Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
In cazul tăierii la foarfecă, forţa totala pe care trebuie să o asigure utilajul în vederea realizării
prelucrării este de forma:
Ftot = k F
unde F este forta tehnologica care rezultă din relaţiile corespunzătoare de calcul; k=1,3
In cazul tăierii la ştanţă, pe lângă forţa tehnologică care realizează tăierea propriu-zisă, mai
intervin şi o serie de forţe, auxiliare, de care trebuie să se ţină însă seama la alegerea utilajului.
Aceste forţe provin din interacţiunea materialului (piesa sau deşeul) cu elementele active ca
urmare a existenţei unei componente elastice a deformării.
In acest sens trebuie să se aibă în vedere că atunci când poansonul pătrunde în semifabricat acesta
are tendinţa de a se “strânge” în jurul lui datorită revenirii elastice a materialului în finalul
operaţiei de tăiere. Ca urmare apare o componenta necesara scoaterii semifabricatului de pe
poanson.
In mod similar, porţiunea detaşată din semifabricat prin tăiere şi care este împinsă prin orificiul
plăcii de tăiere are tendinţa, datorită aceleiaşi reveniri elastice, de a se destinde şi a se bloca în
acest orificiu. Ca urmare apare o componenta necesara impingerii semifabricatului prin placa
activa.
poanson
placã de
tãiere
Qp Qp Ftot = F + Qe = k F + Qe
g
unde Qe este forta de eliminare
Qpl
hb
Qe = Qpl - dacă eliminarea de pe poanson se face la cursa sa de retragere, cu placă de eliminare
fixă.
Qpl Qp
F F' Qp
Ftot = k F + Qpl
b. FORŢA TOTALĂ LA TĂIEREA LA ŞTANŢĂ CU PLACA DE FIXARE -
DESPRINDERE ( DESPRINDERE MOBILA)
Qp Qpl Qp
Qp
F F' Qp
- de pe poanson: Qp = kp.F ;
unde F este forţa tehnologică de tăiere, iar kp şi kpl - coeficienţi. Pentru grosimi ale semifabricatului
g = 1…4 mm şi folosirea lubrifierii: kp = 0,03…0,07 pentru oţel; kp = 0,02…0,06 pentru cupru,
alamă; kp = 0,025…0,08 pentru aluminiu şi aliaje de aluminiu.
Valorile coeficientului kp cresc odată cu micşorarea jocului, iar la prelucrarea fără lubrifiere se
măresc cu 20…40 %, şi scad odată cu creşterea durităţii materialului tăiat.
Pentru grosimi ale materialului g = 0,5…4 mm, coeficientul kpl are valorile: kpl=0,03…0,07 pentru
oţel; kpl = 0,02…0,04 pentru cupru şi alamă; kpl = 0,03…0,05 pentru aluminiu.
Dacă orificiul din placa de tăiere este cilindric, atunci n = hb/g . Se va considera n = 1 dacă
eliminarea se face în sens invers, cu eliminator acţionat elastic.
3.1.5 LUCRUL MECANIC NECESAR PENTRU TĂIERE
Pornind de la forma diagramei de variaţie forţă - cursă la tăiere lucrul mecanic necesar realizării
prelucrării poate fi calculat cu relaţia:
yf yf
L = Fi .dy = Si . 0 .dy
0 0
în care y este pătrunderea poansonului în material (yf în momentul formării fisurilor de forfecarie) şi
Si - aria suprafeţei tăiate de poanson la un moment dat (pasul i).
F1 + F2 + ... + Fn
1200 L= g = Fmed .g = .F.g
n
400 unde = Fmed/F depinde de grosimea şi
caracteristicile mecanice ale materialului
0,4 1,2 2,0 2,8 3,6
prelucrat, = 0,4 …0,7
Cursa [mm]
3.1.6. PUTEREA NECESARĂ PENTRU TĂIERE
Pentru cazul tăierii cu muchii tăietoare paralele, puterea utilă de tăiere este:
L.n
Pu = .10 , în W,
60
unde n este cadenţa de lucru a utilajului, în curse duble pe minut.
Pu .10 , în W,
Pm =
t
,
M 2v 0
P=
D
-utilizarea unor poansoane la care zona activa este decalata pe inaltime. Metoda se aplica la
materialele cu grosimi g>1,5 … 2 mm, la piese care au decupari de profil si la stantarea suucesiva.
