Tehnici de creştere a forţei şi

rezistenţei musculare în
deviaţiile axiale ale coloanei

Scoliozele
Dr. Suciu Oana
 Scoliozele
CLASIFICARE ETIOPATOGENICĂ:
 Scolioză posturală
 curbură corectabilă complet în flexie, decubit sau prin suspendare
 clinic sau radiologic, fără anomalii structurale ale vertebrelor sau
toracelui.
 Scolioza secundară
 scolioza de compensare a unui dezechilibru pricinuit coloanei
vertebrale de către asimetria pelvisului osos, inegalitatea membrelor
inferioare, anchiloze articulare în poziţii vicioase ale articulaţiei
coxofemurale ,etc.
 Scoliozele structurale
 persistenţa rotaţiei vertebrale şi a deformărilor costale la flexia
anterioară a coloanei vertebrale.
 corijabile doar chirurgical.
 Radiologic, corpii vertebrali apar rotaţi spre convexitatea curburii, iar
procesele spinoase, spre concavitate.
 După un timp modificări structurale ale vertebrelor (vertebre
trapezoidale, oblice) sau vertebre modificate chiar la început
(cuneiforme, hemivertebre).
 Se împart în:
 Idiopatice: infantile, juvenile, de adolescenţă, ale adultului
 Congenitale
 Neuromusculare
 Posttraumatice
ÎN FUNCŢIE DE VALORILE
RADIOLOGICE ALE CURBURII
 Uşoare < 20-30º unghi Cobb
 Medii = 25-50º unghi Cobb
 Severe > 50º unghi Cobb

ÎN FUNCŢIE DE CARACTERISTICILE
CLINICE

 GRADUL 0: spate normal (curburi

fiziologice)
 GRADUL I: curbură mică, suplă,
corectabilă în flexie anterioară a
trunchiului
 GRADUL II: rotaţia vertebrelor
curburii, care devine incomplet
reductibilă în flexie şi la care se
adaugă curburile compensatorii
 GRADUL III: curbura principală este
ireductibilă, apar rotaţia şi
ireductibilitatea parţială a curburilor
compensatorii
DIN PUNCT DE VEDERE AL ECHILIBRULUI

 Echilibrată: fir de plumb occiput-şanţ interfesier

 Dezechilibrată: fir de plumb occiput-lateral de şanţ interfesier

După numărul curburilor:

 O sing curbură – scolioza în C
 Dublă curbură – scolioza în S

După orientarea curburii

 Sinistroconvexe
 Dextroconvexe

După localizare:
 Cervico-dorsale
 Toracice (dorsale):
 dau gibozitate mare, curbe compensatorii, afectare cardiovasculară
 Toracolombare:
 Curbe minore, nu afect sever CV
 Lombare:
 Nu dau diformitate mare
 Dublă curbură: în “S”
 Examinare
 Posterior:
 Nivelul umerilor, scapulelor
 Crestele iliace, mai ales când un membru inferior
este mai scurt
 Plici subfesiere asimetrice
 Firul de Pb de la occiput la şanţul interfesier
 Gibozitate de partea convexă

 Anterior
 Denivelare umeri (partea convexă e mai sus)
 Stern deviat
 Mamela de partea convexă e mai ridicată
 Partea convexă – hemitorace înfundat
 Partea concavă – hemitorace bombat
 Tratament

 Depistare precoce
 <30° - kinetoterapie

 30°-50° - corset
+recuperare

 >50° intervenţie
chirurgicală (13-15 ani ♀,
15-17 ani ♂± tratament
Tipuri de corsete
 Tratament

Obiectivele kinetoterapiei:
 Ameliorarea poziţiei coloanei

 Creşterea mobilităţii coloanei

 Creşterea forţei musculare

 Ameliorarea respiraţiei

Partea concavă: muşchii=scurtaţi⇒

trebuie alungiţi
Partea convexă: muşchii=alungiţi ⇒
trebuie scurtaţi
 Ameliorarea posturii
 Posturare:
 Posturi fixe corectoare şi hipercorectoare:
 DL, pernă sub convexitate
 Corectare cifoze, hiperlordoze asociate

 Exerciţii de corectare posturală:

