Istoria Dansului Sportiv În Universitatea Din București, Autori: Daniela Aducovschi &costinel Mihaiu

Daniela Aducovschi Costinel Mihaiu
ISTORIA DANSULUI SPORTIV

ÎN
UN IVERS ITATEA DIN BUC UREª TI
Daniela Aducovschi
Costinel Mihaiu
ISTORIA DANSULUI SPORTIV

ÎN
UNIVERSITATEA DIN BUCUREªTI
2009
Referenţi ştiinţifici: Conf. univ. dr. Alina STOICA
Conf. univ. dr. Mihaela GANCIU
Şos. Panduri, 90-92, Bucureşti – 050663; Telefon/Fax: 021.410.23.84

E-mail: editura_unibuc@yahoo.com
Internet: www.editura.unibuc. ro
Tehnoredactare computerizată: Meri POGONARIU
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

ADUCOVSCHI, DANIELA
Istoria dansului sportiv în Universitatea din Bucureşti / Daniela
Aducovschi, Costinel Mihaiu – Bucureşti: Editura Universităţii din
Bucureşti, 2009
Bibliogr.
ISBN 978-973-737-608-4
I. Mihaiu, Costinel
793.3(075.8)
CUPRINS
CUVÂNT ÎNAINTE ............................................................................................ 7
INTRODUCERE .................................................................................................. 9
1. ÎNCEPUTUL DANSULUI SPORTIV ÎN ROMÂNIA.............................. 15
2. ISTORICUL DANSURILOR CUPRINSE ÎN CURSUL DE DANS

SPORTIV ...................................................................................................... 17
2.1. Samba .................................................................................................... 17
2.2. Cha – cha ............................................................................................... 20
2.3. Rumba ................................................................................................... 22
2.4. Jive ......................................................................................................... 25
2.5. Paso Doble ........................................................................................... 28
2.6. Salsa ....................................................................................................... 30
2.7. Merengue............................................................................................... 33
2.8. Mambo .................................................................................................. 35
2.9. Vals Vienez ........................................................................................... 37
2.10. Vals Lent ............................................................................................... 40
2.11. Tango ..................................................................................................... 42
2.12. Slow Foxtrot.......................................................................................... 46
2.13. Quick Step ............................................................................................. 49
2.14. Disco (Hustle) ....................................................................................... 51
3. INTRODUCEREA DANSULUI SPORTIV ÎN LECŢIILE DE

EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT DIN UNIVERSITATEA DIN
BUCUREŞTI .................................................................................................. 54
4. REALIZAREA UNEI PROGRAME DE STUDIU..................................... 56

4.1. Conceptul şi obiectivele dansului sportiv ........................................... 56
4.2. Programa analitică pentru disciplina dans sportiv .............................. 57
6 Daniela Aducovschi, Costinel Mihaiu
5. FORMAREA GRUPELOR DE PERFORMANŢĂ DIN CADRUL

ASOCIAŢIEI SPORTIVE UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI .......... 59
6. AFILIEREA GRUPEI DE PERFORMANŢĂ LA CLUBUL SPORTUL

STUDENŢESC – UNIVERSITATEA BUCUREŞTI ................................ 60
7. REZULTATE OBŢINUTE LA CONCURSURILE DE FORMAŢII

CU STUDENŢII ............................................................................................ 61
8. REZULTATE OBŢINUTE LA CONCURSURILE DE PERECHI CU

STUDENŢII ................................................................................................... 94
9. REZULTATE OBŢINUTE CU ECHIPA DE PERFORMANŢĂ -

SPORTUL STUDENŢESC – UNIVERSITATEA BUCUREŞTI ............. 108
10. DEMONSTRAŢIILE CULTURAL-SPORTIVE ŞI ARTISTICE ............. 135
11. COMPETIŢII INTERNE .............................................................................. 141
12. IMPRESII ....................................................................................................... 144
BIBLIOGRAFIE .................................................................................................. 155

Cuvânt înainte
Motto: „Dansul este cea mai elevată, cea mai

emoţionantă, cea mai frumoasă dintre arte, pentru că
ea nu este doar translatare sau abstractizare din viaţă,
este chiar viaţa.”
Dr. Ha vel o k E ll is
Lucrarea „Istoria dansului sportiv în Universitatea din Bucureşti” elaborată

de cadrele didactice lector univ. dr. Daniela Aducovschi şi lector univ. drd.
Costinel Mihaiu, vicepreşedinte al Federaţiei Române de Dans Sportiv, înfăţişează
istoria dansului sportiv în Universitate, este un documentar, o cronică a evoluţiei
dansului cu date ce trebuie consemnate şi păstrate. Adunând cu interes fapte
dispersate şi date dintr-o vastă bibliografie, edificatoare pentru sportul din
Universitatea din Bucureşti, s-a alcătuit o istorie cuprinzătoare a unei discipline
sportive cu un impact impresionant în rândul studenţilor universităţii.
În anul 1994, la solicitarea studenţilor s-a introdus şi dansul sportiv printre
celelalte discipline care se predau în lecţiile de educaţie fizică.
Autorii, nu numai că au iniţiat, pe parcursul anilor mii de studenţi în
tainele dansului sportiv, dar au înfiinţat şi o secţie de performanţă în cadrul
Universităţii cu rezultate deosebite în competiţiile naţionale şi internaţionale.
Lucrarea eşalonată pe 12 capitole prezintă aspectele importante şi urmărite
în lucrare. Dintre acestea menţionez câteva:
- începuturile dansului sportiv în România;
- cele 14 forme de dans cuprinse în cursul de dans;
- problematica dansului sportiv în lecţiile de educaţie fizică (programa
analitică, formarea grupelor, probe de control, rezultate);
- locul dansului sportiv în demonstraţiile cultural-sportive şi artistice,
încheind lucrarea cu unele comentarii ale studenţilor cu privire la această
disciplină sportivă.
Dintre multiplele aprecieri, aşi dori să menţionez pe cea a fostei studente

Daciana Marta, astăzi doctorand în anul II a Facultăţii de Biologie:
„Acest club de dans a făcut parte din viaţa mea toată studenţia. Cred că a
fost marea mea şansă, eram în perioada căutărilor şi frământărilor, iar dansul
sportiv a fost răspunsul pentru nevoia de a face sport în cel mai plăcut mod posibil
şi a scos la lumină acel potenţial artistic care stă ascuns în fiecare dintre noi.”
Publicarea lucrării celor două cadre didactice universitare, cu o bogată
experienţă practico-metodică este bine venită fiind de un real folos atât
specialiştilor din domeniu, dar şi tuturor profesorilor de educaţie fizică, este dacă
vreţi, o contrapondere la sporturile „dure”, care se manifestă tot mai mult în lumea
sportului de azi.
Prof. univ. Alexandru Bizim

Antrenor emerit
Introducere
După dicţionarul explicativ al limbii române (DEX, 1998), dansul

reprezintă ansamblul de mişcări ritmice, variate ale corpului omenesc, executate
în ritmul unei melodii şi având caracter religios, de artă sau de divertisment.
Dansul face parte din viaţa de zi cu zi a fiecăruia, anumite mişcări, paşi,
gesturi pe care omul le execută frecvent fac parte din el.
Dansul reprezintă trăiri emoţionale prin gestică, studiul gestualităţii fiind
început de Ray Birdwhistell, care a ţinut cursuri la Universitatea din Toronto în
anii 1944-1945 despre kinezică, o disciplină încadrată în sfera ştiinţelor
comunicării. Obiectul de studiu a acesteia îl constituie modalităţile de comunicare
prin intermediul gesturilor şi a mimicii. Gestualitatea reprezintă un fel de instanţă
intermediară între cultură şi personalitatea umană.
Mişcările trupului merită să reţină atenţia sociologilor în aceeaşi măsură cu
alte forme consacrate de maniera interacţiunii sociale. Elementele gestuale lipsite
de semnificaţie se numesc kineme, iar gesturile cu semnificaţie poartă numele de
kinemorfeme. Dansul are la bază comunicarea gestuală, deci, kinezica joacă un rol
foarte important în studiul dansului şi a coregrafiei.
Acest fenomen – dansul – este întâlnit nu numai în rândul oamenilor, ci şi
în lumea necuvântătoarelor. Un moment important când prezenţa dansului se
realizează în lumea animală este perioada de împerechere când masculul execută
ca un ritual, diferite mişcări ritmice pentru a-şi impresiona partenera.
Un exemplu de coregrafie şi dans din lumea păsărilor ar fi dansul
cocorului-cu-gâtul-negru, inspirator al poeţilor şi pictorilor de stampe japoneze.
Figurile foarte complicate acestui „pas de deux”, sunt în totalitate cuprinse în
programul genetic. Haward Keith, care a studiat acest rit, arată că numai la cinci
zile după ieşirea din ou, un cocor ţinut departe de alţi reprezentanţi ai speciei este
capabil să execute de o manieră ireproşabilă mişcările care compun dansul.
Dansul în lumea animală nu ţine numai de sexualitate, ci şi de sentimentul
teritorial, de comunicare cu semenii speciei.
Karl von Frisch, are un studiu numit „dansul albinelor”, cu care a luat
premiul Nobel. Ceea ce l-a frapat era manifestarea coregrafică reprezentată printr-
un sistem complex de comunicare privitor la sursele de hrană. Dansul albinelor

este executat prin mişcări circulare în formă de opt. Traiectoria optului se
realizează în două planuri – vertical şi orizontal.
Un alt exemplu de dans ar fi cel al maimuţelor antropoide, care dansează
formând cercuri în jurul unui copac. Maimuţele posedă o mare capacitate de
exprimare prin gestică şi mimică ceea ce duce la o varietate în domeniul
comunicării.
Dansul a fost o parte a istoriei umane chiar de la primele consemnări ale
vieţii umane. Picturile murale din peşteri găsite în Spania şi Franţa, datând din
30.000 – 10.000 î.hr. reprezintă desene vii (însufleţite) ale unor persoane dansând,
asociate cu ritualuri ilustrând importanţa dansului în societatea umană timpurie.
Multe persoane din toată lumea, văd (percep) viaţa ca un dans, de la
mişcările de pe bolta cerească şi schimbarea anotimpurilor până la dansul unic al
fiecărei vietăţi. Istoria dansului reflectă schimbările felului în care oamenii percep
lumea în raport cu corpurile lor şi cu ciclurile vieţii.
In India, printre hinduşi, Creatorul este un dansator, Siva Nataraj, care
poartă lumea prin ciclurile naşterii, morţii şi renaşterii.
In bisericile vechi din Europa, venerarea lui Crist includea dansul, în timp
ce în alte perioade ale istoriei vestice (western) dansul a fost scos în afara legii şi
interzis. Această scurtă istorie a dansului se axează în principal pe lumea vestică şi
ne permite să înţelegem modelarea culturii prin dans şi modelarea dansului prin
cultură.
Dezvoltarea omului primitiv de la condiţia sa de animal la cea superioară,
se datorează capacităţii de a controla şi exprima emoţiile stărilor. Ele erau
exprimate prin intermediul gesturilor care în ansamblu construiau o coregrafie. Ca
şi animalele, omul primitiv dansa pentru a-şi exprima tristeţea, bucuria, victoria,
înfrângerea, dragostea. Fiecare activitate a sa era legată de un ritual, iar partea
principală a acestuia o constituia dansul.
Nu s-a descoperit încă nici un popor pentru care dansul să nu fie parte
importantă din viaţa culturală tribală.
Dansurile erau adesea imitaţii din viaţa şi comportamentul animalelor şi la
fel ca şi acestea, omul primitiv îşi împodobea corpul cu diferite penaje, picturi
corporale care jucau rol de mesaje. Aceste costumaţii, cât şi cromatica desenelor
corporale făceau parte din spiritul dansului, fiecare dans fiind legat de un
eveniment.
Foarte multe dansuri întâlnite astăzi au denumiri luate din lumea animală,
repertoriul fiind exprimarea comportamentului animal. De exemplu, ţăranii din
Bavaria, au dansuri numite „zgârietura găinii”, „dansul rândunicii”, „dansul
porumbiţei”.
În Europa este cunoscut şi mai des întâlnit „dansul cocoşului”.
Istoria dansului sportiv în Universitatea din Bucureºti 11
La oamenii primitivi, dansul era legat nu numai de lumea animală, el

reprezenta legătura cu lumea spirituală şi cu fenomenele naturii reprezentând
lumina şi întunericul, focul, pământul, ploaia. Ele erau expresia fricii omului faţă
de forţele naturii, expresia rugăciunii, gestul educaţiei colective, trecerea de la
barbarie la civilizaţie.
„Arta imitaţiei”, cum spunea celebrul maestru de balet Noverre, apare
iniţial prin pantomimă şi are la origini religia care imită mersul stelelor, gesturile
zeilor etc.
Istoria universală ne pune la dispoziţie documente ce atestă faptul că încă
din cele mai vechi timpuri egiptenii aveau o suită întreagă de dansuri de petreceri
şi dansuri ce erau practicate în cadrul unor vaste ceremonialuri religioase.
Nu există civilizaţie antică care să nu fi practicat dansul. Egiptenii,
asirienii, evreii, hinduşii, grecii, romanii, toţi au dansat, dar cei care au cultivat
dansul pentru valoarea sa estetică au fost grecii. Pentru aceştia, dansul nu a
guvernat doar mişcarea, au controlat şi modul de exprimare disciplinată a corpului
în atitudini diferite. „Ditirambul” era căutat şi dansat pe un ritm de flaut, de către
un cor dispus în formă de cerc şi care cuprindea 50 de personaje încoronate de
flori.
Reprezentaţiile revelau dansul în acompaniamentul corului având
denumirea de „orchestrică”. Grecii asociau poezia, muzica şi dansul, de aici
derivând dansurile corului tragic denumite „stasima”, apoi dansul tragic propriu-
zis numit „emelia”, care era un dans expresiv şi mimetic. Acompaniamentul din
tragedia greacă era pe undeva începutul genului actual de operă, dansurile tragice
au fost surse de inspiraţie pentru pantomima romană.
Dansul este o rădăcină a teatrului antic în care personajele nu foloseau la
început limbajul verbal, exprimarea era realizată prin gesturi sugestive şi mimică
facială.
Dansul romanilor era similar cu cel al grecilor, dar în ultima perioadă a
Imperiului Roman, dansul era din ce în ce mai libertin, presărat chiar cu momente
obscene. Există o parte bună a acestei perioade de decadenţă a Imperiului Roman
în ceea ce priveşte dezvoltarea dansului ca teatru, aducându-l la un nivel foarte
înalt de perfeţiune. Apare pantomima, artă neapreciată de vechii greci.
Dansurile primitive aveau caracteristica de a fi dansate de membrii de
acelaşi sex fără să existe contact corporal între ei.
Dansul social implică contactul între parteneri, plecând de la o simplă
strângere de mână până la îmbrăţişarea intimă. Acesta include în esenţa sa cuplul
cu toate formele de dans pentru plăcere şi recreere, nefiind competitiv.
Dansurile sociale timpurii sunt dansurile populare din Europa.
Spre exemplu, dansurile “bosso” (1350-1550) şi “pavanele” (1450-1650)
au fost dansuri oficiale cu paşi alunecaţi pe care nobilii şi aristocraţii acelor
vremuri le-au adoptat.
Dansul “round” (în jur), era popular în Europa prin secolul al XIV-lea şi
era dansat ţinându-se de mâini într-un şir lung în cerc deschis sau închis.
Câteodată datorită numărului mare de participanţi acesta se începea în sala de
dans şi se continua afară cu noi şi noi cupluri care intrau în joc.
Din secolul al XVI-lea şi până în secolul al XVII-lea, dansurile populare
din Anglia cum era “contradansul” au fost dansate la curte şi au rămas populare
până în anul 1890.
În secolul al XVII-lea, în Franţa, maestrul de dans pe nume Beauchamps,
renumit în acea vreme, a dezvoltat „menuetul”, denumire dată deoarece conţinea
în coregrafie paşi mici (menu).
Un alt dans de origine franceză denumit „cotillion”, a devenit popular în
Anglia în secolul al XVIII-lea, „cotte” fiind juponul scurt pe care-l purtau femeile.
Prin 1740, francezii au iniţiat un dans în careu pentru patru perechi care s-
a intitulat „quadrille” (cadrilul). Acesta a fost probabil derivat din dansul popular
cotillion şi introdus oficial în înalta societate prin 1816.
„Loucieni”, al doilea după cadril, cu figuri complet noi a fost publicat în
1820, în Anglia. Cele două dansuri au făcut parte din programele de dans de la
sfârşitul secolului al XIX-lea.
În vestul continentului Americii de Nord, existau puţine dansuri de salon
înainte de începutul secolul al XIX-lea, dansul western pe muzica western a
căpătat rădăcini aproape cu 100 de ani înainte de debarcarea pelerinilor în Noua
Anglie, iar spaniolii din Mexic au creat şcoli pentru învăţarea muzicii europene.
Indienii au fost învăţaţi să copieze muzica cu acurateţe fiind primul pas în
instruirea lor pentru serviciile din cadrul bisericii.
Baladele tradiţionale din Spania au fost aduse în Lumea Nouă odată cu
sosirea primilor colonişti şi soldaţi. Prima carte americană de muzică a fost
publicată în oraşul Mexico în 1556.
Teatrul liric a răspândit muzica spaniolă în America, producţiile de
succes repetându-se în multe oraşe mari. Repertoriul muzical spaniol este din
diferite zone ale ţării reprezentând cântece şi dansuri populare. Muzica tango-ului
argentinian a ajuns în America de Sud, respectiv Buenos Aires, prin teatrul liric
(zarzuela).
Muzica afro-cubaneză este muzică spaniolă la origine cu modificări din
muzica africană şi cubaneză. Dezvoltarea muzicii spaniole în America de Sud şi
Indiile de Vest a fost influenţată de mai multe culturi: indiană, portugheză,
africană, franceză (creolă). Dintre aceste culturi cea mai mare influenţă a avut-o
cea a negrilor din Africa, deoarece, importarea de sclavi în acea perioadă era
înfloritoare şi odată cu ei au adus muzica şi dansurile tradiţionale. Unele din
zonele Africane de unde erau luaţi sclavii aveau muzica şi dansurile mult mai
avansate, nu se rezumau numai la renumitele tam-tam-uri, iar în muzica şi
dansurile populare braziliene se găsesc aceste influenţe africane destul de
pregnant. Celelalte influenţe sunt mai restrânse ca arie, influenţa portugheză s-a
limitat foarte mult la Brazilia, cea franceză, la insulele franceze, cea indiană fiind
cea mai limitată.
Situaţia din America de Nord a fost asemănătoare deoarece în secolele
XVII şi XVIII, au fost deportaţi pe acest continent milioane de negri africani
muncind ca sclavi în casele şi pe proprietăţile albilor. Au asistat la dansurile
sociale din lumea veche şi au asimilat cunoştinţele acestea dansându-le şi ei în
cartierele lor, adaptându-le şi imprimându-le noi ritmuri. Accentul nu a fost pus pe
timpii accentuaţi ca în Europa, ci pe cei neaccentuaţi (off beat), au folosit
instrumente muzicale ingenioase ca tigăile, scândurile, oasele, chitarele şi au făcut
o muzică nouă hibridă datorită spiritului imaginativ pe care populaţia de culoare îl
posedă.
Datorită condiţiilor precare de acasă, lipsa hranei şi a banilor, i-a
determinat pe irlandezi să plece către zone mai bune de supravieţuire, astfel pe la
mijlocul secolului al XIX-lea, SUA a avut parte de o altă afluenţă de colonişti.
Irlandezii au adus cu ei dansurile tradiţionale ca figs, clogs, rells. Negrii au învăţat
foarte repede aceste ritmuri şi au adăugat ritmurile afro. Dansurile ca hampipe şi
clogul irlandez s-au transformat în buck-and-vong, loviturile şi începuturile
dansului de jazz.
Treptat negrii americani şi-au dezvoltat propriile dansuri populare, multe
elemente au fost luate din tradiţia africană, altele din cea europeană, mai târziu
acestea au fost introduse în spectacolele de vodevil.
Pe teritoriul ţării noastre s-au găsit multe mărturii care dovedesc că
locuitorii acestui spaţiu au practicat dansul ca manifestare spirituală şi emoţională.
Dansul însoţeşte agricultorii, războinicii, protejează amorul, alungă
spiritele rele. El devine din ce în ce mai mult parte integrantă din viaţa omului.
Evoluţia dansului se realizează odată cu evoluţia omului. Treptat unele
manifestări ale dansului au dispărut, cum ar fi cea războinică, ca urmare a dorinţei
universale de pace, dar a rămas componenta plastică a acestuia.
Caracterul popoarelor se regăseşte în dansurile naţionale şi dansurile
populare, ele însumează trăsăturile caracteristice, temperamentul, sensibilitatea,
structura, ambiţia, fantezia de care dispun cei care au imaginat creaţia lor.
„Prima expresie de dans aparţine ţăranului antic în civilizaţia dacilor.
Cuvântul „joc”, care substituie cuvântul grecesc „orchestra” reprezintă toate
ritualurile concepute într-un ritual popular. Pasul şi textul de jucat, nu se pot
forma din ritmul exterior, decât printr-un dans continuu condus de o complexitate
poliritmică a ritualului, a gândirii neaşteptate, subconştiente, care marchează
geniul poporului.” Gabriel Negry (1940)
Gabriel Negry (1940), consideră ritualul = gândire, deoarece nu este o
mişcare realizată la întâmplare, ea se subordonează unei gândiri, unui ritual
acompaniat. Primul dans „de mână”, închis în cerc, pe care documentele îl
reprezintă sub numele de „doină”, mai târziu de „horă”, este prima formaţie a
dansului popular. După acelaşi autor, coregrafia acestor paşi caracteristică
folklorului românesc prezintă două ramuri:
- folklorul care angajează un fapt vital (forma pură);
- folklorul care angajează un divertisment (forma diformată).
În general prin folklor se înţelege o operă populară, o creaţie colectivă,
opusă creaţiei academice şi personale, opera veche, îmbogăţită rar şi destinată
unei morţi latente.
„Dansul este primul născut dintre arte. Înainte de verb şi sunet, omul prin
propriul său corp organizează spaţiul şi ritmul timpului.” Negry, G. (1933).
Apariţia primelor elemente româneşti de artă, au fost de ritm şi incantaţii.
Astfel elementul important de comoţie foarte accentuat al dansului popular, a fost
“jocul căluşarilor”, utilizat sub formă de ritual, fiind un obicei vechi sub formă
de dans războinic, bazat pe principiul dansului piric.
Prima epocă experimentală a artei româneşti se poate împărţi în:
- timpul “antic”, derivarea gesturilor sub impulsul miturilor;
- timpul “dac”, elementul de joc şi poezie;
- timpul “bizantin”, dactilologia derivată din iconografia bizantină
autohtonă.
Mioriţa a fost primul poem creat de Negry pentru Expoziţia Internaţională
de la Paris din 1936, care a avut o temă clasică şi romantică suprapunându-se cu
tematica baletului academic. Acţiunea şi spaţiul de poveste, a reuşit să constituie
primul balet românesc după formulele clasice.
1. Începutul dansului sportiv
în România
Dansul în manifestarea lui de bal, de dans de societate sau dans de parchet

a existat încă din perioada interbelică. Cei care practicau acest mod de mişcare
erau într-un număr relativ redus. Au existat centre cu tradiţie la Oradea, Sibiu,
Bistriţa, Cugir, centre care s-au păstrat şi acum şi împărtăşesc din experienţa
dobândită în decursul timpului.
Până în 1989 au existat câteva concursuri de gen care aveau caracter
naţional şi care se desfăşurau odată pe an. Disputa dintre concurenţi se realiza
după categorii de vârstă. Dintre competiţiile majore amintim:
- Dansul Florilor desfăşurat la Piteşti începand din 1984 de către dl.
Viorel Năstase, unul dintre fondatorii F.R.D.S.
- Cupa Costineşti, desfăşurată bineînţeles la Costineşti.
Acestor concursuri le-au urmat altele sub aceeaşi titulatură de „dans de
societate”, urmând ca din 1991, odată cu înfiinţarea F.D.R.S. să se treacă la
denumirea modernă de „dans sportiv”. La un an de la înfiinţare, pe 1 ianuarie
1992, F.R.D.S. s-a afiliat la I.D.S.F., devenind membru cu drepturi depline.
Federaţia Română a pornit timid la drum cu doar 9 cluburi de dans înscrise oficial,
din câteva oraşe ale ţării. Evoluţia anilor următori a fost fulminantă şi
spectaculoasă, în doar 13 ani Federaţia înregistrând sub cupola ei peste 90 de
cluburi cu peste 2500 de dansatori activi.
Staff-ul federaţiei a fost preocupat permanent de crearea unei lumi
specifice a dansului sportiv românesc care trebuia să-şi cucerească un loc alături
de alte discipline consacrate ale sportului românesc. Chiar din primul an de la
înfiinţare, Federaţia a organizat, în colaborare cu TVR, primul concurs
internaţional de dans sportiv din România. Drumul era deschis tinerilor dansatori
români care băteau la porţile afirmării, astfel încât la Campionatul Mondial de la
Singapore din 1992 a fost prezentă şi perechea românească: Virgil Grigore -
Maria Bâtea. În 1993, perechea V. Rădulescu - Melania Istrate s-a calificat în
finala concursului internaţional de la Alassio, Italia ocupând un merituos loc VI.
Anul 1996 a însemnat pentru F.R.D.S. şi licenţierea primilor arbitri internaţionali:

Virgil Năstase şi Valeria Mangra.
Din 1995, federaţia a obţinut şi personalitate juridică. Din 1996 şi până
azi, România a ajuns să aibă la dans sportiv şi vicecampioni mondiali – perechea
Sergiu Rusu / Mirona Gliga, de la clubul „Dansul Viorilor” din Reghin, şi o
calificare în finala Cupei Europene la 10 dansuri în 2005 – prin perechea Mihai
Petre / Elwira Duda, de la clubul „Pas în Doi” din Bucureşti, care alături de alte
perechi din ţara noastră au reprezentat România cu cinste la campionatele şi
concursurile din lumea internaţională a dansului sportiv.
Aşadar, F.R.D.S. a însemnat un prim pas în formarea unei comunităţi în
jurul unei activităţi şi al unui obiectiv comun care a fost DANSUL. Acest lucru a
fost posibil prin efortul unor oameni inimoşi, cu sufletul alături de dans, prin
aderarea la o experienţă împărtăşită a unor oameni veniţi din spaţii diferite şi din
domenii diferite. Experienţa împărtăşită a devenit una comună atunci când dansul
a unit graţia proprie unei expresii artistice cu tehnica unui sport. Dansul rămâne să
fie spectacolul existenţei umane, un fundal sonor, o formulă excelentă pentru a
„vorbi” despre dragoste, despre relaţia complexă dintre bărbat şi femeie, despre
rivalitatea dintre generaţii, despre tristeţe şi bucurie, despre deziluzii şi forţa
iubirii, despre viaţă şi moarte. Ceea ce încercăm să facem azi prin concursuri cât
mai multe, prin promovarea cât mai intensă a dansului sportiv reprezintă un
sincretism perfect între dans, muzică, imagine plastică şi lumini. Încercăm să vă
prezentăm existenţa umană cu alternanţele sale necontenite, ca pe un tango etern,
senzual, rafinat şi dramatic.
2. Istoricul dansurilor cuprinse
în cursul de dans sportiv
2.1. SAMBA
În forma sa iniţială, samba

provine din Brazilia, fostă colonie
portugheză (devenită independentă
în 1822) în care,ca şi în celelalte
colonii europene, au fost aduşi mii
de sclavi. O mare parte dintre aceştia
aparţineau popoarelor Yoruba şi
Bantu (din Congo, Angola şi
Nigeria). Caracteristice acestor
popoare erau petrecerile de cult, care
puteau dura zile întregi şi erau legate
în principal de dans, al cărui scop era
provocarea extazului. Din astfel de dansuri a aparut samba, care, ca şi rumba,
desemna mai multe tipuri de dans.
În secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea, s-a născut în Brazilia, din
contopirea dansurilor de cult africane cu cele portugheze, Maxixe (poza stanga),
un dans în cerc (descris ca un Two Step), denumit astfel după fructul plin de ţepi
al cactusului.
În anii 1830 s-a dezvoltat un nou tip de dans care combina figurile
caracteristice dansurilor populaţiei afroamericane/de culoare cu rotirile şi sway-
urile indigenilor Lundu. În timp, acesta a fost modificat şi a început să fie dansat
în stilul european, în poziţie închisă. În jurul anului 1885 acesta a fost adoptat de
către societatea înaltă din Rio şi popularizat ca Zemba Queca, pentru ca apoi să fie
redenumit „Mesemba.
În special după abolirea sclaviei în 1888, se distinge în Rio de Janeiro,

Bahia şi Sao Paulo o diversitate covârşitoare de dansuri populare. Dansurile
băştinaşe erau considerate imorale de către europeni, astfel că autorităţile au
încercat să le diminueze popularitatea. Cu toate acestea, multe dintre ele au
devenit populare nu numai în rândul afroamericanilor dar şi printre indo-
europeni/europeni. Batuque, descris ca un dans în cerc cu paşi de Charleston,
dansat pe bătai din palme şi percuţie, a devenit atât de popular încât împăratul
portughez Manuel I, – refugiat în Brazilia în timpul războaielor napoleoniene – l-a
interzis prin lege. La începutul secolului al XX-lea, Mesemba a fost combinat cu
Maxixe. Acesta din urmă a ajuns în 1910 în Europa, fiind urmat în 1924 de
Samba. Pentru o perioadă scurtă, până în 1925, Samba a fost inclusă şi în
competiţii, însă datorită mişcărilor şi ritmurilor mult prea variate şi complexe s-a
renunţat la ea.
În forma ei originală, samba este un dans de grup şi se dansează fără

contact între parteneri. Bărbaţii şi femeile dansează samba în maniere diferite.
Pentru femei dansul constă în mişcări simetrice şi rapide ale picioarelor însoţite de
răsuciri ale şoldurilor şi ale umerilor, generând astfel un dans care face tot corpul
sa vibreze. Bărbaţii realizează aceeaşi mişcare a picioarelor, însă fără mişcările
energice ale bazinului şi ale umerilor. Ei dansează în jurul femeilor, sărind,
rotindu-se şi lovindu-şi calcâiele cu palmele. Pattern-ul cel mai simplu de samba
este o formă de bătut din palme, remarcată de J. Debret la sclavi şi care se mai
întâlneşte şi azi în Bahia.
Originea cuvântului samba este neclară: acesta ar putea proveni din

cuvântul „semba”, deşi alte păreri spun că ar fi derivat din „zambo”, cuvânt care
desemnează rodul iubirii dintre un bărbat negru şi o băştinaşă. De asemenea, în
limbajul Umbundu este cunoscut termenul „esemba sau olisemba”, care înseamnă
„a dansa şi a bate din palme”. Kimbundu cunoaşte de altfel şi termenul „Sesemba”,
„a dansa târând picioarele”. Pentru partizanii religiei afro-braziliene, Candomble,
„samba” înseamnă „a-ţi invoca propriul sfânt (orixa)”. Candomble păstrează şi azi
aceste ritmuri care au influenţat muzica braziliană, facând din samba un gen unic.
Eminentul folclorist brazilian Edison Caneiro menţionează că era o vreme

când cuvântul „samba” era folosit pentru a desemna anumite tipuri de muzică şi
de dans introduse de negrii africani în diferite regiuni ale Braziliei, de la
Maranhao în nord până la Sao Paulo în sud. Muzica corespunzătoare se numea
samba: tambor de mina în Maranhao, milindo în Piaui, bambelo în Rio Grande do
Norte, coco, samba de roda e bate-bau în Zona da Mata do Nordeste şi Bahia,
jongo în zonele Espirito Santo, Rio de Janeiro şi Minas Gerais. Pentru sclavii
africani aduşi în Brazilia în secolele 17, 18 şi 19 cuvântul "samba" avea mai multe
înţelesuri: „a se ruga”, „a invoca spiritele strămoşilor”.
Termenul de „samba” apare în surse scrise din 1838, iar la începutul

secolului al XX-lea este înlocuit cu termenul de Batuque.
Prima melodie de samba s-a numit „Pelo Telefone” („La telefon”) şi a fost
scrisă în 1916 de către Donga (Ernesto Joaquim Maria dos Santos, 1889-1974) şi
interpretată de trupa Oita Batutas.
1928 a reprezentat un an special pentru samba. Atunci a fost publicată în

limba franceză o carte de dans scrisă de Paul Boucher ce conţinea instrucţiuni de
samba, iar la 12 august 1928 a fost deschisă prima şcoală de samba în Estacio.
Primele şcoli de samba erau de fapt mici grupuri („blocos”), cuprinzând nu mai
mult de 50 de persoane, care, purtând costume specifice, mărşăluiau pe suntele
scoase de instrumente de percuţie. Primul „bloco” a fost atestat în 1928 sub
numele de “Deixa Falar”, în districtul Estacio din Rio de Janeiro. Aceştia şi-au
spus “Escola de Samba” (Şcoala de Samba) pentru că s-au cunoscut chiar lângă
una din şcolile locale. Cu timpul, aceste parade s-au tranformat în competiţii
foarte bine organizate. Prima competiţie de acest gen a avut loc în 1932, şi a fost
câştigată de Mangueira.
Începând cu anul 1935, şcolile de samba au fost oficial înregistrate ca

Gremio (cluburi recreative). În anii '30, când Brazilia era condusă de preşedintele
Getulio Vargas, oraşul Rio a început să încurajeze organizarea unui carnaval
anual.
Cele mai mari şi mai cunoscute şcoli de samba se află în districtele mai
populare din Rio de Janeiro: Imperatriz Leopoldinense, Mangueira, Beija Flor,
Portela, Viradouro, Unidos da Tijuca etc. În Franţa, Nicia Ribas d'Avila a fost
prima persoană care a introdus aceste aspecte ale culturii braziliene, atunci când a
creat în Paris o şcoală de samba la sfârşitul anilor '70, „Unidos da Tia Nicia”.
Când este vorba de istoria sambei trebuie amintiţi şi dansatorii Manuel
Diniz („Duque” - ducele) şi Gaby, doi dansatori de Maxixe rezidenţi în Paris,
cărora le este atribuită crearea versiunii de Ballroom a sambei şi introducerea
acesteia în Europa. Duque este cel care a modificat Maxixe-ul pentru a se potrivi
muzicii inovative pe care o cânta Oito Batutas. Această trupă a continuat să-şi
dezvolte muzica, ducând la apariţia unui nou stil de dans numit Samba-Carioca
(Carioca este un râu care curge prin Rio de Janeiro). Aceast gen este considerat
precursorul variantei de Ballroom a sambei şi a fost popularizat în 1933, prin
intermediul filmului “Flying Down to Rio” în care Fred Astaire şi Ginger Rodgers
dansau Samba-Carioca.
Oita Batutas (poza dreapta ) este cel care a introdus instrumentele de jazz
în Brazilia. Aceste instrumente, în combinaţie cu diferitele instrumente de percuţie
braziliene, au dat sambei un nou ritm. Donga a adoptat instrumentul numit banjo,
în locul chitarei; Pixinguinha a adoptat saxofonul, deşi timp de 20 de ani a păstrat
fluierul ca instrument principal. Cu aceste noi sunete, compozitori ca Donga (poza
stanga), Pixinguinha (poza dreapta), Sinho (Jose Barbosa da Silva) şi Heitor dos
Prazeres au dezvoltat genul Samba-Carioca (Samba din Rio de Janeiro) şi Samba
da cidade (Samba din oras). Această samba, cu un ritm sincopat caracteristic, a
ajuns să predomine muzica utilizată la Carnavalul de la Rio.
În general, samba este scrisă în măsura de 2/4, cu linii sincopate în

melodie şi în acompaniament. Muzica braziliană de samba reprezintă o denumire
generică pentru nişte forme de muzică şi de dans destul de diferite. Unele dintre
aceste genuri au primit propriile denumiri, cum ar fi Samba-Reggae (apărut în anii
'80 în Salvador), Timbalada, Lambada şi Maracatu.
După cel de-al doilea război mondial, 1948- 1849, samba a fost
popularizată într-o formă simplificată, standardizată în 1956 de Pierre Lavelle.
În 1959 a fost acceptată definitiv în programul competiţional, în categoria
dansurilor latino-americane. După toate schimbările, contopirile culturale şi
simplificările aduse, samba dansată astăzi la nivel social şi competiţional nu mai
are prea multe în comun cu samba originală.
2.2. CHA-CHA
Se pare că numele de cha-cha-cha a apărut

pentru prima dată în Indiile de Vest, unde există o
plantă ale cărei păstăi conţin nişte seminţe care atunci
când sunt scuturate în interiorul unui recipient scot un
sunet a cărui transcriere fonetică este „cha”. Acest
gen de instrumente de percuţie au fost folosite de
către orchestrele cubaneze pentru stabilirea ritmului
melodiei.
Există însă şi alte variante referitoare la

apariţia numelui acestui dans: din cuvântul spaniol
chacha semnificând „vraci”, sau din chachar care
înseamnă „a mesteca frunze ale arborelui de cacao”,
sau chiar din cuvântul char, „ceai”. Însă cel mai
probabil acesta provine de la energicul dans cubanez
Guaracha. S-a mai sugerat şi că numele de cha-cha-cha este un derivat

onomatopeic al sunetului pe care îl produc picioarele în chasse-ul specific celor
mai multe figuri de dans.
O altă variantă privind apariţia numelui acestui dans o reprezintă existenţa

unei figuri numite chatch, care implică doi paşi lenţi urmaţi de trei schimbări
rapide de greutate. La începutul anilor '50, această figură s-a dezvoltat într-un nou
dans format din variaţii ale pasului de bază şi a primit numele de cha-cha-cha.
Controversele asupra originii acestui dans continuă, dat fiind că există
numeroase puncte de vedere privind momentul şi locul apariţiei cha-cha-cha-ului,
dar şi a personalităţilor care au contribuit la dezvoltarea sa. Însă un lucru este
sigur: cha-cha-cha-ul a evoluat din mambo. Astfel, pe măsură ce muzica şi dansul
mambo au căpătat o notorietate mai mare, noile ritmuri şi tempo-uri au adus
mambo-ului modificări subtile în timp.
În 1951, compozitorul şi violonistul cubanez Enrique Jorrin a introdus

ritmul de cha-cha-cha pe ringurile de dans cubaneze în timpul spectacolelor sale
cu Orchestra America.
Ritmul mai lent cu care orchestra cubaneză America interpreta mambo-ul

le-a permis dansatorilor să folosească o triplă pendulare a bazinului pe
numărătoarea lentă. Şi astfel a luat naştere Triplu Mambo. Unii susţin însă că
această idee i-ar fi venit lui Enrique Jorrin încă din 1948, pe vremea când era
membru al orchestrei lui Antonio Arcano. În 1953, cântecele sale “La
Enganadora” (primul cha-cha-ha, compus în 1951) şi “Silver Star” au devenit
hituri înregistrate. Din Cuba, cha-cha-cha-ul a fost introdus în Statele Unite la
începutul anilor '50, de către Minon Mondajar.
Asta nu înseamnă că cha-cha-cha-ul este un dans lent; melodia „Bei Mir

Bist Du Schon/La Furiosa” de Jack Costanzo&Don Swain este o dovadă a
rapidităţii la care poate ajunge un cha-cha-cha.
Conform altor păreri, apariţia cha-cha-cha -ului îi aparţine profesorului

englez de dans Pierre Lavelle care, în 1952, în vizita sa în Cuba, şi-a dat seama că
mambo era dansat câteodată cu 2 paşi în plus pe măsura muzicală. Astfel, la
întoarcera sa în Marea Britanie, a început să predea acest gen de mambo ca pe un
dans separat. Arthur Murray a standardizat dansul pentru a-l face mai accesibil,
scoţând un Cha din ritm şi inventând numărătoarea 1,2,3, Cha,Cha. Iniţial era
cunoscut sub numele de MamboChaChaCha, triplu mambo sau mambo cu ritm de
guiro.
Cha-cha-cha-ul a moştenit multe dintre elementele de stil de la precursorii

săi, rumba şi mambo. Ca majoritatea dansurilor latino, şi cha-cha-cha-ul se
realizează cu o mişcare a picioarelor aproape de podea. Muşchii dansatorilor sunt
relaxaţi pentru a permite o mişcare liberă a şoldurilor. Pe măsură ce se fac paşii,
partea superioară a corpului se aşează cu determinare pe piciorul de sprijin.
Cha-cha-cha-ul a devenit rapid cel mai popular dans latino. Acest lucru se
datorează renumiţilor muzicieni care, prin spectacolele şi turneele lor, au făcut ca
cha-cha-cha -ul să devină nu doar un dans caracteristic civilizaţiei latino, ci şi unul
universal. Cele mai cunoscute nume sunt: Arcano y sus Maravillas (una dintre
trupele care a cântat aceste ritmuri încă de la începurile lor), Fraţii Lopez, Israel şi
Cachao (cu Coralia), Antonio Sanchez, Félix Reina, Enrique Jorrín, orchestra
Aragon, Chicho O'Farril, Pérez Prado, Tito Puente, Charles Aznavour, Rubén
Blades şi Willie Colón.
Istoria genurilor mambo, cha-cha-cha şi salsa a fost influenţată decisiv de

migraţia portoricanilor către New York în secolul XX (în special în anii '40 şi '50)
şi a cubanezilor (mai ales în anii '60) şi de contopirea muzicii lor autohtone cu
jazz-ul afro-americanilor, care a contribuit semnificativ la dezvoltarea muzicii
latino şi la răspândirea ei în toată lumea. Deşi rădăcinile celor mai multe dintre
aceste genuri muzicale provin din cultura populară cubaneză, mambo, cha-cha-
cha şi salsa – în forma cunoscută la nivel internaţional – sunt inovaţii nord-
americane.
Din anul 1962, cha-cha-cha-ul face parte din categoria dansurilor
competiţionale. Acest dans este popular şi astăzi, iar ritmurile sale pot fi auzite în
muzica lui Ricky Martin, Julio Iglesias, Enrique Iglesias, Carlos Santana şi a
Gloriei Estefan.
2.3. RUMBA
Este greu de discutat în particular despre

rumba, mambo sau cha-cha-cha, deoarece toate
aceste dansuri sunt indisolubil legate unul de
celălalt, rumba reprezentând, în concepţia noastră,
însuşi spiritul dansului şi al muzicii latino-
americane.
În general se acceptă faptul că rumba a
rezultat în principal din contopirea a trei culturi:
africană, iberică şi amerindiană. Originile rumbei
datează din secolul al XVI-lea, odată cu sosirea
primilor sclavi negri din Africa.
Descoperită în 1492 de către Columb, Cuba devine în scurt timp un loc

predilect al comerţului cu sclavi, majoritatea aparţinând poporului vest-african
Yoruba (Nigeria de astăzi), un popor cu o cultură dezvoltată şi înzestrat cu mult
talent în ceea ce priveşte muzica şi dansul.
Se presupune că rumba are la origine un gen de Flamenco adus de către

spanioli în Cuba, unde a intrat în contact cu ritmurile sclavilor africani. Iniţial
figurile de Rumba au fost inspirate din universul cotidian al ţăranilor acelor
timpuri. Termenul de “rumba” provine din spaniolă, unde desemna la început
petrrecerile oficiale, muzica şi dansurile specifice. Ulterior, numele ajunge să
descrie nu un dans, ci o femeie cu un stil de viaţă foarte libertin. Pornind de la
acestea, la început rumba a fost etichetată ca fiind un dans frivol şi imoral.
Rumba originală era un dans folcloric care îmbrăca forma unei pantomime
cu conotaţii sexuale, dansată -paradoxal- pe o muzică cu un tempo alert, cu
mişcări caracteristice ale şoldurilor (cuban motion), cu o atitudine dominantă din
partea bărbatului şi senzual-defensivă din partea femeii. În zona de origine
(insulele Caraibe), acest gen de muzică sau dans a cunoscut notorietatea sub o
varietate de nume: Son, Danzon, Guagira, Guaracha, Naningo.
„Rumba” reprezintă un termen generic, dedicat de profesorii de dans din

Statele Unite versiunii modificate a Son-ului cubanez, mult mai lentă şi mai
decentă decât varianta originală.
Mişcările expresive, lascive şi viguroase ale dansatorilor sunt în armonie

cu ritmul imprimat muzicii de către instrumentele de acompaniament, care includ
printre altele maracase, clave, marimbola şi tobele Bongo şi Conga.
La fel ca şi în cazul altor dansuri, rumba a cunoscut metamorfoze datorate
fie trecerii timpului, fie segregaţiei sociale. Astfel, în perioada celui de-al doilea
razboi mondial, Son-ul, o variantă mai lentă şi mai rafinată a rumbei originale,
reprezenta dansul popular al clasei de mijloc din Cuba. Tot lent era şi Danzon-ul,
dansul oamenilor din înalta societate cubaneză.
În Cuba, numeroase dansuri poartă denumirea de rumba. Acestea sunt

împărţite în trei ramuri: Yambu, Columbia şi Guaguanco. Yambu este varianta
cea mai veche a rumbei, în zilele noastre întâlnit destul de rar, la fel ca şi
Columbia, o rumba câmpenească dansată de către bărbaţi. Guaguanco este forma
cea mai cunoscută dintre acestea, un dans cu mişcări erotice care a preluat diverse
elemente spaniole.
Iniţial muzica a fost scrisă în măsura 2/4, dar mai nou, pentru a uşura
abordarea de către compozitori şi cântăreţi a acestui gen, se foloseşte măsura 4/4.
Ca de obicei, este foarte important să discutăm şi rolul esenţial pe care l-au

avut profesorii de dans din SUA în evoluţiai şi consacrareala nivel mondial a
acestui dans. În consecinţa, urmează o succintă prezentare cronologică a
principalelor momente şi personalităţi americane care au influenţat istoria rumbei.
Prima încercare serioasă de a introduce rumba în sălile de dans din Statele
Unite le-a aparţinut lui Lew Quinn şi Joan Sawyer în 1913. Zece ani mai târziu,
muzicianul Emil Coleman a adus câţiva muzicieni şi o pereche de dansatori de
rumba în New York. În 1925, Benito Collada a deschis clubul “El Chico” în
Greenwich Village, unde rumba ţinea capul de afiş. În vara lui 1930, Edward
Markx Music Company a scos pe piaţă un cântec intitulat The Peanut Vendor
(Vânzătorul de alune) interpretat de orchestra Havana Casino condusă de Don
Azpiazu, care a devenit rapid un hit.
În 1935, George Raft a jucat rolul unui dansator în filmul Rumba, un

music-hall în care în final eroul caştigă dragostea frumoasei Carol Lombard prin
pasiunea lor comună, dansul.
Tot în aceeaşi perioadă, Xavier Cugat a format o orchestră specializată în
muzica latino-americană. El concertează la Coconut Grove în Los Angeles şi
apare în câteva dintre primele filme sonore cum ar fi “In Gay Madrid”. Mai târziu,
în anii 1930, Cugat cântă la hotelul Waldorf Astoria din New York. Spre sfârşitul
decadei, el era recunoscut pentru cea mai de succes orchestră de muzică latino a
acelor zile.
Însă muzica latino a căpătat un impact cu adevărat semnificativ abia la
sfarşitul deceniului al III-lea al secolului al XX-lea. Rumba a fost importată din
Cuba (via Miami Beach) în New York, unde profesorii de dans au denumit-o
rumba sau, alteori, rhumba. În ţara de origine, dansul a fost denumit Cuban
Rumba pentru a se face diferenţa faţa de varianta americană. O altă diferenţă
semnificativă între cele două stiluri o reprezintă pasul de bază, care în SUA avea
forma unui pătrat (box), iar în Cuba avea forma unui romb (diamond).
În Europa, introducerea dansului latino-american (rumba, în special) s-a

datorat lui Monsieur Pierre (principalul profesor de dans din Londra acelei
perioade), care, cu entuziasmul, experienţa şi talentul său a fost un excelent
promotor al acestui gen de dansuri pe bătranul continent. Începând din 1930
Monsieur Pierre împreună cu partenera sa, Doris Lavelle, popularizează dansurile
latino-americane şi introduc în cercurile de dans adevărata Rumba Cubaneză.
În anii '50 a izbucnit un puternic conflict în legătură cu aceste diferenţe
între paşii de baza (aşa-numitul război al rumbei). Pe de o parte era Square-
Rumba (Carré) adusă în Europa din S.U.A. în 1930 şi standardizată de francezul
Lucien David, pe de altă parte, rumba cubaneză. După numeroase discuţii, în
1964, rumba cubaneză a fost acceptată şi recunoscută ca versiune internaţională
oficială, fiind folosită în competiţiile de dans sportiv. Tot din acelaşi an datează şi
prima ediţie a “Tehnicii Latino” a lui Walter Laird, care a avut un aport important
la acceptarea, în cele din urmă, a acestei variante.
În zilele noastre rumba este dansată pe un tempo de bolero, care este mai
lent decât ritmul uaracha, ce a caracterizat dansul în perioada lui de început.
Aceasta nu l-a facut mai puţin fascinant, ci dimpotrivă; în pofida trecerii anilor,
rumba a rămas unul dintre cele mai apreciate dansuri.
2.4. JIVE
După descoperirea Indiilor de Vest de către

Columb, a început şi comerţul cu sclavi. Se estimează
că în perioada 1840-1900 au fost deportaţi din Africa
în coloniile Noii Lumi peste 40 de milioane de afro-
americani. Încetul cu încetul cultura, religia, mitologia
şi muzica africană s-au contopit cu cea a indigenilor şi
a europenilor. Din acest mix cultural s-au dezvoltat
diversele stiluri de muzică şi de dans afro-americane,
iar printre acestea se numără şi Jive-ul.
Acest dans are o istorie interesantă şi
controversată. Originile cuvântului „jive” sunt
neclare, existând diferite variante cu privire la
acestea. Astfel, cuvântul „jive” a derivat probabil din
„Jev”, care în limbajul vest-african Wolof înseamnă
„a vorbi obraznic”. Termenul mai are în argoul negrilor şi sensul de „minciună,
exagerare”. De asemenea, el ar mai fi putut deriva şi din modificarea cuvântului
englez „jibe” (a glumi). Alte semnificaţii argotice ale termenului „jive” sunt cele
de „comerciant ambulant”, „marijuana” şi „relaţii sexuale”. Este însă neclar dacă
vreuna dintre aceste semnificaţii a avut legătură cu folosirea termenului pentru
dansul în discuţie.
În anii 1880, Jive-ul era cunoscut sub numele de Cake Walk, deoarece
premiile pentru cele mai bune perechi de dansatori constau de cele mai multe ori
în prajituri.
Muzica asociată Jive-ului a fost cunoscută sub numele de “Ragtime”, fie
datorită faptului că protagoniştii se îmbrăcau în hainele (“rags”) lor cele mai bune,
fie pentru că muzica era sincopată (“ragged”).
În anii '20, Ragtime-ul a fost înlocuit de dansuri ca “Charleston” şi “Black
Bottom” şi astfel şi-a făcut apariţia şi “Swing-ul”.
Spre sfârşitul anilor '20, combinaţia dintre energicele dansuri “Breakaway”,

“Texas Tommy” şi “Charleston” cu “Foxtrot”-ul a generat un nou dans, numit
“Lindy Hop”.
Cu mişcările sale acrobatice, Lindy Hop-ul a fost dansul anilor '20 - '30.
Numele său are o poveste aparte.
Pe 21 Mai 1927, Charles Lindbergh, aviator american, uimea lumea cu
primul zbor solo, de la New York la Paris, pe deasupra Atlanticului. În toate
ziarele se putea citi cu litere de-o şchioapă titlul “Lindy Hops The Atlantic”
(Lindy sare Atlanticul). Într-o seară, imediat după zborul lui Lindbergh la Paris, la
Ballroom-ul Savoy din New York, un localnic pe nume George Snowden, poreclit
“Shorty George”, privea cuplurile care dansau. Fiind întrebat de un reporter ce
anume dansau acestea, George nu a făcut altceva, decât, să citească titlul unui
articol despre zborul lui Lindbergh dintr-un ziar care se afla pe banca alăturată,
spunând “Lindy Hop”! Şi astfel, acest dans a cunoscut consacrarea în New York,
iar de aici s-a propagat în toată lumea.
În afară de Lindy Hop, în timpul erei Swing s-a bucurat de o recunoaştere

deosebită un al doilea stil de dans din varietatea dansurilor afro-americane: Blues-
ul. Acesta a apărut la începutul secolului al XIX-lea în America de Nord şi a
pătruns în Europa în 1920.
Contopirea acestor stiluri muzicale - Blues şi Swing - a dat naştere unui
mix muzical pe care se dansa Boogie-Woogie, un dans iubit şi astăzi.
Dansatorul de culoare Bill Robinson a avut un rol foarte important în
răspândirea şi evoluţia acestui dans. De asemenea, fimele muzicale de la
Hollywood şi protagoniştii acestora (ca de exemplu Fred Astair cu partenerele
Tape Miller şi Nichola Brothers), au făcut ca muzica şi dansul Boogie-Woogie să
fie cunoscute în toată lumea.
La mijlocul anilor '30, Lindy Hop-ul a primit numele de Jitterburg, după
melodia “Jitterburg” a lui Cab Calloway, apărută în 1934.
Tot în acea perioadă, Herbet With, “bouncer” de top la Ballroom-ul Savoy, a
înfiinţat o trupă de dans numită “Whitey's Lindy Hoppers”. Unul dintre membrii
cei mai importanţi ai aceste trupe era Frankie Manning. Trupa a apărut în filme ca
“A Day at the Races” (1937), “Hellzapoppin” (1941) şi “Killer Diller” (1948).
Cel mai important concurs anual de dans din New York în perioada 1935-
1974, “Harvest Moon Ball”, avea loc la Madison Square Gardens şi era
sponsorizat de “Daily News Welfare Association”. Acest eveniment era atât de
popular, încât cele 20 000 de bilete disponibile se vindeau încă din primele două
zile. Din 1938, în programul acestui eveniment au fost incluse şi Lindy Hop-ul şi
Jitterburg-ul.
La începutul anului 1938, Dean Collins, care învaţase să danseze în
Harlem la Ballroom-ul Savoy, se stabileşte la Hollywood. Între anii 1941 şi 1960,
el a colaborat la realizarea coregrafiilor a peste 100 de filme care conţineau

secvenţe coregrafice de Lindy Hop, Jitterburg, Lindy şi Swing.
Organizaţiile de dans, ca The New York Society of Teachers şi Arthur Murray, au
început să predea aceste dansuri abia la debutul anilor '40. Tot atunci, Laure Haile,
cunoscută dansatoare de Swing, a observat stilul care se dansa în comunitatea
albă, denumindu-l în scrierile sale “Western Swing”, şi a început să îl predea
pentru Arthur Murray în 1945. În 1951 Laure Haile a publicat pentru prima dată
notiţele ei de dans, ca o programă analitică, incluzând şi Western Swing-ul. De-a
lungul anilor '50 ea şi-a prezentat programa în workshop-uri din SUA prin
intermediul Studiourilor Arthur Murray.
De la mijlocul anilor '40 şi până azi, profesorii de dans au modificat Lindy
Hop-ul, Jitterburg-ul şi Swing-ul pentru a le adapta la tendinţele publicului larg
care urma cursurile de dans. Ca rezultat, au apărut “East Cost Swing” şi “West
Coast Swing”.
Începând din 1920, Lindy Hop, Jitterburg-ul şi Swing-ul au evoluat pe
întreg teritoriul SUA, dând naştere mai multor stiluri regionale. Iată mai jos o
prezentare succintă a câtorva dintre ele:
 Savoy Swing: popular în Ballroom-ul Savoy din New York in anii '30
şi '40. Este un stil de dans foarte rapid, sacadat, lejer.
 West Coast Swing: stil de Swing ce scotea în evidenţă dinamismul
mişcării picioarelor. A devenit popular în cluburile de noapte
californiene în anii '30 şi '40. În 1989 West Coast Swing a fost ales
“Dansul Statului California”.
 Whip: stil de swing popular in Houston, Texas, caracterizat de rotiri
rapide în jurul partenerului.
 Supreme Swing: popular în Tulsa, Oklahoma.
 Imperial Swing: popular în St. Louis, Missouri.
 Carolina Shag: popular în Carolina de Nord şi de Sud, scoate în
evidenţă rapiditatea mişcării picioarelor partenerului.
 DC Hand Dancing: un mix între Lindy şi Swing, întâlnit în
Washington DC.
 East Cost Swing: popular în oraşele de pe Coasta de Est a Statelor
Unite.
 Ballroom West Coast Swing: stil de Swing poplar în şcolile de
ballroom, diferit de stilul întâlnit în cluburile de noapte din California
şi în cluburile de Swing.
 Country-Western Swing: stil de Jitterburg popularizat în anii '80 şi
dansat pe muzică Western şi Country.
 Cajun Swing: stil Louisiana Bayou al Lindy-ului dansat pe muzica Cajun.
 Pony Swing: stil Country Western al Swing-ului Cajun.
 Jive: versiunea cea mai răspândită la nivel internaţional este dansată

din anul 1968 în competiţiile de dans sportiv.
 Rock'n Roll: este descrierea pentru unirea a trei forme destul de
diferite de muzică: Jazz şi Rhythm'n Blues pe de o parte, Country &
Western (Folk) pe de altă parte. Anul 1954 este consemnat oficial ca
dată de naştere a Rock'n Roll-ului. Tradus cuvânt cu cuvânt, numele
înseamnă “a legăna şi a rostogoli”. Originea acestei expresii este, ca şi
în cazul altor dansuri, controversată. Există păreri conform cărora ea
reprezintă o expresie arhaică cu conotaţii sexuale folosită în rândurile
populaţiei de culoare. Conform altor păreri, paternitatea acestei
denumiri îi aparţine lui Alan Freed, un disk-jockey care susţine că l-a
folosit pentru prima dată în 1951 la o petrecere de dans unde el alesese
ca power-play melodia “Rock-A-Beating Boogie” a grupului
“Treniers”. Pornind de la versurile acestui cântec el a început să
fredoneze în faţa participanţilor refrenul: “Rock Rock Rock everybody
- Roll Roll Roll everybody” şi astfel a apărut celebra sintagmă “Rock'n
Roll”.
 Rock'n Roll-ul ca gen muzical s-a impus definitiv în 1954 prin
cântecul “Rock Around the Clock” al lui Bill Haley. Acesta a fost
primul hit internaţional de Rock'n Roll. Cel mai cunoscut cântăreţ şi
dansator de Rock'n Roll a fost cu siguranţă Elvis Presley. Stilul său de
dans, senzaţional mai ales prin mişcările de bazin caracteristice, i-au
adus lui Elvis numele de “King” şi “Elvis the Pelvis”. Alte nume
cunoscute din era Rock'n Roll-ului sunt Buddy Holly, Roy Orbison,
Carl Perkins, Jerry Lee Lewis, Little Richard, The Drifters etc.
2.5. PASO-DOBLE
Paso Doble este cel mai misterios dintre toate

dansurile sportive. Nu există foarte multe informaţii
legate de istoria acestui dans, iar despre originea lui se
pot face doar supoziţii. Un lucru este însă cert: conţine
paşi simpli, de marş.
Una din presupusele origini ale acestui dans ar
putea fi marşul francez denumit „Pas redouble”. Acest
marş era scris în măsură de 2/4 şi avea un ritm de circa
130 bătăi pe minut.
Probabil că numele de „Paso Doble” are ca
origine ritmul binar al muzicii şi faptul că fiecărei bătăi
muzicale îi este alocat un pas. Cu toate acestea mai este
cunoscut şi sub numele de “Spanish One Step” din cauza acelui unic pas care se
face pe fiecare bătaie a muzicii.
În Spania acest gen de muzică mai este cunoscut şi sub numele de “El
Soleo” şi este interpretat în timpul coridelor. La graniţa cu Spania, în sudul
Franţei, în 1910, profesorii de dans francezi au avut ideea de a aduce atmosfera
coridei în saloanele de dans şi astfel au început să inventeze figuri de dans care
imitau (bineînţeles într-o manieră stilizată) acţiunea din arenele iberice. Acestor
influenţe franceze li se datorează şi denumirile unor figuri de dans consacrate,
cum ar fi Sur Place, Appel, Huit şi La Passé.
Tot profesorilor de dans francezi trebuie să li se acorde creditul de a fi
introdus in coregrafiile de Paso Doble şi elemente din alte dansuri spaniole, cum
ar fi Fandango şi Rumba, dar mai ales Flamenco.
Acesta din urmă, aşa cum îl cunoaştem noi astăzi, îşi are originea în
cafenelele, teatrele, sălile de bal din cartierul Triana din Sevilla şi a fost influenţat
de Fandango, de baladele spaniole, de Tangoul negrilor şi de Guajira caraibiană.
Flamenco este o formă de artă caracteristcă sudului Spaniei (Andaluzia) şi se
prezintă în trei variante: Cante (cântec), Baile (dans) şi Guitarra (cântatul la
chitara).
Istoria Flamenco-ului a început în secolul al XVIII-lea, când, după un lung
proces de influenţare reciprocă, folclorul originar andaluz s-a contopit cu folclorul
“Ţiganilor” (Gitanos) din sudul Spaniei şi al maurilor care au condus Spania timp
de câteva secole. Tot în acest context nu trebuie să uităm nici de influenţele
culturilor arabe, iudaice şi creştine. Prima dovadă scrisă despre muzica
„Gitanilor” datează din anul 1774, dar consacrarea a cunoscut-o în a doua
jumătate a secolului al XIX-lea. Toate acestea au influenţat în mod direct sau
indirect evoluţia dansului Flamenco şi, implicit, a Paso Doble-ului. Ca şi Paso
Doble, Flamenco poate avea un ritm binar, cum ar fi variantele Tientos şi Farruca,
şi unul ternar, ca de exemplu Jaleos, Taranto, Granaina, Malaguena şi
Cartagenera. Combinaţiile dintre cele două ritmuri au generat alte câteva stiluri
cum ar fi Cantinas, Romeras, Solea.
Din 1945, Paso Doble face parte din categoria dansurilor competiţionale,
iar începând din 1959 a fost standardizat.
Melodia are o structură complexă care cuprinde o introducere, o parte
principală şi o încheiere, delimitate între ele de accente muzicale clare. Poate şi de
aceea există foarte puţine grupuri muzicale care au această muzică în repertoriul
lor. Primele cântece consacrate, cum ar fi “Der Herr Torero” (“Domnul
Toreador”) de Maria Andergast şi Hans Lang, şi “Espana Cani” de Pascual
Marquina, provin din anii '20.
În forma iniţială, Paso Doble avea o măsură de 3/8, mai târziu aceasta s-a
schimbat la 2/4, 3/4. Astăzi este dansat ca un Two Step, pe o masură de 2/4 sau
6/8. Tempo-ul este de 58-62 bătăi/minut, iar în dans sportiv de 62 bătăi/minut.
Luptele cu tauri datează din Creta Veche, dar s-au organizat în Spania de-abia din
anii 1700.
Actualmente Paso Doble reprezintă dramatizarea prin dans a coridei
spaniole, ceea ce dă caracterul spectaculos al dansului. Bărbatul îl imită pe toreador,
care, cu atitudinea sa arogantă, îndrăzneaţă, îşi afirmă superioritatea în faţa
bestiei. Astfel, dansatorii evoluează împreună sub ameninţarea unui taur imaginar.
În Paso Doble, bărbatul (toreadorul) este în lumina reflectoarelor mai mult
decât în alte dansuri. Din acest motiv Paso Doble mai este caracterizat şi ca “dans
al bărbatului”.
Femeia intruchipează, după cum spuneam, „muleta” (pelerina roşie cu care
toreadorul ţine sub control taurul) şi trebuie să fie, în consecinţă (ca şi aceasta),
suplă, flexibilă, elegantă şi pasivă. Cu toate acestea partenera nu are un rol de
figuraţie, frumuseţea si viteza mişcărilor ei trebuie să ilustreze iscusinţa şi
eleganţa “passé-urilor” toreadorului. Mai mult decât atât, ea trebuie să devină
foarte activă atunci când interpretează partiturile de Flamenco din coregrafie.
Contrar altor dansuri latino, în paşii spre faţă tehnica labei piciorului este
identică cu cea a mersului obişnuit (se rulează talpa dinspre călcâi spre vârf).
Ţinând cont că, în general, fiecărei bătăi muzicale îi este alocat un transfer de
greutate, cât şi de faptul că partenerii au, în general, cel puţin două puncte de
contact, Paso Doble este un dans uşor de învăţat. Din păcate, din cauza faptului că
în zilele noastre acest gen de muzică nu mai este la modă, Paso Doble este dansat
cu predilecţie în competiţiile de dans sportiv.
2.6. SALSA
Cine a inventat Salsa? Cubanezii?

