REFERAT PRACTICĂ UNIVERSITARĂ

TEMA : ROLUL VIZIUNII ÎN

PLANIFICAREA, ORGANIZAREA ȘI
DESFĂȘURAREA ACȚIUNILOR
MILITARE

Maria Popescu

SIBIU
2022

1
Cuprins

Introducere.................................................................................................................
Capitolul 1 : Rolul viziunii........................................................................................
De ce să ai o viziune?.........................................................................................5
Viziunea în operațiuni comune...........................................................................5
Capitolul 2 : Viziunea lui Churchill în al Doilea Război Mondial............................
Concluzii....................................................................................................................
Bibliografie..............................................................................................................10

2
Introducere

Vision Makes work meaningfull” Jesse Stoner

Managementul strategic, ca ansamblu de teorii şi modele în atenţia
conducătorilor de organizaţii, s-a născut în anii’60, sub dublul impuls universitar
şi al cabinetelor de consultanţi nord-americani ca Boston Consulting Group.
Scopul managementului strategic este să definească obiectivele unei organizaţii,
de punere în practică a politicilor şi planurilor pentru a le realiza, ca şi de a aloca
resursele necesare pentru a le implementa. Aceasta este sarcina nivelului celui
mai înalt al conducerii unei organizaţii. În cazul armatei, decizia este luată la
nivel politico-strategic de organele desemnate de Constituţie şi în conformite cu
legile ţării referitoare la apărarea şi securitatea naţională.
Aşa cum se cunoaşte, scopul final al armatei naţionale este să-şi îndeplinească
misiunile constituţionale la cel mai bun cost al securităţii pentru a proteja
cetăţenii, bunurile lor şi teritoriul naţional şi, dacă este necesar, dar, în condiţii
extraordinare, în special bugetare, să câştige conflictele armate în scopul
impunerii păcii. Este vorba aici de o creare de valori „imateriale” sau „virtuale”,
pacea şi securitatea, ce se acomodează natural destul de dificil cu indicatorii
obişnuiţi de performanţă stabiliţi pe criterii de gestionare şi de rezultate nete de
exploatare.
Managementul strategic include, de regulă, următoarele componente:
strategia, viziunea strategică, misiunea, obiectivele strategice.
Viziunea strategică a unei organizaţii reprezintă o stare ideală proiectată în
viitor şi care configurează o posibilă şi dezirabilă dezvoltare a organizaţiei
respective. Ea presupune o gândire dinamică şi capabilă să evalueze pe termen
lung şansele reale de dezvoltare ale organizaţiei. Fără viziune, o organizaţie este
condamnată la stagnare, la involuţie sau chiar la faliment, dacă operează într-un
mediu puternic concurenţial. O viziune bună este aceea care poate fi împărtăşită
de toţi membrii organizaţiei şi nu numai de o parte a lor. Aceasta înseamnă ca ea

3
să fie acceptată şi să genereze idei şi atitudini novatoare. Deci, viziunea este un
rezultat raţional al voinţei de dezvoltare şi de succes al oricărei organizaţii.
Conceptul de viziune pentru o organizaţie se defineşte în zona de inefabil a
managementului strategic, dar el operează prin oameni în zona pragmatică a lui.
Viziunea unei organizaţii reprezintă o stare ideală proiectată în viitor şi care
configurează o posibilă şi dezirabilă dezvoltare a organizaţiei respective.
Viziunea presupune o gândire dinamică şi capabilă să evalueze pe termen lung
şansele reale de dezvoltare ale organizaţiei. Nu oricine are această capacitate de
a vedea în timp şi de a consemna în viitorul virtual al organizaţiei imaginea
acesteia. De aceea, nu orice dorinţă personală sau speranţă împărtăşită poate
contribui la crearea unei viziuni. O viziune bună, deci, o viziune care să aibă
success trebuie să se caracterizeze prin următoarele elemente:
• Starea ideală care se proiectează în viitor trebuie să fie înrădăcinată în
prezentul organizaţiei;
• Creatorii acestei viziuni trebuie să conştientizeze dificultăţile care vor fi
întâmpinate şi provocările la care este supusă organizaţia;
• Viziunea creată trebuie să genereze o atitudine de încredere în viitor şi în
posibilităţile organizaţiei de a se dezvolta în sensul transformării viziunii
propuse în fapte;
• Viziunea trebuie să fie rezultatul sinergetic al muncii întregii echipe
manageriale.
• O viziune bună oferă posibilitatea tuturor membrilor organizaţiei să îşi
identifice interesele şi, deci, să-şi construiască motivaţia necesară pentru
transpunerea ei în viaţă;
• O viziune bună este aceea care poate fi împărtăşită de toţi membrii organizaţiei
şi nu doar de o parte a lor. Aceasta înseamnă ca ea să fie acceptată şi să genereze
idei şi atitudini inovatoare.