 Poziţionări pentru corectarea curburilor, cu ruperea
poziţiei şi repoziţionare corectoare
 Ex:
 ortostatism, braţ ridicat de partea concavit
 Patrupedie, ridicare mb super
 DD, DV înclinare laterală mb inf
 Genunchi, trunchi oblicizat
 Scaun, ridicare genunchi la piept de partea convexit
 Corectarea cifozei, hiperlordozei asociate
 Creşterea mobilităţii coloanei
 Mobilizarea generală duce la mişcări în zonele neafectate
 Se efectuează exerc din posturi care blochează segmentele de
coloană
 Metoda Klapp
Principii:
 coloana vertebrală este menţinută paralel cu solul, astfel se
elimină acţiunea nefavorabilă a gravitaţiei putându-se mobiliza în
acest fel mai uşor;
 în poziţia partrupedă coloana vertebrală se poate decontractura
semnificativ permiţând obţinerea mai uşor a înclinărilor laterale
corectoare şi pe o amplitudine mai mare;
 efectul corector al mişcării poate fi localizat la nivelul dorit al
rahisului.
Poziţii lordozante şi cifozante:
 Poziţii lordozante: din genunchi, înclinare trunchi
 3 poziţii redresate:
 Hiperredresată- L4-L5
 Redresată – L1-L2 (20 °)
 Semiredresată: T11-T12 (40°)
 1 poziţie orizontală – T8-T10 (90°)
 2 poziţii coborâte:
 Semicoborâtă: T6-T7 (100 °)
 Coborâtă: T3-T5 (115 °)
 Poziţiile cifozante Klapp:
 5 poziţii
 Poziţii redresate mobilizează coloana
dorsală iar cele coborâte coloana
lombară
 Pentru musculatura cervicală: poz
cea mai bună coborâtă cu braţele
înainte
 Pentru musculatura dorsală:
orizontală cu mâinile la ceafă
 Pentru musculatura lombară:
aceeaşi ca pt cervicală
 Mersul Klapp:
 Mers încrucişat: scolioza simplă
 Mers buestru (cămilei), cu braţ picior
de aceeaşi parte: scolioza în “S”, de
partea scoliozei lombare
 Tehnica Cotrel
 Extensie-derotaţie-elongaţie-
flexie laterală
 În decubit ventral, MS întinse pe
lâng urechi şi MI întinse complet
 Se întinde corpul, extindere
membre, lordozare, se duce un
MS în spate, spre şold, celălalt
spre ureche
 Din genunchi:
 Fese pe taloane, trunchi aplecat
înainte, braţe pe lângă urechi,
mâini pe sol
 Înclinare laterală cu degetele
păşind pe sol în direcţia
scoliozei
 Pt scolioze lombare, decubit
ventral pe masă:
 Măini pacient prind marginea
mesei pt blocare torace
 FKT trage MI în direcţia scoliozei
 Exerciţii târâre:

 Elongaţia Cotrel
 autotracţiune: pentru redresarea scoliozei
 DD, căpăstru cu tracţiune cervicală, o coardă
peste un scripete, deasupra capului spre
picioare, de care se fixează
 Întindere membre duce la întindere coloană,
mobilizare stg, dr pentru corectare
 Exerciţiile în spirală ale trunchiului
 Tonifiere musculară
 Tonifierea musculaturii abdominale
 Tonifiere musculatura fesieră
 Tonifiere musculatură paravertebrală
 DV, ridicare cap, umeri, MS - tonifiere m
dorsală superioară
 Ridicare MI – tonifiere musc lombară
 Ridicare membre ipsilaterale – tonifiere m
unilaterală paravertebrală
 Din genunchi cu truchiul plecat se execută
extensii
 Reeducare respiratorie
 Reeducarea inspirulului
 inspir pe o nară, cealaltă fiind presată cu degetul;
 inspiruri sacadate ca în “mirositul florilor";
 inspiruri pe nas, cu bătăi ritmice ale aripioarelor nasului.
 Pentru expirul oral putem folosi tehnica numită “respiraţie cu buzele
strânse”, cântatul
 Reeducarea respiraţiei costale
 Principiul reeducării respiraţiei costale este contrarea mişcării costale, ce
poate fi realizată prin mai multe mijloace: fiziokinetoterapeut, săculeţi cu
8-12 kg, chingi, aparatură
 a face conştient pacientul asupra mişcării analitice a principalelor zone
toracale: superioară, medie, inferioară.
 Reeducarea respiraţiei diafragmatice.
 Respiraţia abdominală se învaţă la început din decubit dorsal (fenomenul
este mai accentuat în această poziţie), apoi din şezând, iar în final din
ortostatism şi mers.
 Tonifierea musculaturii abdominale
 jocul musculaturii abdominale în inspir (bombare) şi expir (sugere)
 jocul viscerelor asupra diafragmului (pat frenocinetic Maccagno)
 tonifierea transverşilor abdominali din patrupedie
 tonifierea diafragmului contra rezistenţă
 Controlul şi coordonarea respiraţiei: