MATERIALULUI DE RESTAURARE
DE DURATĂ ŞI MODELARE
CU INSTRUMENTE DE MÂNĂ (ÎNAINTE DE PRIZĂ)
ŞI CU INSTRUMENTE ROTATIVE (DUPĂ PRIZĂ)

Pot fi utilizate:
- materiale autopolimerizabile care pot fi aplicate în strat cu grosime
variabilă;
- materiale fotopolimerizabile:
► Dacă se folosesc compozite clasice, este indicată în restaurarea
cavităţilor cu adâncime de maxim 2 mm şi deschidere mică.
► Dacă se folosesc compozite ,,bulk”, este indicată în restaurarea
cavităţilor cu adâncime şi extindere variabile.
Materiale de restaurare de durată utilizabile:

● COMPOZITE CU FLUIDITATE SCĂZUTĂ/CRESCUTĂ,

COMPOMERI, GIOMERI, ORMOCERI,
● CIMENTURI IONOMERE DE STICLĂ, CIMENTURI IONOMERE
DE STICLĂ ARMATE AUTOPOLIMERIZABILE,
CIMENTURI IONOMERE MODIFICATE CU RĂŞINI,
● ALTE MATERIALE.

15
3. APLICAREA STRATIFICATĂ/ÎN MASĂ A MATERIALULUI DE
RESTAURARE ŞI MODELAREA STRATULUI SUPERFICIAL CU
CONFORMATOR INDIVIDUALIZAT
(STAMP TECHNIQUE)

● Este indicată în restaurarea situaţiilor clinice cu orificiu de

deschidere foarte mic, relieful ocluzal fiind aproape integru.
● Suprafaţa ocluzală este amprentată iniţial cu material de amprentă
/compozit fluid/digă fluidă.
● Amprentarea cu compozit fluid trebuie să fie precedată de lubrefierea
suprafeţei ocluzale.
● Materialul poate fi susţinut de:
- un microaplicator;
- o portamprentă standardizată
(conformatoare ocluzale mai mari decât faţa ocluzală);
- o portamprentă realizată extemporaneu.
► Protocolul de lucru urmăreşte timpii standard.
► Cavitatea/cavităţile obţinute pot avea adâncime şi extindere
în suprafaţă variabile.

16
 ► După aplicarea stratului superficial de materialul de restaurare, faţa
ocluzală este acoperită cu teflon peste care este aplicat
cu presiune conformatorul individualizat.
● Dacă materialul are fluiditate crescută, fotopolimerizarea se realizează
cu conformatorul aplicat pe suprafaţa ocluzală
(material de amprentă transparent);
● Dacă materialul are fluiditate scăzută, conformatorul poate fi îndepărtat,
iar materialul în exces poate fi îndepărtat
prin banda de teflon.
► Aceasta este îndepărtată, iar stratul de compozit este fotopolimerizat.

Materiale de restaurare de durată utilizabile:

● COMPOZITE CU FLUIDITATE SCĂZUTĂ/CRESCUTĂ,

COMPOMERI, GIOMERI, ORMOCERI,
● CIMENTURI IONOMERE DE STICLĂ,
CIMENTURI IONOMERE ARMATE,
CIMENTURI IONOMERE MODIFICATE CU RĂŞINI,
● ALTE MATERIALE.

17
PROTOCOL DE TRATAMENT AL CARIILOR CU
ORIFICIU MEDIU/MARE DIN ŞANŢURI ŞI FOSETE

Instrumentarul pentru excavare şi finisare (manual, curs)

● manuale: toporişti de smalţ, dălţi de smalţ, linguri Black, excavatoare;
● mecanice:
► rotative:
- clasice: ● freze extradure (carbură de tungsten), etc.
● instrumentar abraziv.
- moderne: ● freze polimerice (când există multă dentină infectată);
● freze ceramice (în toate situaţiile);
Sistemele chemomecanice dezintegează suplimentar dentina necrotică
uşurând îndepărtarea acesteia.
Se pot folosi cu instrumente manuale şi/sau mecanice.

► nerotative (în special, când există puţină dentină infectată)(manual,

curs):
- abraziunea cu aer/sonoabraziunea/laserul.

18
Frecvent, pentru cariile cu orificiu mediu/mare, secvenţa este următoarea:

- îndepărtarea smalţului demineralizat/nesusţinut cu stabilirea conturului

marginal iniţial cu freze clasice, extradure, sferice la turaţie joasă.

- excavarea dentinei infectate (în cantitate medie/mare) cu freze clasice

extradure, sferice, la turaţie joasă sau freze polimerice sau freze ceramice
sau sisteme chemomecanice (unde există cantitate mare de dentină
infectată) sau instrumente asociate;

- finisarea marginilor de smalţ cu îndepărtarea anfractuozităţilor de smalţ

cu freze de finisat sau instrumentar abraziv (diamantat/nediamantat),
frecvent cilindrice/conice la turaţie joasă.

Înglobarea în conturul total marginal al şanţurilor învecinate cavităţii

preparate cu coloraţii sau aspect suspicios se poate realiza cu freze de
fisurotomie sau freze cilindro-conice la turaţie înaltă/redusă.

14. Toaleta cavităţii preparate cu apă călduţă/ser fiziologic;

15. Dezinfectarea (ca la cele cu orificiu mic de deschidere);
16. Sigilarea dentinară şi protecţie pulpară (vezi curs nr. 9)
17. Refacerea morfologică şi funcţională

METODE DE APLICARE ALE

MATERIALULUI DE RESTAURARE DE DURATĂ CU
FLUIDITATE SCĂZUTĂ/CRESCUTĂ:

1. APLICAREA ANATOMIC-STRATIFICATĂ;

2. APLICAREA ÎN MASĂ A MATERIALULUI DE RESTAURARE

ŞI MODELAREA CU INSTRUMENTE DE MÂNĂ (ÎNAINTE DE
PRIZĂ) SAU INSTRUMENTE ROTATIVE (DUPĂ PRIZĂ);

3. APLICAREA STRATIFICATĂ/ÎN MASĂ A MATERIALULUI

DE RESTAURARE ŞI MODELAREA ÎN OCLUZIE.