Portoricanii? Nord-americanii? După cum veţi putea
constata, nici istoria salsei nu este uşor de determinat,
deoarece în geneza ei au avut un rol important mai
multe genuri muzicale latine şi afro-caraibiene.
Muzica specifică este scrisă în 4/4, având 160-
220 bătai pe minut. Ritmul de bază este Quick, Quick,
Slow (trei paşi dansaţi pe 4 timpi).
Salsa este un cuvânt spaniol care în traducere

liberă înseamnă „sos”. Un sos picant, format din
diferite ingrediente, care dau preparatelor culinare cu
specific caraibian savoarea caracteristică. În argoul
muzicii latino, când o formaţie cântă bine, se spune
despre ea că „estan cocinando!”. Iar când în muzică
sunt prezente toate ingredientele care o fac atât de delicioasă, latinii spun: “La
musica tiene Salsa y Sabor”. Dar ce face Salsa atât de savuroasă? Pentru aceia
dintre dumneavoastră care nu au aflat încă reţeta sau nu sunt familiarizaţi cu
ingredientele exotice pe care Salsa le conţine, am pregătit în continuare o
descriere succintă a modului de preparare pentru cele două reţete de succes „Salsa
Musica” şi „Salsa Baile”!
Pentru prima, se ia o bucată de „Guajira”, se bate bine şi se unge cu o
lingură de „Son”. Se adaugă „Jazz” după gust, o măsură de „Bomba” şi un praf de
„Plenia”. Se amestecă toate şi se lasă să fiarbă la foc mic, timp de 20 de ani. Se
serveşte „la rece” în sălile de concert sau la pachet (casete, cd-uri), pentru acasă.
Celor care nu au răbdare să stea la masă şi preferă fast food-ul, le
recomandăm reţeta „Salsa Baile”.
Acum că aţi aflat despre ce e vorba nu ne rămâne decât să vă urăm: Poftă
bună!
Atenţie însă! Cum reţeta este extrem de picantă, veţi fi cuprins instantaneu
de un foc lăuntric care vă va mistui. Acesta nu poate fi stis decât pe ringul de
dans, cu mijloace specifice pentru stingerea incendiilor, cum ar fi tehnicile de
Rumba, Mambo, Cha Cha Cha şi Hustle. La începutul anilor `60, epoca de glorie
a Mambo-ului era pe sfârşite. Cu această ocazie, muzica cubaneză a fost exilată la
periferia societăţii, în zona Manhatten-ului, în Harlem şi Bronx. Între timp,
datorită schimbărilor politice şi culturale apărute în urma revoluţiei lui Fidel
Castro şi a consecinţelor acesteia (vezi embargoul impus Cubei de către S.U.A.),
rolul de principali promotori ai culturii latino a fost asumat de către emigranţii
portoricani. Acest lucru a fost posibil deoarece în New York trăiau sute de mii de
reprezentanţi ai acestei naţionalităţi, precum şi datorită asemănărilor dintre cultura
şi stilul de viaţă portoricane şi cele cubaneze. La ingredientele din Cuba şi
America de Nord, s-au mai adăugat încă două din Puerto Rico, ritmurile “Bomba”
(foatre asemănătoare cu Rumba cubaneză) şi “Plena” (din familia Merengue şi
Calipso). Muzicienii portoricani Cartijo şi Ismael Rivera au fost cei care au
amestecat în acest sos, în aşa fel încât să nu se “taie” sau să se afume.
În această atmosferă plină de interferenţe culturale, a doua generaţie de
emigranţi din America Latină, provenind în special din Cuba, Puerto Rico,
Republica Dominicană, Columbia, Venezuela, a creat “New York Latin Sound”.
Şi cum acesta, ca şi Jazz-ul, R&B-ul, Rock & Roll-ul sau Disco, trebuia sa poarte
un nume, a fost botezat Salsa.
Omul care a avut ideea de a folosi cuvântul “Salsa” pentru a promova

acest curent muzical a fost Izzy Sanabria (designer grafic la “Fania Allstars”)
supranumit din această cauză “Mr. Salsa”. Tot el are meritul de a fi intuit
potenţialul de marketing al acestui cuvânt în comercializarea muzicii latino.
Una dintre primele reacţii la folosiriea termenului de “Salsa” pentru

muzica latino din New York a venit din partea lui Machito, care spunea că “Salsa
nu reprezintă o noutate, este aceeaşi muzică care se cânta în Cuba de mai bine de
50 de ani.”
Vă prezint în continuare, în ordine cronologică, câteva dintre reperele

temporale care definesc fenomenul Salsa.
Noul stil latino a prins viaţă în anii `60 în locuri ca St.George Hotel în
Brooklyn. Au urmat apoi întâlnirile din fiecare duminică din Central Park în
timpul anilor ‘60 şi începutul anilor ‘70. Imensa prezenţă la aceste întâlniri a
latinizat practic Central Park, ca şi întregul oraş, cu un nou look şi un nou ritm. În
anii `70, vestita discotecă Cheetah din New York a devenit o scenă pentru aceşti
tineri latini.
1971: La Cheetah, în august, se desfăşoară şi se filmează festivalul
muzical The Fania All Stars. Prin intermediul show-ului TV “Salsa”, găzduit de
Izzy Sanabria, la Cheetah s-a făcut prima referire la acest gen de muzică ca Salsa.
1972: Concert cu intrare liberă în Central Park organizat de PROLAM
(Puerto Rican Organization for Latin American Music).
Tot în acelaşi an, în iulie, are loc premiera filmului: “OUR LATIN
THING”. Reluarea filmului câţiva ani mai târziu a avut un succes chiar mai mare
decât lansarea originalului.
Johnny Pacheo şi directorul de film Jerry Masucci au fondat o casă de
înregistrări numită Fania şi au organizat un concert în toamna anului 1973 care
avea să aibă un impact incredibil asupra istoriei muzicii latino. Muzicienii care au
concertat cu această ocazie au fost prezentaţi, conform tradiţiei nord-americane,
ca făcând parte din “Fania All Stars”. Acest eveniment a strâns peste 40 000
oameni, veniţi să audă cântând staruri ca Victor Paz, Willie Colon, Ray Barreto,
Bobby Valentin, Larry Harlow, Hector Lavoe şi Cheo Feliciano.
“Fania”, din care făceau parte artişi consacraţi ca Tito Puente, Celia Cruz,
Johnny Pacheco şi Jerry Masuci, a avut o contribuţie importantă la succesul
noului gen muzical.
În 1974, Jerry Masucci a vrut să creeze ceva nou. Astfel, în acest an a
înregistrat albumul “Latin Soul Rock”, un proiect comercial care încerca să
combine muzica latino cu alte numeroase stiluri cu o popularitate doesebită la
nivel internaţional. Piesa de succes a fost cea a lui Cheo Feliciano intitulată “El
Raton”, primul real success al boom-ului Salsa.
Dar adevărata scânteie care a dus la “explozia” Salsei a reprezentat-o
prima ceremonie Latin NY Music Awards din mai 1975. Ceremonia a primit din
partea mass-mediei cea mai mare atentie acordata vreodata unui eveniment legat
de muzica latino din acea vreme şi a reprezentat rampa de lansare pe plan
internaţional a Salsei.
Toate acestea au avut un impact incredibil la nivel mondial în ceea ce

priveşte interesul pentru Salsa. Jurnalişti din Europa, (Olanda, Germany, Franţa,
Iatalia, Anglia etc.) şi chiar şi din Japonia, au venit la New York să comenteze
evenimentul şi să se documenteze asupra acestui stil de muzică şi de dans numit
Salsa. Interesul internaţional a făcut din “Latin NY” vectorul cel mai important în
popularizarea informaţiilor despre Salsa.
În martie 1976, are loc premiera filmului “Salsa”, iar în luna mai, are loc a
doua ediţie specială TV Latin NY Music Awards.
Deşi anii ‘70 au adus cu ei boom-ul Salsei, de-abia în anii ‘80, “senzuala”
şi “erotică”, Salsa a căpătat recunoaşterea universală graţie unor muzicieni ca Lalo
Rodriguez, Eddie Santiago şi Gilberto Santa Rosa.
În perioada anilor ‘80 şi ‘90, meritele pentru răspândirea cuvântului Salsa
în întreaga lume îi revin lui Ralph Mercado, cel mai mare promotor non-muzician
al Salsei. În anii ‘90, această muzică ajungea deja la tineretul american cât şi la
cel al altor ţări din întreaga lume, dar asta doar datorită diversificărilor de stil de la
Son-ul Cubanez tradiţional şi de la Mambo-ul anilor ‘30, la Salsa anilor ‘70-‘80
din New York. Cea mai nouă variantă este “Salsa Rap”.
2.7. MERENGUE
Şi în ceea ce priveşte originea Merengue-
ului părerile sunt împărţite.
Potrivit lui lui Jean Fouchard, „Merengue” a
evoluat din fuziunea muzicii sclavilor, cum ar fi
Chica şi Calenda, cu Contradanse-ul.
Flérida de Nolasco îi atribuie paternitatea
primelor compoziţii de Merengue “Ay, Coco!”, “El
sancocho”, “El que no tiene dos pesos no baila” şi
“Huye Marcos Rojas que te coje la pelota”
colonelului Juan Alfonseca Baptiste (1810-1875).
Rafael Vidal susţine că apariţia acestui gen
muzical reprezintă expresia spontană a bucuriei
provocate de victoria împotriva haitienilor în bătălia
de la Talanquera din 1844.
Conform altei variante, Merengue ar fi apărut
cu ocazia unei petreceri date în onoarea unui oaspete de rang înalt invalid de un
picior. Când acesta a început să danseze toţi invitaţii au remarcat felul special în
care se mişca din cauza handicapului său şi, în semn de respect, toată lumea s-a
simţit obligată să-l imite. Şi astfel s-ar fi născut Merengue-ul.
Cea de-a patra variantă susţine ca origine a Merengue-ului tradiţiile
africane Taino, care mai târziu s-au amestecat cu elemente coloniale spaniole şi
africane. Nu se ştie însă dacă dansul a venit direct din Africa sau a trecut şi prin
Cuba.
Unii sugerează chiar o legătură cu piraţii din „La Tortuga”, deoarece mulţi
dintre aceştia (prin natura profesiei) suferiseră amputări ale membrelor inferioare
şi purtau proteze de lemn. Acest lucru îşi punea amprenta asupra manierei de
locomoţie şi implicit asupra dansului lor.
Alţii susţin că dansul a apărut datorită sclavilor care, legaţi cu lanţuri de
picioare la comun, erau forţaţi să-şi târască piciorul încătuşat sincronizându-se pe
bătaia tobelor când recoltau trestia de zahăr.
De asemenea, este posibil ca numele să fi fost împrumutat de la prăjitura
haitiană făcută din albuş de ou şi zahăr, numită Meringue.
Jean Fouchard susţine că numele de Merengue a derivat din Mouringue,
muzica populaţiei Bantu din Madagascar numită „Bara”.
Conform lui Fradique Lizardo, în perioada 1838-1849 a apărut, în Caraibe
iar apoi şi în Santo Domingo (Puerto Rico), un nou dans: URPA sau „UPA
Habanera” (UPA din Havana) ce includea o parte numită „Merengue”.
Primul articol despre Merengue a apărut în publicaţia Oasis în 1854 şi a
fost semnat de Eugene Perdomo.
Din 1930, Merengue este recunoscut ca dansul naţional al Republicii
Dominicane.
Deşi din punct de vedere muzical este legat de Cuba, dansul provine din
insula Hispaniola – o parte din aceasta fiind numită azi Haiti, iar cealaltă
Republica Dominicană. Începând cu mijlocul secolului al XVIII-lea, acest gen de
muzică poartă numele de „Merengue” în Republica Dominicană, „Mereng” în
creolă şi „Meringue” în franceză.
Sigur este însă că Merengue s-a născut în regiunea Cibao în jurul anului
1850. În această regiune popularitatea Merengue-ului era atât de mare încât în
zilele noastre este denumită „The craddle of merengue” (leagănul Merengue-lui).
La începutul secolului XX, câţiva muzicieni educaţi - Juan F. García, Juan
Espínola şi Julio Alberto Hernandez - au organizat o mare campanie pentru a
introduce acest dans în saloanele de dans. Succesul lor nu a fost însă imediat,
deoarece înalta societate refuza să-l accepte invocând în principal caracterul
vulgar al versurilor.
Protipendada a început să accepte Merengue-ul abia când o familie de
aristocraţi din Santiago i-a cerut lui Luis Alberti să scrie un cântec pentru
petrecerea organizată cu ocazia aniversării de 15 ani a fiicei lor. Alberti a scris
„Compadre Pedro Juan”. Cântecul nu numai că a fost acceptat, dar a devenit şi un
hit, fiind considerat astăzi un fel de imn al Merengue-ului.
În 1930, Rafael L. Trujillo a intuit importanţa Merengue-ului ca mijloc de
propagandă şi l-a folosit ca vector ideologic în campania sa prezidenţială, folosind
pentru aceasta câteva formaţii „Perico Ripiao”. La „dorinţa” dictatorului, posturile
radio au integrat Merengue-ul în programele lor, industria muzicală le-a urmat, şi

într-un final, festivalurile de Merengue au fost asimilate ca părţi ale moştenirii
culturale naţionale. În 1961, când regimul Trujillo a luat sfârşit, Merengue-ul a
redevenit o formă de exprimare populară. Mai mult chiar, a integrat noi forme
muzicale, şi-a lărgit paleta instrumentală, ajungând şi în SUA. Acolo, interpreţi
moderni, ca Juan Luis Guerra şi WilfridoVargas, au avut parte de succese
deosebite. În cele din urmă, în 1990, a fost nominalizat pentru „Grammy-Award”
la secţiunea Latino.
Melomanii deosebesc mai multe tendinţe de stil, cum ar fi Bolemerengue,
Jalemerengue, Juangomero şi Pambeche. Pentru a simplifica lucrurile, experţii
dominicani au împărţit Merengue-ul în două grupe: Merengue-ul „tradiţional” şi
cel „citadin”.
Primul poate fi întâlnit în mediul rural, şi este interpretat de Combo-uri
(tarafuri) formate din trei până la patru muzicieni (perico ripiao) si conţin în mod
tradiţional o “tambora„ , o „guirra” şi un acordeon.
Merengue-ul „citadin”, care s-a impus pe piaţa şi în cluburile de noapte, are
o instrumentaţie mult mai bogată. La cele deja menţionate se adaugă Trompetele,
Tromboanele, E-Bass-urile şi sintetizatoarele. Formele Merengue-ului cele mai
actuale: Techno-, Rap-, sau HipHop-Merengue sunt bine clasate în topuri şi în
discoteci.
În mod tradiţional, o piesă de Merengue este formată dintr-o introducere
„paseo”, care dezvoltă tema cântecului, şi „jaleo”, un tip de crescendo, cântat pe
mai multe voci.
Un eveniment important în ceea ce priveşte Merengue-ul îl reprezintă
carnavalul organizat în Republica Dominicană în fiecare an, în a treia săptămână
din iulie. Mii de dominicani şi de turişti dansează pe ritmurile Combo-urilor, pe
Bulevardul George Washington, de-a lungul Malecon-ului.
2.8. MAMBO
Apariţia dansului Mambo a fost localizată

la sfârşitul deceniului al III-lea, în cazinourile şi
restaurantele din Havana - destinaţia predilectă
pentru vacanţele protipendadei rezidente pe coasta
de est a SUA. Naşterea genului îi este atribuită lui
Damaso Perez Prado, care în 1943 îşi prezenta
muzica sub acest nume la clubul “Tropicana” din
Havana. Combinând muzica de Son cu influenţe
din Jazz, contopind sunetele trompetelor şi ale
saxofonului cu cele ale instrumentelor de percuţie
tradiţionale cubaneze, Perez Prado a dat naştere noului ritm, hit-ul său cel mai
cunoscut fiind “Que rico el Mambo”. Tot lui îi este atribuit exportul acestui gen
de muzică şi dans în SUA, via Mexico, în 1947.
Potrivit unor istorici, Mambo ar fi originar nu din Cuba
secolului al XX-lea, ci din Anglia rurală a secolului al XVII-
lea, sub forma unui dans cu caracteristici similare, cunoscut sub
numele de “Country Dance”. Acest dans a fost importat ulterior
în Franţa, sub denumirea de “Contredanse” şi apoi în Spania,
unde a fost cunoscut sub numele de “Contradanza”. De aici a
fost exportat în Haiti, unde a căpătat denumirea de “Danzon” şi
unde a fost modificat prin apariţia unei sincopări cunoscute ca
“Cinquillo”. Cântecul “Las alturas de Simpson”, din 1887, a
adus un val de popularitate Danzon-ului.
Alţi istorici susţin că Mambo a apărut la confluenţa
dintre culturile europeană, nord americană şi afro-cubaneză,
fiind un cocktail de influenţe Bantu, spaniole, Yoruba şi Jazz.
O altă variantă atribuie apariţia primului stil de Mambo
muzicianului cubanez Anselmo Sacasas, care ar fi dezvoltat
acest nou gen din formele muzicale afro-cubaneze.
Şi etimologia cuvântului “Mambo” reprezintă un subiect
de controversă pentru istorici. Conform unor păreri, acesta ar fi
fost împrumutat din folclorul Haitian unde reprezintă denumirea generică sub care
sunt cunoscute preotesele “Voodoo”. În zona rurală din Haiti acestea joacă rol de
consilieri, vraci, exorcişti şi amfitrioane ai petrecerilor câmpeneşti. Potrivit
altora, acest nume ar fi rezultatul unui cântec omonim compus de Orchestra
Lopez, în Havana anului 1938.
O altă variantă susţine că “Mambo” era un cântec religios pe care sclavii
originari din Congo îl interpretau pentru a invoca zeii.
Primul loc de adoptare a genului Mambo pe teritoriul Satatelor Unite a fost
New York Park Plaza din Fifth Avenue, un loc frecventat de împătimiţii dansului
din Harlem. Au urmat apoi Palladium, The China Dool, Havana, Madrid şi
Birdland. Printre cele mai renumite trupe de Mambo din anii '50 se numărau:
Mambo Aces, “Killer” Joe Piro, Paulito şi Lilon, Louie Maquina, Cuban Pete,
Machito, Tito Puente, Tito Rodriguez şi Jose Curbelo.
Urmând calea deschisă de Prado, o mulţime de

muzicieni, ca Enrique Jorin, au început să experimenteze noi
tehnici, cum ar fi accelerarea şi sincoparea ritmurilor. Aceste
inovaţii au reprezentat fundamentul pentru crearea unui nou
ritm: Cha-Cha-Cha.
La mijlocul anilor '50, noul Mambo new-yorkez ajunge şi în Europa, unde se

bucură rapid de o mare polularitate.
Ca şi alte dansuri, Mambo a avut mai multe variante: simplu, dublu sau
triplu, aceasta din urmă având un rol foarte important în apariţia Cha-Cha-Cha-ului.
În anii '80, Mambo cunoaşte însă un puternic

reviriment, în special datorită filmului “Dirty Dancing”,
apărut în 1987 şi a melodiei de pe coloana sonoră “(I've Had
The Time Of My Life), aparţinând lui Jennifer Warnes şi Bill
Medley. A urmat apoi o serie de artişti renumiţi, care au adus
genul Mambo pe culmile de altădată. Printre aceştia se
numără şi dansatorul Eddie Torres sau cântăreţul Lou Bega.
2.9. VALS VIENEZ
Expunerea începe cu secolul

al XVI-lea, întrucât din acea
perioadă datează primele atestări ale
dansurilor precursoare, înrudite sau
care au influenţat geneza Valsului
Vienez, cel mai vechi dintre
dansurile sportive.
Originea acestui dans se
pierde în negura timpului, undeva
prin 1520, când a apărut, în
Germania, primul strămoş al
Valsului, “Dreher-ul”. Austria şi
Franţa nu s-au lasat nici ele mai prejos, inventând propriile forme de proto-vals,
“Weller-ul”, în 1580, şi respectiv “Nizzarda”, în 1590.
Prima atestare a unui dans popular purtând numele de “La Volte”,
interpretat pe o muzică cu ritm de 3/4, provine din 1556 şi este originar din
Provence, Franţa. La rândul lor, italienii pretind că “Volta” este un dans originar
din Peninsulă. Indiferent de locul de origine, acest dans face parte din genul
Contredanse (Franţa) sau Contra-danza (Italia), în care dansatorii nu dansează
singuri şi nici în perechi independente, ci într-o formaţie în care perechile şi
dansatorii interacţioneaza între ei, materializând în timpul dansului o serie de
forme geometrice cum ar fi liniile, cercurile etc.
Păstrând proporţiile, putem spune despre Contra-dans că este precursorul
dansului sportiv în formaţie din secolul al XX-lea. “La Volte” a fost introdus în
programul balurilor de la Versailles de către Caterina De Medici în 1581.
La începutul secolului al XVII-lea, în Italia şi Franţa (ţări care dictau moda

în dans) existau discrepanţe majore între manierele de dans uzitate de curţile
regale la baluri şi cele folosite de popor la petrecerile câmpeneşti. Cea mai
importantă diferenţă era poziţia în care se dansa. La balurile nobiliare, domnul
ţinea partenera în dreapta sa, deoarece, fiind dreptaci, îşi ţinea sabia în partea
stângă. Mâinile, din raţiuni estetice sau de etichetă, erau poziţionate într-o manieră
similară celei folosite astăzi în competiţiile de dans sportiv. De fapt, cercetătorii
consideră că este primul dans care s-a dansat în poziţie închisă, element de o
importanţă covârşitoare pentru devenirea ulterioară a dansului în pereche. La
petrecerile populare, dansatorii adoptau un alt gen de poziţie închisă, în care
barbatul ţinea fata la stânga sa, cu mâinile pe talie, iar aceasta ţinea mâna dreapta
pe umărul partenerului, ridicându-şi fusta cu mâna stângă atunci când partenerul,
folosindu-şi coapsa piciorului drept, o ridica în aer în timpul întoarcerii.
În 1670, este compusă prima melodie de Vals “O du lieber Augustin”, iar

pe 17 noiembrie 1766, este pusă în scenă la Viena opera “Una cosa rara” pe
muzică de Vals.
Un alt dans la modă în acea perioadă a fost Mazurka, originar din Câmpia
Mazoviei, de unde a migrat spre vest, fiind introdus la curtea Germaniei de către
Augustus al II-lea, elector al Saxoniei şi rege al Poloniei între 1697 şi 1733. De
aici a fost importat de către Franţa. Au urmat, după Mazurka, câteva forme
timpurii de Vals, ale căror nume fie veneau să sublinieze mişcarea de rotaţie şi
alunecare a dansatorilor, cum ar fi Spinner sau Schleifer, fie purtau numele zonei
de origine, ca Steirer (Steirermark din nordul Sloveniei) sau Landler (Land ob der
Enns din Austria).
O parte dintre aceste dansuri au supravieţuit până în zilele noastre şi este în

general acceptat faptul că precursoarea lor este Volta renascentistă, care le-a
împrumutat caracterul rotaţional, aşa cum şi acestea au împrumutat, la rândul lor,
Valsului, alunecarea specifică.
Pentru a ne face o idee cât mai exactă asupra a ceea ce însemna Landler-ul,
trebuie să ne imaginăm perechi de dansatori care alunecau, se roteau şi se sărutau
într-un contact caracterizat de izvoarele vremii ca fiind promiscuu şi indecent. Din
când în când partenerii se separau, bărbatul interpretând o parte solistică, după
care perechea se reunea pentru a termina dansul. La petrecerile câmpeneşti, dată
fiind lipsa cvasitotală a etichetei şi a convenienţelor sociale, precum şi moravurile
mai libertine ale plebei, bărbaţii ridicau cu mâna dreaptă fustele partenerelor şi
intrau sub ele, contactul dintre dansatori devenind astfel foarte intim.
La sfârşitul secolului al XVIII-lea, odată cu apariţia pantofilor uşori şi a

sălilor de bal luxoase (celebra Apollo, inaugurată în 1808, despre care se spune că
putea găzdui 3000 de perechi de dansatori simultan), acest gen de dans a căpătat
valenţe de popularizare deosebite. Însăşi curtea regilor de Habsburg a adoptat
acest gen de dans sub o formă mult mai rafinată şi mai apropiată de cea pe care o
are astăzi, deşi nu fară opoziţia puritanilor vremii care îl considerau în continuare
ca fiind scandalos şi indecent, dorind interzicerea lui. Acest gen de dans era diferit
de variantele sale latine şi a fost cunoscut sub numele de “Deutsche”. Referiri la
această forma de Vals pot fi întâlnite în “Die Leiden des Jungen Werther” scrisă
de Goethe în 1744 şi în corespondenţa lui Mozart din Praga anului 1787.
În Franţa, Valsul a înlocuit Menuetul, căzut în dizgraţie în urma revoluţiei
din 1789. Acesta a fost importat de către soldaţii francezi care, dupa ce i-au învins
pe austrieci (la Austerlitz, pe 2 dec. 1805) şi pe germani (la Iena în 1806), s-au
lăsat, la rândul lor, cuceriţi de dansul naţional al acestora. Începând cu 1810,
Valsul a căpătat o recunoaştere cvasiuniversală astfel încât chiar şi împăratul
Napoleon a învăţat să îl danseze, pentru a o impresiona pe tânăra sa logodnică
austriacă, Marie Louise.
Şi Anglia a fost cucerită, la rândul ei, de noul dans, nu însă fără a trezi
animozităţi. Prima atestare documentară pe care o avem în legatură cu aceasta
datează din vara lui 1814, când contesa Lieven, soţia ambasadorlui rus, a dansat
Vals la Almack, provocând stupoare în rândurile audienţei. Consacrarea definitivă
a venit însă un an mai târziu, când în acelaşi loc au dansat Vals împăratul
Alexandru al Rusiei, prinţesa Esterhazy şi lordul Palmertson. În acelaşi an apare
prima lucrare care avea ca subiect învaţărea acestui dans, a lui Thomas Wilson.
Încetul cu încetul, o dată cu afirmarea noii aristocraţii generate de epoca
industrială, detractorii Valsului au fost reduşi la tăcere, cu atât mai mult cu cât
Joseph Lanner (1801-1843), Johann Strauss senior (1804-1849) cu “Marşul
Radetsky” şi Johann Strauss junior (1825-1899) cu “Dunărea albastră”, au făcut
ca acest dans să-şi piardă imaginea de dans popular cântat de mici tarafuri de
lăutari şi l-au făcut să devină foarte elegant, sofisticat chiar, muzica fiind
interpretată de orchestre cu o componenţă foarte complexă, conţinând o varietate
mare de instrumente muzicale.
Nu au lipsit nici excesele privind acest gen de dans, două dintre ele fiind
“Langaus” în Austria (Viena in 1830) şi “Valse à deux temps” în Franţa. Acesta
se caracteriza printr-un ritm foarte alert, ceea ce făcea ca dansul să degenereze
într-un fel de învălmăşeală în care bărbatul îşi târa partenera în jurul ringului cu o
totală lipsă de consideraţie faţă de coregrafie, eleganţă, muzică sau faţă de ceilalţi
dansatori. Singurele lucruri care contau erau viteza cu care perechea se deplasa si
numărul de ture de ring parcurse în timpul unei melodii.
Următoarea etapă în devenirea Valsului aşa cum îl cunoaştem astăzi o

reprezintă un dans hibrid care conţinea paşi atât din Vals cât şi din Mazurka.
Acesta se numea “Quadrille” şi a fost la modă la începutul secolului al XIX-lea.
La sfârşitul secolului al XIX-lea, în Europa, “Mazurka” şi “Valse à deux
temps” au căzut definitiv în dizgraţie, nu însă fără a-şi pune amprenta asupra unor
dansuri ca Polka şi Vals. În urma acestor influenţe au rezultat o serie de dansuri
hibride, ca Polka Redowa, Polka Mazurka, Gitana, Zingerilla, în primul caz şi
Varsovienna în cel de al doilea.
2.10. VALS LENT
Valsul a fost introdus în Statele Unite în prima

jumătate a secolului al XIX-lea şi, împreună cu
Mazurka, Varşoviana şi Polka, a devenit cunoscut ca
“round dance”. Prima atestare documentară provine din
Massachusetts-ul anului 1834 şi îl are ca protagonist pe
Lorenzo Papanti, un profesor de dans din protipendada
Bostonului acelei epoci. Acesta a fost invitat la o
petrecere mondenă organizată la reşedinţa doamnei Otis
Beacon Hill, ocazie cu care a făcut o demonstraţie de
Vals Vienez.
Din cauza ritmului alert al Valsului Vienez, destul de pretenţios şi greu de
urmărit de către dansatorii obişnuiţi, a devenit imperios necesară lentificarea sa,
compozitorii începând să scrie muzica de Vals într-un ritm mai accesibil. Astfel,
în anul 1870, în Statele Unite a apărut o formă mai lentă a rapidului “Vals
Vienez”, dansată pe un tempo de 90 batăi pe minut.
Cunoscut iniţial sub numele de “Boston”, acest dans era caracterizat,
printre altele, de întoarceri lente cu mişcări lungi şi alunecate, partenerii ţinându -şi
mâinile unul pe şoldurile celuilalt. O altă schimbare importantă care a avut o
influenţă foarte mare în dezvoltarea ulterioară a dansului sportiv, a fost cea legată
de poziţia labelor picioarelor. Inişial acestea erau ţinute întoarse în afară, ca în
balet, Boston-ul fiind primul dans de salon în care labele picioarelor se mişcau
pastrând un paralelism reciproc. Această evoluţie a fost determinată de
introducerea paşilor în faţă şi în spate în figurile de dans.
Pentru a putea contura o idee în legătură cu impactul social pe care l-a avut
acest dans la începutul secolului al XX-lea, trebuie să menţionăm că, în general,
programul unui bal din acea perioadă cuprindea în proporţie de aproximativ 75%
Valsuri, 25% reprezentând alte dansuri. Boston-ul a fost la originea Valsului
Englez, cunoscut în zilele noastre sub numele de Vals Lent. Varianta modernă a
acestui dans a apărut în jurul anului 1910, fiind elaborată de către profesorii de
dans din Anglia. Forma actuală a dansului a fost descrisă ca derivând atât din
Landler cât şi din Boston, împrumutând elemente din amândouă. O altă
modificare a reprezentat-o apariţia “ezitării” (hesitation), care presupunea ca
dansatorii să facă un pas căruia să i se aloce doi sau mai mulţi timpi muzicali.
Deşi Boston-ul a dispărut odată cu sfârşitul primului război mondial, el este
unanim considerat precursorul Valsului de stil internaţional pe care îl cunoaştem
astăzi sub numele de Vals Lent.
Un rol foarte important în dezvoltarea Valsului Lent l-au avut doamna

Josephine Bradly şi domnul Victor Silvester, precum şi perechea de dansatori
formată din Maxwell Steward şi Pat Sykes (campioni ai Angliei). De asemenea, o
contribuţie importantă la standardizarea figurilor acestui dans a avut-o Societatea
Imperială a Profesorilor de Dans (I.S.T.D) şi în special Alex Moore.
Dansatorii au început astfel să folosească avantajele generate de tempoul
mai lent pentru a adăuga figuri noi, unele folosind ritmuri sincopate, altele având
la bază “ezitările”. Acestea confereau dansului un farmec deosebit, făcându-l mai
interesant de executat şi de privit.
Valsul american de astăzi seamănă cu stilul internaţional, cu diferenţa că
se permite o varietate mai mare de poziţii de dans, închise şi deschise, abordare
similară celei folosite în dansurile latino-americane. Permiterea despărţirii
dansatorilor din poziţia tradiţională, închisă de dans dă stilului american o
libertate de exprimare unică, incluzând genurile dramatic şi show. Cu toate
acestea, cel puţin deocamdată, în competiţiile de dans sportiv desfăşurate sub
egida I.D.S.F. şi B.D.F., această abordare este interzisă.
După o evoluţie de aproape un secol, Valsul Lent este astăzi un dans lin
(smooth), caracterizat de acţiunea de “swing” (consecinţă a combinării deplasărilor
pe orizontală cu variaţii pe verticală a centrului de greutate al perechilor).
Acţiunea carcteristică de înălţare şi de coborâre a Valsului se repetă ciclic la
fiecare măsură după cum urmează:
1. Înălţarea începe pe pasul 1,
2. Înălţarea continuă pe timpul paşilor 2 şi 3,
3. Se coboară la sfârşitul pasului 3.
Întoarcerile în ambele direcţii (orar şi antiorar) predomină în structurile

coregrafice caracteristice acestui dans. Mişcările de bază la nivelul de început
includ o succesiune de paşi numită “Chasse turn”, picioarele apropiindu-se pe al
treilea pas. Excepţia o reprezintă, cum aminteam mai sus, acţiunea de ezitare
(hesitation), în care nu este făcut decât un pas pe prima bătaie a măsurii, poziţia
păstrându-se pe celelalte două.
În ceea ce priveşte Valsul Vienez, în anii '60-'70 au avut loc numeroase

discuţii şi controverse între profesorii de dans din Germania şi Anglia referitoare
la figurile permise în competiţii, discuţii care s-au materializat în 1983, când
International Comitee of Ballroom Dancing a standardizat figurile de dans care
urmau să se danseze astfel:
* “natural şi reverse turn” (figuri definitorii caracterizate de deplasări şi
întoarceri continue);
* “changing steps” (figuri de legătură între cele două genuri de
întoarcere menţionate anterior);
* “natural şi reverse fleckerls” (figuri de dans rotativ-staţionare);
* “contra check” (figură de legătură între cele doua fleckerl-uri)
Figurile de dans enumerate mai sus au fost singurele permise în competiţiile de
dans sportiv timp de aproape două decenii. Mai nou, în 12 ianuarie 2001 la
Zurich, Federaţia Internaţională, din dorinţa de a revigora Valsul Vienez şi de a-l
face mai spectaculos şi interesant atât pentru sportivi cât şi pentru spectatori şi
mass-media, a permis, pentru o perioadă de probă, folosirea şi a altor figuri:
– Natural Spin şi Natural Pivot;
– Reversed Pivot;
– Left Wisk (figură de dans folosită la trecerea din Reverse în Natural
Fleckerl).
Toate aceste schimbări au fost elaborate de către un colectiv de specialişti
format din Wolfgang Opitz, Natasa Ambroz, Oliver Wessel-Therhorn, Philip
Banyer, Hans Laxholm şi Werner Fuhrer.
2.11. TANGO
În contrast cu viziunea actuală pe care o

avem despre Tangoul dansat la serate strălucitoare,
în care doamne în rochii superbe dansează cu
barbaţi în smokinguri şi fracuri elegante, într-o
ambianţă luxoasă, Tangoul s-a născut, de fapt, în
zona sordidă şi pauperă a societăţii, mai precis în
bordelurile frecventate de clasa de jos, din
suburbiile rău famate din Buenos Aires.
Iniţial, Tangoul a fost un dans exclusiv al barbaţilor

