Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Osteomielita
Osteomielita
Definiţie
Infecţie osoasă produsă de un germen vehiculat prin torentul circulator (osteita reprezintă
infecţia osului prin contaminare directă);
Germenii vehiculaţi găsesc pentru multiplicare un loc preferat la nivelul metafizelor
oaselor diafizare lungi, unde reţeaua vasculară prezintă sinusoide largi şi este foarte lentă.
Clasificare
A. Clasificare anatomică:
A. Osteomielită
A. Epifizită;
B. Metafizită;
C. Pandiafizită.
B. Osteoartrită.
B. Clasificare anatomopartologică:
A. Osteomielita purulentă
B. Osteomielita nepurulentă
C. Osteomielita granulomatoasă.
C. Clasificarea evolutivă
A. Acută
B. Subacută
C. Cronică
A. Secundară
B. D’emblee.
Patogenie
Consecinţa unei bacteriemii sau a unei septicemii;
La nivelul metafizelor numărul redus de celule reticuloendoteliale şi ritmul lent circulator
permit cu uşurinţă dezvoltarea germenilor;
Embolia septică dezvoltă un edem intraosos ce dezlipeşte periostul şi întrerupe irigaţia
osului prin reţeaua periostică;
Edemul inflamator se transformă în puroi care se propagă de-a lungul canalelor Havers.
1|P a g e
Curs 2 – Osteomielita | Ver. 16.03.2020 | Chirurgie si Ortopedie Pediatrica
Etiologie
Stafilococul auriu
Stafilococul de grup A
Factori predispozanţi:
1. Oboseala şi efortul muscular prelungit;
2. Stările carenţiale;
3. Stările toxice;
4. Scăderea rezistenţei organismului.
2|P a g e
Curs 2 – Osteomielita | Ver. 16.03.2020 | Chirurgie si Ortopedie Pediatrica
Apare fluctuenţa.
Evoluţie
Extensia infecţiei la diafiză;
Apariţia unui nou focar infecţios
Prinderea articulaţiei învecinate;
Complicaţie viscerală, pulmonară sau pericardică.
Odată puroiul drenat spontan sau chirurgical, osteomielita se poate vindeca, dar cel mai des trece
spre cronicizare.
Examene de laborator
Leucocitoză;
Alfa2 globuline crescute;
Proteina C rectivă prezentă;
VSH-ul mult crescută;
Fibrinogenul crescut;
Hemoglobina scazuta;
Proteine totale scazute.
Examen radiologic
În primele 14 zile imaginile radiologice sunt necaracteristice, cel mult sub forma unei
creşteri a opacităţii părţilor moi;
La 14-16 zile de la debut, în zona centrală a metafizei apar zone de demineralizare şi
imaginea radiologică capătă aspect neomogen, cu numeroase zone de osteoliză neregulat
delimitate ce oferă aspectul de os pătat;
La 21 zile de la debut apare osificarea periostului materializată radiologic printr-un
lizereu opac ce conturează osul la periferie – dedublarea corticalei.
Scintigrafia osoasă
Se face cu tehneţiu 99;
Apare o hiperfixaţie la locul afecţiunii;
În formele fulminante apare hipofixaţie şi aceasta este semn de gravitate şi impune
tratamentul chirurgical;
Este utilă în special pentru localizările vertebrale şi pelviene şi pentru localizările
multiple.
3|P a g e
Curs 2 – Osteomielita | Ver. 16.03.2020 | Chirurgie si Ortopedie Pediatrica
Echografia
Abernetz şi Howard au propus utilizarea echografiei pentru a depista abcesele
subperiostice şi pentru a stabili oportunitatea unui abord chirurgical.
Rezonanţa magnetică
Este utilă pentru:
Orientarea diagnosticului diferenţial între o infecţie osoasă şi o leziune
tumorală;
Permite diagnosticul diferenţial între infarctul osos şi osteomielită la
copilul cu drepanocitoză.
Diagnostic diferenţial
Sinovita acută tranzitorie;
Entorsa;
Reumatismul articular acut;
Artritele ce apar în cazul unor boli infecto-contagioase;
Fracturile subperiostale sau dezlipirile epifizare;
Flegmonul de părţi moi;
Reticulosarcomul Ewing;
Spina ventoza;
Metastaze osoase.
Forme clinice
Forma toxică
o De la început se manifestă ca o infecţie stafilococică;
o Semnele locale sunt reduse şi, uneori, chiar absente;
o Se grefează pe organisme tarate şi prognosticul este extrem de rezervat.
Forma septico-pioemică
o Mai multe focare osteomielitice concomitente
Osteomielita sugarului
o Poarta de intrare poate fi atât cutanată cât şi aeriană sau digestivă;
o Distrugerile osoase sunt importante;
o Simptomatologia şi analizele de laborator sunt puţin modificate la această vârstă;
4|P a g e
Curs 2 – Osteomielita | Ver. 16.03.2020 | Chirurgie si Ortopedie Pediatrica
o Modificările radiologice apar precoce;
o Afectarea poate fi frecvent poliostică;
o Şoldul este cel mai frecvent afectat;
o Diagnosticul se pune frecvent tardiv, în fază de sechelă.
Complicaţii generale
Localizări viscerale: stafilococia pleuropulmonară, pericardita, flegmonul perinefritic;
Meningite, abcese cerebrale
Complicaţii locale
1. La nivelul părţilor moi:
1. Leziuni cutanate: fistule, ulceraţii, necroze;
2. Leziuni musculare: amiotrofii;
3. Leziuni vasculare: sindrom de lojă;
4. Leziuni nervoase: rare, cel mai frecvent consecinţa iatrogeniilor.
2. La nivelul oaselor:
1. Supuraţiile cronice;
2. Fractura pe os patologic, urmată cel mai frecvent de pseudartroză;
3. Tulburări de creştere;
3. La nivelul articulaţiilor:
1. Artrite;
2. Luxaţii patologice
Tratament – obiective
Combaterea infecţiei;
Mărirea reactivităţii organismului;
Imobilizarea segmentului afectat;
Intervenţie chirurgicală în focar.
Tratament ortopedic
Imobilizare în aparat gipsat, prinzând articulaţia supra şi subiacentă segmentului afectat.
Imobilizarea se face precoce şi este prelungită pe tot parcursul fazei acute a bolii.
Efecte:
o Reduce activitatea musculară;
o Diminuează pericolul diseminării;
o Creează condiţii favorabile acţiunii antibioticelor administrate;
o Diminuă procesul inflamator local;
o Suprimă durerea
o Evită complicaţiile (fracturi, luxaţii)
Tratament chirurgical
Are ca scop evacuarea şi drenarea colecţiei purulente;
Când abcesul osteomielitic prezintă fluctuenţă la palpare se practică o incizie largă şi se
evacuează puroiul şi sfacelele;
6|P a g e
Curs 2 – Osteomielita | Ver. 16.03.2020 | Chirurgie si Ortopedie Pediatrica
Se trepanează osul pe toată lungimea diafizei şi se poate lăsa dren intraosos cu dublu
curent;
Lavaj abundent cu ser fiziologic, apă oxigenată, betadină;
Sutură cu fire rare direct la tegument.
7|P a g e
Curs 2 – Osteomielita | Ver. 16.03.2020 | Chirurgie si Ortopedie Pediatrica