19
 Materiale de restaurare de durată utilizabile:
● COMPOZITE , ORMOCERI, CIS ARMATE, ETC.

Selectarea tehnicii de aplicare şi polimerizare a materialului de restaurare

se realizează în concordanţă cu caracteristicile acestuia şi cu caracteristicile
cazului clinic.

1. APLICAREA ANATOMIC – STRATIFICATĂ

Există mai multe modalităţi de stratificare,

cea care satisface cele mai multe criterii de obţinere a unei obturaţii morfo-
funcţionale fiind tehnica anatomic-stratificată.
Aplicarea stratificată este foarte frecventă, marea majoritate a produselor
cu răşini necesitând aplicarea în straturi oblice, cu grosime max. de 2 mm.

Tehnica anatomic-stratificată are două avantaje cu importantă

semnificaţie clinică:
- contribuie la realizarea unei închideri marginale corecte prin
contracararea contracţiei de polimerizare a compozitelor care au
indicaţie de aplicare în straturi de maxim 2 mm
(prin reducerea factorului C);
- contribuie la realizarea unor restaurări fizionomice.
Tehnica are două variante:

I. Refacerea cuspidiană cu aplicarea iniţială a tuturor maselor de dentină,

cu fotopolimerizare succesivă, şi aplicarea ulterioară a maselor de smalţ
la nivelul pantelor cuspidiene (ambele etape se realizează
în ordinea descrescătoare a dimensiunii cuspizilor);

II. Refacerea cuspidiană completă, pe rând, în ordinea descrescătoare a

dimensiunii cuspizilor, cu aplicarea iniţială în dreptul viitorului cuspid a
masei dentinare şi fotopolimerizare şi aplicarea ulterioară,
în dreptul aceluiaşi cuspid, a maselor de smalţ corespunzătoare pantelor
cuspidiene cu fotopolimerizarea succesivă a acestora.

20
 În principiu, în toate situaţiile, grosimea maximă a straturilor este de
aprox.2 mm, prospectul fiecărui produs prezentând indicaţiile specifice de
folosire ale fiecărui produs.
Aplicarea şi modelarea se realizează cu ajutorul instrumentarului manual
şi instrumentelor accesorii, anatomia fiecărui cuspid refăcându-se prin
exprimarea fiecărui strat de material pe pantele cuspidiene restante şi
pe materialul fotopolimerizat anterior.

Instrumentarul manual pentru aplicare şi modelare poate fi:

- după raportul între mâner-capete active:
- corp comun;
- detaşabile.
- după utilizare: - unică;
- reutilizabile.
- după modalitatea de dezinfectare: - termică;
- chimică.
- după caracteristicile capetelor active:
- metalice/plastic/silicon/spumă sintetică;
- flexibile/rigide
(în funcţie de materialul de confecţionare);
- cu diferite forme.

Instrumentele accesorii sunt reprezentate de pensule (de silicon, de păr

animal), microaplicatoare, etc.
Flexibilitatea crescută a capetelor active contribuie în mare măsură la
realizarea unei restaurări cu grad înalt de fizionomie şi
cu închidere marginală corectă.

Pentru o aplicare mai bună, capetele active ale instrumentelor de mână

trebuie să prezinte proprietăţi antiaderente. Acest lucru poate fi realizat fie
prin confecţionarea din materiale cu aceste proprietăţi, fie prin înmuierea
capetelor active în compozit fluid de modelare (nu în adeziv).

Materiale de restaurare de durată utilizabile:

● COMPOZITE ,COMPOMERI, GIOMERI, ORMOCERI, ETC.

21
22
23
24
25
26
CompoRoller
Dr.ECMARCOV
(Kerr)

Pensule de silicon

Dr.ECMARCOV

Dr.ECMARCOV

Dr.ECMARCOV

46 - restaurat morfofuncţional cu Comporoller (Kerr)

şi a pensulelor de silicon (TDV)

27
 46 – CARIE SECUNDARĂ
Dr.ECMARCOV MARGINALĂ

Dr.ECMARCOV

Dr.ECMARCOV Dr.ECMARCOV

Dr.ECMARCOV
Dr.ECMARCOV

46 - utilizarea lui Comporoller (Kerr) şi a pensulelor de silicon (TDV)

28
 2. APLICAREA ÎN MASĂ (,,BULK”)

Tehnica implică:

- aplicarea în masă într-o cavitate medie/mare a materialului compozit

special conceput în acest sens;
- modelarea suprafeţei cu instrumente de mână, în funcţie de înclinarea
zonelor cuspidiene restante, morfologia şanţurilor şi fosetelor dintelui
respectiv (ex. tehnica ,,essential lines”, patent ,,style italiano”).

Materiale de restaurare de durată utilizabile:

● COMPOZITE DE DURATĂ ,,BULK”;
● CIMENTURI IONOMERE DE STICLĂ;
● CIMNTURI IONOMERE DE STICLĂ ARMATE, ETC.

Pentru toate cazurile clinice, protocoalele de tratament se continuă cu:

18. Îndepărtarea izolării;

19. Finisarea obturaţiilor după verificarea ocluziei statice şi dinamice, cu
ajutorul mediilor de înregistrare (manual);
20. Lustruirea obturaţiilor şi aplicarea lacului protector
(unde este cazul)(manual).
21. La sfârşitul şedinţelor de tratament,
fiecare pacient va primi un plan individualizat de prevenire a apariţiei
cariei simple primare şi/sau secundare, pe baza grupei de risc de carie
determinată,
cu recomandări legate de:
- regimul alimentar (reducerea carbohidraţilor, a produselor
procesate cu glucide), orarul alimentaţiei corelat cu activităţile socio-
profesionale şi posibilităţile de igienizare;
- realizarea igienei orale (tehnica de periaj, tipul pastei de dinţi,
necesitatea utilizării aţei dentare/duşului bucal, necesitatea sau nu a
folosirii apelor de gură);
- mestecarea de gumă cu xylitol, etc.