În secolul al XIX-lea, capitala argentiniană a fost invadată de bărbaţi din
Europa, care, în căutarea unei vieţi mai bune, şi-au părăsit familiile, casele şi ţările
de origine, trezindu-se dezrădăcinaţi şi singuri în noul lor habitat. Acest val de

emigranţi a făcut ca populaţia din Buenos Aires să crească de la câteva sute de mii
de locuitori la peste 8 milioane în 1913. Determinant pentru geneza Tangoului a
fost faptul că numai 1 din 10 locuitori erau persoane de gen feminin. Acest
dezechilibru social a făcut ca Tangoul să fie un dans exclusiv al bărbaţilor care, în
lipsa femeilor, se reorientau către parteneri de dans de acelaşi sex.
Varietatea culturilor reprezentate de aceşti emigranţi avea să aducă un nou
gen de muzică ce contopea ritmurile europene cu cele africane şi cu muzica
indigenă a amerindienilor rezidenţi în pampasurile argentiniene. După cum
probabil aţi ghicit, noua muzică a fost botezată „Tango”.
Etimologia acestui cuvânt este destul de controversată, istoricii susţinând
ca numele provine fie de la tobele africane (tan-go), fie din latinescul “tangere” (a
atinge), fie ar avea legatură cu existenţa în Angola şi Mali a două oraşe care
poartă numele de Tango. Etimologia cuvântului nu are însă prea multă importanţă;
ceea ce este important e că “Tangoul”, ca gen muzical, a dat rapid naştere
dansului “Tango”.
Creuzetul care a întrunit premisele favorabile apariţiei Tangoului au fost,
deci, bordelurile din zona portuară a Buenos Aires-ului. Aceste stabilimente erau
frecventate de emigranţi în căutare de oportunităţi de socializare sau pentru relaţii
cu persoane de sex opus. În aceste locuri ei găseau băutura în care să-şi înece
tristeţea şi prietenii temporare, menite să le distragă atenţia de la solitudinea şi
angoasele vieţilor lor.
Tango – muzica unui trio de instrumente format

dintr-un bandoneon, un pian şi o chitară.
Dar chiar şi aici se loveau de bariere lingvistice
în încercarea de a comunica cu prostituatele care, la
rândul lor, aveau origini foarte diverse. În aceste
condiţii, Tango-ul, ca dans, a evoluat ca un mod de
comunicare non-verbală (gen pantomimă) cu conotaţii
sexuale, între prostituate şi clienţi.
Improvizaţia coregrafică era plină de efluvii
emoţionale, temperament şi gesturi lascive, fiind
acompaniată de muzica unui trio de instrumente care, în
general, era format dintr-un pian, o chitară şi un
bandoneon.
Acest din urmă instrument face parte din rândul koncertinelor (ca şi
acordeonul), care au apărut în jurul anului 1845. Primul bandoneon a fost fabricat
în anul 1856 şi a fost, de fapt, o koncertină care a primit acest numele în memoria
lui Einrich Band – deţinătorul unui magazin de instrumente muzicale în burgul
Krefeld din nordul Germaniei. De-a lungul celei de-a doua jumătăţi a secolului al
XIX-lea, bandoneonul a evoluat sub diverse forme, sisteme sau mărimi. Unul
dintre aceste modele, numit Reinlander (din districtul Rin) a fost exportat în
Argentina de către emigranţii germani. Acolo el a cunoscut consacrarea sub
numele de bandoneon şi este de atunci încoace indisolubil legat de Tango.
”Tango Habanera” - varianta incipientă a Tangoului

Istoricii consideră, în general, că varianta iniţială a Tango-ului a fost o
combinaţie de mai multe genuri muzicale, cu elemente coregrafice din Milonga
argentiniană, cu ritmul Kandombei africane (din care Tangoul a împrumutat şi
caracteristica flexiei genunchilor) şi cu linia melodică sentimental-emoţională a
Habanerei andaluze. Această variantă a purtat numele de “Tango Habanera” şi a
fost atestată documentar în jurul anului 1883. A avut însă o existenţă efemeră,
dispărând până la sfârşitul secolului al XIX-lea şi făcând astfel loc Tangoului
Argentinian.
Acesta simboliza şi exprima tot ce era important în viaţa oamenilor simpli
din Argentina acelei perioade, sentimente ca: fericirea şi durerea generate de
dragoste, lupta cu vicisitudinile vieţii pentru a putea supravieţui într-un ambient
străin şi nemilos.
Primul Tango a fost atestat ca atare în 1857 şi s-a numit “Toma mate, che”.
Alte Tangouri de referinţă din această perioadă au fost “El Entrerriano”, compus
de Rosendo Mendizabal în 1897 şi “Tango Don Juan”, scris de Ernestio Poncio în
1898.
Tango-ul de salon modern
La începutul secolului al XX-lea, Tangoul a fost exportat în Europa, mai

precis în Franţa. Aici a fost introdus în clasele înalte ale societăţii pariziene de
către cel mai mare cântăreţ francez de music-hall, Mistinquete.
Interesul pentru acest dans a explodat rapid, ca o veritabilă “tangomanie”,
mai întâi la Paris, apoi la Londra şi New York. Adăugând haine luxoase, săli de
bal, versuri şi orchestre specializate în acest gen de muzică, Tangoul a suferit o
transformare care l-a facut să fie foarte popular în rândurile societăţii înalte din
Europa şi Statele Unite, şi a fost adoptat chiar şi de protipendada argentiniană -
aceeaşi care la începuturile lui îl considera vulgar, lipsit de gust şi indecent.
Primul război mondial nu a potolit deloc interesul publicului pentru acest dans,
Rudolph Valentino contribuind şi el la aceasta cu filmul său “Cei patru călăreţi ai
apocalipsei” (1921).
Astfel, în timpul primelor două decade ale secolului al XX-lea, Tangoul a
dominat cabaretele şi teatrele pariziene frecventate de înalta societate.
Un recunoscut promotor al Tangoului a fost muzicianul Roberto Firpo care

a creat orchestra tipică de Tango, formată dintr-un pian, un bas, un bandoneon şi o
vioară.
O altă stea a începutului de secol 20 a fost cântăreţul şi compozitorul de
Tango Carlos Gardel (1890-1935), a cărui celebritate în Argentina este
comparabilă cu cea a lui Elvis Presley în SUA.
Vârsta de aur a Tangoului a durat până prin anii '40 când acest fenomen a
cucerit întreaga lume. A urmat o perioadă de recesiune datorată accederii la putere
în Argentina a unei “junte militare” care a restrâns libertatea de exprimare a
cetăţenilor şi, implicit, popularitatea Tangoului.
În 1946, când Juan Peron împreună cu soţia sa Evita au venit la putere,
liberalizarea vieţii sociale în Argentina a adus cu ea şi revigorarea Tangoului,
acesta cunoscând o a doua consacrare.
În această perioadă a trăit un mare dansator, Carlos Estevez, poreclit
“Petroleo” (de la petrol) adică 'alunecos', 'şiret', 'rapid' etc.
La început ideile sale au fost privite ca bizare de către dansatorii de tango
din epoca anterioară, caracteristică Tangoului “Canyengue”. Acesta se caracteriza
printr-o atitudine de “macho” a partenerului şi se dansa cu genunchii mai flexaţi,
cu privirea în jos şi cu poziţia mâinilor mai compactă. Dansul avea drept
caracteristică maniera de lucru a picioarelor, care includea multe încrucişări şi
sincopări complexe. Ideile lui Petroleo au avut rolul de a inova Tangoul în sensul
modernizării şi stilizării lui. Acestea au adus schimbări în ceea ce priveşte poziţia
corpurilor, care capătă un volum mai mare atât pe verticală cât şi pe orizontală,
devenind astfel mai elegantă. Tot el a înlocuit priza compactă şi puternică a
stilului Canyengue cu un stil de conducere mai aerat (uşor), caracteristic dansului
modern de salon, iar pasul lin (uşor) a devenit marca dansului de calitate.
Stilul său de dans a fost influenţat de muzica orchestrelor lui Carlos Di
Sarli şi Osvaldo Pugliese.
Varianta internaţională a Tangoului, cunoscută din competiţiile de dans
sportiv, reprezintă un hibrid generat de către profesorii de dans din Marea
Britanie. Aceştia au adaptat Tangoul Argentinian care, prin origine şi caracter s-ar
fi încadrat, mai degrabă, în categoria dansurilor latino-americane, a dansurilor
“Ballroom”, modificându-l în consecinţă. Astfel, priza a devenit mai largă,
mişcarea perechii a căpătat o caracteristică progresivă accentuată, iar multe dintre
figurile de dans au fost importate din celelalte dansuri de salon. În urma tuturor
acestor schimbări a rezultat forma pe care o are astăzi Tangoul în competiţiile de
dans sportiv.
Începând însă cu 1952, anul morţii Evitei Peron, Tangoul a căzut din nou
în dizgraţie şi de această dată se părea că pentru totdeauna. Din fericire nu a fost
aşa, din moment ce şi astăzi Tangoul reprezintă un gen muzical foarte apreciat de
către dansatori şi melomani.
Doi dintre prozeliţii cei mai importanţi pe care i-a lasat stilul lui Petroleo
au fost Antonio Todaro şi Raul Bravo, coregrafi argentinieni cu o mare influenţă
asupra Tangoului modern. Todaro şi Bravo au deţinut o şcoală de Tango în Flores
timp de 16 ani, în peroada anilor '60-'70. Todaro a continuat să aibă succes ca
profesor al multor staruri de astăzi, printre care şi Virulazo, cel care mai târziu
avea să cunoască consacrarea internaţională prin rolul său din “Tango Argentino”.
Începând din 1980 asistăm la o renaştere a Tangoului, datorată în mare
măsură impactului formidabil pe care l-au avut spectacolele itinerante “Tango
Argentino” sau “Tango Passion”, cât şi succeselui de pe Broadway al unor filme
ca “Forever Tango”, “Evita”, “The Tango Lesson” etc.
O dovadă în plus că Tangoul este aici ca să dureze, o reprezintă şi
“Forever Tango”, un music-hall care a fost declarat cel mai longeviv spectacol de
pe Broadway. Acest spectacol, produs în mai 1996 de către Luis Bravo, se joacă şi
acum, având un mare succes. De atunci, mii de cluburi şi organizaţii care
promovează Tangoul au luat fiinţă în oraşe din întreaga lume.
O mult mai recentă demonstraţie filmată a fost făcută de Al Pacino şi
Gabrielle Anwar în “Parfum de femeie”. Toate acestea dovedesc, o dată în plus,
ineluctibilitatea Tangoului din viaţa socială şi culturală a omului modern.
2.12. SLOW FOXTROT
Genul Ragtime, care se presupune că a apărut

pe la mijlocul secolului al IX-lea, a fost iniţial
interpretat la pian şi se baza pe marşurile europene
tradiţionale. Ceea ce a adus nou a fost apariţia unor
sincope ritmice, obţinute prin întârzierea sau,
dimpotrivă, grăbirea unei note muzicale cu jumătate
de timp, în timp ce ritmul normal era menţinut
constant cu mâna stângă. Deşi sincoparea ocazională
nu era un lucru nou în peisajul muzical, ea fiind
folosită cu mult timp înainte de Mozart, Beethoven,
Brahms şi alţi compozitori europeni, folosirea ei
permanentă şi constantă în Ragtime a reprezentat ceva
nou.
Primul nume asociat cu Ragtime-ul timpuriu a fost cel al lui Scott Joplin.
Acesta s-a născut în anul 1868 în Texarkana, Texas, unde a şi primit
câteva lecţii de muzică din partea unui profesor de origine germană rezident în
acel oraş. În 1885, Joplin a plecat la St. Louis unde a cântat cu orchestra Honest
John la “Turpin's Silver Dollar Saloon”. Zece ani mai târziu s-a mutat în Sedalia,
Missouri unde a început să compună muzică rag. Cea mai importantă piesă, care
de altfel i-a adus şi consacrarea, a fost “Maple Leaf Rag”. În ciuda succesului pe
care l-a avut muzica lui, Joplin a avut o viaţă nefericiă, murind în 1917 într-un
ospiciu, singur şi uitat de lume.
Primul dans interpretat pe muzică rag s-a numit “One-Step” şi presupunea
ca dansatorul să păşească pe fiecare bătaie a muzicii, acest gen de mişcare fiind
ideal pentru un rag rapid sau un marş. O versiune a acestui dans, care a avut un
succes deosebit, a fost “Castle Walk”, apărut în 1912 şi despre care vom mai vorbi
. În acelaşi an, spectacolul muzical “Over the River” a fost adus din San Francisco
în New York. În acest spectacol apărea un gen de dans numit “Turkey trot” care
era un “One-Step” rapid şi în care dansatorii îşi fluturau braţele exact ca nişte
curcani în ritualul împerecherii. În acelaşi spectacol era şi un cântec numit
“Everybody's Doing It” al cărui refren era “It's a bear!”. Acest lucru i-a
sugestionat pe dansatori să se miste ca nişte urşi. Astfel, dintr-o dată, peste tot în
S.U.A. au apărut dansuri cum ar fi: “Turky trot”, “Grizzly bear”, “Bunny hug”,
“Boston deep” etc., care făceau parte din familia “One-Step”. Acesta a supravieţuit
până prin 1930 şi este unanim considerat ca fiind precursorul Foxtrot-ului.
Jazz-ul, un alt gen muzical foarte important în geneza Foxtrot-ului, a
apărut la sfarşitul secolului al XIX-lea în bordelurile din sudul şi centrul S.U.A.,
unde cuvântul jazz era des asociat cu interacţiunea sexuală şi unde negrii din sud,
eliberaţi din sclavie, au început să cînte muzică europeană cu influenţe afro. Deşi
în general se consideră că New Orleans a fost locul de naşere al Jazz-ului, aceasta
nu este neaparat strict adevărat, ţinând cont că stiluri similare de muzică au apărut
relativ simultan şi în St. Louis, Memphis, Kansas City, etc. În jazz, spre deosebire
de muzica tradiţională, accentele se pun pe a doua şi a patra bătaie din masură. O
altă caracteristică a jazz-ului o reprezintă swing-ul care, în principiu, se referă la o
pulsaţie regulată a ritmului fără de care, aşa cum spunea şi Duke Ellington, “It
Don't Mean a Thing if It Ain't Got that Swing”.
Prima pereche care a cunoscut consacrarea dansând pe acest gen de
muzică a fost formată de Vernon şi Irene Castle.
Vernon Blyth (numele de botez) s-a născut în 1887 în Anglia, unde a
obţinut diploma de inginer la Universitatea din Birmingham. La un moment dat a
emigrat în S.U.A. şi a optat pentru o carieră în show biz, adoptând pentru aceasta
numele de Castle. În 1911 s-a căsătorit cu Irene Foote cei doi devenind astfel, din
1912 până în 1914, cel mai celebru cuplu de dansatori al acelor ani. Tot în acea
perioadă, soţii Castle au elaborat şi popularizat o variantă incipientă a Foxtrot-
ului, cunoscută sub numele de “Castle Walk”. În 1916 Vernon s-a înrolat în Royal
Flying Corps ca locotenent, calitate în care a participat în primul război mondial.
Moare în 1918 în urma prăbuşirii avionului pe care îl pilota. Dupa moartea lui
Vernon cariera artistica a lui Irene a intrat într-un con de umbră, ea retrăgându-se
definitiv în 1923. Este unanim acceptat faptul că perechea soţilor Castle a avut un
rol foarte important în evoluţia dansului secolului al XX-lea, în general, şi în
apariţia Foxtrot-ului în particular.
Cu toate acestea, paternitatea Foxtrot-ului ca atare îi este atribuită lui
Harry Fox - un actor de vodevil - în 1913.
La momentul respectiv nimeni nu bănuia că acesta va deveni unul dintre
cele mai populare dansuri ale secolului al XX-lea şi că va revoluţiona dansul de
salon. Audienţa uriaşă a acestui dans s-a datorat, mai presus de toate, versatilităţii
sale şi variaţiilor ritmice permise de acesta (Foxtrot-ul este considerat ca fiind
primul dans în care s-a introdus numărătoarea pe “slow” sau “quick”).
Henry Fox s-a născut în Pomona, California, în anul 1882, sub numele
Arthur Carringford şi a adoptat numele de scenă, Fox, după bunicul său, George
L. Fox, un celebru artist de circ al acelei perioade. Încă de la 15 ani, Fox a luat
viaţa pe cont proriu şi a plecat într-un turneu cu circul. De asemenea, pentru scurt
timp, a fost jucător profesionist de baseball. În 1904, un editor la un Teatru de
Music-hall din San Francisco a fost impresionat de vocea sa şi l-a angajat.
A apărut prima oară la Belvedere Theatre în comedia “Mr Frisky of
Frisco”. După cutremurul din San Francisco, în 1906, Henry Fox s-a mutat in
New York. Aici, primul angajament l-a reprezentat un rol în spectacolul “Miner
Burlesquers”, în care a jucat 4 ani. Următoarele etape în cariera sa artistică le-au
reprezentat spectacolele “Harry Fox's Merry's” şi “The Passing Show” în 1912, şi
“The Honeymoon Express” in 1913. Noul gen de dans a fost demonstrat de Henry
Fox pentru prima dată in 1913, în spectacolul “Ziegfeld Follies” în New York. Tot
în acea perioadă, pe acoperişul lui New York Theatre, în “Jardin de Danse”,
Henry Fox îi iniţia, pe cei care doreau, în primii paşi de “trot” (plimbare, mers) pe
muzica Ragtime, astfel că oamenii se refereau la dansul lui ca “Fox's Trot”
(mersul lui Fox). Pe 3 septembrie 1914, ţinându-se cont de notorietatea pe care o
căpătase între timp, Fox-Trot-ul a fost recunoscut şi în cadrul comunităţii
profesorilor de dans din America.
Prima parteneră cu care Fox a demonstrat genul de dans, care de atunci
s-ar părea ca îi poartă numele, a fost Yansci Dolly, cu care acesta s-a şi căsătorit
în august 1914 la Long Beach in Long Island. Din păcate acest mariaj nu a fost de
bun augur nici pentru viaţa de familie şi nici pentru succesul celor doi, aceştia
divorţând in 1917. Henry Fox s-a recăsătorit prima dată cu Florrie Millership, a
doua oară cu Beatrice Curtis, mama unicului său copil, iar a treia oară cu actriţa
Evelyn Brent. Sfârşitul vieţii l-a găsit în Hollywood; a murit în anonimat şi sărăcie
pe 20 iulie 1959 la “Motion Picture Rest Home and Hospital”. Yansci Dolly,prima
soţie, şi cea alături de care a cunoscut consacrarea în calitate de dansator de
Foxtrot, s-a spânzurat in iunie 1941.
Deşi teoria conform căreia Henry Fox ar fi eponimul Foxtrot-ului pare una
foarte bine documentată, aceasta, după cum se va vedea, nu este singura. O a doua
teorie privind originea numelui acestui dans, şi ea destul de concludentă, ar fi
asemănarea cu un gen de mers caracteristic cabalinelor (“equestrian gait”) folosit
la lecţiile de echitaţie si dresură. Acest gen de deplasare a fost considerat atât de
interesant şi elegant încât a fost creată o rasă de cai “Missouri Fox Trotter”,
special cu scopul de a-l deprinde şi a-l realiza cât mai bine.
Conform unei alte teorii, chiar vulpea (fox) se poate să fi avut o legatură
cu denumirea dansului, fiind cunoscut faptul că aceasta are un mers neobişnuit
printre animale, ea putând merge cu toate cele patru picioare pe o singură linie,
sub corp, cu scopul de a-şi deruta urmăritorii. Ţinând cont că, initial, aşa se dansa
şi Foxtrot-ul (cu picioarele pe aceeaşi linie, fiecare dintre ele fiind plasat direct în
faţa sau în spatele celuilalt) asemănările dintre cele două genuri de deplasare sunt
evidente.
2.13. QUICK STEP
Începând cu deceniul doi al secolului al

XX-lea, multe formaţii de muzică interpretau Foxtrot-
uri cu tempouri mai rapide sau mai lente decât ar fi
fost normal, asfel încât paşii caracteristici acestuia nu
mai puteau fi transpuşi foarte natural în dans.
Muzicieni ca Fletcher Henderson, Louis Amstrong şi
Duke Ellington au simţit nevoia varierii ritmului
Foxtrot-ului clasic, făcând ca muzica Ragtime şi Jazz-
ul să evolueze spre “Swing”.
Aceste inovaţii au dus la naşterea a două
familii de dansuri, una caracterizată de o dinamizare a
ritmului, din care ulterior a evoluat Quickstep-ul şi
cealaltă, caracterizată de o lentificare a acestuia, din
care s-a metamorfozat Slow Foxtrot-ul. Din prima familie au făcut parte
“Charleston”, “Shimmy”, “Black Bottom” şi “Peabody”, iar din cea de a doua
“The Blues” şi “Saunter”. Toate aceste dansuri care au cunoscut consacrarea şi s-
au impus în saloanele acelei perioade au avut un rol determinant în evoluţia
ulterioară a celor două dansuri care fac subiectul expozeului meu, astfel încât se
impune prezentarea (chiar dacă succintă) a fiecăruia dintre ele.
“Shimmy” a avut probabil ca precursor dansul “The Shika”, ce a fost

importat în America de către sclavii africani originari din zona cunoscută astăzi
sub numele de Niger. “Shimmy” a fost menţionat pentru prima dată în cântecul lui
Perry Radford “The Bullfrog Hop” în 1909 şi a devenit popular în America în
perioada 1910-1920, cunoscând apogeul după ce Gilda Gray l-a introdus în show-
ul “Ziegfeld Follies” în 1922. Ea pretinde că numele are la origine interviul
acordat unui reporter care, întrebând-o ce “zgâlţâia” în timpul dansului a primit
raspunsul “chemise” (cămaşă - în limba franceză). Dansatoarea Mae Wess a fost
creditată ca fiind la originea acestui dans, pe care ca l-a introdus în 1919 în
spectacolul “Sometime”. Cântăreaţa Ethel Waers, care făcea parte din distribuţia
acestui spectacol, a descris evoluţia dansatoarei astfel: “îşi pune mâinile pe şolduri
şi işi mişcă corpul fără a mişca picioarele”. Astăzi, cuvântul “Shimmy” semnifică
mişcarea umerilor sau a şoldurilor sub forma unui tremur cu o frecvenţă foarte
rapidă.
În 1925 a început febra “Charleston”-ului, un alt precursor influent al

Quickstep-ului, a cărui variantă originală se presupune că îşi are rădăcinile în
Insulele Capului Verde, mai precis în zona docherilor negri din Portul Charleston.
A fost pus în scenă pentru prima oară în 1922, în New York, la un teatru
de revistă, de către George White şi a devenit popular în rândurile populaţiei albe
după show-ul “Running Wild” din 1923 din “Ziegfeld Follies”.În Europa a fost
introdus de Josephine Baker în 1920, la Paris. Era dansat cu mişcări legănate ale
braţelor şi “aruncări” ale picioarelor pe muzică la 200-240 de bătăi pe minut.
Ulterior a devenit popular în toată lumea, dar caracterul deosebit de
energic (sălbatic) al dansului a făcut ca acesta să fie treptat exclus din saloanele de
dans.
“Black Bottom”, presupus originar din suburbia cu acelaşi nume a Detroit-
ului sau New Orleans, a devenit cunoscut după show-ul lui George White -
“Scandals of 1926” şi era dansat pe muzică la 140-160 de bătăi pe minut,
implicând legănarea torsului, îndoirea genunchilor şi aruncări energice din
picioare.
“Peabody”, denumit astfel după un controversat locotenent de poliţie, s-a

apropiat cel mai mult de Quickstep. Acest locotenent, pe numele său William
Frank Peabody , deşi a fost un poliţist cu o reputaţie îndoielnică, a reuşit, datorită
notorietăţii de care se bucura în cercurile de dansatori din New York-ul acelei
perioade, să fie identificat cu unul din dansurile cele mai importante pentru
geneza Quickstep-ului.
Vizita formaţiei lui Paul Whiteman în Anglia, în 1923, a reprezentat
catalizatorul apariţei unei versiuni mai rapide a Foxtrot-ului, care a asimilat
elemente din toate dansurile mai sus menţionate.
Profesorii de dans englezi, împreună cu Imperial Society of Teachers of
Dancing, au început cu acea ocazie standardizarea noilor variante de Foxtrot.
Astfel, unele din figurile de bază au fost descrise de către profesorii de dans din
Anglia înca din deceniul doi al secolului al XX-lea şi au dăinuit până în zilele
noastre. Un exemplu în acest sens îl reprezintă “lock step”-ul care, deşi atunci se
numea “cross step”, reprezenta de fapt aceeaşi figură.
Quickstep-ul (iniţial denumit “Quick Time Foxtrot and Charleston”) şi
Slow Foxtrot-ul au fost prezentate pentru prima dată într-o competiţie de dans la
campionatele “Star” din 1927 de către cuplul de dansatori englezi Frank Ford şi
Molly Spain. Variantei rapide a Foxtrot-ului i s-a dat numele de “Quickstep” de
către Socitatea Imperiala a Profesorilor de Dans în 1924. Maliţioşii susţin că a
devenit aşa popular deoarece îi ajuta să se încălzească pe timpul iernilor din acea
perioadă caracterizată de o acută recesiune economică. De altfel, s-a demonstrat în
mod ştiinţific că energia produsă într-un minut de dansat Quickstep este
echivalentă cu cea produsă într-o alergare pe distanţa de 1600 m.
Lăsând la o parte latura anecdotică, în opinia mea Quickstep-ul a devenit
atât de popular şi a dăinuit atât timp deoarece a oferit tinerilor din clasa de mijloc
a societăţii ceea ce căutau şi anume un ritm caractersistic vârstei lor, plin de
veselie, dinamism şi “joie de vivre”. Spre deosebire de acesta, Slow Foxtrot-ul a
evoluat ca un dans destinat protipendadei care, datorită etichetei, nu-şi putea
permite un dans atât de energetic precum Quickstep-ul.
2.14. DISCO (Hustle )
După cum cred ca v-aţi obişnuit,

nici acest dans (deşi este unul dintre cele
mai noi), nu are o istorie foarte clară.
Una din variante susţine că
Hustle este o variantă de salsa dansată
pe muzică disco şi ar fi apărut la
începutul anilor ’70, odată cu sosirea în
New York, via Florida, a emigranţilor
cubanezi.
In discotecile Latine ale
momentului incluzând : “The Corso”, “Barney Goo Goo’s” şi “The Ipanema”,
muzica disco era folosită în pauzele din programele live ale formaţiilor. In aceste
cluburi dansul în pereche a fost intodeauna prezent sub formă de Mambo, Salsa,
Cha-Cha şi Bolero. Ca rezultat al fuziunii dintre muzica Disco şi cea Latino,
figurile formate din 6 paşi folosite în dansurile mai sus menţionate, au început să
fie folosite şi în Hustle.
O a doua variantă susţine că Hustle a derivat din West Coast Swing.
Această variantă avea ca bază: “tap, step, coast-er step, step, step”, iar ca
numarătoare “1-2-3 /şi 4-5-6”. Cum această variantă de dans avea toate mişcările
interesante şi spectaculoase pe ultimii 2 paşi, s-a hotărat de către dansatori în
dorinţa de a-şi dinamiza evoluţiile, să renunţe la tap-step-ul de la inceput, după
care au renunţat şi la primul pas din “coaster”, care iniţial avea ca structură de paşi
“spate-langă-faţă”. Renunţându-se la primul pas, structura acestuia a devenit
“lângă – faţă”. În consecinţă eliminarea primilor 3 paşi a făcut ca ritmul “1-2-3 /şi
4-5-6” să se transforme în “şi 4-5-6” sau “şi 1-2-3”. În urma acestor schimbări,
Hustle a devenit un dans în care deplasarea dansatorilor are un caracter liniar, iar
matricea paşilor este “ lângă-faţă-pas-pas”. Deşi în momentul de faţă, Hustle are
foarte puţine elemente comune cu West Coast Swing-ul, se poate vorbi de o
legătură între cele două dansuri.
În perioada 1979-1981,
mulţi dansatori au învăţat să
danseze Hustle din emisiunea
de televiziune Dance Fever în
care apărea celebrul dansator
Eddie Vega. Acesta avea 17 ani
când a câştigat marele
campionat Dance Fever. În
1982 a fost finalist în USBC
(U.S. Ballroom Championship),
având-o ca parteneră pe Nellie
Cotto şi a fost din nou finalist
în 1983 la USBC împreună cu
Eddie Vega and Nellie Cotto competing in 1982 Lourdes Jones.
Kenny Gonzales, susţine că el împreună cu Eddie Vega şi Maria Torres au

fost aceia care în anii 70, în Brooklyn, au dat startul modei dansului Hustle.
Eddie Vega & Lourdes Jones Maria Torres

Marie Torres, (1993, World Hustle Champion), a spus că în timpul

“nebuniei” Disco de la sfârşitul anilor ’70, în fiecare săptămână apărea o variantă
nouă de Hustle. Când muzica Disco s-a mai lentificat, dansatorii au avut ocazia să
“jongleze” cu paşii, transformându-i în 4 paşi pe trei bătăi muzicale. La începutul
anilor ’80, versiunea de 4 paşi pe trei timpi muzicali a fost păstrată şi a devenit
ceea ce noi azi numim “disco fox”.
Printre zecile de muzicieni celebri, care împreună cu melodiile lor au jucat
un rol determinant în istoria muzicii disco, sunt nume ca : Bee Gees cu “Stayin'
alive” şi “Night fever”; Donna Summer cu “Love to love you baby”; Electric
Light Orchestra cu Last Train to London & Shine a Little Love; Gloria Gaynor cu
“I will survive”; Village People cu “ Y.M.C.A” etc.
O altă ramură a show biz-ului care a promovat moda disco a fost
cinematografia, iar cel mai important film a fost “Saturday Night Fever” din 1977
care la avut în rolul principal pe John Travolta.
În anul următor a fost turnat filmul „Thank God It’s

