METODOLOGIA ACTIVIZANTA-VALENTE FORMATIVE

Pentru o utilizare a metodelor activ-participative corectă, este necesar ca profesorul să

cunoască foarte bine aceste metode, să le mai fi folosit, dar să le integreze corect în proiectul
didactic, alături de metode tradiţionale care se pretează la activitatea respectivă, şi, implicit, în
procesul de predare-învăţare-evaluare. Acest mod de predare îl transformă pe elev din
receptor pasiv de conţinuturi noi în actor principal în propriul proces de formare educativă,
care îşi însuşeşte singur conţinuturile, prin efort propriu, mobilizându-l în acest sens. Aceste
metode interactive, bogate în valenţe formativ-educative, sunt folosite cu succes în orice
moment al activităţii didactice.

Aceste valenţe formativ-educative ale metodelor folosite în învăţarea centrată pe grupuri de

elevi sunt:

 Se stimulează implicarea activă a elevului în propriul proces de formare, acesta fiind

conştient de responsabilitatea mare pe care o are;
 Se stimulează cooperarea în grup şi iniţiativa fiecărui elev de a rezolva sarcina primită,
luându-se decizii precise şi spontane;
 În predarea centrată pe grupuri de elevi cunoştinţele dobândite sunt puse mult mai uşor
în practică;
 Unele metode de evaluare oferă o mai amplă perspectivă asupra activităţii elevului pe
o perioadă mai îndelungată, depăşind astfel neajunsurile metodelor de evaluare
tradiţionale;
 Se are în vedere un demers didactic interactiv, adaptat nevoilor şi particularităţilor
elevilor, stimulând mult cooperarea în grup, creativitatea, spontaneitatea,
comunicarea;
 Încearcă să se elimine speculaţiile elevilor şi învăţarea doar pentru notă;
 Se încurajează elevii să îşi împărtăşească experienţele personale cu ceilalţi colegi.

Prin aplicarea metodelor interactive de grup la clasă, elevii au posibilitatea de a selecta singuri
informaţii, de a comunica, de a discuta cu colegii şi de a deprinde comportamente de învăţare
necesare în postura de elev, dar şi mai târziu. Aplicarea acestor metode la clasă trebuie, este
indicat, să se facă sub formă de joc, un joc unde bineînţeles avem şi reguli. Astfel, elevii se
vor prinde în acest joc, vor învăţa în mod activ, prin cooperare şi comunicare în grup,
obişnuindu-se cu responsabilităţi.

Aceste metode cer din partea profesorilor adaptarea stilului lor de a preda în funcţie de
personalitatea şi particularităţile elevilor. Deci, pentru fiecare elev în parte, profesorul trebuie
să potrivească: întrebarea, sarcina de lucru, lauda, aprecierea. Deci elevul este mult mai
avantajat dacă în procesul intructiv-educativ se folosesc metode interactive de grup, acestea
obişnuindu-l cu situaţii de lucru, responsabilitatea de a găsi răspunsul căutat, dar mai ales cu
folosirea în practică a noţiunilor învăţate.

Pe lângă aceste valenţe formative pe care metodele interactive le au, ele prezintă şi o
serie de limite:
- crearea unui climat educațional caracterizat printr-o aparentă dezordine;
- consum mare de timp;
- asimilarea unor informații eronate, în absența monitorizării atente a profesorului;
- ,,încurajarea” pasivității unor elevi, în condițiile în care sarcinile nu sunt distribuite/ asumate
clar și în absența monitorizării grupului;
- dezvoltarea unei posibile dependențe de grup în rezolvarea sarcinilor;
- acutizarea unor conflicte între elevi în condițiile în care profesorul (sau liderul grupului de
lucru) nu intervine ca mediator;
- generarea unei ,,gândiri de grup”;
- acordarea superficială a sarcinilor de lucru;
- dificultăți în identificarea și evaluarea progreselor individuale etc.
　　Câteva dintre aceste metode sunt: brainstorming-ul, turul galeriei, metoda
cadranelor,cvintetul, cubul etc