29
Protocol de tratament aderent direct al cariilor simple
cavitare proximale de pe dinţii laterali 1-9

I. ELEMENTE DE MORFOLOGIE
A SUPRAFEŢELOR PROXIMALE ALE DINŢILOR LATERALI

Aria de contact generează spaţii

tridimensionale numite nişe sau ambrazuri.

NIŞĂ
În plan vertical: GINGIVALĂ

NIŞĂ
OCLUZALĂ

NIŞĂ
VESTIBULARĂ NIŞĂ
În plan transversal: ORALĂ

(Bratu)

30
 ÎN PLAN VERTICAL

Ambrazurile OCLUZALE cresc dinspre frontali spre laterali,

iar ambrazurile GINGIVALE descresc în acelaşi sens.

(Bratu)

ÎN PLAN TRANSVERSAL

Ariile de contact de deplasează spre vestibular de la dinţii laterali

spre dinţii frontali.

Ambrazurile vestibulare au deschidere mai mare şi sunt

mai puţin profunde decât cele orale.

(Bratu)

31
 La majoritatea dinţilor laterali, în plan VERTICAL,
ariile de contact se situează la joncţiunea treimii ocluzale
cu treimea medie,
Iar, în plan TRANSVERSAL, la joncţiunea treimii
vestibulare cu treimea medie.

(Bratu)

Excepţie de la această regulă face aria de

contact dintre molarul de 6 ani şi cel de 12 ani
care sunt situate în treimea medie.

(Bratu)

PROTOCOLUL DE TRATAMENT CUPRINDE ETAPE GENERALE

ŞI ETAPE SPECIFICE GENERATE DE CARACTERISTICILE
CLINICE ALE FIECĂRUI CAZ ÎN TRATAMENT.

32
 TOATE TRATAMENTELE PREZINTĂ URMĂTOARELE ETAPE
GENERALE:

1. Aşezarea pacientului în scaun;

2. Evaluarea preliminară a situaţiei clinice orale generale;
3. Curăţarea suprafeţelor dentare;
4. Realizarea examenului clinic şi completarea statusului (cu realizarea
opţională a unor modele de studiu);
5. Stabilirea caracteristicilor anatomice şi topografice ale leziunii dentare şi
ale zonei de interes;
6. Stabilirea diagnosticului pozitiv;
7. Informarea pacientului în termeni accesibili asupra diagnosticului şi
principalelor etape ale tratamentului;
8. Înregistrarea acordului pentru efectuarea tratamentului/ prelucrarea
datelor cu caracter personal/fotografierea şi utilizarea în scopul
arhivării/transmiterii la distanţă/didactic (unde este cazul);
9. Alegerea culorii;
10. Marcarea stopurilor ocluzale;
11. Asigurarea unui acces corespunzător şi a unei vizibilităţi crescute prin
utilizarea unei metode de îndepărtare a papilei din zona proximală
(manual);
Prezenţa sau absenţa unor semne patologice la nivelul papilei gingivale
orientează protocolul astfel:
- în absenţa unor semne patologice, se continuă cu etapa 12;
- în prezenţa unor semne patologice (reversibile prin tratament
medicamentos/ireversibile prin tratament medicamentos şi soluţionabile
prin tratament chirurgical sau mixt) se efectuează tratamentul
medicamentos/chirurgical, se realizează exereza parţială/totală a dentinei
infectate şi se îndepărtează smalţul demineralizat/nesusţinut şi se obturează
cavitatea rezultată cu material provizoriu;
Tratamentul papilei gingivale se poate desfăşura de-a lungul unui număr
variabil de şedinţe. Lipsa semnelor patologice permite trecerea la etapa 12.
13. Permeabilizarea spaţiilor interproximale pentru uşurarea aplicării
sistemelor de digă dentară (cu o bandă metalică subţire sau o pensă
specială)(manual)(unde este cazul);
14. Izolarea câmpului operator (izolarea a minim 2-3 dinţi cu diga)
(manual);

33
15. Izolarea adiţională la nivelul şanţului gingival (utilizând aceeaşi metodă
ca la pct. 10 sau alta)(manual);
16. Separarea rapidă cu ajutorul unor pene dentare sau a unor portmatrice
cu picioruşe.
17. Introducerea unei protecţii metalice pentru dintele vecin (ataşate sau
nu unei pene dentare) înaintea preparării cavităţilor proximale;
Efectuarea anesteziei este opţională şi decisă de medic
în funcţie de situaţia clinică/reactivitatea pacientului.
18. Prepararea cavităţilor modificate pentru materiale aderente
Aspectul cavităţii variază în funcţie de forma clinică.

Formele clinice:
► carie cavitară în proximitatea ariei de contact
(cu dinte vecin prezent sau absent/cu distrucţie mare);
► carie cavitară cu:
● subminare/întrerupere a crestei marginale;
● evoluţie supra/subgingivală.

Preparaţiile se pot extinde:

- în plan vertical: - supragingival/juxtagingival/subgingival;
- subminarea/întreruperea crestei marginale;
- în plan sagital: - superficiale;
- medii;
- profunde.
- în plan transversal: distrugeri variabile/inegale ale pereţilor V/O.

Preparaţia este rezultatul îndepărtării ţesuturilor dure dentare care nu mai

pot fi conservate
(smalţ demineralizat, smalţ nesusţinut, dentină infectată)
şi are configuraţie internă generală rotunjită.
Preparaţiile pot fi localizate numai proximal
(casetă, galerie)
sau
pot avea şi deschidere ocluzală.

34
 PROTOCOL DE TRATAMENT AL CARIILOR
PROXIMALE DIN
VECINĂTATEA ARIEI DE CONTACT CU DINTE
VECIN PREZENT/ABSENT SAU CU DISTRUCŢIE
CORONARĂ ÎNVECINATĂ MARE
(FĂRĂ SUBMINAREA/ÎNTRERUPEREA CRESTEI
MARGINALE
ŞI
EVOLUŢIE SUPRA/SUBGINGIVALĂ)

Cavităţile de clasa a II-a pentru materiale aderente

dacă lipseşte dintele vecin:

casetă modificată pentru
materiale aderente
(frecvent profunzime superficială/rar, medie);

dacă nu lipseşte dintele vecin:

tunel (la molari)
(profunzime medie datorită configuraţiei);

galerie (deschisă/închisă la premolari şi molari)

(profunzime superficială).