Friday” şi având-o ca personaj principal pe diva Donna Summer.
De asemenea, serialul de televiziune „American
Bandstand”, iar în 1979 serialul „Dance Fever” au avut ca
subiect competiţiile de Hustle.
Deşi principalul centru de inovaţie a continuat să fie
oraşul New York, dansul a câştigat multă popularitate şi a
început să se răspândească în întreaga lume. Hustle a trecut prin
multe schimbări în anii ’70 şi astfel au apărut variante ca: The
Basic Hustle, Spanish Hustle, Disco Swing, Rope Hustle, Sling Hustle, Street
Hustle, Latin Hustle si Tango Hustle, iar cel mai popular Street, Three-Count sau
Swing Hustle, care a apărut în California.
3. Introducerea dansului sportiv
în lecþiile de educaþie fizicã
ºi sport din
Universitatea din Bucureºti
După perioada de debusolare şi de reorganizare socială din primii ani de

după 1989, s-a simţit nevoia de deschidere a orizontului încercând să împrospătăm
cu elemente noi activitatea pe care o depuneam în cadrul Catedrei de Educaţie
Fizică şi Sport. Astfel, am considerat necesar să ne specializăm şi în alte
discipline care de abia îşi făceau apariţia şi încercau să se dezvolte şi pe teritoriul
ţării noastre.
Cum aveam deja experienţă în felul în care a fost asimilat de către studenţi
gimnastica aerobică, doamna lector universitar Ganciu Mihaela a colaborat o
perioadă de timp cu domnul Mihaiu Costinel, care în acea vreme practica dansul
sportiv de performanţă, aducându-l la lecţiile noastre de reprezentativă pentru a
învăţa câţiva paşi de bază din variatele stiluri de dans latino şi standard.
Experimentul acesta nu s-a terminat doar cu atât. Studenţii noştri au fost foarte
încântaţi de ceea ce le oferea această disciplină sportivă nouă, iar acest interes
ne-a determinat pe noi cadrele didactice să perseverăm în acumularea cât mai
multor cunoştinţe în domeniu.
Şeful de catedră, domnul profesor universitar Alexandru Bizim, a
organizat o comisie de evaluare pentru ca disciplina aceasta să fie introdusă sau
nu în planul de învăţământ printre celelalte discipline sportive deja consacrate.
Trebuia să se determine dacă întruneşte criteriile generale ale educaţiei fizice,
dacă este accesibilă pentru studenţi, dacă în plan educaţional are ce să promoveze.
În anul 1994, se introduseseră lecţii de dans sportiv sub formă
experimentală. Acestea erau realizate de doamna lector universitar Ganciu
Mihaela, de doamna asistent universitar Daniela Chiru, în colaborare cu domnul
inginer Costinel Mihaiu.
După asistenţa la lecţiile practice timp de un semestru a membrilor
comisiei şi implicit a domnului profesor Alexandru Bizim, s-a realizat un raport
final în care dansul sportiv a fost acceptat ca o disciplină în cadrul cursului de

educaţie fizică din Universitatea din Bucureşti. De atunci studenţii noştri
beneficiază de lecţiile de dans sportiv la cursurile de educaţie fizică şi la echipele
reprezentative, unde, se alcătuiesc coregrafii pentru prezentarea diferitelor
programe artistice care însoţesc diverse evenimente sportive şi culturale.
Dansul, de la introducerea acestuia şi până în prezent se află printre
primele discipline în topul opţiunilor. Dorinţa noastră este să le oferim studenţilor
întotdeauna motivaţie pentru practicarea exerciţiilor fizice. Se pare că am reuşit!
4. Realizarea unei programe
de studiu
Fiecare disciplină sportivă este inclusă în curricula şcolară după o

programă minuţios realizată pentru a atinge cu succes obiectivele educaţiei fizice
şi sportului.
Am realizat prima programă de studiu la disciplina dans sportiv după ce
probasem în practică posibilele abordări pentru ca într-un an universitar să oferim
studenţilor un conţinut al lecţiilor cât mai accesibil şi mai diversificat.
Vă prezentăm prima programă de studiu realizată în 1996. De atunci, ea a
căpătat modificări de conţinut prin îmbogăţirea cu mijloace de lucru şi cu alte
câteva dansuri pe care le-am prezentat la capitolul 2.
4.1. Conceptul şi obiectivele dansului sportiv
Conceptul de dans sportiv s-a desprins din unul mult mai general şi anume
conceptul de dans. Dansul sportiv, cu denumirea lui competitivă, s-a desprins din
nevoia de întrecere a celor care se aflau pe ringul de dans şi doreau să fie apreciaţi
după criterii obiective. Dorinţa partenerilor de perfecţionare a fiecărei figuri şi
dans în parte, a dus mai târziu la figuri specifice realizate cât mai elevat din punct
de vedere al mişcării corporale şi muzicale. Astfel dansul sportiv are reguli
precise de realizare a structurilor coregrafice, are un număr de dansuri incluse în
competiţii şi categorii de clasificare.
Este o ramură sportivă accesibilă pentru vârste cuprinse între 6 şi 60 ani,
poate fi practicat ca sport de performanţă, ca sport de întreţinere, ca sport de
relaxare şi refacere psihică, ca modalitate de socializare.
În educaţia fizică, dansul sportiv este introdus foarte puţin în lecţii,
deoarece, lipsesc deocamdată specialiştii, dar acolo unde este inclus ca disciplină
sportivă în planul de învăţământ, se realizează cu celelalte ramuri sportive având
obiective comune, dar şi obiective specifice determinate de specificul dansurilor.
Obiectivele disciplinei
- Întărirea şi menţinerea unei stări optime de sănătate a studenţilor şi

îmbunătăţirea rezistenţei organismului acestora la acţiunea factorilor
de mediu şi specificul activităţii profesionale.
- Dezvoltarea fizică armonioasă, perfecţionarea indicilor somato-
fiziologici şi prevenirea instalării atitudinilor deficitare.
- Educarea esteticii corporale şi a esteticii motrice – ţinută şi execuţie
artistică.
- Dezvoltarea capacităţilor condiţionale (forţă, rezistenţă, viteză) şi a
capacităţilor coordinative.
- Învăţarea şi consolidarea (anul II de studiu) unor paşi de bază
(specifici) din dansurile standard –slow foxtrot, quick step, vals lent,
vals vienez, tango.
- Învăţarea şi consolidarea unor paşi specifici din dansurile latino-
americane – samba, cha-cha, jive, rumba şi paso doble.
- Învăţarea unor noţiuni elementare de teorie a muzicii.
- Educarea capacităţii de percepere şi redare a ritmului şi tempoului
precum şi a caracterului fiecărui dans studiat.
- Cultivarea deprinderilor şi obişnuinţei studenţilor de a practica
independent exerciţiile şi sporturile în scop corectiv, recreativ,
compensator.
4.2. Programa analitică pentru disciplina dans sportiv

NIVEL DE LUCRU : CURS DE BAZĂ – ANII I ŞI II 56 DE LECŢII
- lecţii sem I: 14
- lecţii sem II: 14
- lecţii sem III: 14
- lecţii sem IV: 14
- durata lecţiei: 100 minute
- frecvenţa lecţiilor: o lecţie pe săptămână
- regim de lucru: obligatoriu şi facultativ
Conţinut
A. Pregătire teoretică
Predarea unor noţiuni teoretice generale privind practicarea dansului
sportiv:
- istoricul fiecărui dans studiat în timpul celor patru semestre;
- noţiuni de regulament şi organizarea unor competiţii de dans
sportiv;
- noţiuni de igienă a efortului, de prevenire a accidentelor şi de

prim ajutor în caz de accidente;
- cunoştinţe suplimentare privind practicarea unor activităţi
sportive în timpul liber ca turismul, alergări pe diferite distanţe
în funcţie de posibilităţile individuale, culturism, fitness,
stretching etc.
B. Lucrări practice
- exerciţii la nivelul trenului inferior executate la bară şi centru pe
numărătoare şi apoi cu acompaniament muzical;
- exerciţii la nivelul trenului superior executate la bară şi centru pe
numărătoare şi apoi cu acompaniament muzical;
- învăţarea paşilor specifici fiecărui dans, mai întâi individual şi
apoi în pereche la tempo normal;
- consolidarea paşilor specifici prin mici legări de 2-3 paşi
învăţaţi, individual şi în pereche;
- perfecţionarea paşilor specifici prin coregrafii de 4-6 paşi la
fiecare dans, individual şi în pereche;
- concursuri intergrupe după finalizarea predării fiecărui dans
standard şi latino-american.
Forme de verificare – colocviu sem. II şi IV

A) Probe fizice generale
- alergare de viteză pe distanţa de 50 m;
- săritura în lungime de pe loc – 2 încercări;
- din culcat dorsal, ridicarea trunchiului înainte cu mâinile la ceafă
contra cronometru, în 30 sec.;
- mobilitatea coloanei vertebrale şi coxo-femurale în flexie înainte
– fete;
- flotări în braţe – băieţi.
B) Probe tehnice specifice
- realizarea unei coregrafii din patru paşi de bază din fiecare dans
studiat din secţiunea standard şi latino-americane;
- realizarea unei coregrafii impuse de profesor din patru paşi
specifici dansului propus pentru examinare.
FORME DE EVALUARE
- colocviu cu notă
- colocviu cu calificativ
- competiţii
5. Formarea grupelor de performanþã
din cadrul asociaþiei sportive
Clubul de dans sportiv PRO SWING – UNIVERSITATEA BUCUREŞTI

a fost fondat la data de 20.04.1995 şi tot în acelaşi an devine membru al Federaţiei
Române şi al Federaţiei Internaţionale de Dans Sportiv.
6. Afilierea grupei de performanþã
la clubul Sportul Studenþesc –
Afilierea grupei de performanţă la clubul Sportul Studenţesc a fost

realizată pentru obţinerea unui sprijin material şi continuarea activităţii noastre
într-un cadru legal.
Colaborarea dintre cele două instituţii s-a concretizat prin posibilitatea
noastră de a creşte performanţele, Universitatea Bucureşti asigurându-ne spaţiile
de antrenament şi Sportul Studenţesc sprijinindu-ne material.
7. Rezultate obþinute la concursurile
de formaþii cu studenþii
ANUL 1995
O primă ediţie a Festivalului Naţional Studenţesc de Dans Sportiv –

Formaţii, secţiunea latino-americane organizată în luna mai de către Ministerul
Învăţământului prin Casa de Cultură Studenţească, Bucureşti, a fost încununată
de un succes surprinzător pentru noi şi pentru toată lumea. Eram într-o primă
apariţie şi componenţii formaţiei noastre nu erau dansatori la perechi. Era o echipă
foarte tânără de studenţi şi de profesori-antrenori care doreau să facă dans mai
mult decât la cursurile de gen reprezentând Universitatea din Bucureşti la
competiţiile studenţeşti. Cei doi profesori, dl.Costinel Mihaiu şi d-na Daniela
Chiru au realizat muzica, coregrafia, costumele într-o strânsă colaborare cu echipa
de studenţi reprezentată de Dolete Paula şi Miaun Veronica.
Echipa formată s-a numit Proconsul Swing a Universităţii Bucureşti şi a

ocupat locul I la acea primă ediţie.
Echipele participante:
 „Elegance“ Casa de Cultură a Studenţilor, Iaşi;

 „Avenue” Casa de Cultură a Studenţilor, Cluj – Napoca;
 Alba Iulia, Casa de Cultură a Studenţilor;
 Universitatea Bucureşti;
 „Impetus” Casa de Cultură a Studenţilor Bucureşti.
La Cupa României desfăşurată tot în luna mai imediat după festival,

echipa noastră, Proconsul Swing a Universităţii Bucureşti a devenit Campioană
Naţională la Dans Sportiv – Formaţii, secţiunea latino-americane.
ANUL 1996
Sub egida Federaţiei Naţionale de Dans Sportiv a avut loc pe 23-24 martie,
în oraşul Constanţa, Campionatul Naţional de Dans Sportiv. Proconsul Swing a
Universităţii Bucureşti au devenit vicecampioni naţionali atât la secţiunea
standard cât şi la latino-americane.
În concurs au fost următoarele formaţii:
 “Impetus”, Bucureşti
 “Floris”, Bistriţa
 “Garofiţa”, Cugir
 “Sider”, Hunedoara
 C.S.S. 2, Bucureşti
 Universitatea Bucureşti
 “Elegance”, Iaşi
Locul II – latino - Universitatea Bucuresti
Formaţiile din concurs au fost:
 “Impetus”, Bucureşti
 “Floris”, Bistriţa
 “Garofiţa”, Cugir
 “Sider”, Hunedoara
Locul II – standard – Universitatea Bucureşti
Echipa de studenţi a primit noi membrii, deoarece, în compunerea unei

formaţii este nevoie de 8 fete şi 8 băieţi. Pentru realizarea formaţiei de standard au
mai intrat în echipă şi alţi studenţi care în anul 1996 au participat prima dată la un
concurs de dans.
Echipa era constituită din studenţii:
Stancu Cristian, Tudor Mihai, Istrate Melania, Burlaga Slava, Moisescu

Sorina, Bănică Valentin, Apostol Bogdan, Miaun Veronica, Bogdan Dan,
Gavriliţă Loredana, Iliescu Ralica, Bănică Valentin, Dolete Paula, Ştefan
Cristian, Popeangă Florin, Dima Ana, Istrate Iustin, Stamatoiu Cosmin, Sârbu
Daciana, Fulga Adran.
Spre deosebire de anul precedent, coregrafia a fost schimbată şi
îmbunătăţită cu un grad de dificultate mai mare devenind mai spectaculoasă, s-a
îmbunătăţit şi execuţia tehnică a studenţilor prin mai multe ore de lucru, colajul
muzical a fost schimbat şi el în întregime, astfel încât rezultatul să fie pe măsura
muncii.
Profesorii Costinel Mihaiu şi Daniela Chiru au condus şi de această dată
cele două formaţii realizând muzica, coregrafia, costumele.
La Festivalului Naţional Studenţesc de Dans Sportiv – Formaţii,

secţiunea latino-americane organizat în luna mai de către Ministerul
Învăţământului prin Casa de Cultură Studenţească, Bucureşti, s-a obţinut din nou
locul I la secţiunea latino-americane.
Tot în aceeaşi competiţie Universitatea Bucureşti a prezentat al doilea
program de formaţii la secţiunea standard. Rezultatul a fost la fel de bun ca cel de
la latino-americane – locul I.
 Alba Iulia, Casa de Cultură a Studenţilor

 “Avenue”, Casa de Cultură a Studenţilor, Cluj
 “Impetus”, Casa de Cultură a Studenţilor, Bucureşti
 Universitatea Bucuresti
 “Elegance”, Casa de Cultură a Studenţilor, Iasi
Locul I – standard – Universitatea Bucureşti

Locul I – latino – Universitatea Bucureşti
Poze din timpul competiţiei de formaţii standard şi latino

Poze din timpul competiţiei de formaţii latino

Poze din timpul competiţiei de formaţii, secţiunea latino

ANUL 1997
A fost foarte bogat în evenimente şi prosper pentru dansul sportiv.

În acest an împreună cu FRDS, am organizat Campionatul Naţional de
Dans Sportiv – Formaţii la ambele secţiuni, standard şi latino-americane.
Formaţiile Universităţii din Bucureşti, conduse de cei doi profesori-
antrenori au ieşit victorioase şi de această dată obţinând un loc II la secţiunea
latino – americane şi locul I la secţiunea standard.
În clasamentul general al formaţiilor am obţinut locul I.
 Dans Club 80, Oradea
 „Floris”, Bistriţa
 „Elegance”, Iaşi
 „Garofita”, Cugir

 „Floris”, Bistriţa
 „Elegance”, Iaşi
 „Garofita”, Cugir
Locul II – latino – Universitatea Bucureşti

La Festivalul Naţional Studenţesc de Dans Sportiv desfăşurat tot la Casa
de Cultură Studenţească Bucureşti, tot în luna mai ca şi ediţiile trecute, formaţia
noastră de latino – americane s-a clasat pe locul I.
 „Avenue”, Casa de Cultură a Studenţilor, Cluj
 Galaţi, Casa de Cultură a Studenţilor
Locul I – latino – Universitatea Bucureşti

 “Avenue”, Casa de Cultură a Studenţilor, Cluj
Aceste performanţe interne ne-a îndreptăţit să facem pasul următor spre o
competiţie internaţională. În iunie am participat cu formaţia de standard la
Campionatul European de Dans Sportiv – Formaţii, desfăşurat în Germania
la LUDWIGSBURG.
Am obţinut locul 14 fiind semifinalişti şi realizând cel mai bun rezultat al
României pentru acel moment. Ţara noastră nu are tradiţie în privinţa dansului
sportiv în general şi în mod special la formaţii. Împresia pe care am lăsat-o la acea
competiţie a fost că oricând putem să fim nişte concurenţi redutabili pentru
clasamentul primelor locuri.
O a doua competiţie importantă a fost în septembrie la Chişinău, respectiv
Campionatele Mondiale de Formaţii.
Ca şi la CE ne-am întâlnit cu elita dansului sportiv reprezentată de ţări ca
Germania, Republica Moldova, Anglia, fosta Cehoslovacie, Olanda, Ungaria etc.
Formaţia Universităţii din Bucureşti s-a clasat pe locul 12.
Deplasarea la ambele competiţii a fost susţinută de Universitatea din
Bucureşti, contribuind la realizarea costumelor de prezentare şi la transportul cu
autocarul a întregii echipe. Mulţumim pe această cale conducerii de pe atunci
reprezentată de rectorul universităţii, dl prof. univ. dr. Ioan Mihăilescu, d-na
prorector, prof. univ. dr. Dana Marinescu şi nu în ultimul rând d-lui prof. univ.
Alexandru Bizim, şeful de catedră, care ne-a susţinut permanent şi ne-a încurajat.
Echipa a fost formată din:
 Mihai Tudor,  Ştefan Cristian,  Dima Ana,

 Istrate Iustin,  Popeangă Florin,  Miaun Veronica,
 Burlaga Slava,  Dragoş Pavel,  Gavriliţă Loredana,
 Bănică Valentin,  Mihaiu Florentina,  Iliescu Raluca,
 Apostol Bogdan,  Moisescu Sorina,  Dolete Paula.
 Bogdan Dan,  Istrate Melania,
Poze din timpul competiţiei de formaţii, secţiunea latino

Poze din timpul şi după competiţia de formaţii, secţiunea latino

Poze din timpul competiţiei de formaţii, secţiunea standard

ANUL 1998
Comparativ cu anul pecedent competiţiile au fost dar nu la fel de
numeroase. Tradiţional pentru luna mai s-a desfăşurat şi în acest an Festivalul
Naţional Studenţesc de Dans Sportiv, Bucureşti, organizat de Casa de Cultură
Studenţească. La formaţii, Universitatea din Bucureşti s-a clasat pe locul I la
standard şi tot pe locul I la secţiunea latino.
Formaţiile din concurs:
 „Avenue” Casa de Cultură a Studenţilor, Cluj
Locul I – latino - Universitatea Bucureşti
Locul I – standard -Universitatea Bucureşti
Campionatul Naţional de Formaţii
 „Garofiţa” Cugir
 „Impetus”, Casa de Cultură a Studenţilor, Bucureşti
Locul I – latino - Universitatea Bucureşti
 „Garofita” Cugir
 C.S.S. 2 Bucuresti
 „Impetus”, Casa de Cultură a Studenţilor Bucureşti
Locul II – standard -Universitatea Bucureşti
Echipele au fost reprezentate de studenţii:
 Tudor Mihai,  Braşoveanu Andrei,  Sorina Moisescu,
 Vava Alexandru,  Ciurtin Adrian,  Marta Daciana,
 Tomescu Vlad,  Chiţu Decebal,  Sârbu Mădălina,
 Dobrin Vlad,  Neagu Florentina,  Dolete Paula,
 Negru Bogdan,  Dinea Claudia,  Istrate Melania,
 Deconu Cristel,  Amarie Alina,  Miaun Veronica.
 Cone Sergiu,  Nanea Andreea,
 Vasilescu Marius,  Gavriliţă Loredana,
Poză în timpul competiţiei de formaţii latino – Tarzan
Poză după competiţia de formaţii – latino

Poze după terminarea evoluţiei la formaţii, secţiunea latino

ANUL 1999
Pe 29 mai Universitatea din Bucureşti, împreună cu F.R.D.S. şi Ministerul
Tineretului şi Sportului au organizat Campionatul Naţional de Dans Sportiv –
Formaţii. Competiţia a avut loc la Sala Polivalentă din Bucureşti.
Formaţia de standard a Universităţii Bucureşti s-a clasat pe locul I.
Un potpuriu de piese muzicale care a făcut parte din coloana sonoră a
filmului Dracula, a acompaniat coregrafia pe aceeaşi temă.
Antrenori : Costinel Mihaiu şi Chiru Daniela
Formaţia de latino a fost şi ea la înălţime ocupând locul I.
Aceasta a avut ca temă viaţa din ţinutul african, cu tam-tamurile şi exoticul
care o caracterizează.
Antrenori : Costinel Mihaiu şi Chiru Daniela
Echipele concurente au fost :
 “Potaisa” , Turda
 Hobby Dance, Bucureşti
 “Garofita”, Cugir
Echipa Universităţii din Bucureşti a fost compusă din :
 Mihaiu Costinel,  Negru Bogdan,  Sârbu Mădălina,

 Mihai Tudor,  Deaconu Cristel,  Mihaiu Florentina,
 Istrate Iustin,  Cone Sergiu,  Moisescu Sorina,
 Burlaga Slava,  Vasilescu Marius,  Istrate Melania,
 Bănică Valentin,  Braşoveanu Andrei,  Dima Ana,
 Apostol Bogdan,  Ciurtin Adrian,  Miaun Veronica,
 Bogdan Dan,  Chiţu Decebal,  Gavriliţă Loredana,
 Ştefan Cristian,  Costea Alexandru,  Iliescu Raluca,
 Popeangă Florin,  Neagu Florentina,  Dolete Paula,
 Ababei Dragoş,  Dinea Claudia,  Roşu Ioana,
 Vava Alexandru,  Amarie Alina,  Burghelea Gabriela,
 Tomescu Vlad,  Nanea Andreea,  Onisei Silviana,
 Dobrin Vlad,  Marta Daciana,  Pop Delia.
În anul 1999, am participat la Campionatul Mondial de Dans Sportiv –
Formaţii, desfăşurat în Polonia la Elblag.
Universitatea Bucureşti s-a prezentat cu formaţia de standard.
Deplasarea a fost realizată datorită sprijinului conducerii universităţii care
ne-a asigurat transportul cu autocarul.
Ne-am prezentat cu un program inedit având ca titlu “Dracula”.

Coregrafia a transpus în mişcare povestea filmului cu acelaşi nume,
reuşind să captiveze arbitrii şi spectatorii.
Poză după concurs – Polonia, Elblag
ANUL 2000
Ca şi anul precedent, în luna mai Clubul Universitatea Bucureşti, împreună
cu F.R.D.S. şi Ministerul Tineretului şi Sportului au organizat Campionatul
Naţional de Dans Sportiv – Formaţii.
Competiţia a avut loc la Sala Polivalentă din Bucureşti.
Universitatea Bucureşti s-a clasat pe locul I la secţiunea standard.
Coregrafia : Titlu, Dracul
Antrenori : Mihaiu Costinel
Coregrafi : Chiru Daniela şi Miaun Veronica.
Formaţia de latino a fost şi ea la înălţime ocupând locul I.
Coregrafie : titlu, Tarzan
Muzica : afro
Antrenori : Mihaiu Costinel şi Chiru Daniela.
Formaţiile participante:
 „Potaisa”, Turda;
 Hobby Dance, Bucureşti;
 Universitatea Bucureşti.
ANUL 2001
Clubul Universitatea Bucureşti împreună cu F.R.D.S. şi Ministerul

Tineretului şi Sportului au organizat în 5-6 mai la sala Polivalentă din Bucureşti,
Campionatul Naţional de Dans Sportiv – Formaţii.
Universitatea Bucureşti a ocupat şi de această dată locul I la ambele
secţiuni.
În concurs s-au prezentat 6 cluburi de dans din toată ţara:
1. Clubul de Dans Sportiv Potaissa – Turda, înfiinţat în 1995, 2 formaţii;

2. Clubul de Dans Sportiv A.S.„Hobby Dance” Bucureşti, o formaţie;
3. Clubul de Dans Sportiv „Terpsidava I.C.P.E.”, Bucureşti, 4 formaţii;
4. Clubul de Dans Sportiv „Mini Maxi” – Sighetul Marmaţiei, înfiinţat în
1992, 2 formaţii;
5. Clubul de Dans Sportiv Garofiţa Cugir, primă apariţie în 1989, o
formaţie;
6. Clubul de Dans Sportiv Universitatea Bucureşti, primă apariţie în
1995, 2 formaţii.
Antrenor: Costin Mihaiu

Coregrafi: Daniela Chiru şi Veronica Miaun
La secţiunea standard am avut ca titlu/temă „Dracula”.
La vremea respectivă în programul competiţiei se scria:

„Tema este trista şi în acelaşi timp terifianta poveste a Contelui Dracula,
aşa cum a fost prezentată aceasta de către Bram Stoker, autorul romanului
omonim.
Programul muzical este format din piese provenind din sound track-uri
aparţinând unor filme ca: „Dracula” de Francis Ford Coppola, „Nosferatu”,
„Omen”, „Frankenstein”.
În preambul autorii au încercat să ilustreze cât mai veridic cu mijloace
specifice dansului şi pantomimei, trista poveste a morţii Elisabetei, prima iubire a
Contelui Dracula, precum şi sacrilegiul comis de acesta la adresa divinităţii urmat
de apariţia Minei, cea de-a doua şi ultima mare dragoste a Contelui.
Încheierea are ca temă muzicală “Carmina Burana” de Carl Orff, iar
eposul se bazează pe momentul trist dar plin de măreţie al morţii lui Dracula.
La secţiunea latino-americană titlu este: Africa leagănul umanităţii.
Tema este reprezentată de dansurile tribale ale nativilor africani.
Coregrafia conţine elemente aparţinând culturii „Zulu” şi „Bantu”.
Programul muzical este forma dintr-un potpuriu de piese provenind din

Africa de Sud, „Burkina Faso” şi „Tanzania”.”
Echipa a fost formată din:
 Mihaiu Costinel,  Negru Bogdan,  Mihaiu Florentina,

 Mihai Tudor,  Deaconu Cristel,  Moisescu Sorina,
 Istrate Iustin,  Cone Sergiu,  Istrate Melania,
 Burlaga Slava,  Vasilescu Marius,  Dima Ana,
 Bănică Valentin,  Braşoveanu Andrei,  Miaun Veronica,
 Apostol Bogdan,  Ciurtin Adrian,  Gavriliţă Loredana,
 Bogdan Dan,  Chiţu Decebal,  Iliescu Raluca,
 Ştefan Cristian,  Costea Alexandru,  Dolete Paula,
 Popeangă Florin,  Neagu Florentina,  Roşu Ioana,
 Ispir Laurenţiu,  Dinea Claudia,  Burghelea Gabriela,
 Ababei Dragoş,  Amarie Alina,  Onisei Silviana,
 Vava Alexandru,  Nanea Andreea,  Pop Delia.
 Tomescu Vlad,  Marta Daciana,
 Dobrin Vlad,  Sârbu Mădălina,
Poze din competiţia de formaţii standard - Dracula

Poze din competiţia de formaţii standard – Dracula

Poze din timpul competiţiei de formaţii latino – Africa leagănul umanităţii

Poze din timpul competiţiei de formaţii latino – Africa leagănul umanităţii

ANUL 2002
F.R.D.S. şi Ministerul Tineretului şi Sportului au organizat în luna mai la

sala Polivalentă din Bucureşti, Campionatul Naţional de Dans Sportiv –
Formaţii.
Formaţiile participante:
 „Potaisa”, Turda;
 Hobby Dance, Bucureşti;
 Mini Maxi, Sighetul Marmaţiei;
 Terpsidava, Bucureşti 1;
 Terpsidava, Bucureşti 2;
 Garofita, Cugir.
Locul II – latino – Universitatea Bucureşti

Fericiţi după un Campionat Naţional, cu medaliile la gât

Antrenorii Mihaiu Costinel şi Chiru Daniela, au încheiat o perioadă de

câţiva ani în care au dedicat în mod special timp, energie, creativitate,
antrenamentelor de formaţii. În acest moment Universitatea din Bucureşti nu mai
participă la competiţiile de formaţii fiind implicaţi foarte mulţi factori de natură
materială şi organizatorică.
Pentru a rămâne la standardele cu care ne-am obişnuit, şi am obişnuit
studenţii şi sportivii noştri, este necesar un sprijin foarte important din partea
conducerii legat de aprobarea unui număr mai mare de ore de antrenament
săptămânal.
In speranţa unor vremuri mai bune, noi, personajele care am realizat aceste
fapte descrise la acest capitol, poate vom mai reveni cândva la ceea ce înseamnă
competiţiile de formaţii.
8. Rezultate obþinute la concursurile de perechi
cu studenþii
Începutul a fost promiţător şi la perechi. În acea perioadă ne preocupa

foarte mult realizarea formaţiilor de latino şi standard, dar pe măsură ce studenţii
acumulau cunoştinţe în domeniul dansului doreau să participe şi la perechi. Pentru
primele competiţii Universitatea Bucureşti s-a prezentat cu un număr redus de
concurenţi fiind conştienţi că pentru a avea rezultate bune trebuia să lucrăm mai
mult partea tehnică şi să realizăm cât mai bine expresivitatea artistică.
O primă apariţie de ţinut minte la Festivalul Naţional Studenţesc de Dans
Sportiv din 1995 este a perechii de studenţi Petre Ştefan şi Moisescu Sorina care
au obţinut un binemeritat loc IV la secţiunea latino-americane.
La aceeaşi competiţie, la clasa E peste 19 ani o altă pereche de studenţi Ion
Mihai şi Iliescu Raluca s-au clasat pe locul III.
În 1996, la Festivalul Naţional Studenţesc de Dans Sportiv din nou o
pereche ocupă locul III la secţiunea open latino - Mihaiu Costinel şi Dolete Paula.
Celelalte perechi au ocupat locurile IV, V şi VII la clasa E şi locurile III şi
V la clasa D.
Pe 26 mai 1996 la Cupa Fiesta – Bacău, perechea de studenţi Talpă
Victor şi Trifu Nicoleta s-au clasat pe locul VI la secţiunea standard, peste 18 ani.
Tot în anul 1996, mai precis pe 21 septembrie, am organizat Cupa
Universitatea la Dans Sportiv - perechi, ediţia a I-a. Competiţia s-a desfăşurat la
Sala Sporturilor din complexul Universităţii Agronomice şi a cuprins mai multe
clase şi categorii de vârstă.
Perechea Mihaiu Costinel, Dolete Paula Persida s-a clasat pe locul IV.
Pe 20 decembrie 1996, la Cupa Ploieşti, aceeaşi pereche, Mihaiu Costinel,
Dolete Paula Persida au obţinut premiul special la secţiunea latino, peste 19 ani.
În 1997, la Festivalul Naţional Studenţesc de Dans Sportiv, ediţia a III-a,
perechea Mihaiu Costinel şi Dolete Paula Persida ocupă locul I la secţiunea open
latino, peste 19 ani.
Fiind primele diplome câştigate de către studenţii noştrii am dorit să le
adăugăm ca mărturie a existenţei lor în paginile acestei cărţi.
ANUL 1998
Cupa Universitas, ediţia a III-a

Desfasurată la sala Polivalentă din Bucureşti
 Racoviţă Valentin şi Racoviţă Andreea s-au clasat pe locul II, clasa E
secţiunile latino şi standard
 Stamatoiu Cosmin şi Nanea Andreia, locul I, clasă D, secţiunile
latino şi standard
 Stamatoiu Cosmin şi Nanea Andreia, au ocupat locul III, clasă E,
secţiunile latino şi standard
Locul V, copii, 12 – 13 ani, Dima Mihai şi Ispir Denisa

Categorii de vârstă 12-13,14 – 16, 16 -18, peste 18 ani
ANUL 1999
Cupa Universitas, ediţia a IV-a

A fost organizată la sala Sporturilor din campusul Universităţii
Agronomice.
Categorii de vârstă 14 – 15, 16 -18, peste 18 ani:

 Locul VI, 14 – 15 ani, Onisei Dragoş şi Gogoaşe Iulia;
 Locul I, clasă E, 16 – 18 ani, Klimov Mihai şi Grădinaru Mariana;
 Locul I, clasă H, 19 – 35 ani, Ispir Laurenţiu şi Stănescu Raluca;
 Maximov Eduard şi Miaun Veronica, locul VI, secţiunea open
standard.
ANUL 2000
Programul competiţional pe acest an:
12.02.2000 - Mediaş, Cupa Mirajul Dansului

10-12.03. 2000 - Bucureşti, Dance Masters
08.04. 2000 - Bucureşti, Cupa Pygmalion
08-09.04. 2000 - Bistriţa, Cupa Floris
15-16.04. 2000 - Oradea, Cupa Oradea
12-14.05. 2000 - Piteşti, Cupa Dansul Florilor şi IDSF
20.05. 2000 - Dej, Cupa Latino Angels
27.05. 2000 - Constanţa, Cupa Dansul Valurilor
03.06. 2000 - Râmnicu Vâlcea, Cupa Valcea
10-11.05. 2000- Suceava, Festival National de Dans Sportiv Suceava

