Esența conducerii sociale

Conducerea socială a colectivităților umane implică organizarea și coordonarea activităților

prin care oamenii produc bunuri, crează valori, transformă mediul natural și social. În acest proces,
autoritățile administrației publice stabilesc în cadrul colectivităților umane obiectivele socio-
economice, alocarea resurselor, interdependența functională între diferite instituții și servicii, tactica
și strategia în raporturile cu cetatenii
Scopul social al conducerii trebuie exercitat în interesul general al colectivităților umane sau
al satisfacerii unei utilități sau a unei lucrări de interes public. Managementul social înseamnă
organizarea conștientă, premeditată a activităților sociale de adoptare a deciziilor ca răspuns la
provocarea generată de fenomenele sociale.
Managementul realizează sarcini şi obiective acceptate din punct de vedere al valorilor unei
societăţi. În ceea ce priveşte funcţionalitatea instituţiilor, evoluţia managerială este caracterizată prin
trecerea de la eficienţa economică şi socială localizată, la armonizarea eficienţei economice cu
componentele sociale şi apoi la încurajarea fluxului de informaţii pentru optimizarea deciziilor cu
finalitate macro şi microeconomică şi a deciziilor cu finalitate socială.
În cadrul managementului social performant obiectivele sunt împărtăşite de majoritatea
membrilor organizaţiei, angajaţii se simt liberi să semnalizeze diferenţele organizaţionale cînd ele
apar, şi au un spirit optimist în rezolvarea lor, luarea deciziilor este determinată de aptitudini,
responsabilitate, ritm şi cerinţe pentru dezvoltarea profesională şi managerială, munca este efectuată
în echipă în domeniul planificării, performanţei şi disciplinei. De asemenea, asumarea
respobsabilităților are loc în comun, problemele individuale şi sentimentele personale ale oamenilor
sunt incluse în problemele managementului general, conflictele sunt tratate eficace şi deschis,
oamenii spun ceea ce vor şi aşteaptă ca şi conducerea să facă acelaşi lucru, perfecţionarea şi
învăţarea se desfăşoară la locul de muncă si se bazeaza pe voinţa de a dezvolta continuu organizaţia
respectivă.
Managementul social are funcţiuni similare cu cele ale managementului economic, dar
prezintă şi particularităţi datorate scopului său nonprofit:
1) funcţia de cercetare/dezvoltare – ansamblul activităţilor care se desfăşoară în cadrul organizaţiei
pentru realizarea obiectivelor din domeniului producerii de idei noi şi transformarea lor în inovaţii
utile precum servicii noi, programe speciale noi, metodologii sau tehnologii noi;
2) funcţia de producţie – ansamblul activităţilor de bază, auxiliare şi de servire prin care se
realizează obiectivele din domeniul producerii de servicii sociale. Pentru ca această funcţie să fie
completă e necesară realizarea calitativă, cantitativă şi la termen a serviciilor sociale de bază, şi a
celor auxiliare;
3) funcţia de marketing şi comunicare externă – cuprinde activităţi menite să ducă la realizarea
obiectivelor din domeniul stabilirii legăturii organizaţiei cu mediul extern;
4) funcţia financiar-contabilă – totalul activităţilor prin care se realizează obiectivele privind
obţinerea mijloacelor financiare necesare organizaţie;
5) funcţia de personal – ansamblul activităţilor în cadrul organizaţiei pentru realizarea obiectivelor
din domeniul asigurării potenţialului uman necesar.