35
 Cavităţile de clasa a II-a pentru materiale aderente

dacă dintele vecin lipseşte/prezintă distrucţie mare:

casetă modificată pentru materiale aderente

(frecvent profunzime superficială/medie);

dacă nu lipseşte dintele vecin:

tunel (- la molari;
- mai rar, la premolari
risc de deschidere a camerei pulpare)
Tunelul are profunzime medie datorită configuraţiei);

Aspect proximal după

Acces ocluzal cu freză Preparaţia dentinară cu
sferică extradură la freză sferică extradură
turaţie înaltă la turaţie convenţională
freză coninvers extradură
la turaţie convenţională
care a îndepărtat smalţul
afectat şi finisat marginile
orificiului proximal

36
 galerie
(deschisă/închisă la premolari şi molari)
(profunzime superficială).

37
 Instrumentarul pentru excavare şi finisare (manual, curs)

● mecanice:
► rotative:
- clasice: ● freze extradure (carbură de tungsten), etc.
● instrumentar abraziv.
- moderne: ● freze ceramice;

► nerotative utilizabile după creearea accesului prin metode rotative.

19. Toaleta cavităţii preparate cu apă călduţă/ser fiziologic;

20. Dezinfectarea;
21. Sigilarea dentinară şi protecţia pulpară:
- La casetă – aplicare straturi de protecţie pentru
cavitate medie sau superficială;

- La tunel – aplicare (de elecţie) bază pentru cavitate medie:

- compozit fluid autogravant;
- ciment ionomer de sticlă modificat cu răşini fără
condiţionant;

- La galerie – aplicare sistem adeziv/condiţionant pentru cavitate

superficială.

22. Refacerea morfologică şi funcţională

METODE DE APLICARE ALE MATERIALULUI DE

RESTAURARE DE DURATĂ CU FLUIDITATE
SCĂZUTĂ/CRESCUTĂ:

1. APLICAREA ANATOMIC-STRATIFICATĂ (toate);

38
2. APLICAREA ÎN MASĂ A MATERIALULUI DE RESTAURARE
ŞI MODELAREA CU INSTRUMENTE DE MÂNĂ
(casetă, galerie, tunel);

3. APLICAREA STRATIFICATĂ/ÎN MASĂ A MATERIALULUI

DE RESTAURARE ŞI MODELAREA STRATULUI SUPERFICIAL
CU CONFORMATOR INDIVIDUALIZAT
(STAMP TECHNIQUE)(tunel);

4. APLICAREA STRATIFICATĂ/ÎN MASĂ A

MATERIALULUI DE RESTAURARE ŞI MODELAREA
STRATULUI SUPERFICIAL ÎN OCLUZIE (tunel).

Aplicarea anatomic-stratificată a compozitului

în cavităţile de clasa a II-a, tip ,,casetă” şi ,,galerie”

se face cu straturi succesive de masă de dentină şi masă de smalţ, în câte un

strat, urmate de fotopolimerizare.
În aceste situaţii, matricea atipică unei restaurări proximale laterale
(bandă transparentă, de elecţie) conformează după aplicarea materialului.
Tehnica de aplicare este similară celei de utilizare la restaurările proximale
de pe dinţii frontali.

Materiale de restaurare de durată utilizabile:

● COMPOZITE CU FLUIDITATE SCĂZUTĂ/CRESCUTĂ,
COMPOMERI, GIOMERI, ORMOCERI,
● CIMENTURI IONOMERE DE STICLĂ, CIMENTURI IONOMERE
ARMATE, CIMENTURI IONOMERE MODIFICATE CU RĂŞINI,
● ALTE MATERIALE.

39
 RESTAURAREA UNEI CASETE

Aplicare bază CIS Gravajul acid

Aplicare bonding Restaurare conformată Restaurare prefinisare

RESTAURAREA UNEI
GALERII

40
 Aplicarea anatomic-stratificată a compozitului
în cavitatea de clasa a II-a, tip ,,tunel”

se face cu straturi succesive de masă de dentină şi masă de smalţ, în câte un

strat, urmate de fotopolimerizare.
În aceste situaţii, matricea tipică unei restaurări proximale laterale este
aplicată înaintea utilizării sistemului adeziv.
Tehnica de aplicare este similară celei de utilizare la restaurările proximale
de pe dinţii laterali.

RESTAURAREA UNUI TUNEL

Materiale de restaurare de durată utilizabile:

- PENTRU PORŢIUNEA PROXIMALĂ DE SMALŢ ŞI

DENTINARĂ:

DE ELECŢIE: COMPOZITE CU FLUIDITATE

CRESCUTĂ, CU SISTEM ADEZIV ÎNCORPORAT

ALTE MATERIALE:
CIMENTURI IONOMERE DE STICLĂ
(pentru bază şi obt. de durată),
CIMENTURI IONOMERE DE STICLĂ MODIFICATE
CU RĂŞINI
(pentru bază şi obt. de durată),

- PENTRU PORŢIUNEA OCLUZALĂ:

DE ELECŢIE: COMPOZITE (HIBRIDE, ETC.) CU

FLUIDITATE SCĂZUTĂ, COMPOMERI,
GIOMERI CU FLUIDITATE SCĂZUTĂ, ORMOCERI;

ALTE MATERIALE: CIS, CIMR, CIS ARMATE.

41
 PROTOCOL DE TRATAMENT AL CARIILOR
PROXIMALE CU SUBMINAREA/ÎNTRERUPEREA
CRESTEI MARGINALE
ŞI
EVOLUŢIE SUPRA/SUBGINGIVALĂ

Conformarea corectă a ariei de contact presupune:

1. - separarea rapidă înaintea preparării cavităţilor;

2. - utilizarea unei matrice subţiri şi nedeformabile;
3. - utilizarea unui instrument pentru configurarea ariei de contact
(unde este posibil).

Cavităţile de clasa a II-a pentru materiale aderente

- 1. picătură (profunzime mică/medie);

- 2. slot (profunzime medie);

Dr.ECMARCOV

Dr.ECMARCOV

42
 3. cavitate de clasa a II-a modificată pentru materiale aderente
(profunzime mare).

● Pot avea evoluţie supragingivală sau subgingivală.

● Doar unele cavităţi cu aspect clasic, foarte extinse, au componentă
ocluzală care depăşeşte regiunea crestei marginale şi a fosetei.
În situaţia în care caria proximală coexistă cu carie/carii ocluzale extinse,
iar cavităţile rezultate sunt separate de punţi foarte subţiri de structură
dură sănătoasă şi susţinută dentinar
(sub 1-2 mm) ele pot fi unite într-o cavitate unică.
Cavitatea compusă rezultată este proximo-ocluzală, realizarea fiecăreia
dintre părţile componente (proximală, ocluzală) respectând regulile
specifice de preparare.

Cavitatea de clasa a II-a clasică

modificată pentru materiale aderente
este extinsă şi are pereţi vestibular,
oral, gingival, parapulpar,
cu configuraţie internă rotunjită.

Pereţii vestibular şi oral sunt, cel mai Dr.ECMARCOV

frecvent, paraleli şi realizează cu
restul suprafeţei dintelui unghiuri de
90 sau mai mari.
Peretele gingival plan se întinde
până la cel puţin 0,2 mm
în interiorul joncţiunii amelo-
dentinare şi formează unghi de
aproximativ 90 cu suprafaţa de
smalţ sau cement.
Fără bizotare a pragului gingival.

În cazul cavităţilor clasice modificate pentru materiale aderente foarte

extinse se aplică sisteme suplimentare de retenţie.
Acestea pot fi de mai multe feluri (manual).

Excavarea locaşurilor pentru aplicarea propriu-zisă a pinurilor

parapulpare se realizează cu frezele speciale (manual), la turaţie redusă.
43
 Ca reguli generale, locaşurile se realizează în dentină, la minim (cel mai
sigur) 1 mm în interiorul joncţiunii amelo-dentinare. În situaţia în care se
aplică mai multe pinuri, trebuie să se asigure o distanţă de 2 mm între ele.
Pinurile sunt apoi aplicate prin autoînfiletare sau cimentare.
În cazul celor care se cimentează, cimentul utilizat este răşinic, dual a cărui
aplicare este precedat de utilizarea unui sistem adeziv.

Pinurilor parapulpare autoînfiletante

44
Dr.ECMARCOV

Dr.ECMARCOV

45
 Dr.ECMARCOV 16 – restaurat morfo-funcţional

Dr.ECMARCOV

Dr.ECMARCOV

Pivoţii (pini) parapulpari

din Dr.ECMARCOV
fibră de sticlă cimentabili.

Dr.ECMARCOV

46
 16 – CARIE SECUNDARĂ MEZIALĂ

Dr.ECMARCOV Dr.ECMARCOV

Dr.ECMARCOV

Dr.ECMARCOV

Dr.ECMARCOV

16 – restaurat fizionomic armat cu pivot parapulpar

de
fibră de sticlă cimentat

47
 Instrumentarul pentru excavare şi finisare (manual, curs)

● manuale: toporişti de smalţ, dălţi de smalţ, linguri Black, excavatoare;

● mecanice:
► rotative:
- clasice: ● freze extradure (carbură de tungsten), etc.
● instrumentar abraziv.
- moderne: ● freze polimerice (când există multă dentină
infectată);
● freze ceramice (în toate situaţiile);
Sistemele chemomecanice dezintegează suplimentar dentina necrotică
uşurând îndepărtarea acesteia.
Se pot folosi cu instrumente manuale şi/sau mecanice.
► nerotative (când există puţină dentină infectată şi acces corespunzător):
- abraziunea cu aer;
- sonoabraziunea;
- laserul.

13. Toaleta cavităţii preparate cu apă călduţă/ ser fiziologic;

14. Dezinfectarea
15. Sigilarea dentinară şi protecţia pulpară
Linerii/bazele se aplică pe peretele parapulpar.
16. Aplicarea sistemului de conformare proximală

(matrice, portmatrice) cu
păstrarea/înlocuirea penei dentare se poate realiza:
înainte de protecţia pulpară/după aplicarea acidului demineralizant/după
aplicarea adezivului.
Fiecare moment are avantaje şi dezavantaje.
● Matricea (cu sau fără prelungire cervicală) este aplicată înaintea sau
după aplicarea penei.
● Poate fi parţială/circulară.
● Se efectuează o brunisare a acesteia la nivelul viitoarei arii de contact.
● Matricea poate forma corp comun sau nu cu portmatricea.

48
 A NU SE UTILIZA MATRICE CIRCULARE PENTRU
RESTAURAREA CARIILOR CARE AFECTEAZĂ O SINGURĂ
FAŢĂ PROXIMALĂ!!!
POT FI UTILIZATE MATRICE CIRCULARE CU FENESTRARE LA
NIVELUL FEŢEI PROXIMALE INTEGRE!!!

DR.EC Marcov

DR.EC Marcov

Conformatoarele (matrice, portmatrice) pentru zona laterală

sunt clasificate din mai multe puncte de vedere (manual).
Pot fi: standardizate şi individualizate.

Penele utilizate pentru restaurarea propriu-zisă a cariilor proximale

laterale se prezintă într-o gamă foarte variată.
Ele pot fi clasificate din mai multe puncte de vedere (manual).

Ideal, penele, la dimensiunea potrivită, ar trebui aplicate în ambele nişe, să

fie curbe sau confecţionate din material flexibil/care să se expansioneze în
nişele gingivale şi să adapteze matricea în cele trei planuri la peretele
proximal restant.

Protocol de aplicare a penelor:

- la evazare mică a pereţilor verticali:

se poate aplica o pană, dinspre nişa mai mare (orală);
- la deschidere mai mare decât zona ariei de contact:
ideal se aplică, 2 pene, atât în nişa vestibulară, cât şi în cea orală, fără
suprapunere în dreptul ariei de contact;
49
- la evoluţii subgingivale se pot aplica pene rotunde, teflon, sau pene în V
suprapuse.