09-10.09. 2000 - Galaţi, Cupa Fantezia 2008
16-17.09. 2000 - Ploieşti, FESTIVALUL NAŢIONAL de DANS SPORTIV
23-24.09. 2000 - Reghin, Cupa Mirona
30.09-01.10. 2000 - Bucureşti, Cupa Stelele Dansului
07.10. 2000 - Mediaş, Cupa Medias
14.10. 2000 - Bucureşti, Cupa Municipiului Bucureşti Oriflame
21-22.10. 2000 - Turda, Cupa Potaissa
28.10. 2000 - Craiova, Cupa Craiova
04-05.11. 2000 - Bucureşti, Cupa Hobby Dance
11-12.11. 2000 - Braşov, Cupa Brasov
18.11. 2000 - Piteşti, CUPA ARGESIS
19.11. 2000 - Bucureşti, Cupa Alessia
25.11. 2000 - Galaţi, Cupa Beija Flor
02-03.12. 2000 - Oradea, Varadinum Dance Festival
09.12. 2000 - Bucureşti, Cupa Generaţia 9
16.12. 2000 - Cluj Napoca, Cupa Diamant
23.12.2000 - Târgu-Mureş, Cupa României
Cupa Universitas, ediţia a V-a
Desfăşurată ca de obicei în luna septembrie la Sala Sporturilor din

campusul Universităţii Agronomice a găzduit un număr impresionant de
participanţi de la mai multe categorii de vârstă, 6 – 9, 12 – 15,16 - 18, 19 – 35.
Rezultatele perechilor noastre au fost:
 Chiţu Decebal şi Florea Medeea au ocupat locul IV, clasă C
secţiunea standard;
 Maximov Eduard şi Miaun Veronica au ocupat locul V, secţiunea
open standard;
 Stamatoiu Cosmin şi Nanea Andreia, au ocupat locul III, clasă E,
secţiunile latino şi standard;
 Racoviţă Valentin şi Racoviţă Andreea s-au clasat pe locul II, clasa E
secţiunile latino şi standard.
O altă competiţie importantă a fost Cupa României organizată de FRDS la

Târgu-Mureş. Universitatea Bucureşti a obţinut la perechi :
 Maximov Eduard şi Miaun Veronica, locul VI, secţiunea open
standard;
 Stamatoiu Cosmin şi Nanea Andreia, locul I, clasă D, secţiunile
latino şi standard.
ANUL 2001
03.02.2001- Sibiu, Cupa Sibiu

09-11.02.2001 - Bucureşti, Cupa Municipiului Bucuresti
03-04.03.2001 - Braşov, Cupa Brasov
17-18.03.2001 - Bucureşti, Dance Masters
05–06.04.2001 - Bucureşti, Cupa Universitas
14-15.04.2001 - Timişoara, Cupa Baroque
21.04.2001 - Bucureşti, Cupa Pygmalion
28-29.04.2001 - Piteşti, Cupa Dansul Florilor
12.05.2001 - Buzău, Cupa Happy Dance
19.05.2001 - Iaşi, Cupa Reflex
19-20.05.2001- Oradea, Cupa Oradea
26-27.05.2001 - Constanţa, Cupa Valurile Dansului
02-03.06.2001- Bistriţa, Cupa Floris
09.06.2001 - Dej, Cupa Protherm
10.06.2001 - Râmnicu Vâlcea, Cupa Valcea
08-09.09.2001 - Galaţi, Campionatul National pe Clase, Cupa Fantezia
15-16.09.2001- Ploiesti, Campionatul Naţional de Formaţii, Festivalul
Naţional de Dans Sportiv
22-23.09.2001 - Bucureşti, Cupa Oriflame
29-30.09.2001 - Reghin, Cupa Mirona
06-07.10.2001 - Bucuresti, Cupa Stelele Dansului
13-14.10.2001 - Tg Mures, Cupa Romaniei
13-14.10.2001 - Tg Mures, Cupa Dance Art
28.10.2001 - Craiova, Cupa Oltenia
03-04.11.2001 - Turda, Cupa Potaissa
10.11.2001 - Bucuresti, Cupa Hobby Dance
17.11.2001 - Craiova, Cupa Craiova
Cupa Universitas, ediţia a VI-a a fost organizată de Universitatea

Bucureşti pe 5 – 6 mai împreună cu CDS – Formaţii, la sala Polivalentă din
Bucureşti. Tradiţia cupei a fost amânată deoarece am beneficiat de o mai mare
propagandă şi de sponsori mai mulţi fiind organizatorii celor 2 competiţii deodată.
Spectatorii au avut ocazia să vadă perechi de latino şi standard de diferite
categorii de vârstă şi pregătire, precum şi foarte atractivele formaţii de 8 perechi
de standard şi latino.
Perechile Universităţii Bucureşti s-au clasat:

 Locul III, clasă Hobby, peste 18 ani, latino şi standard, Ispir
Laurenţiu şi Ghincea Geanina;
 Locul IV, clasă Hobby, peste 18 ani, latino şi standard, Racoviţă
Valentin şi Ionescu Andreia;
 Locul V, copii, 12 – 13 ani, Dima Mihai şi Ispir Denisa;
 Locul VI, 16 – 18 ani, Klimov Mihai şi Căiţă Georgiana;
 Locul VI, 14 – 15 ani, Onisei Dragoş şi Gogoaşe Iulia.
La Campionatul Naţional de Dans Sportiv Perechi, clasă H, E:

 Locul I, clasă Hobby, peste 18 ani, latino şi standard, studenţii
Tomescu Vlad şi Stănescu Raluca;
 Locul VI, clasă Hobby, peste 18 ani, latino şi standard, studenţii
Ababei Dragoş şi Dima Ana;
 Locul V, clasă E, 16 – 18 ani, Racoviţă Valentin şi Căiţă Georgiana;
 Locul VI, clasă E, 12 – 13 ani, Dima Mihai şi Ispir Denisa.
La Cupa Acanta, desfăşurată în iunie la Galaţi, perechea de 16 – 18 ani,

Klimov Mihai şi Grădinaru Mariana s-au clasat pe locul I.
La Cupa Constanţa, Universitatea Bucureşti a obţinut:

 Locul I, clasă H, 19 – 35 ani, Ispir Laurenţiu şi Stănescu Raluca;
 Locul IV, clasă E, 12 – 13 ani, Dima Mihai şi Ispir Denisa.
La Cupa Oradea
 Locul II, clasă E, 12 – 13 ani, Dima Mihai şi Ispir Denisa;
 Locul II, clasă E, 19 – 35 ani, Ispir Laurenţiu şi Dima Ana;
 Locul I, clasă E, 16 – 18 ani, Voicu Paul şi Căiţă Georgiana.
La Cupa Braşov
 Locul IV, clasă D, 12 – 13 ani, Dima Mihai şi Ispir Denisa;
 Locul I, clasă E, 19 – 35 ani, Ispir Laurenţiu şi Dima Ana;
 Locul I, clasă E, 16 – 18 ani, Voicu Paul şi Căiţă Georgiana;
 Locul IV, clasă E, 19 – 35 ani, Ispir Laurenţiu şi Dima Ana.
La Cupa Fantezia, Brăila

 Locul II, clasă D, 12 – 13 ani, Dima Mihai şi Ispir Denisa;
 Locul I, clasă E, 19 – 35 ani, Ispir Laurenţiu şi Dima Ana;
 Locul II, clasă D, 16 – 35 ani, Voicu Paul şi Căiţă Georgiana;
 Locul IV, clasă E, 19 – 35 ani, Ispir Laurenţiu şi Dima Ana;
 Locul I, clasă D, 16 – 35 ani, Klimov Mihai şi Grădinaru Mariana;
 Locul II, clasă D, 19 – 35 ani, Ispir Laurenţiu şi Dima Ana.
La Cupa Cristal, Cluj:

 Locul III, clasă D, 12 – 13 ani, Dima Mihai şi Ispir Denisa.
La Cupa Bucureşti
Locul I pe echipe. Universitatea Bucureşti cumulează cel mai mare număr
de puncte şi cele mai bune locuri.
9. Rezultate obþinute cu echipa de performanþã
Sportul Studenþesc – Universitatea din
Bucureºti
ANUL 2002
02-03.03.2002- Braşov, Cupa Braşov

16-17.03.2002 - Oradea, Cupa Mărţişorul
06.04.2002 - Sibiu, Cupa Forever Dance
13.04.2002- Bucureşti, Cupa Pygmalion
27.04.2002 - Bucureşti, Cupa Alessia
11-12.05.2002 - Sibiu, Cupa Sibiu
25-26.05.2002 - Bucureşti, Cupa Municipiului Bucureşti
08.06.2002 - Rm Vâlcea, Cupa Valcea
08-09.06.2002 - Bistriţa, Cupa Floris
15-16.06.2002 - Constanţa, Dansul Valurilor
06.07.2002 - Galaţi, Cupa Acanta
01.09.2002- Reghin, Cupa Mirona
21-22.09.2002- Bucureşti, Cupa Municipiului Bucureşti
28.09.2002 - Mediaş, Cupa Mediaş
05-06.10.2002 - Bucureşti, Cupa Stelele Dansului
19.10.2002 - Sibiu, Cupa Hermanstadt
26-27.10.2002 - Iaşi,
9.11.2002 - Bucureşti, Cupa Hobby Dance
23.11.2002 - Sibiu, Cupa Miraj

07-08.12.2002 - Bucureşti, Cupa Generaţia 9
CAMPIONATUL NAŢIONAL, CLUJ

Perechile: Ispir Laurenţiu – Dima Ana – semifinalişti
Coarnă Adrian – Gogoaşe Iulia – locul IV – Clasa E
CUPA „HOBBY DANCE”, BUCUREŞTI

Perechile: Voicu Paul – Căiţa Giorgiana – locul II – D – 16 -35
Ispir Laurenţiu – Dima Ana – locul III – D – 16 – 35
Coarnă Adrian – Gogoaşe Iulia –locul III – E – 16 -18
CUPA „DANSUL FLORILOR”, PITEŞTI

Perechile: Voicu Paul – Căiţa Giorgiana – locul I – D – 16 -35
Ispir Laurenţiu – Dima Ana – locul II – D – 16 – 35
Coarnă Adrian – Gogoaşe Iulia –locul III – E – 16 -18
Dima Mihai – Ispir Denisa – locul II - D – 12 - 13
Dima Mihai – Ispir Denisa – locul II - D – 12 – 13 – LA
CUPA ROMÂNIEI, BUCUREŞTI

Ispir Laurenţiu – Dima Ana – locul II – D – 16 – 35
Dima Mihai – Ispir Denisa – locul II - D – 12 – 13
CUPA „ACANTA”, GALAŢI

Perechile: Voicu Paul – Căiţa Giorgiana – locul I – D – 16 -35 – ST, LA
Ispir Laurenţiu – Dima Ana – locul I – D – 16 – 35 – ST, LA
Coarnă Adrian – Gogoaşe Iulia –locul I – E – 16 -18 – ST, LA
Deliu Vlad – Porumb Ana-Maria – locul II – E - 16 – 18 – ST, LA
CUPA „FLORIS”, BISTRIŢA

Dima Mihai – Ispir Denisa – locul II - D – 12 - 13
Dima Mihai – Ispir Denisa – locul IV - D – OPEN LA
Ispir Laurenţiu – Dima Ana – locul I – D – 16 – 35
Ispir Laurenţiu – Dima Ana – locul III – D – 16 – 35 – LA, ST
CUPA „CONSTANŢA”, CONSTANŢA

Perechile: Dima Mihai – Ispir Denisa – locul II - D – 12 - 13
Dima Mihai – Ispir Denisa – locul IV - D – OPEN LA
Ispir Laurenţiu – Dima Ana – locul I – D – 16 – 35,
Ispir Laurenţiu – Dima Ana – locul III – D – 16 – 35, LA, ST
Ispir Laurenţiu – Dima Ana – locul II – D – 16 – 35 – LA, ST
CONCURS INTERNAŢIONAL „ALASSIO”, iunie, ITALIA

Perechile: Dima Mihai – Ispir Denisa – locul II - B – 12 – 13 - ST
Dima Mihai – Ispir Denisa – locul III - B – 12 – 13 – LA
CUPA „QUASAR”, BUCUREŞTI

Perechile: Deliu Vlad – Porumb Ana-Maria – locul III – E - 16 – 18 – ST, LA
Voicu Paul – Căiţa Giorgiana – locul I – BASIC LA
CUPA „UNIVERSITAS”, EDIŢIA A VII-A, BUCUREŞTI

Perechile: Dima Mihai – Ispir Denisa – locul II – 10 dansuri – 12 -13
Dima Mihai – Ispir Denisa – locul I – E – 14- 15
Cristea Adrian – Miu Elena – locul I – D -16 - 18
Voicu Paul – Căiţa Giorgiana – locul I – D – 19 - 35
Ispir Laurenţiu – Dima Ana – locul I – E – 19 – 35
Deliu Vlad – Niţu Oana – locul I – D – 19 – 35
Grigore Alin – Filip Denisa – locul I – D
CUPA „TÂRGOVIŞTE”
Perechile: Cristea Adrian – Miu Elena – locul I – E -14 - 15
Trandafirescu Ştefan – Filip Denisa – locul IV – E – 12 – 13
Ispir Laurenţiu – Dima Ana – locul I – D – 16 – 35
Voicu Paul – Căiţa Giorgiana – locul I – Basic – 16 - 35
Ispir Laurenţiu – Dima Ana – locul II – Basic – 16 – 35
Kliumov Mihai – Kalesnic Delia – locul III – Basic – 16 – 35
ANUL 2003

15-16.02.2003 - Bucureşti, Cupa Marriott
29.03.2003 - Bacău, Cupa Autentic
03-04.05.2003 - Bucureşti, Cupa Romaniei
10-11.05.2003 - Piteşti, Dansul Florilor
24-25.05.2003 - Galaţi, Cupa Acanta

07.06.2003- Bucuresti, Cupa Alessia

15.06.2003 - Râmnicu Vâlcea, Cupa Vâlcea
17-18.05.2003- Constanta, Valurile Dansului

06-07.09.2003 - Ploiesti, Festivalul National de Dans Sportiv

18.10.2003 - Brăila, Cupa Valentina
01.11.2003 - Buzau, Cupa Buzau
22.11.2003 - Focsani, Cupa Elite
22-23.11.2003 - Oradea, Cupa Stephany
29.11.2003 - Cluj, Cupa Diamant
CUPA „HOBBY DANCE”, EDIŢIA A II-A, BUCUREŞTI

- Sandu Daniel şi Sandu Simona, locul 27, 12 -15, D, ST, LA
- Dorobanţu Ionuţ şi Băjinaru Cristina, locul 11, 6 – 9, H
- Andrei Ovidiu Mihai şi Iordache Platis Ema, locul 30, 6 -9, H
- Trandafirescu Ştefan Tiberiu şi Filip Denisa - locul 1, D, 14 – 15
- Marin Alexandru Cătălin şi Smarandache Simona - locul 22, D, 12 – 15
- Fulga Adrian şi Găitan Liliana Elena - locul 15, D, 12 – 15
CUPA „BRAŞOV”
CUPA „DANSUL FLORILOR”, PITEŞTI

- Marin Alexandru Cătălin şi Smarandache Simona - locul 19, 12 – 13, D,
OP ST, OP LA – locul 21
CAMPIONATUL NAŢIONAL, SATU MARE

- Sandu Daniel şi Sandu Simona locul 10, 12 -15, D, ST, LA
CUPA „BRĂILA”, EDIŢIA A III-A

- Sandu Daniel – Sandu Simona locul 12 -15, D, ST, LA
CUPA „STELELE DANSULUI”, BUCUREŞTI

- Dorobanţu Ionuţ şi Băjinaru Cristina, locul 18, 6 – 9, H
- Andrei Ovidiu Mihai şi Iordache Platis Ema, locul 28, 6 -9, H
- Florea Eduard Alexandru şi Enache Mariana Denis, locul 10, 6 – 9, H
- Marin Alexandru Cătălin şi Smarandache Simona - locul 6, 12 – 13, OP
ST, locul 8 - OP LA
- Marin Alexandru Cătălin şi Smarandache Simona locul - 13, D, 12 – 15
ANUL 2004
06-07.03.2004- Timişoara, Cupa Baroque

20-21.03.2004- Bucureşti, Dance Masters
08-09.04.2004 - Oradea, Cupa Oradea
16.05.2004 - Dej, Cupa Latino Angels
22.05.2004 - Constanţa, Cupa Dansul Valurilor
11-12.09.2004 - Ploieşti, FESTIVALUL NAŢIONAL de DANS SPORTIV

02.10.2004 - Mediaş, Cupa Mediaş
09.10.2004 - Bucureşti, Cupa Municipiului Bucureşti Oriflame
30-31.11.2004 - Bucureşti, Cupa Hobby Dance
06-07.11.2004 - Braşov, Cupa României
06-07.11.2004 - Braşov, Cupa Braşov
13-14.11.2004 - Târgu Mureş Cupa Dance Art
20.11.2004 - Piteşti, CUPA ARGESIS
27.11.2004 - Galaţi, Cupa Beija Flor
04-05.12.2004 - Bucureşti, Cupa Generaţia 9 şi IDSF
KECSETI TIBOR – MIU ELENA

- Cupa Autentic Bacău – locul III – OPEN ST – 16 – 18
- Cupa Tulcea – locul I – ST ; locul II – LA
- Cupa Bucureşti – locul I – OPEN BASIC – ST
- Cupa Bucureşti – locul III – OPEN ST – peste 16
TRANDAFIRESCU ŞTEFAN TIBERIU – FILIP DENISA

- Cupa Brăila – locul I – D, 14 – 15
- Cupa Braşov – locul 4, D, 14 - 15
- Cupa Valentina, Brăila – locul II, D, 14 - 15
- Hobby Dance – locul – I, D, 14 -15
DIMA MIHAI – FILIP CĂTĂLINA

- Cupa Autentic, Bacău, - locul III – OPEN ST – 12 – 15
- Cupa Tulcea – locul I – LA ; locul I – ST
- Romanian Open Championship – locul III – OP LA; locul I - OP ST
- Stelele Dansului, Bucureşti – locul III, OP ST
- Cupa României – locul III, OP ST
- Cupa Generaţia 9, Bucureşti – locul III – OP LA
- Festivalul Naţional de Dans – locul I – OP ST; locul I – OP LA
HOCEATUROV RUSTAN – DIMA ANA

- Cupa Pygmalion – locul III – OP LA – 19
- Cupa Tulcea – locul III – OP LA
STAN LUCIAN – PETRESCU CORINA

- Cupa Stelele Dansului – locul I – H – peste 19
- Cupa Valentina – locul I
- Cupa Brăila – locul I
- Cupa Bucureşti – locul II
ALDEA GABRIEL – SITARU DANIELA

- Cupa Tulcea – locul III – OP ST
- Cupa Bucureşti – locul III – BASIC ST
- Cupa Orange – Ploieşti – locul III- OP ST
DOROBANŢU IONUŢ – BĂJINARU CRISTINA ALEXANDRA

- Cupa Pygmalion - locul 6, HOBBY - 6 – 9 - Bucureşti
- Cupa Autentic – locul 6 – Bacău
- Cupa Tulcea – locul 5
- Cupa Bucureşti – FRDS – locul 2
- Cupa Stelele Dansului – locul 2 – Bucureşti
- Cupa Valentina – locul 17- E - Brăila
- Cupa Voluntari – locul 20
- Cupa Generaţia 9 – locul 10
- Campionatul Naţional de Tineret – locul 9 – Ploieşti
FLOREA EDUARD ALEXANDRU – ENACHE MARIANA DENISA

- Cupa Valentina – locul 14 - Brăila, HOBBY - 6 – 9 - Bucureşti
- Cupa Voluntari – locul 9
- Cupa Braşov – locul 10
- Campionatul Naţional de Tineret – locul 5 – Ploieşti
- Cupa Pygmalion – locul 24
- Cupa Stelele Dansului, locul 10
ANDREI OVIDIU MIHAI – IORDACHE PLATIS EMA

- Cupa Pygmalion - locul 15, HOBBY - 6 – 9 - Bucureşti
- Cupa Tulcea – locul 10
- Cupa Diamant – locul 18 - Cluj
- Cupa Stelele Dansului – locul 4 – Bucureşti
- Cupa Valentina – locul 1 - Brăila
- Cupa Braşov – locul 1
- Cupa Voluntari – locul 26 – E – 6 - 11
MARIN ALEXANDRU CĂTĂLIN – SMARANDACHE SIMONA

- Cupa Bucureşti – FRDS – locul 8, D, 12 – 13
- Cupa Stelele Dansului Bucureşti – locul 14, D, locul 14 – OP LA
SANDU DANIEL – SANDU SIMONA

- Cupa Iaşi – locul 6, D, 12 – 13
- Cupa Autentic, Bacău – locul 3, 12 – 15
- Cupa Tulcea – locul 5, OP LA, 12 – 15
- Cupa Bucureşti – FRDS – locul 6, D, 12 – 13, locul 6, LA – 12 - 15
ANUL 2005

12-13.02.2005 - Bucureşti, Cupa Marriott
13.02.2005 - Bistriţa, Campionatul Naţional Clasa C
05-06.03.2005 - Oradea, Cupa Mărţisor
17-20.03.2005 - Bucureşti, Campionatul Naţional al României
27.03.2005 - Bacău, Cupa Autentic
06-08.05.2005 - Bucureşti, Cupa Phoenix, Bucuresti-Marriott-Oriflame
06-08.05.2005 - Bucureşti, Cupa Romaniei
14-15.05.2005 - Piteşti, Dansul Florilor
21.05.2005 - Sibiu, Cupa Hermannstadt
21-22.05.2005 - Galaţi, Cupa Acanta
28-29.05.2005 - Galaţi, Cupa Galati
04.06.2005 - Bucuresti, Cupa Alessia
12.06.2005 - Râmnicu Vâlcea, Cupa Vâlcea
12.06.2005 - Dej, Cupa Protherm Latino Angels
18-19.05.2005 - Constanţa, Valurile Dansului
10-11.09.2005 - Ploieşti, Festivalul National de Dans Sportiv
08.10.2005 - Mediaş, Cupa Medias
15.10.2005 - Brăila, Cupa Valentina
23.10.2005 - Iaşi, Cupa Vogue Dans
30.10.2005 - Turda, Cupa Potaissa
30.10.2005 - Buzău, Cupa Buzău

05-06.11.2005 - Braşov, Cupa Braşov
19.11.2005 - Focşani, Cupa Elite
19-20.11.2005 - Oradea, Cupa Stephany
25.11.2005 - Cluj, Cupa Diamant
26-27.11.2005 - Cluj Napoca, Campionatul României E, D
10.12.2005 - Bucureşti, Cupa Generatia 9
11.12.2005 - Baia Mare, Cupa Pro Dance 2000
VOICU PAUL – MIU ELENA

- Cupa Alessia – locul 1 – Bucureşti – OP - peste 16
- Cupa Autentic – locul 1 – Bacău – OP LA
- IDSF – locul 24 – OP - peste 16
- Plovdiv – Bulgaria – IDSF – locul 9 – OP LA - peste 16
- IDSF – Stuttgart – Austria – locul 6 – finaliste LA – CLASA S peste 19
NEDEA GABRIEL – DIMA ANA

- Cupa Alessia – locul 7 – Bucureşti – OP -
peste 16
- Plovdiv – Bulgaria – IDSF – locul 9 – OP ST
- peste 16
- Cupa Fantezia Galaţi – locul 4 – OP ST –
peste 16
- Van Twente Prix – Olanda – locul 1 - ST
KECSETI TIBOR – BURCĂ ANDREEA

- Cupa Alessia – locul 4 – Bucureşti – OP ST- peste 16
- Plovdiv – Bulgaria – IDSF – locul 4 – OP ST - peste 16
- Cupa Fantezia Galaţi – locul 2 – OP ST – peste 16
GRIGORE ALEXANDRU – BUCUR ALEXANDRA

- Cupa Alessia – locul 1 – Bucureşti – OP B ST- peste 16; locul 5 – OP ST
- Cupa Fantezia Galaţi – locul 2 – OP B ST – peste 16
- Cupa Pygmalion – locul 1 – OP B ST – 19
- Cupa Vâlcea – locul 1 – OP B ST - peste 16
CRISTEA ADRIAN – CĂIŢĂ GEORGIANA

- Cupa României – locul 6, OP LA – peste 16
- Cupa Autentic – locul 5 – Bacău – OP LA.
DIMA MIHAI - FILIP CĂTĂLINA

- Van Twente Prix – Olanda – locul 1 -ST ; locul 2 - LA
- Grand Prix Amsterdans – locul 4 – LA
DOROBANŢU IONUŢ – BĂJINARU CRISTINA ALEXANDRA

- Cupa Bucureşti – FRDS – locul 6, E, 6 – 9
- Forever Dance – locul 7 – Sibiu
- Cupa Phoenix – locul 1 – Bucureşti
- Cupa Galaţi – locul 3 – OP BASIC ST – D

- Cupa Bucureşti – FRDS – locul 3, HOBBY - 6 – 9
- Cupa Piteşti – locul 3
- Cupa Bucureşti – locul 1
- Cupa Fantezia, Galaţi – locul 3 – E
- Cupa Alessia – locul 24
- Campionatul Naţional, Ploieşti – locul 17
- Cupa Stelele Dansului – locul 34
- Cupa Olteniei, Craiova – locul 5

- Cupa Bucureşti – FRDS – locul 2, E - 6 – 9
- Cupa Alessia – locul 1 – Bucureşti
- Cupa Oltenia - Craiova – locul 3 OP B ST; locul 3 OP B LA
- Cupa Hobby Dance – locul 7 – OP ST; locul 7 – OP LA
- Campionatul Naţional de Clasă E şi D – Cluj – locul 10 – D
- Cupa Generaţia 9 – locul 13 – OP ST; locul 9 – OP LA
STANCIU ALEXANDRU – ALBEANU DIANA

- Cupa Autentic – locul 1 – E – 6 – 9 - Bacău
- Forever Dance – locul 3 – Sibiu - D
- Cupa Galaţi – locul 5 – OP BASIC LA – D; locul 2 – OP BASIC ST - D
PODOBEA VLAD IONUŢ – CĂLIN MARIA ALEXANDRA

- Cupa Bucureşti – FRDS – locul 41, HOBBY - 10 – 11
- Cupa Acanta, Galaţi, Ed. a IV-a – locul 13 – 10 - 11
- Dansul Florilor, Ed. a XVII-a, Piteşti – locul 31 – 6 - 11
- Cupa Alessia, Bucureşti – locul 17 – 10 -11
- Cupa Pygmalion, Ed. a II-a, Bucureşti – locul 19 – 6 – 11
- Cupa Vâlcea – locul 9 – 10 - 11
FILIP CĂTĂLIN - RĂDUCAN SIMONA ANDREEA

- Cupa Hobby Dance – locul 14, E, 16 – 35

- IDSF Dance Masters, Bucureşti – locul 20, D, ST, LA, locul 20, OP ST,
LA, 14 -15
- Cupa Autentic, Bucureşti – locul 4, OP ST, LA, 14 -15
- Cupa Bucureşti – FRDS – locul 3, D, locul 12, ST, locul 10, LA, 14 - 15
- Cupa Acanta, Galaţi, Ed. a IV-a – locul 13 – 10 - 11
- Dansul Florilor, Ed. a XVII-a, Piteşti – locul 2, D, OP ST, locul 4, 14 - 15
- Cupa Alessia, Bucureşti – locul 4, D, 12 – 15
- Dansul Valurilor, Constanţa – locul 2, D, 14 - 15
- Cupa Stelele Dansului – locul 10, OP ST, locul 9, D, 12 - 15
- Cupa Hobby Dance, Ed. a V-a, Bucureşti – OP ST – locul 7, OP LA,
locul 8, locul 9, D, 12 -15
- Cupa Generaţia 9, Bucureşti – OP ST – locul 5, OP LA, locul 5, 12 - 15
ANUL 2006
04-05.03.2006 - Braşov, CAMPIONATUL ROMANIEI

18-19.03.2006 - Bucureşti, Cupa Bucuresti
18-19.03.2006 - Oradea, Cupa Martisorul
13-14.05.2006 - Sibiu, Cupa Sibiu

03-04.06.2006 - Galaţi, Cupa Fantezia
17-18.06.2006 - Constanţa, Dansul Valurilor
05.07.2006 - Galaţi, Cupa Acanta
03.09.2006 - Reghin, Cupa Mirona
16-17.09.2006 - Ploieşti, Festivalul National de Dans Sportiv
22.10.2006 - Sibiu, Cupa Hermanstadt
28-29.10.2006 - Iaşi, CUPA ROMANIEI
18-19.11.2006 - Oradea, Campionatul National Clasa E, D, C
25.11.2006 - Cluj, Cupa Diamond
26.11.2006 - Sibiu, Cupa Miraj
03.12.2006 - Bucureşti, Cupa FLOARE DE COLT
09-10.12.2006 - Bucureşti, Cupa Generatia 9
17.12.2006 - Baia Mare, Cupa Pro Dance

- Cupa Bucureşti – FRDS – locul 3, E, 6 – 11, OP ST – locul 2
- Cupa Bucureşti – FRDS – OP LA - locul 9
- IDSF International Open ST& LA – locul 29
- Forever Dance, Sibiu – E, locul 2
- Cupa Pygmalion, Ed. a III-a, – locul 5
- Cupa Alessia, Bucureşti – locul 1
- Cupa Dansul Florilor – locul 3
- IDSF Open Plovdiv, Bulgaria, ST – locul 3
- Cupa Vâlcea, Ed. a II-a – OP ST - locul 5
- Cupa Dansul Valurilor, Constanţa – OP B – locul 11
- Cupa Stelele Dansului – OP ST - locul 13
- Cupa Hobby Dance, Ed. a V-a, Bucureşti – OP ST – locul 10
- Austrian Open Vienna - OP ST – locul 31
- Austrian Open Vienna - OP LA – locul 21
- Cupa Generaţia 9, Bucureşti – OPB ST - locul 8

- Cupa Generaţia 9, Bucureşti – D - locul 8

- Cupa Alessia, Bucureşti – locul 22, HOBBY - 12 – 15
- Cupa Vâlcea – locul 4 – 6 – 9
- Cupa Dansul Valurilor, Constanţa – locul 3 – 6 - 9
- Campionatul Naţional – locul 1 - 6 – 9
- IDSF Dance Masters OP ST & LA, Bucureşti – locul 37- E – 6 -9
OPREA ANDREI ALEXANDRU – VLAŞIN CORINA

- Campionatul Naţional de Dans Sportiv – locul 11, H, 6 – 9
- Cupa Stelele Dansului – locul 9
- Cupa Hobby Dance – locul 7
- Cupa Generaţia 9, Bucureşti – locul 12

- FRDS, Cupa Bucureşti – locul 11, D, OP ST, locul 13, OP LA – locul 8
- Dance Masters IDSF, OP ST – locul 18, OP LA – locul 14
- Forever Dance, Sibiu – locul 3, D – 6 – 11
- Cupa Reflex, Iaşi – locul 15, D, 6 – 11
- Cupa Reflex, Iaşi – locul 12, OP ST, locul 10 – OP LA
- Cupa Dansul Florilor – locul 3
- FRDS, Cupa Bucureşti – locul 11, D, locul 2, OP ST, locul 6, OP LA –
locul 4
- IDSF Open Plovdiv, Bulgaria, juniori, LA, locul 5, ST – locul 4
- Cupa Vâlcea, Ed. a II-a – OP ST - locul 2, OP LA, locul 2
- Cupa Dansul Valurilor, Constanţa – OP B – locul 3, BD - locul 3
- Cupa Stelele Dansului – OP ST - locul 10, OP LA – locul 2
- Cupa Hobby Dance, Ed. a V-a, Bucureşti – OP ST – locul 9, OP LA –
locul 4
- Austrian Open Vienna - OP ST – locul 26
- Austrian Open Vienna - OP LA – locul 19
- Austrian Open Vienna - LA – locul 20
- Cupa Generaţia 9, Bucureşti – OPB ST - locul 7
- Cupa Generaţia 9, Bucureşti – D - locul 2
- Cupa Generaţia 9, Bucureşti – OPB LA - locul 5

- FRDS, Cupa Bucureşti – locul 12, OPB LA
- Forever Dance, Sibiu – locul 11, OPB OP LA
- Cupa Pygmalion, Ed. a III-a, – locul 3, D LA, peste 16 ani
- Cupa Alessia, Bucureşti – locul 5, OPB LA, 16 - 35
- Cupa Dansul Florilor – locul 3, OPB LA, peste 16 ani
- Cupa Fantezia, Galaţi – locul 3 – OP LA, 16 - 35
- Cupa Vâlcea, Ed. a II-a – OP LA, locul 2, peste 16 ani
- Cupa Stelele Dansului – OPB LA – locul 10, 16 - 35
- Campionatul Naţional clase E,D,C, Galaţi, locul 1, C LA, 16 - 18
- FRDS, Cupa Bucureşti – locul 1, OPB LA, 16 -18
- Cupa Stelele Dansului – OPB LA – locul 2, 16 – 35
- Cupa Oltenia - locul 1, OPB LA, peste 16 ani