Inaltimea decalarii variaza intre (0,5…1) g. Prin aceasta decalare se urmareste nu numai reducerea
fortei ci si uniformizarea ei;
- la proiectarea pieselor ce vor fi stantate, aeasta sa aiba contururi cu lungimea cat mai mica;
- pe cat posibil sa se utilizeze contururi rectilinii care sa poate fi obtinute din semifabricate la
care latimea sa corespunda cu o dimensiune a acestui contur;
Pentru cazul prelucrării pe ştanţe, jocul j dintre elementele active (poanson şi placa de tăiere) este
considerat ca:
j = Dpl - Dp .
Jocul se consideră dispus simetric (uniform pe contur). Pentru tăierea la foarfece, jocul dintre
elementele active se consideră valoric ca jumătate din cel corespunzător aceloraşi condiţii de tăiere
la ştanţă.
j/2 Dp j/2
Dpl
La pătrunderea muchiilor tăietoare în material apar la un moment dat microfisuri şi apoi macrofisuri,
mai întâi în dreptul muchiei plăcii de tăiere şi apoi şi la muchia poansonului. Starea de tensiuni şi
deformaţii din aceste zone, care depinde de mărimea jocului dintre elementele active de tăiere, va
determina direcţia (unghiul ) pe care se propagă aceste fisuri în condiţii normale de tăiere, când
jocul are o valoare optimă, fisurile dinspre placă şi dinspre poanson se propagă pe aceiaşi direcţie şi
la un moment dat se vor întâlni.
F F
e
g
j/2 a) b)
F F
a) b)
Dacă jocul de tăiere se majorează peste valoarea optimă, mai ales la grosimi mici ale
materialului, în zona de acţiune a muchiilor tăietoare materialul este puternic solicitat la
încovoiere şi întindere şi mai puţin la forfecare, calitatea şi precizia tăierii reducându-se simţitor.
Pentru alegerea valorii jocului de tăiere în funcţie de condiţiile concrete de realizare a prelucrării
există în literatură diverse recomandări.
La proiectare se va prevedea jocul minim admisibil; în funcţionare, datorită uzării, jocul se
măreşte şi atunci când se atinge valoarea sa maximă admisibilă elementele active urmează să fie
recondiţionate sau înlocuite.
La operaţia de decupare este impusă dimensiunea orificiului plăcii de tăiere iar jocul se obţine
prin micşorarea dimensiunii poansonului. La prelucrarea de perforare, se impune dimensiunea
poansonului iar jocul se realizează prin mărirea dimensiunii corespunzătoare a plăcii de tăiere.
In cazul tăierii pe prese rapide (peste 200 c.d./min) jocul minim poate fi ales cu până la (1,5…2)
ori mai mic decât cel folosit pentru tăierea pe prese normale (lente).
4.2. PRECIZIA LA DECUPARE ŞI PERFORARE
D = D - Dpl ,
unde D este dimensiunea efectivă a piesei decupate, iar Dpl - dimensiunea corespunzătoare a
orificiului plăcii active.
Calitativ, influenţa jocului asupra preciziei la decupare este ilustrată în figura.
D [mm]
0,06
0,04
0,02 j [mm]
0,2g
0
-0,02 0 0,1g 0,3g
g1; D1<D2
-0,04
-0,06 D2; g2>g1
D2; g1
In mod similar, la perforare, dimensiunea orificiului obţinut va fi dată de dimensiunea
corespunzătoare a poansonului, şi ea se va modifica prin revenire elastică atunci când poansonul a
fost scos din acest orificiu. Abaterea dimensională a orificiului rezultat astfel prin perforare va fi:
p = d - dp ,
Pentru perforare influenţa jocului este asemănătoare ca la decupare, dar simetrică în oglindă faţă
de axa absciselor).
In general, pentru ştanţe de construcţie obişnuită, la prelucrarea din materiale cu grosimea de
până la 1 mm, se obţin precizii dimensionale corespunzătoare clasei h10 la decupare şi H9…H10
la perforare, iar pentru grosimi de peste 1 mm, precizii de ordinul h11…h13 la decupare şi
H11…H12 la perforare.
Pentru reducerea abaterii de la forma plană se recomandă, mai ales pentru semifabricatele cu g <
2 mm, utilizarea ştanţelor cu placă de strângere (elastică) a semifabricatului de prelucrat.
4.3. CALITATEA PIESELOR OBTINUTE PRIN TAIERE