A. Sisteme de conformare standardizate

I. Sisteme de conformare standardizate moderne parţiale pentru dinţi laterali
(câteva exemple)

I. Sistemul Palodent Plus (Dentsply).

Acesta reprezintă o variantă îmbunătăţită a
sistemului clasic.

El are în componenţă inele,

benzi metalice şi cleşte aplicator cu design modificat,
la acestea adăugându-se pene,
benzi metalice pentru protecţie
(care se pot adapta la pene şi îndepărta ulterior)
şi cleşte special pentru manipularea benzilor metalice
şi penelor.

Dr. E.C. Marcov Dr. E.C. Marcov

Dr. E.C. Marcov

Dr. E.C. Marcov

50
Dr. E.C. Marcov

Dr. E.C. Marcov

Dr. E.C. Marcov

Dr. E.C. Marcov

Dr. E.C. Marcov

14- utilizarea lui Palodent Plus

(Dentsply)

II. Sistemul SADDLE (TOR VM).

Dr.ECMARCOV

Dr.ECMARCOV

51
 II. Sisteme de conformare standardizate
circulare pentru dinţi laterali

Automatricea (Dentsply)

Dr. E.C. Marcov

Dr. E.C. Marcov

Dr. E.C. Marcov

Dr. E.C. Marcov

Sistemul Supermat (Kerr)

52
 B. Sisteme de conformare individualizate

Răşina
myCustom
Dr.E.C.Marcov Resin
(Polydentia)

Inelul rotund
Dr.E.C.Marcov Palodent
(Dentsply)

Dr.E.C.Marcov Portmatricea
individualizată

53
 Dr.E.C.Marcov

Dr.E.C.Marcov

24 – aplicarea
conformatorului
individualizat

Dr.E.C.Marcov

17. Refacerea morfologică şi funcţională

O restaurare corectă proximală prezintă:

1- ÎNCHIDERE MARGINALĂ CORECTĂ

la pragul gingival + restul zonelor de închidere

2 - RELIEF PROXIMAL MORFOLOGIC ŞI FUNCŢIONAL

● arie de contact conformată corect
vertical, sagital, transversal;
● perete proximal conformat morfo-funcţional;
● creastă marginală conformată morfo-funcţional.

3 - CULOARE CORECTĂ.

54
METODE DE APLICARE ALE MATERIALULUI DE RESTAURARE
DE DURATĂ CU FLUIDITATE SCĂZUTĂ/CRESCUTĂ:

1. APLICAREA ANATOMIC-STRATIFICATĂ;

2. APLICAREA ÎN MASĂ A MATERIALULUI ŞI MODELAREA

SUPERFICIALĂ CU INSTRUMENTE DE MÂNĂ (ÎNAINTE DE
PRIZĂ) ŞI CU INSTRUMENTE ROTATIVE (DUPĂ PRIZĂ);

3. APLICAREA STRATIFICATĂ/ÎN MASĂ A MATERIALULUI

DERESTAURARE ŞI MODELAREA STRATULUI SUPERFICIAL
ÎN OCLUZIE (nerecomandată).

Selectarea tehnicii de aplicare şi polimerizare a materialului de restaurare

se realizează în concordanţă cu caracteristicile acestuia şi cu caracteristicile
cazului clinic.

I. Aplicarea stratificată este foarte frecventă, marea majoritate a

produselor cu răşini necesitând aplicarea în straturi oblice, cu grosime
maximă de 2 mm.
Există mai multe modalităţi de stratificare,
cea care satisface cele mai multe criterii de obţinere a unei obturaţii morfo-
funcţionale fiind tehnica anatomic-stratificată.
Această tehnică presupune aplicarea unor mase de dentină/smalţ cu
fotopolimerizare succesivă, straturile cu o grosime de maxim 2 mm
refăcând cuspizii în ordinea descrescătoare a dimensiunii.

II. Aplicarea ,,bulk” se realizează în cazul utilizării unor materiale care au

indicaţie de aplicare în masă (CIS armate, compozite ,,bulk”, etc).
Se utilizează frecvent în cavităţi de mici dimensiuni iar, în ultimii ani, au
apărut produse cu compoziţie îmbunătăţită care permit utilizarea în
cavităţi extinse.
Compozitele de durată ,,bulk” au, conform producătorilor, contracţie de
polimerizare foarte scăzută (consecutiv modificării compoziţiei chimice) şi
pot fi aplicate în straturi mai groase de 2 mm.

55
 1. APLICAREA ANATOMIC – STRATIFICATĂ

în cavităţi de clasa II-a cu componentă ocluzală şi raport:

1- supragingival: se realizează cu straturi oblice, cu fotopolimerizare
succesivă până la umplerea ei;
2- subgingival: porţii de material cu grosime variabilă.

Materiale de restaurare de durată utilizabile:

● SUPRAGINGIVAL: COMPOZITE VÂSCOASE, ORMOCERI, ETC.
● SUBGINGIVAL: CIMENTURI IONOMERE DE STICLĂ
MODIFICATE CU RĂŞINI .

Tehnica anatomic-stratificată presupune aplicarea de straturi oblice cu

fotopolimerizare succesivă până la umplerea ei
(primul strat este gingivo-vestibular, urmat de altul gingivo-oral, etc., ultimul
strat urmărind configurarea corespunzătoarea, fără supraconturare a crestei
marginale)
cu utilizarea LA NIVELUL VIITOAREI ARII DE CONTACT
a unui instrument de mână specializat pentru realizarea unei arii de contact
corecte (vezi manual).
Stratificarea poate fi efectuată în mai multe moduri, fiecare manual
reprezentând grafic anumite modalităţi de aşezare spaţială a straturilor.
Cea mai importantă regulă pentru aplicarea stratificată este aceea de a aplica
straturi care să nu unească pereţi opuşi, iar materialul să fie aplicat în straturi cu
secţiune triunghiulară (o latură pe structura dură, o latură pe materialul deja
polimerizat, o latură liberă).
Ultimul strat, cel care restaurează creasta marginală nu trebuie să fie aplicat
unind pereţii opuşi. El are două laturi pe materialul deja polimerizat şi unul
liber.

ocluzal

V O

gingival

56
 Obturaţia unei cavităţi de clasa II
cu profunzime variabilă
(lineri/bază cu CIS de bază
/CIMR de bază)
şi
evoluţie supragingivală cu
(material de durată compozit)
se numeşte restaurare de tip
„sandwich închis‟.