- FRDS, Cupa Bucureşti – locul 12, E, OPB ST, locul 7, OPB LA
- Cupa Stelele Dansului –locul 10, 16 – 35, OPB LA, locul 16 OPB ST
- Cupa Hobby Dance, Ed. a V-a, Bucureşti – locul 12, OPB LA – 16 – 35
- IDSF Maribor, Slovenia – locul 34, ST, LA
- IDSF Maribor, Slovenia – locul 6, OPB ST, locul 27, OPB LA, locul 64,
IDSF LA
- IDSF Maribor, Slovenia – locul 39, IDSF LA, locul 2, OPB LA, locul
52, IDSF OP ST
- Campionatul Naţional Braşov, ST, locul 25, LA, locul 29, 14 – 15
- FRDS, Cupa Bucureşti – locul 4, D, OPB ST, locul 4, OPB LA, locul 3,
14 – 15
- FRDS, Cupa Bucureşti – locul 10, OP ST, locul 14, OP LA, 14 - 15
CONDRUZ IONUŢ – PETRIŞAN GEORGIANA LAURA

- FRDS, Cupa Bucureşti – locul 6, D, OPB LA, peste 16 ani
- Campionatul Naţional clase E,D,C, Galaţi, locul 15, OP ST, locul 13, OP
LA, peste 16 ani
- FRDS, Cupa Bucureşti – locul 15, OP LA, OP ST, 16 – 35
- Cupa Stelele Dansului – locul 20, OP LA, OP ST, 16 – 35
- Cupa Hobby Dance, Ed. a V-a, Bucureşti – locul 18, OP ST, OP LA,
locul 8, 16 – 35
- Cupa Floare de Colţ, Bucureşti – locul 9, OP LA, 15 -17
ŞTEFAN ALEXANDRU – RĂDUCAN SIMONA ANDREEA

- FRDS, Cupa Bucureşti – locul 6, E, peste 16 ani
- Cupa Pygmalion, Ed. a III-a, – locul 5, 16 - 35
- Cupa Alessia, Bucureşti – locul 4, 16 - 35
- Cupa Dansul Florilor – locul 11, peste 16 - 35
- Cupa Fantezia, Galaţi – locul 8 – LA, locul 2, ST, 16 – 35
- Dansul Valurilor, Constanţa – locul 2, 16 - 35
- Campionatul Naţional clase E,D,C, Galaţi, locul 4, 16 - 35
- FRDS, Cupa Bucureşti – locul 3, 16 -18
- Cupa Stelele Dansului – locul 4, 16 – 35
BUZICĂ ANDREI DANIEL – ENACHE IONELA CRISTINA

- Cupa Caritas – locul 37, E, 12 -13
- FRDS, Cupa Bucureşti – locul 17, E, 12 -13
- Cupa Pygmalion, Ed. a III-a, – locul 14, E, 12 -13
- Cupa Alessia, Bucureşti – locul 11, E, 12 -13
- Cupa Dansul Florilor – locul 13, E, 12 -13
- FRDS, Cupa Bucureşti – locul 11, E, 12 -13

- Campionatul Naţional Braşov - locul 2, LA, peste 19 ani

- Campionatul Naţional Braşov - locul 5, LA, locul 8, ST, 16 - 18
KEKSETI TIBERIU – BURCĂ ANDRA

- Campionatul Naţional Braşov - locul 11, ST, peste 19 ani
MIHĂILESCU OVIDIU – BOBE MARIA LAURA PAULINE

- FRDS, Cupa Bucureşti – locul 16, H, 6 -9
- Cupa Pygmalion, Ed. a III-a, – locul 22, 6 -9
- Sport Dance - Prahova - locul 17, H, 6 - 9
- Cupa Stelele Dansului – locul 9, 6 – 9
- Cupa Generaţia 9, Bucureşti - locul 22, H, 6 -9
ANUL 2007
04.02.2007 - Sibiu, Cupa Sibiu

03-04.03.2007 - Braşov, Campionatul National

26-27.05.2007 - Constanţa, Cupa Valurile Dansului
09.06.2007 - Dej, Cupa Protherm
08-09.09.2007 - Galaţi, Campionatul National pe Clase, Cupa Fantezia
15-16.09.2007 - Ploieşti, Campionatul National de Formatii, Festivalul
National de Dans Sportiv
13-14.10.2007 - Târgu Mureş, Cupa Romaniei
13-14.10.2007 - Târgu Mureş, Cupa Dance Art
20-21.10.2007 - Oradea, Varadinum Dance Festival
10-11.11.2007 - Baia Mare, Cupa Pro Dance 2000

- Campionatul României, Bucureşti, - ST - locul 10, LA - locul 17
- IDSF Dancemasters OP ST – locul 15,OP LA – locul 15
- Cupa Dansul Florilor Aviva, Ed. a XIX-a, Piteşti – OP LA & OP ST –
locul 14
NEDELCU SILVIU ADRIAN – MARGALINA NICOLETA

- International Open Latin & Standard
- IDSF DANCE FESTIVAL, Oradea – ST – locul 36
- Cupa Hobby Dance, Bucureşti – OP ST – locul 1
- Cupa Craiova – OP ST – locul 5, OPB ST - locul 5
OPREA ANDREI ALEXANDRU – VLAŞIN CORINA

- Dance Masters IDSF, OP ST & OP LA – locul 2, H, 6 - 9
- Cupa Alessia, Bucureşti – locul 5
- Sport Dance, Prahova – locul 21
- FRDS, Cupa Bucureşti – locul 7, E, 6 - 9
- Cupa Hobby Dance, Bucureşti – locul 26

- FRDS, Cupa Bucureşti – locul 7, D, 6 – 11, ST – locul 7, LA – locul 5
- IDSF, Dance master, - locul 10, LA, locul 13, ST, copii I şi II
- Cupa Vâlcea – Ed. a III-a – locul I, D, OP ST, OP LA, 6 - 11

- Cupa Hobby Dance, Bucureşti – locul 1, 16 – 35, OB LA
- Cupa Generaţia 9, Bucureşti – OPB LA - locul 1, peste 16 ani
- Canpionatul Naţional, Cupa Galaţi – locul 1, C, LA
- Cupa Oriflame, Chiajna – locul 1, C, LA
BUZICĂ ANDREI DANIEL - ENACHE IONELA CRISTINA

- FRDS, Cupa Bucureşti – locul 6, E, 12 – 15
- Cupa Braşov – locul 9, E, 12 – 13
- Dance Masters IDSF,Bucureşti, – locul 7, E, OP ST, OP LA, 12 – 13
- Cupa Alessia, Bucureşti – locul 5, E, 12 – 15
- Cupa Pygmalion, Ed. a III-a, – locul 8, E, 12 - 15
- Cupa Buzău – locul 3, E, 12 - 15
ŞTEFAN ALEXANDRU - RĂDUCAN SIMONA ANDREEA

- Cupa Pygmalion, Ed. a III-a, – locul 23, D, 16 - 35
- Cupa Dansul Florilor Aviva, Ed. a XIX-a, Piteşti –locul 16, D, peste 16 ani
- Campionatul Naţional clase E,D,C, Galaţi, locul 8, D LA, D ST, 16 – 18
CONDRUZ IONUŢ - PETRIŞAN GEORGIANA LAURA

- Campionatul Naţional clase E,D,C, Galaţi, locul 1, C, LA, 16 – 18
- FRDS, Cupa Bucureşti – locul 1, OPB LA, 16 - 18
- Cupa Generaţia 9, Bucureşti – OPB LA - locul 1, peste 16 ani
- Cupa Oltenia, Ed. a II-a - locul 1, OPB LA, peste 16 ani
- Cupa Stelele Dansului – locul 2, OPB LA, 16 – 35

- Campionatul Naţional clase E,D,C, Galaţi, locul 5, C, LA, 16 – 18
- FRDS, Cupa Bucureşti – locul 25, OPB LA, OPB ST, 16 – 18
- FRDS, Cupa Bucureşti – locul 15, OP LA, locul 17, OP ST, 16 – 18
- FRDS, IDSF, Cupa Bucureşti – locul 29, OP LA, locul 35, OP ST, 19 – 35
- Cupa Stelele Dansului – locul14, OPB LA, 16 – 35
- Cupa Hobby Dance, Bucureşti – locul 10, OPB LA, 16 – 35

- IDSF, Dance Master - locul 37, D, copii I şi II

- IDSF, Dance Master - locul 22, S, OP IDSF
RUNCEANU ALEXANDRU - BOTESCU ANDREEA

- IDSF, Dance master, - locul 46/48, B, OP IDSF
NEDEA GABRIEL - DIMA ANA

- IDSF, Dance master, - locul 36, A, OP IDSF
NEDELCU SILVIU ADRIAN – MARGALINA NICOLETA

- IDSF, Dance Master, - locul 48, S, ST, IDSF
- IDSF, Belgrad – locul 4, OPB ST, peste 19 ani

- IDSF, Dance master - locul 32, S, OP IDSF
- IDSF, Dance master - locul 41, S, ST, IDSF

- Cupa Mirona, Reghin – locul 2, OPB LA, peste 19 ani
MIU ANDI – MUSCĂ DOINA

- IDSF, Belgrad – locul 1, OPB LA, locul 2, OPB ST
UNGUREANU ALEXANDRU – NEDECU ELENA

- Campionatul Naţional clase E,D,C, Galaţi, locul 3, D, ST, locul 2, LA,
16 – 18
LEONTE CRISTIAN – ŢAPOC CAROLINA
- Cupa Oriflame, Ploieşti – locul 5, ST, locul 6, OP ST, 14 - 15
ANDREI TUDOR – POGONARIU ANA

- Cupa Galaţi – locul 12, H, 6 – 9
- Cupa Ploieşti – locul 4, H, 6 – 9
- Cupa Oriflame, Chiajna – locul 2, H, 6 – 9
- Cupa Stelele Dansului, Rapid Bucureşti – locul 11, H, 6 – 9
- Cupa Hobby Dance, Voluntari – locul 1, H, 6-9
ANUL 2008
10.02.2008 - Mediaş, Cupa Mirajul Dansului

01-02.03.2008 - Timişoara, Campionatul Naţional
05-06.04.2008 - Bistriţa, Campionatul Naţional de Formaţii şi Cupa Floris
09-11.05.2008 - Piteşti, Cupa Dansul Florilor şi IDSF
18.05.2008 - Dej, Cupa Latino Angels
24.05.2008 - Constanţa, Cupa Dansul Valurilor
24.05.2008 - Târnăveni, Cupa Târnava Mică 2008
01.06.2008 - Râmnicu Vâlcea, Cupa Vâlcea 2008
06-08.05.2008 - Suceava, Festival Naţional de Dans Sportiv Suceava 2008
07-08.06.2008 - Oradea, Cupa Syllabus
06-07.09.2008 - Galaţi, Campionatul National de 10 Dansuri si Cupa
Fantezia 2008
20-21.09.2008 - Ploieşti, FESTIVALUL NATIONAL de DANS SPORTIV
04-05.10.2008 - Bucureşti, Cupa Stelele Dansului 2008
18.10.2008 - Bucureşti, Cupa Municipiului Bucuresti Oriflame
01-02.11.2008 - Bucureşti, Cupa Hobby Dance
07-08.11.2008 - Braşov, Cupa Romaniei
14-16.11.2008 - Târgu Mureş, Campionatul pe clase (E, D şi C) şi Cupa
Dance Art
22.11.2008 - Piteşti, CUPA ARGESIS
23.11.2008 - Bucureşti, Cupa Alessia 2008
29.11.2008 - Galaţi, Cupa Beija Flor
29-30.11.2008 - Oradea, Varadinum Dance Festival (IDSF Int. LA)
06-07.12.2008 - Bucureşti, Cupa Generaţia 9 şi IDSF
13.12.2008 - Cluj Napoca, Cupa Diamant
14.12.2008 - Sibiu, Cupa Ritmic
VOICU PAUL – GOMEZ SARAY

- IDSF, Dance Master, - locul 9, S, OP LA
- Campionat Naţional, Bucureşti – locul 1, LA, 19 – 35
- IDSF, Spania, Mauresa, locul 3, OP LA
- IDSF, Austria, Linz – locul 9, OP LA
- IDSF, Cupa Europeană – locul 15, OP LA
- IDSF, Spania, Salon – locul 8, OP LA
- Cupa Piteşti – locul 1, OP LA
LEONTE CRISTIAN – ŢAPOC CAROLINA

- Dansul Florilor, Piteşti – locul 6, OP ST, 14 – 15
- Dance Impact – locul 5, OP ST, 14 -15
- IDSF, Sliven, Bulgaria – locul 6, OP INT. ST, locul 7, OP INT. LA
- Cupa Hobby Dance, Bucureşti – locul 6, OP ST, 14 – 15
- Campionat Naţional, Bucureşti – locul 9, ST
- IDSF, Sliven, Bulgaria – locul 3, OPB LA, peste 16 ani
IONAŞI BOGDAN – FILIP DENISA
- Dansul Florilor, Piteşti – locul 3, OPB ST, 16 – 35
- Cupa Oriflame, Chiajna – locul 4, OPB ST
- Cupa Floris, Bistriţa – locul 6, OPB ST, locul 13, OPB ST
- Cupa Oriflame, Chiajna – locul 5, E, 6 - 11
TRANDAFIRESCU ŞTEFAN TIBERIU –
PETRIŞAN LAURA
- Cupa Hobby Dance, Bucureşti – locul 1, OPB
LA, 16 - 35
- Cupa Generaţia 9, Bucureşti – OPB LA - locul 1,
peste 16 ani
- Cupa Oltenia, Ed. a II-a - locul 1, OPB LA, peste
16 ani
NICULESCU CĂTĂLIN – RAŢĂ SIMONA
- Cupa Oriflame, Bucureşti – locul 4, D, 12 - 15
ZOLOTEANU GABRIEL – RATA SIMONA
- Campionat Naţional de Clase – Targu – Mures – locul 3, D, 12 – 13 ani
- Cupa Stelele dansului – Bucuresti, locul 5, D, 12 – 13 ani
OPREA ANDREI – POPESCU ALINA

- Campionat Naţional de Clase, locul 6, E, 10 – 11 ani
- Cupa Oriflame, Bucuresti, locul 6, E, 10 - 11 ani
IOSIF CRISTIAN – DUMITRU FLAVIA

- Campionat Naţional de Clase, locul 6, C, 12 – 13 ani
IONASI BOGDAN – FILIP DENIS

- Campionat Naţional de Clase, locul 2, C, 19 – 35 ani
ZEDAN RAMON – FILIP CATALINA

- Cupa Romaniei, Brasov, locul 6, LA, locul 2, ST, 19 – 35 ani
PAPADIUC VALENTIN – BOTESCU ANDREEA

- Cupa Stelele dansului – Bucuresti, locul 4, LA, 19 – 35 ani
ALEXANDRU STEFAN – RADUCAN SIMONA

- Cupa Stelele dansului – Bucuresti, locul 4, D, LA, 19 – 35 ani
ANDREI TUDOR – POGONARIU ANA

- Cupa Oriflame, Bucuresti, locul 6, E, 6 – 9 ani
- Cupa Dansul Valurilor – Constanţa, locul 5, E, 6 – 9 ani
- Campionat Naţional de Clase – Târgu Mureş, locul 8, E, 6 – 9 ani
NEGRESCU MARIO – FILIP GEORGIANA

- Cupa Oriflame, Bucureşti, locul 4, H, 12 – 13 ani
10. Demonstraþiile cultural–sportive
ºi artistice
În instituţiile de învăţământ superior activitatea de educaţie fizică şi

sportivă de cele mai multe ori este datorită autonomiei universitare în regim
facultativ şi de aceea tinerii fără înclinaţii/aptitudini sportive de multe ori preferă
să aleagă altceva. Este posibilă stimularea acestora prin meciuri demonstrative
unde întreaga universitate este invitată să participe, prin realizarea unui program
artistic foarte bine pus la punct, în care plăcerea de a asista la aceste manifestări
poate să determine chiar dorinţa de a participa efectiv.
Demonstraţiile sportive se încadrează în activităţile necompetiţionale. Ele
sunt forme importante de educare morală şi intelectuală, de declanşare a unor
trăiri emoţionale şi de implementare a sportului în viaţa socială a tinerilor.
Evenimentele sportive şi cultural-artistice sunt organizate de obicei pentru
celebrarea unor zile importante din viaţa studenţească, pentru a înfrumuseţa
anumite festivităţi de premiere sau de alt gen şi constituie de obicei punctul de
atracţie a respectivului eveniment.
De curând, în Universitatea din Bucureşti, s-a organizat „TÂRGUL
EDUCAŢIONAL”, unde fiecare facultate şi-a prezentat programul educaţional în
faţa viitorilor studenţi şi unde au fost demonstraţii cultural-artistice şi sportive.
Aceste reprezentaţii au fost realizate de studenţii facultăţilor respective dornici să
o reprezinte emblematic. Muzica şi dansul sportiv, popular, majoretele,
demonstraţiile de karate, au rupt monotonia discursurilor şi au acaparat mult mai
mulţi spectatori. In concluzie toată lumea a avut de căştigat: facultăţile că au
acaparat un număr mai mare de participanţi; sportul, că prin aceste demonstraţii,
doritorii de mişcare au înţeles că pot găsi uşor calea spre relaxare şi consum de
energie.
Ce urmărim prin aceste manifestări?
- cunoaşterea şi atragerea tinerilor către mişcare în general, către o
disciplină sportivă în special;
- obişnuirea maselor cu regulile de joc şi de arbitraj la o disciplină
nouă;
- descoperirea farmecului pe care-l are competiţia;

- incitarea publicului de a încerca lucruri noi;
- depistarea unor talente pe viitor;
- propaganda disciplinei la nivelul lecţiilor de educaţie fizică şi
reprezentativelor;
- sensibilizarea spectatorilor.
O competiţie cu impact deosebit la nivel universitar o reprezintă „Finalele

Cupei Universităţii” la toate disciplinele pe care le avem incluse în curriculă.
Toate disciplinele sportive doresc să-şi facă reclamă specifică. La tenis,
acapararea atenţiei prin chemarea unor vedete ale tenisului, realizarea de meciuri
demonstrative.
La fotbal, înmânarea trofeului şi premierea după un set de lovituri directe
la poartă realizate de câţiva spectatori, premiere realizată de o vedetă a fotbalului.
La gimnastică aerobică realizarea programelor artistice cu teme în funcţie de
evenimentul la care se desfăşoară. Dansul sportiv iese din sală pentru a realiza în
spaţii chiar improprii diverse demonstraţii cu rol de a atrage tinerii către mişcare
şi de a-şi face reclamă.
Din primul an în care dansul sportiv s-a realizat în lecţiile de educaţie
fizică, s-au făcut şi demonstraţii cultural-artistice şi sportive.
Astfel, competiţiile organizate în cadrul colectivului nostru au avut parte
permanent de sprijinul nostru de a crea un cadru mai spectaculos, mai atractiv,
prin demonstraţiile echipelor de performanţă şi a colectivelor de studenţi care
practică dansul sportiv la orele de educaţie fizică şi la echipele reprezentative.
Cupa Bobocilor desfăşurată în fiecare an la disciplinele tradiţionale ca
voleiul, baschetul, handbalul, tenisul, tenisul de masă, fotbalul, au fost
acompaniate de demonstraţii de dans sportiv, gimnastică aerobică, karate, dans
popular, majorete.
După o perioadă de timp, dansul şi-a realizat Cupa Bobocilor în colaborare
cu gimnastica aerobică. Aceste două discipline sportive au un program comun de
desfăşurare a competiţiilor.
O a doua ieşire în public se realizează la o competiţie cu o amploare ceva
mai mare – Finalele Cupei Universităţii la celelalte discipline sportive. În acea zi
programul artistic acompaniază meciurile pentru câştigarea primelor două locuri.
Cupa Universităţii la dans sportiv de obicei o realizăm cu câteva zile mai devreme
de această finală, iar după demonstraţiile oferite pentru încântarea publicului se
efectuează premierea acestor studenţi prin înmânarea de medalii, diplome, cupe şi
tricouri.
În cadrul Cupei Universităţii la baschet – demonstraţie de dans sportiv

– latino – Paul Voicu şi Elena Miu
Demonstraţie de dans latino – formaţii la Finalele Cupei Universităţii - 1996
Târgul Educaţional desfăşurat în fiecare an în luna aprilie ne solicită să

participăm cu demonstraţiile echipelor reprezentative, dar şi cu echipe realizate pe
facultăţi. Aceşti studenţi îşi reprezintă propria facultate şi participă la propagarea
fenomenului sportiv în acea instituţie.
Anul acesta a fost prima ediţie a „Deschiderii anului sportiv universitar”
care a avut scopul de informare a studenţilor din anul I despre posibilităţile pe
care le oferă departamentul nostru de a urma cursurile de educaţie fizică şi de a
vizualiza demonstraţiile sportive de fotbal, tenis, baschet şi demonstraţiile de

karate, judo, aerobic, dans modern, dans sportiv, dans popular.
Dansul sportiv a realizat un program artistic din cha-cha. Demonstraţia a
fost realizată de echipa reprezentativă de dans sportiv.
Aceeaşi echipă anul acesta a participat pe 24 mai la prima ediţie a

„Festivalului Studenţesc de Dans Aerobic POLIDANSFEST – Gineta
Stoenescu” organizat de Universitatea Politehnică din Bucureşti. Universitatea
din Bucureşti a participat la mai multe secţiuni: dans modern, dans sportiv, dans
popular, dans aerobic, step aerobic. Dansul sportiv prin echipa reprezentativă a
realizat un program de cha-cha.
Aceşti studenţi sunt:
1. CONDRUZ IONUŢ – TEOLOGIE PASTORALĂ, ANUL I
2. MARIN GEORGIANA – PSIHOLOGIE ŞI ŞTIINŢELE EDUCAŢIEI II
3. TEŞU CRISTINEL NICOLAE – TEOLOGIE PASTORALĂ, ANUL II
4. TUDOR LAURA – FAC. DE BIOLOGIE, ANUL I
5. TUDOR OCTAVIAN – FAC. DE CHIMIE, ANUL I
6. HOLBAN CRINA – FAC. DE LITERE, ANUL II
7. STANCU OCTAVIAN – FAC. DE LIMBI STRĂINE, ANUL I

8. CODILINSCHI ADRIANA – FAC. DE LIMBI STRĂINE, ANUL II
9. RADU MIHAI – FAC. DE CHIMIE, ANUL I
10. STOICA DIANA – FAC. DE LITERE, ANUL II
11. GĂINAR ADRIAN – FAC. DE CHIMIE, ANUL I
12. ROMAN ANDREEA – FAC. DE LITERE, ANUL II
Festivalul Polidansfest, 2008
Am fost invitaţi de nenumărate ori la „Balul bobocilor” la facultăţile de

drept, geografie, administraţie publică şi afaceri, chimie, istorie, unde am susţinut
demonstraţii de vals vienez, vals lent, samba, cha-cha, rumba, jive.
Demonstraţie de salsa
Echipa de performanţă a fost invitată la diverse emisiuni de televiziune la

TVR1, TVR2, PRO TV, PRIMA, TVRM, ANTENA 1 etc., atât cei mici, cât şi cei
mari.
Orice pas făcut către acapararea tinerilor pentru mişcare este un lucru
câştigat pentru sănătatea, relaxarea, stimularea minţii şi spiritului de a da
randament la învăţătură şi la locul de muncă.
Câştigul cel mai mare este al tinerilor, deoarece prin ceea ce înseamnă
participarea la un program în care avem ca principale obiective, dezvoltarea şi
menţinerea sănătăţii, ameliorarea unor defecte de postură din cauza lucrului la
birou şi stat defectuos şi prea mult în băncile universităţilor, mişcarea vine ca un
lucru firesc pentru o viaţă mai bună.
Reclama unui număr cât mai mare de discipline sportive măreşte şansa ca
oamenii să-şi găsească varianta cea mai plăcută şi adecvată pentru menţinerea
unui standard de viaţă sănătos.
11. Competiþii interne
Am lăsat acest capitol la sfârşit deoarece competiţiile de dans sportiv în

Universitatea din Bucureşti au început în anul 2007, până atunci exista o mai mare
preocupare pentru demonstraţii, numărul mic de băieţi raportat la numărul mare
de fete ne determina să preferăm participarea mai multor studenţi la diferitele
evenimente cultural-sportive fără a ne limita la câteva perechi.
Dar, cu trecerea timpului ne-am hotărât să includem disciplina în
competiţie într-o execuţie individuală, nu în pereche. Soluţia a venit datorită
diferenţei semnificative între numărul de participante la cursuri faţă de cel al
participanţilor şi nu în ultimul rând, pentru că denumirea de dans sportiv include
latura sa competiţională.
În aprilie, 2007, am ales pentru competiţiile Cupa Bobocilor şi Cupa
Universităţii, dansul salsa. S-a realizat o coregrafie de câţiva paşi specifici pentru
toţi concurenţii (studente şi studenţi). Pentru Cupa Bobocilor s-au acordat
diplome primilor 6 finalişti. Competiţia s-a organizat la sala de dans nr. 2 din
imobilul facultăţii de Drept şi a avut 23 de concurenţi şi sala plină de spectatori
care i-au susţinut permanent. Atmosfera a fost deosebită, colegii lor prezenţi la
eveniment i-au încurajat şi au dat dovadă de fairplay aplaudând constant
execuţiile studenţilor concurenţi.
Primii 6 studenţi:
 Carşin Mihaela – locul I, Facultatea de Litere, anul I
 Marin Georgiana – locul II, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele
Educaţiei, anul I
 Holban Crina Georgiana – locul III, Facultatea de Litere, anul I
 Gavrilă Livia – locul III, Facultatea de Jurnalism, anul I
 Săndulescu Laura – locul IV, Facultatea de Matematică, anul I
 Neacşu Cristina – locul V, Facultatea de Administraţie Publică, anul
I
Cupa Universităţii organizată în 11 mai, 2007, s-a desfăşurat la sala
Panduri în campusul Facultăţii de Chimie împreună cu competiţia de gimnastică
aerobică.
La o primă ediţie a Cupei Universităţii au fost 80 de concurenţi şi sala

neîncăpătoare pentru cei dornici să vadă spectacolul sportiv. Au fost acordate
diplome, medalii, cupe, tricouri primelor 3 locuri, şi diplome, tricouri
următoarelor 3.
Studenţii finalişti:
 Mihai Mădălina Andreea – locul I, Facultatea de Psihologie şi
Ştiinţele Educaţiei, anul II
 Carşin Mihaela – locul II, Facultatea de Litere, anul I
 Gavrilă Livia – locul III, Facultatea de Jurnalism, anul I
 Săndulescu Laura – locul IV, Facultatea de Matematică, anul I
 Holban Crina Georgiana – locul V, Facultatea de Litere, anul I
 Munteanu Luciana – locul VI, Facultatea de Litere, anul II
 Neacşu Cristina – locul VI, Facultatea de Administraţie Publică, anul I
Poză din timpul competiţiei de salsa
În mai, 2008, dansul ales din programa de studiu a fost cha – cha. S-a
realizat o coregrafie din paşii de bază, executată simultan de toţi concurenţii.
Cupa bobocilor, 9 mai, 2008, a fost organizată tot în sala de dans a
facultăţii de Drept şi a cuprins un număr de 15 studenţi din anul I. S-au acordat
diplome de participare.
Finaliştii sunt:
 Tudor Laura – locul I, Facultatea de Biologie, anul I
 Nubiţa Diana – locul II, Facultatea de Litere, anul I
 Găinar Adrian – locul III, Facultatea de Chimie, anul I

 Radu Mihai – locul IV, Facultatea de Chimie, anul I
 Tudor Octavian – locul V, Facultatea de Chimie, anul I
 Stancu Octavian – locul VI, Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine,
anul I
Cupa Universităţii a fost organizată în 14 mai, 2008, la sala Panduri în

aceeaşi zi cu competiţia de gimnastică aerobică, fiind un tandem de bun augur.
Concurenţii, studenţi şi studente au fost în număr de 40 şi au avut susţinători
foarte numeroşi deoarece sala a fost plină de spectatori. În deschiderea competiţiei
au fost demonstraţii de perechi a echipei reprezentative condusă de d-na lector
univ. dr. Daniela Aducovschi. Aceştia au încântat spectatorii şi concurenţii cu
dansurile cha-cha, vals lent şi vals vienez dezamorsând cumva tensiunile existente
la început de competiţie. S-au acordat cupe, medalii, diplome, tricouri finaliştilor.
Primii 6 studenţi:
 Carşin Mihaela – locul II, Facultatea de Litere, anul II
 Tudor Laura – locul II, Facultatea de Biologie, anul I
 Stoica Diana – locul III, Facultatea de Litere, anul II
 Nubiţa Diana – locul IV, Facultatea de Litere, anul I
 Bârsan Andreea – locul V, Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine,
anul I
 Roman Andreea – locul VI, Facultatea de Litere, anul II
12. Impresii
 Loredana Gavriliţă
Studentă, Socio-Psiho-Pedagogie, Universitatea din Bucureşti
Întotdeauna am vrut să fac „dans de societate” - aşa auzisem că se numea -
dar nu am avut ocazia până să fiu studentă şi să aud de clubul Universitaţii. Aşa
am aflat că este, de fapt, dans sportiv, că sunt 10 dansuri, fiecare cu 'caracterul' lui
şi, mai ales, că dansul înseamna mai mult decât a învăţa nişte paşi.
Am fost destul de puţini la început, acum suntem mulţi, o adevărată
familie.
Multă transpiraţie, dureri de picioare, febră musculară, certuri şi împăcări,
stres şi trac înainte de concursuri, succese şi înfrângeri...
Care este câştigul? Am învăţat că orice pierdere însemnă şi un câştig. Am
învăţat ce înseamnă echipa şi ce înseamnă să trăieşti împreună concursul. Aici am
cei mai buni prieteni. Aici mă relaxez. Aici mă exprim. Zi de zi.
În prima sesiune de examene mi-am impus să nu merg la antrenamentele
de dans, ca să am timp mai mult pentru examene. Dar am realizat că absenţa
antrenamentelor, a muzicii şi a colegilor de dans este prea frustrantă.
Antrenamentele de dans nu mi-au scăzut cu nimic performanţele în sesiune, ba
dimpotrivă...
Este foarte frumos, dar nu tocmai uşor. 4 şi chiar 6 ore de antrenament pe
zi, înaintea Campionatului european sau a celui mondial. Dar pentru mine este o
mare mândrie să port treningul cu „Universitatea Bucureşti” şi să simt că suntem
o echipă.
Un sport foarte frumos, o echipă frumoasă. (1997)
 Gabriela Alexandru
Studentă în anul V la Faculatatea de Biologie, Universitatea din
Bucureşti
Imi amintesc cu plăcere de cursurile de dans de la Clubul Universităţii, din
primii ani de facultate. Pentru mine a fost un mod de a echilibra viaţa de studentă
şi efortul intelectual pe care-l implică cu ceva artistic, care mi-a oferit în plus şi
antrenament fizic. A fost ca să zic aşa hrana pentru suflet, cu siguranţă o
experienţă pozitivă. Ceea ce am învăţat mă ajută să mă simt în largul meu când
sunt invitată la dans. Ştiu că într-un fel sau altul mă voi descurca. (1995)
 Daniela Constantinescu
Studentă în anul IV la Faculatatea de Biologie, Universitatea din
Bucureşti
La clubul de dans al universităţii am descoperit o gazdă caldă care mi-a
redat încrederea în mine. Am învăţat astfel din nou să păşesc pe stradă, am învăţat
să păşesc alături de un partener în ritmul muzicii şi să mă exprim cu ajutorul
corpului. Nu este uşor, dar atunci când întâlneşti un loc în care ţi se acordă atenţie
toate greutăţile dispar şi încet, încet înglobezi toţi paşii de bază pentru dansurile
standard.Şi este doar primul pas. Al doilea pas este momentul în care începi să
repeţi până la epuizare coregrafiile pentru aceleaşi dansuri, astfel încât mişcările
să devină sincron; minunată această stare... când grupul expiră şi înspiră în acelaşi
timp, când mişcarea este clară şi identică la toţi participanţii, când toţi
încremenesc în acelaşi moment. Postura în dans ca şi în viaţă este foarte
importantă; Multumesc acestei şcoli pentru că mi-a întipărit adânc în suflet acest
lucru. (1994)
 Sorina Moisescu
Studentă anul 4 la Facultatea de Relaţii Economice Internaţionale de
la Academia de Studii Economice
Am început cursurile de dans in 1994, în anul I de studenţie când am văzut
un anunt la avizierul facultăţii care anunţa cursurile de dans. În perioada de după
Revoluţie, dansul sportiv era o raritate în Romania. Clubul Universităţii din
Bucureşti, are o sală de sport la parterul Facultaţii de Drept. Am început dansul ca
amuzament, dar apoi m-a luat valul atât de tare, încat am început să particip şi la
concursuri pentru amatori. A fost o perioadă...
Am dansat pentru prima oară într-o competiţie studenţească, organizată la Clubul
Preoteasa. Au urmat demonstraţii făcute la diverse evenimente, la câte o lansare.
Trecerea spre dans profesionist a fost cât se poate de naturală. În acea perioadă,
s-a înfiinţat şi o formaţie din care am făcut parte, atât la latino, cât şi la standard.
Ultima cupă pe care am câştigat-o a fost chiar locul I la concursul din Agronomie,
după care nu am mai participat, considerând că acesta este apogeul.
Nu am să uit niciodată atmosfera din concursuri, atât de plăcută, grupul de
oameni, care era deosebit. Acesta a fost şi unul dintre motivele pentru care am
continuat: în afară de dans, mai era şi grupul din care făceam parte. Ne distram,
făceam petreceri frumoase împreună, a fost cea mai frumoasă perioadă din viaţa
mea”.
Cu formaţia de dansuri standard am fost de două ori în Germania, în