MAT.DE RESTAURARE
DE DURATĂ
SUPRAGINGIVAL =
RĂŞINĂ COMPOZITĂ

LINER
SUPRAGINGIVAL

BAZĂ STRAT
SUPRAGINGIVAL NEODENTINO-
GENETIC
BAZĂ
SUPRAGINGIVAL =
DE ELECŢIE, CIS/CIMR
(pentru bază)
(fără să necesite condiţionare)

57
 Obturaţia unei cavităţi de clasa II
cu profunzime, de obicei, mare
(bază cu CIS
/de elecţie-CIMR)
şi
evoluţie subgingivală cu
(supragingival-material de durată compozit
subgingival- de elecţie, CIMR de durată)
se numeşte restaurare de tip
„sandwich deschis‟.

MAT.DE RESTAURARE
DE DURATĂ
SUPRAGINGIVAL =
RĂŞINĂ COMPOZITĂ

ARIA DE CONTACT
STRAT
NEODENTINO-
GENETIC
Dr.ECMARCOV
BAZĂ MAT.DE RESTAURARE DE
SUBGINGIVAL ŞI DURATĂ SUBGINGIVAL =
SUPRAGINGIVAL = DE ELECŢIE,
DE ELECŢIE, CIMR CIMR
(pentru bază) (pentru obturaţie de durată)
(fără să necesite (fără să necesite
condiţionare) condiţionare)

58
 Tehnica sandwich deschis este aplicabilă, în principal, în cazul situaţiilor
clinice reprezentate de carii proximale foarte mari, cu evoluţie marcantă în
toate planurile.
Aceste carii sunt profunde, cu extindere mare în plan transversal şi evoluţie
subgingivală.
Tehnica presupune aplicarea cu instrumentar specific a următoarelor materiale:

►subgingival:

- strat neodentinogenetic aplicat în conformitate cu caracteristicile

materialului utilizat (vezi protecţia pulpo-dentinară);

- bază cu CIMR (RMGI) cu indicaţie de bază

(fără să necesite condiţionare, după indicaţiile producătorului);

- obturaţie de durată subgingivală cu CIMR (RMGI) cu indicaţie de

obturaţie de durată.
►supragingival:

- strat neodentinogenetic aplicat în conformitate cu caracteristicile

materialului utilizat (vezi protecţia pulpo-dentinară);

- bază cu CIMR (RMGI) cu indicaţie de bază

(fără să necesite condiţionare, după indicaţiile producătorului);

- sistem de adeziune (aplicat pe suprafeţele neacoperite de bază) dacă se

folosesc răşini compozite sau condiţionant cavitar/dentinar (aplicat pe
suprafeţele neacoperite de bază) dacă se folosesc CIS armate (dacă
producătorul indică astfel);

- obturaţie de durată supragingivală cu ormoceri, compozite (hibride, cu

nanoumplutură, etc.), CIS armate.

59
Etapa chirurgicală (prepararea cavităţilor) se va efectua separat, în situaţia
în care pe un dinte există carii pe ambele feţe proximale, în ordinea dictată
de caracteristicile cazurilor clinice sau decisă de medic. Ele nu se vor uni
decât în situaţia excepţională în care, între cele două cavităţi, rămâne o
punte de structură dură sănătoasă mai îngustă de 1-2 mm.

În situaţia în care se restaurează o cavitate clasică de clasa a II-a

modificată pentru materiale aderente sau o cavitate ocluzo-proximală
(rezultată din tratamentul atât al unei carii proximale, cât şi al unei carii
ocluzale), se va aplica materialul de restaurare întâi proximal şi apoi
ocluzal (cu păstrarea sau nu a matricei, portmatricei).

În situaţia în care pe un dinte coexistă carii ale ambelor feţe proximale şi

carii ocluzale cu orificiu mic de deschidere, singulare sau multiple,
cavităţile nu se vor uni dacă între ele vor exista punţi de structură dură
sănătoasă mai groase de 2 mm.

În situaţia în care pe un dinte coexistă carii ale ambelor feţe proximale şi

carii ocluzale cu orificii mari de deschidere, cavităţile se vor uni dacă între
ele vor exista punţi de structură dură sănătoasă mai subţiri de 2 mm.
Cavitatea compusă rezultată este mezio-ocluzo-distală, realizarea fiecăreia
dintre părţile componente (proximale, ocluzală) respectând regulile
specifice de preparare.
Etapa ortopedică se va efectua pe rând, pentru fiecare cavitate proximală,
putând fi utilizate:
- 2 matrice parţiale cu 2 portmatrice corespunzătoare;
- o matrice circulară cu o portmatrice corespunzătoare.
Aplicarea materialului de restaurare de durată se va face întâi pentru o
porţiune proximală, iar, apoi, după restaurarea primei suprafeţe
proximale, se va proceda la restaurarea celei de-a doua.
În situaţia existenţei şi a unei componente ocluzale extinse, aceasta se va
restaura ultima, frecvent după îndepărtarea matricelor şi portmatricelor.

Frecvent, cavităţile puţin extinse sunt restaurate primele, iar cele extinse
sunt restaurate ulterior.

60
O metodă care permite realizarea unor arii de contact corect conformate
ar presupune aplicarea sistemului de conformare parţială, refacerea
ortopedică completă a unei suprafeţe proximale, îndepărtarea sistemului
de conformare utilizat şi reluarea timpilor pentru cealaltă cavitate
proximală.

2. APLICAREA ÎN MASĂ A MATERIALULUI ŞI MODELAREA

SUPERFICIALĂ CU INSTRUMENTE DE MÂNĂ (ÎNAINTE DE PRIZĂ)
ŞI CU INSTRUMENTE ROTATIVE (DUPĂ PRIZĂ)

Materiale utilizabile:
● COMPOZITE ,,BULK”, CIS ARMATE, ETC.