Republica Moldova şi am colindat foarte mult prin România. A fost o ocazie
minunată de a cunoaşte foarte multe locuri din ţara noastră pe care poate altfel nu
le-as fi văzut.
Strălucirea şi eleganţa costumelor de dans sportiv necesită investiţii destul
de mari. „La o rochie profesionistă de standard intră foarte mult tul, iar
materialele sunt foarte scumpe. O rochie de bună calitate, profesionistă, care să îţi
permită să te prezinţi într-un concurs internaţional, poate ajunge şi la 1.500 de
euro. Acum au apărut însă foarte multe materiale şi la noi şi, dacă ai o croitoreasă
bună, poţi să o scoţi şi mai ieftin. Pe mine m-a ajutat mama foarte mult, împreună
făceam modelele. Eu eram cu designul, mama cu lucrul. Am făcut rochiile şi
pentru ansamblu, când am avut ansamblu. Cel mai ieftin scoteai o rochie la 400 de
euro. Dansul sportiv este un sport vizual, în primul rând. Înainte să începi să
dansezi toate privirile sunt fixate pe tine, iar partenera este cea care atrage prima
atenţia. Rochia este numai unul dintre elementele care necesită investiţii nu
tocmai de neglijat. Pantofii speciali de dans sunt o altă componentă de baza a
costumaţiei. „Iniţial, când am început eu să dansez, în Romania nici nu existau
pantofi speciali, se făceau la comandă doar la magazinele de creaţie de modă. La
început, erau importaţi din Republica Moldova. Acum există pe piaţă, costă foarte
mult, dar ai de unde alege. Atunci, dacă nu aveam, improvizam, ne inspiram,
foarte mult din concursurile de pe Eurosport.
A venit însă şi momentul când dansul, din sport de performanţă, a devenit
doar o modalitate plăcută de petrecere a timpului liber. La dansuri este foarte
important partenerul. Eu am avut succesiv mai mulţi parteneri de dans. Este foarte
greu să găseşti un partener de dans, pentru că, în Romania, cultura dansului nu
este prea dezvoltată. Ne-am dori mult ca mai mulţi băieţi să vină la dans şi să
înveţe, dar, din păcate, de mult ori sunt preferate alte sporturi. Lumea, şi mai ales
bărbaţii, nu îşi dau seama cât de important este pentru o femeie ca partenerul ei să
ştie să danseze. Faptul că ştiu să dansez este un mare atu, pentru că la multe
evenimente îmi pot pune în aplicare cunoştinţele. (1998)
 Cosmin Stamatoiu
Student anul V la Faculatea Instalaţii, Universitatea de Construcţii
Din anul 1 am fost prezent în club. Am dansat la început cu “Mushetzica”
zisă şi Mădălina Sârbu la primul ansamblu de latino. A fost perioada foarte bună.
Imi făcea o foarte mare plăcere să vin la antrenamente şi învăţam cu viteză ca să
nu lipsesc la nici unul. Şi ce distracţie era la mare în cantonamente.
Imi vine mereu în minte un episode de la campionatul de perechi când
dansam cu Andreea (Babushca) şi aveam 3 dansuri standard şi 3 latino. Nu eram
bun la coregrafii aşa că nu a fost decât un pas să uit coregrafia la samba. Suficient
să mă apuc cu Babushca să dansăm salsa toată lumea se uita la noi, iar noi speram
să nu se prindă nimeni că dansam altceva decât ceea ce ne-au învăţat antrenorii

noştri. (1999)
 Claudia Dinea
Studentă anul V la Facultatea de Farmacie – Universitatea de
Medicină şi Farmacie
Am văzut intamplător un concurs naţional de dans sportiv şi am fost
fascinată. Din primul an de facultate am ales să fac dans la orele de sport. Aşa a
început totul. Restul a venit de la sine: sport, artă, pasiune, efort din plăcere,
munca răsplătită cu bucuria de a fi reuşit să dansez aşa cum trebuia, împlinirea de
a fi atins performanţa de a dansa în ansamblu, familia de prieteni. Am făcut cu
drag facultatea, abia aşteptam să se termine laboratoarele şi să închei ziua la sală
pe ritmuri latino. Mai erau şi cantonamentele din vacanţa de vară, ce amintiri
frumoase… Nici nu ştiu cum au trecut 5 ani. (2001)
 Ioana Roşu
Studentă anul I, la Facultatea de Farmacie - Universitatea de
Clubul de dans sportiv reprezintă a doua mea familie (iar parinţii nu sunt
acasă.) Este o superdistracţie combinată cu munca, câteodată epuizantă, dar care
în final işi arată meritele. Incă din prima zi de curs m-am îndragostit de tot ce se
întimpla acolo. Acum mi-a intrat în sange şi este mai rău decât o boală (nu există
leac). (1999)
 Cintia Petrescu
Studentă în anul II la Facultatea de Stomatologie - Universitatea de
Frecventez cursurile de dans sportiv în cadrul clubului Universităţii de
aproximativ un an. Anul I de facultate a fost foarte greu, însă odată pătrunsă în
lumea magică a dansului, am găsit resursele pentru a participa la cursurile
intensive oferite de Universitate. Efortul s-a transformat în plăcere. Dansul sportiv
este mai mult decăt un sport. Tonifică muşchii, educă ţinuta, ascute coordonarea
şi, poate mai important decât orice, relevă latura artistică a fiecăruia.
In plus, la club mi-am făcut prieteni noi, am învăţat să lucrez în echipă, să
mă bucur de fiecare antrenament în parte, iar cantonamentul din vara trecută a fost
cea mai frumoasă experienţă de până acum.
Astfel mi-am petrecut ultimul an, în paşi de dans, şi sper că următorii ani
de studenţie să-i petrec între aceiaşi oameni minunaţi, în acelaşi club de dans
minunat! (1999)
 Alexandru Vava
Student anul IV la Facultatea de Inginerie Mecanică – Universitatea
Politehnică Bucureşti
Am venit la dans adus de o fată, când eram student în anul II. Mai tarziu ea
a plecat iar eu am rămas să urmez un curs ce cu siguranţă îmi va influenţa întreaga
viaţă. Profesorul meu este încă tânăr şi ştie de ce vine la sală: să scoată campioni
din noi. La început niciunul dintre noi nu-şi imagina ce va fi să fie, însă pe
parcurs, spiritul de echipă format de Costin Mihaiu a învins şi am reuşit. De
fiecare dată vin cu drag la sală, şi sunt sigur că fiecare dintre noi face aşa. Nu
suntem indivizi cu acelaşi caracter şi asta ne face să avem o grămadă de idei,
atunci când vine vorba de distracţie. Toate stagiile de pregătire de până acum au
fost memorabile şi vor rămâne cu siguranţă în inima fiecăruia.
Dansul e greu la început, dar dacă perseverezi, reuşesti. Asta ar trebui să
ştie oricine se apucă de dans. Am învăţat de la antrenorul meu că fiecare stil are
frumuseţea şi bucuria lui, şi că nu există dans urât. Desigur, apar preferinţe. Mie
de exemplu îmi place rumba, şi nu numai.
Incă de la primele competiţii, profesionalismul antrenorului ne-a arătat ce
inseamnă să vrei. Cu multă răbdare, el a construit două echipe pentru cele două
categorii de dansuri, care s-au dovedit câştigătoare de fiecare dată. O mulţime de
titluri naţionale la festivalurile studenteşti şi mai ales la concursurile sportive
organizate de Federaţia Română de Dans Sportiv. Ideile coregrafice ale echipei de
antrenori s-au dovedit de fiecare dată cu cel puţin 3 clase peste competitorii
noştrii. Şi totul a culminat cu formaţia de standard cu tema “Dracula”. Absolut
genial! Cu o echipă de excepţie am reuşit, ca în fiecare an dealtfel, să câştigăm
Campionatul Naţional în faţa unei formaţii alcatuită special să ne detroneze. Deşi
formată numai din dansatori de clasă, în frunte chiar cu campionul naţional, tot
noi am câştigat. Şi numai datorită echipei formate la sala de la Drept de antrenorii
noştrii. Cu acestă formaţie grozavă am reprezentat România la cel mai înalt nivel,
Campionatul Mondial de Formaţii din Elblag, Polonia.
Sunt multe de spus, am multe amintiri până acum, dar trebuie să fug în
sală. (2000)
 Delia Pop
Studentă anul V la Universitatea de Arhitectură şi Urbanism “Ion
Mincu”.
Am început să dansez la vârsta de 19 ani, în anul 1999. Am aflat de
cursurile de dans pentru incepători ale clubului universităţii de la două colege de
facultate care repetau paşii de dans la orele de sport. Intotdeauna fusesem timidă
la petreceri şi îi invidiam pe cei care reuşeau să se exteriorizeze prin dans. Aşa că
m-am hotărât să încerc să merg la cursurile respective.
Prima lecţie a fost de cha-cha. Mi-a plăcut foarte mult ritmul muzicii, şi
explicaţiile antrenorului Costin Mihaiu m-au făcut să înţeleg imediat succesiunea
paşilor. Am plecat încântată de la primul curs fiind hotărâtă să continui. Am trecut
succesiv prin toate dansurile standard şi latino la cursurile de începători şi am
învăţat toţi paşii de bază. Antrenorul nostru ne-a explicat multe lucruri pe lângă
paşii simpli de început: cum a apărut şi s-a dezvoltat fiecare dans, semnificaţiile
dansurilor, ce sentimente degajă ele şi cum trebuie interpretate ritmurile cu tot
corpul. După un an pasiunea timidă de la început se transformase déja în ceva
mult mai serios. Ii vedeam pe tinerii care se pregăteau pentru performanţă, pentru
participare la concursuri când se antrenau înainte sau după cursurile noastre de
începători. Ii auzeam pe antrenori cum participau şi cum se implicau in pregătirea
lor. Pentru mine era un an greu, dar nu am renunţat la cursurile de dans. Chiar m-
au ajutat să scap de stresul pregătirii intensive.
După trecerea examenelor am început să mă gândesc şi să îmi doresc
serios să intru în echipa de performanţă. Ceea ce s-a şi întâmplat în scurt timp.
Toata viaţa mea de student a gravitat în jurul antrenamentelor de dans şi în jurul
energiei pe care o primeam de la antrenori şi de la colegii de dans. Am participat
cu formaţia de dans sportiv de latino la Campionatul Naţional în anul 2001, unde
am câştigat locul întâi. A fost o pregătire de echipă de câteva luni foarte serioasă.
Antrenorul Costin Mihaiu era foarte pasionat de organizarea echipei şi de
structura coregrafiei. In urma participării în formaţia de dansuri latino mi-au
rămas unii dintre cei mai buni prieteni.
Anul următor am obţinut o bursă de studii în străinătate pentru doi ani. Şi
acolo am contiuat să dansez, dar imi lipseau antrenorii de acasă şi ambianţa de la
club. Mă simt norocoasă că am toate bazele dansului sportiv, toată atitudinea şi
bucuria faţă de dans învăţate de la primul meu profesor de dans, Costin Mihaiu.
(2003)
 Vlad Tomescu
Facultatea de Ingineria în Limbi Straine, ramura germană –
Universitatea Politehnica Bucureşti
Am ajuns la clubul de dans al Universităţii din Bucureşti în primul an de
facultate, cu speranţa de a-mi îmbunătăţi calităţile sociale, în special în legătură cu
fetele. In scurt timp însă, am ajuns să mă consider un dansator şi să-mi pun des
problema dacă nu cumva mi-am ratat cariera studiind ingineria. Până la urmă am
rămas inginer, dar studenţia mea stă încă sub semnul anilor petrecuţi în sălile de
dans, alături de o trupă veselă de diletanţi, îndragostiţi de dans mai ceva decât
profesioniştii, şi alături de antrenorul nostru, dar plin de poezie, umor şi poveţe,
pasionat de ceea ce predă.
 Corina Petrescu
Studentă anul IV la Facultatea de Management-Marketing,
Universitatea Româno-Americană
Am început dansul la Clubul Universităţii Bucureşti în anul I de facultate.
Pentru mine a fost o perioada superbă păcat că nu a durat mai mulţi ani, iar
Costinel Mihaiu, un profesor pe care l-am apreciat de la început, un om inteligent
cu idei minunate. Acest lucru de altfel s-a văzut şi în coregrafiile pe care le-a facut
şi în succesul pe care l-a avut cu aceste coregrafii. Ştiu că e foarte multă muncă şi
nu e uşor să ai idei pe care să le pui şi în practică şi care să îţi iasă şi bine şi să
găseşti şi oameni care să fie pasionaţi şi cu care să poţi lucra şi care să te şi
înţeleagă. Era multă muncă dar a meritat. (2004)
 Daciana Marta
Doctorand anul III Facultatea de Biologie – Universitatea din Bucureşti
Veneam la sala de sport de la subsolul Facultăţii de Drept la orele de sport.
Astfel am descoperit în anul III de facultate că se poate face dans sportiv. Am
venit la un curs, mi-a plăcut atât de mult, încât am rămas şi la următorul astfel
încât ajunsesem să nu mai pierd nici unul, devenind o membră fidelă a viitorului
club de dans al Universităţii. Acest club de dans a făcut parte din viaţa mea toată
studenţia. Cred că a fost marea mea şansă, eram încă în perioada căutărilor şi a
frământărilor, iar dansul a fost răspunsul pentru nevoia de a face sport îîn cel mai
plăcut mod posibil şi a scos la lumină acel potenţial artistic care sta ascuns în
fiecare dintre noi. Pare nevirosimil ca cineva să mai poată face performanţă într-o
activitate sportivă pe care o începe la 20 de ani. Cu atât mai mult cu cât nu eram
studenţii unei şcoli de coregrafie ci eram tineri cu alte inclinaţii adunaţi de prin
toate facultăţile universităţii. Şi totuşi Maestrul Costin Mihaiu ne-a făcut pe toţi
campioni. Am participat la multe formaţii. Stagiul de pregătire este foarte
complex, necesită multă muncă, pasiune, dăruire, perseverenţă, renunţare, iar
satisfacţia este pe măsură şi ne-a împlinit pe plan individual pe fiecare dintre noi.
Poate cea mai mare realizare este familia de prieteni uniţi printr-o frumoasă
pasiune transpusă într-o mare performanţă prin efortul comun al echipei. Aceasta
m-a motivat să fac performanţă şi în profesia mea şi mi-am dorit să continui şi
studiile şi activitatea la Clubul de dans al Universităţii. Acum sunt doctorand în
biologie celulară şi moleculară şi că am atins apogeul performanţei mele artistice
obţinând titlul de dublă campioană naţională cu ansablul “Tarzan”şi cu ansamblu
“Dracula”. (2001)
 Dima Ana Florina

Studentă anul III la facultatea de Filosofie - Universitatea din Bucureşti
Timp de doi ani consecutivi am concurat cu ansamblul pentru
Universitate, au fost ani grei, dar în acelaşi timp frumoşi. Prima experienţă
proprie, mi-a oferit titlul de campionă naţională. Acestă realizare a fost

neaşteptată, în pofida greutăţiilor prin care am trecut împreună cu colegii mei, era
departe de gândul nostru că vom deveni dubli campioni naţionali. Antrenamentele
pentru cele două secţiuni nu erau uşoare, presupuneau să învăţăm figurile
complexe şi prizele deosebite şi mai ales să le executăm sincron. Antrenorii
noştrii sunt de admirat pentru minunata imaginaţie şi talentul deosebit cu care
puneau bazele unui adevărat spectacol, pentru abilitatea cu care au reuşit să treacă
peste problemele grupului şi să ne unească pe toţi pentru un scop comun.
Ansamblul de standard cu tema “Dracula” a fost un mare succes oferit publicului
şi juriului.
Acelea au fost zile frumoase, pline de bucuria muncii în echipă, îmbogăţite
de noi legături, de noi prietenii ce au rezistat dea lungul timpului. Eu, una, pot
spune că acei ani au reprezentat o piatră de temelie la ceea ce sunt azi. (2001)
 Vera Miaun
Antrenor de dans sportiv
Anii studenţiei sunt cei mai frumoşi şi ne amintim de fiecare dată cu drag
de colegi, de profesori, materii şi cursuri preferate. In timpul studenţiei legi
prietenii care pot dura o viaţă.
Eu am descoperit dansul în anul I al Facultăţii de Jurnalism a Universităţii
Bucureşti. A fost o experienţă care mi-a schimbat viaţa. Am cunoscut doi
profesori dedicaţi muncii şi profesiei care o făceau şi doi oameni minunaţi care au
ştiut să ne fie şi mentori şi prieteni. Colegii cu care am devenit prietenă în scurt
timp mă făceau să mă simt ca într-o familie. Aceste legături le mai păstrez şi
acum. Acele ore de sport care la început erau obligatorii o dată pe săptămână doar
în anii 1 şi 2 le-am frecventat cu o deosebită plăcere până în anul 4 de facultate şi
chiar mai mult, am rămas să-mi ajut profesorii şi după terminarea facultăţii.
Devotamentul lor faţă de meseria de a fi profesor şi de a face mai mult
decât se putea face într-o oră de sport mi-au îndrumat mai târziu paşii spre a alege
să duc mai departe ce am învăţat de la ei.
Le multumesc pe această cale Doamnei Daniela Saulea şi Domnului
Costin Mihaiu pentru că am învăţat de la ei o meserie şi că au fost alături de mine
şi mi-au transmis această dragoste pentru meseria de profesor de dans.
 Dolete Paula
Psiholog
Am descoperit dansul sportiv pe vremea când eram studentă la
Universitarea Bucureşti, la Facultatea de Psihopedagogie.
La început, l-am descoperit pe gaura cheii, la propriu, când aşteptam în
anticamera sălii de gimnastică aerobică.
În cadrul orelor obligatorii de educaţie fizică, am ales să fac gimnastică

aerobică. În alegerea mea au contat: faptul că eram o fostă gimnastă de
performanţă, o fostă componentă a unei trupe de balet contemporan şi modern şi o
fostă balerină a Teatrului de Estradă Toma Caragiu, din Ploieşti. Cu alte cuvinte,
aveam mulţi ani în spate de gimnastică şi dans care îmi permiteau să mă simt
foarte bine la orele de gimnastică aerobică. Şi în plus, aveam o doamnă profesoară
care mă îndrăgea foarte mult şi pe care şi eu o îndrăgeam deasemenea.
Într-o zi, aşteptând să intru la ora de gimnastică, m-am uitat pe gaura cheii
să văd de unde se aude muzica aceea latino super antrenantă şi ce se întâmplă în
sală. Am văzut un grup de tineri care încercau să înveţe nişte paşi de dans, pe care
un domn profesor, tânăr, înalt, drăguţ, dar cu puţin păr pe cap, încerca să-i
demonstreze împreună cu o tânără drăguţă, scundă, puţin cam plinuţă, dar care se
mişca bine. Atunci, mi-am zis în sinea mea că eu aş putea să dansez mai bine
decât cei din sală. Păcat însă că nu ştiam cum să ajung de partea cealaltă a uşii.
Am aflat ulterior că, cei din sală erau componenţii echipei de dans sportiv ai
Universităţii Bucureşti.
Au trecut câteva luni, şi într-o zi de început de martie, pe când mă
pregăteam de una singura în sala de gimnastică, pentru un spectacol demonstrativ
pe care d-na profesoară mă rugase să-l susţin (cu nu mai ştiu ce ocazie aniversară
în cadrul universităţii), a intrat în sală domnul profesor de dans. M-a urmărit
câteva minute, iar la sfârşitul antrenamentului meu mi-a spus că este impresionat
de felul în care dansez şi că i-ar face mare plăcere să mă invite la cursurile de dans
sportiv. Nu-mi venea să cred că o să fiu parte din echipa reprezentativă a
universităţii.
Viaţa mea pentru următorii patru ani, şi nu numai, avea să se schimbe
semnificativ. Am descoperit că dansul sportiv de performanţă nu era aşa de
simplu pe cât părea pe gaura cheii. Faptul că aveam aproape 15 ani de experienţă
în sport şi balet nu mă ajutau aproape deloc sau cel puţin nu în acest stadiu.
Mişcările mele arătau mai degrabă ca un exerciţiu la sol decât ca ale unei fete
tinere care ştie să surprindă caracterul unui dans. Mi-au trebuit între 4 şi 6 ore de
antrenament pe zi, 7 zile din săptămână, timp de trei ani, să ajung să exprim cu
corpul meu ceea ce caracterul fiecărui dans impunea. Am studiat mult dansul
campionilor, am învăţat teorie, am ajuns să mă dedic dansului total, în timpul meu
liber. Dansul devenise o provocare, o obsesie, o dependenţă. Era felul în care mă
puteam exprima liber, fără inhibiţii, dar nu indecent. Dansurile Standard, prin
mişcările specifice şi muzică, mă înălţau la cer şi-mi alimentau sufletul, iar
dansurile Latino, m-au învăţat să devin femeie, să exprim cu corpul ceea ce vreau,
să controlez mesajele corpului după cum doresc.
Am devenit rapid partenera de dans a domnului profesor, am participat la
multe competiţii la care, uşor, uşor am ajuns să obţinem din ce în ce mai multe
rezultate bune. Am devenit mâna dreaptă a partenerului meu şi îmi place să cred
că şi o foarte bună prietenă. Am ajuns să antrenăm împreună echipa universităţii şi

să obţinem rezultate excelente în competiţiile naţionale, devenind Campionii
României în Dansul de Formaţii şi mai apoi să ajungem şi la Campionatele
Europene şi Mondiale de Dans Sportiv.
Dansul m-a ajutat să obţin dreptul de a fi instructor, şi prin urmare, să pot
să susţin clase de dans şi gimnastică aerobică în mai multe cluburi de sănătate,
adică să pot să-mi completez veniturile pe care le aveam din bursa de merit pe
care o primeam ca studentă. Este important de spus că, dansul nu m-a împiedicat
să iau note bune la examene sau să renunţ la vreuna din cele două facultăţi la care
eram studentă în acelaşi timp.
Prin dans am ajuns să-mi cunosc şi viitorul, adică viitorul soţ. Mi-a fost
elev la unul din cursurile pe care le predam. Treptat interesul lui pentru dans s-a
îndreptat către profesoara de dans şi aşa am ajuns să avem aproape 12 ani de când
ne ştim şi 10 ani de căsătorie. Dansăm şi acum şi încă mai reuşim să fim perechea
care atrage atenţia tuturor într-o petrecere.
Iubesc dansul şi va rămâne pasiunea vieţii mele cu tot ceea ce a însemnat
acesta pentru mine.
Iar acum, ca psiholog, recomand dansul ca cea mai bună terapie la care
orice persoană are acces şi prin care ne putem rezolva orice problemă indiferent
de intensitatea ei.
Multumesc,
Paula Popescu
Bibliografie
BARZEA, C., Arta şi ştiinţa educaţiei, Ed. Didactică şi Pedagogică - R.A., Bucureşti, 1997.
CHIRU, D., Studiu privind motivaţia şi factorii care determină opţiunea studenţilor pentru
practicarea educaţiei fizice şi sportului în învăţământul superior, Conferinţa Ştiinţifică
Internaţională organizată de Federaţia Sportul Universitar din România, Bucureşti, 5-6
mai 1995.
CHIRU, D., Pregătirea artistică a echipei reprezentative de dans sportiv la nivelul învăţământului
superior de neprofil, Sesiune jubiliară de comunicări, Univ. din Bucureşti, 25 mai 2001
CURT, S., World history of the dance, published by W.W. Norton & Company, INC., New York,
1937.
Dicţionar explicativ al limbii române, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1998.
Enciclopedia della Musica Garzanti, Ed. Garzanti, 1996.
FOWLER, R., East Coast Swing, America, 1994.
KIRIŢESCU, C., L’education physique, science et discipline universitaire, 1939.
KIRIŢESCU, C., Palestrica, Bucureşti, Ed. UCFS, 1964.
KRAUS, E., CHAPMAN, S., History of the Dance in Artand Education, Ed. Prentico- Hall, I.N.C.
New Jersey, 1981.
LEVIEUX, F., Expression corporelle, Ed. Revue ERS, 1997.
LEONTE, A., şi colectivul de cadre didactice C.D.F.S. din U.B, Istoricul activităţii de educaţie
fizică şi sport în Universitatea Bucureşti, Ed. UB, 1998.
NEGRY, G., Estetica şi teatrul dansului Arhanghelul şi Mioriţa, Ed. de Artă, Librăria Universitară,
1940.
REGINALD ST. JOHNSTON, A history of dancing, American Memory,
SAULEA, D., Designul instrucţional în optimizarea instruirii echipelor reprezentative de dans
sportiv ale Universităţii din Bucureşti, Sesiunea Naţională de Comunicări Ştiinţifice,
Universitatea din Bucureşti, DEFS, 9 dec. 2005.
STOICA, A., Istoricul activităţilor de educaţie fizică şi sport în Universitatea din Bucureşti în
ultimul deceniu, 1994 – 2004, Ed. BREN, Bucureşti, 2005.
STEPHENSON, R., M., IACCARINO, J., The complete book of ballroom dancing, Doubleday &
Company, Inc., Garden City, New York, 1980.
TODAN, I., IANCU, H., Istoria educaţiei fizice şi sportului, Ed. Stadion, Bucureşti, ANEFS,
1999.
The Imperial Society of Teachers of Dancing (ISTD), The Ballroom Technique, Imperial House,
22/26 Paul Street, London.
The Imperial Society of Teachers of Dancing (ISTD), Latin American Technique, Imperial House,
London.
TUDOR, V., Capacităţile condiţionale, coordinative şi intermediare - componente ale capacităţii
motrice, Bucureşti, Ed. RAI, 1999.
TUDÖS, Ş., Concepte psihologice de bază, Perspectivă genetică şi funcţională, Ed. Globus,
Bucureşti, 2001.
TRAGUTH, F., HENDTKE OTTO, Modern jazz dance, originally published by Dance Motion
Press, 1983, USA.
VAN CAMP JULIE CHARLOTTE, Philosophical Problems of Dance Criticism, 1981.
VARI, A., Gesto, musica, danza, Ed. D.T. Torino, 1998.

XXX An American Ballroom Companion: Dans Instruction Manuals, American Memory, The
dance, ancient and modern, c. VII., Contemporary Dances.
Site-uri vizitate:
http/www.dancesport.ro
http/www.dancetimepublications.com
http/www.fandanceclub.ro
http/www.latinodance.eu
http/www.proswing.ro
Tiparul s-a executat sub c-da nr. 2326/2008

la Tipografia Editurii Universităţii din Bucureşti

Istoria Dansului Sportiv În Universitatea Din București, Autori: Daniela Aducovschi &costinel Mihaiu

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Istoria Dansului Sportiv În Universitatea Din București, Autori: Daniela Aducovschi &costinel Mihaiu

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Daniela Aducovschi Costinel Mihaiu

ISTORIA DANSULUI SPORTIV

ISTORIA DANSULUI SPORTIV

Şos. Panduri, 90-92, Bucureşti – 050663; Telefon/Fax: 021.410.23.84

Tehnoredactare computerizată: Meri POGONARIU

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

CUVÂNT ÎNAINTE ............................................................................................ 7

1. ÎNCEPUTUL DANSULUI SPORTIV ÎN ROMÂNIA.............................. 15

2. ISTORICUL DANSURILOR CUPRINSE ÎN CURSUL DE DANS

3. INTRODUCEREA DANSULUI SPORTIV ÎN LECŢIILE DE

4. REALIZAREA UNEI PROGRAME DE STUDIU..................................... 56

5. FORMAREA GRUPELOR DE PERFORMANŢĂ DIN CADRUL

6. AFILIEREA GRUPEI DE PERFORMANŢĂ LA CLUBUL SPORTUL

7. REZULTATE OBŢINUTE LA CONCURSURILE DE FORMAŢII

8. REZULTATE OBŢINUTE LA CONCURSURILE DE PERECHI CU

9. REZULTATE OBŢINUTE CU ECHIPA DE PERFORMANŢĂ -

10. DEMONSTRAŢIILE CULTURAL-SPORTIVE ŞI ARTISTICE ............. 135

11. COMPETIŢII INTERNE .............................................................................. 141

12. IMPRESII ....................................................................................................... 144

BIBLIOGRAFIE .................................................................................................. 155

Motto: „Dansul este cea mai elevată, cea mai

Lucrarea „Istoria dansului sportiv în Universitatea din Bucureşti” elaborată

Dintre multiplele aprecieri, aşi dori să menţionez pe cea a fostei studente

Prof. univ. Alexandru Bizim

După dicţionarul explicativ al limbii române (DEX, 1998), dansul

un sistem complex de comunicare privitor la sursele de hrană. Dansul albinelor

La oamenii primitivi, dansul era legat nu numai de lumea animală, el

Dansul în manifestarea lui de bal, de dans de societate sau dans de parchet

Anul 1996 a însemnat pentru F.R.D.S. şi licenţierea primilor arbitri internaţionali:

În forma sa iniţială, samba

În special după abolirea sclaviei în 1888, se distinge în Rio de Janeiro,

În forma ei originală, samba este un dans de grup şi se dansează fără

Originea cuvântului samba este neclară: acesta ar putea proveni din

Eminentul folclorist brazilian Edison Caneiro menţionează că era o vreme

Termenul de „samba” apare în surse scrise din 1838, iar la începutul

1928 a reprezentat un an special pentru samba. Atunci a fost publicată în

Începând cu anul 1935, şcolile de samba au fost oficial înregistrate ca

În general, samba este scrisă în măsura de 2/4, cu linii sincopate în

Se pare că numele de cha-cha-cha a apărut

Există însă şi alte variante referitoare la

Guaracha. S-a mai sugerat şi că numele de cha-cha-cha este un derivat

O altă variantă privind apariţia numelui acestui dans o reprezintă existenţa

În 1951, compozitorul şi violonistul cubanez Enrique Jorrin a introdus

Ritmul mai lent cu care orchestra cubaneză America interpreta mambo-ul

Asta nu înseamnă că cha-cha-cha-ul este un dans lent; melodia „Bei Mir

Conform altor păreri, apariţia cha-cha-cha -ului îi aparţine profesorului

Cha-cha-cha-ul a moştenit multe dintre elementele de stil de la precursorii

Istoria genurilor mambo, cha-cha-cha şi salsa a fost influenţată decisiv de

Este greu de discutat în particular despre

Descoperită în 1492 de către Columb, Cuba devine în scurt timp un loc

Se presupune că rumba are la origine un gen de Flamenco adus de către

„Rumba” reprezintă un termen generic, dedicat de profesorii de dans din

Mişcările expresive, lascive şi viguroase ale dansatorilor sunt în armonie

În Cuba, numeroase dansuri poartă denumirea de rumba. Acestea sunt

Ca de obicei, este foarte important să discutăm şi rolul esenţial pe care l-au

În 1935, George Raft a jucat rolul unui dansator în filmul Rumba, un

În Europa, introducerea dansului latino-american (rumba, în special) s-a

După descoperirea Indiilor de Vest de către

Spre sfârşitul anilor '20, combinaţia dintre energicele dansuri “Breakaway”,

În afară de Lindy Hop, în timpul erei Swing s-a bucurat de o recunoaştere

el a colaborat la realizarea coregrafiilor a peste 100 de filme care conţineau

 Jive: versiunea cea mai răspândită la nivel internaţional este dansată

Paso Doble este cel mai misterios dintre toate