Dr.ECMARCOV

Dr.ECMARCOV

61
 Dr.ECMARCOV

Dr.ECMARCOV

Dr.ECMARCOV

18. Îndepărtarea portmatricei şi a penei dentare, cu păstrarea matricei

metalice care este întoarsă peste faţa proximală a dintelui vecin cu scopul
protejării acesteia în timpul finisării la nivelul închiderii marginale a
pereţilor verticali (timp opţional);
19. Îndepărtarea izolării;
20. Finisarea obturaţiilor după verificarea ocluziei statice şi dinamice cu
ajutorul mediilor de înregistrare (unde este cazul);
21. Lustruirea obturaţiilor şi aplicarea lacului protector (unde este cazul).
22. Verificarea corectitudinii restaurării cu ajutorul examenului radiologic
(radiografie retroalveolară).

La sfârşitul şedinţelor de tratament, fiecare pacient va primi un plan

individualizat de prevenire a apariţiei cariei simple primare şi/sau
secundare, pe baza grupei de risc de carie determinată.

62
 CAZURI CLINICE

14 – CARIE DISTALĂ CU ÎNTRERUPEREA CRESTEI MARGINALE

Dr.ECMARCOV
Dr.ECMARCOV

Dr.ECMARCOV

Dr.ECMARCOV

Dr.ECMARCOV

14- utilizarea instrumentului OptraContact

(Ivoclar Vivadent) şi
puntea de compozit realizată

63
 OptraContact (Ivoclar Vivadent)
este un instrument manual cu capete active metalice,
pentru suprafeţe meziale şi distale
şi prezintă două dimensiuni codificate coloristic.

Dr.ECMARCOV

Dr.ECMARCOV

Instrumentarul special pentru realizarea unei arii de contact corecte

implică utilizarea unor instrumente de mână al căror cap activ este
introdus în materialul de restaurare de durată nepolimerizat din zona
proximală şi este menţinut pe durata fotopolimerizării acestuia.

Rolul lor este acela de a stabiliza matricea într-o poziţie corectă şi de a

realiza o arie de contact corespunzătoare cu dintele vecin.

64
 Dr.ECMARCOV

14 - restaurat
Dr.ECMARCOV
morfofuncţional

16 – CARIE MEZIALĂ CU SUBMINAREA CRESTEI MARGINALE

ŞI CARIE OCLUZALĂ

Dr.ECMARCOV
Dr.ECMARCOV

Dr.ECMARCOV

65
ContactPlus (TDV) este un instrument manual cu capete
active (pentru mezial şi distal) din plastic, cu două
variante de dimensiune.

Dr.ECMARCOV

Dr.ECMARCOV

Dr.ECMARCOV

Dr.ECMARCOV

16- sistemul de conformare

şi utilizarea
instrumentului
ContactPlus (TDV)

66
 Dr.ECMARCOV

16 - restaurat
morfofuncţional
Dr.ECMARCOV

16 – OBTURAŢIE ADERENTĂ CARE NECESITĂ ÎNLOCUIREA

Dr.ECMARCOV

Dr.ECMARCOV

67
 Dr.ECMARCOV

Dr.ECMARCOV

Dr.ECMARCOV
Dr.ECMARCOV

16 - utilizarea lui OptraSculpt NR şi OptraContact (Ivoclar Vivadent)

Dr.ECMARCOV
Dr.ECMARCOV

Dr.ECMARCOV

Dr.ECMARCOV

16- utilizarea lui OptraSculpt NR şi a pensulelor cu păr animal (GC)

68
 Dr.ECMARCOV

16 - restaurat morfofuncţional

SISTEME DE PENE MODERNE

(CÂTEVA EXEMPLE)

► penele ondulate ale sistemului V3

(Dentsply)

Dr.ECMARCOV

Dr.ECMARCOV

69
 Cazul clinic
nr. 67
Dr.ECMARCOV

Dr.ECMARCOV

Dr.ECMARCOV

Dr.ECMARCOV

► penele curbe (Voco)

Dr.ECMARCOV

Dr.ECMARCOV

70
Dr.ECMARCOV
Dr.ECMARCOV 26 – CARIE
MEZIALĂ

Dr.ECMARCOV

Dr.ECMARCOV

penele 3D Fusion ale sistemului Composi-Tight

(Garisson Dental)

71
 25 – CARIE
SECUNDARĂ
MARGINALĂ
Dr.ECMARCOV

Dr.ECMARCOV

Dr.ECMARCOV

Bibliografie:

1. David VD. Morfologie dentară. Note de curs, Bucureşti, 2003.

2. Drăghici G. Leziuni coronare, Editura Ex Ponto, Constanţa, 1997.
3. Romînu M, Bratu D, Uram-Ţuculescu S, Muntean M, Fabricky M,
Carmen Colojoară, Meda Negruţiu, Bratu E. Aparatul dento-maxilar. Date
de morfologie funcţională clinică, Ed. Helicon, Timişoara, 1997.
4. Netter
4. Mariana Brânduşa Popa. Estetica în Odontoterapia Restauratoare, Ed.
Editura Universitară „Carol Davila”, Bucureşti, 2002.
5. Ritter A, Walter R, Boushell LW. Sturdevant’s Art and Science of
Operative Dentistry, 7th Ed. Elsevier, 2019.
6. Hilton TJ, Ferracane JL, Broome JC. Summitt’s Fundamentals of
Operative Dentistry, A Contemporary Approach, 4th Ed, Quintessence
Publishing, 2013.

72
7. Elena-Cristina Marcov. Manual de odontoterapie restauratoare, vol. 2,
Instrumentarul utilizat în odontoterapia restauratoare, Ed.Ars Docendi,
Bucureşti, 2012.
8. Liliana Pădure, Elena-Cristina Marcov, Claudia-Camelia Burcea.
Actualități în asistența medicală, vol. IV. Protocol de restaurare aderentă
directă a leziunilor carioase simple proximale din zona laterală. Ed. Ars
Docendi, București, 2013.

73