Capitolul 1 : Rolul viziunii

Nu poți vorbi despre Leadership fără a vorbi despre Viziunea Liderului! Un

mare lider are întotdeauna ceea ce eu numesc „Viziunea câmpului de luptă”.
4
Abilitatea de a vedea unde „este” echipa și unde trebuie „să fie”. Liderii
câmpului de luptă scanează în mod constant câmpul de luptă din față și sunt
conștienți de obstacole și împrejurimi. Toată lumea își dorește „lideri” care îi
conduc către un viitor de succes. Ei au capacitatea de a motiva echipa să
avanseze chiar și atunci când inamicul i-a înconjurat aparent. Marii lideri sunt
capabili să inspire echipa cu o viziune care le vorbește ca indivizi!
A avea o viziune este partea ușoară, totuși, a face echipa să execute viziunea
este unul dintre cele mai dificile lucruri cu care se confruntă un lider. Pentru a
realiza acest lucru în mod eficient, echipa trebuie să înțeleagă „de ce” din spatele
viziunii. Înțelegerea acestei întrebări de bază permite echipei să se atașeze de
viziune. Echipa realizează că acestea sunt cheia „elementelor de execuție” și
„implementarea” viziunii. Pentru a face acest lucru cu succes, liderul trebuie să
fie dispus să intre în lupta cu echipa sa.
De ce să ai o viziune?
A avea o viziune este esențială pentru însăși definiția leadership-ului. Există
nenumărate definiții ale ceea ce este „leadership” și ce nu este. În Leadership:
Theory and Practice, Northouse definește leadershipul ca un „proces prin care un
individ influențează un grup de indivizi pentru a atinge un scop comun”. Este
viziunea care definește „obiectivul comun”, stabilește direcția pentru a ajunge
acolo și clarifică imaginea de ansamblu.
Comunicarea viziunii este mijlocul prin care are loc influența. O stare finală
viitoare dorită este o componentă critică care se reflectă în aproape fiecare
proces de planificare militară și civilă care există, de la tactic la strategic. O
viziune este strâns legată de paragraful „Intenție” dintr-un Concept de
operațiuni, care oferă rezultatul general al misiunii, obiectivele și starea finală,
dar nu specificul acțiunilor care vor fi executate pentru a ajunge acolo. La nivel
strategic, rezultatul dorit este o componentă cheie și nivelul superior al narațiunii
strategice din care decurge restul strategiei.

Viziunea în operațiuni comune

5
 Comandantii inteleg importanța dobândirii unei înțelegeri comune a mediului
operațional, identificând problema cu care se confruntă și dezvoltarea unei
abordări operaționale pentru a conduce planificarea – și rolul important pe care îl
joacă personalul în aceste activități. Designul operațional susține eficient
exercițiul de comandă, oferind o perspectivă largă care aprofundează înțelegerea
și permite vizualizare.
Datorită viziunii, comandanții îndrumă în timp util planificatorii lor,
permițând planificarea detaliată prin intermediul operațiunii comune procesul de
planificare, precum și furnizarea unor intenții clare și concise subordonaților și
componentelor. Datorită naturii problemelor și mediului de astăzi, recunoaștem
importanța dialogului și discuțiilor sincere cu superiorii, circulația pe câmpul de
luptă și interacțiunea cu colegii și personalul.
Comandantul și subordonații se concentrează pe obținerea unui concept:
înțelegerea mediului operațional actual și a problemei. Vedem că acest lucru se
întâmplă în mare măsură la nivelurile teatral-strategice şi operaţionale ale
războiului. Comandanții combină arta de a comanda cu știința controlului.
Viziunea îl ajută pe acesta să folosească activitățile de vizualizare a spațiului
de luptă, direcționarea acțiunilor pentru a obține rezultate și conducerea
comenzii către îndeplinirea misiunii.
Un exemplu excelent
de vizualizare este
binecunoscuta strategie
Anaconda pe care
Generalul Petraeus și
echipa sa au dezvoltat-o
atât în Irak, cât și în
Afghanistan. Această
figură 1
surprinde
înțelegerea comună atât
a mediului cât și a

General David Petraeus, Center for a New American Security's 3rd Annual Conference, “Striking a Balance: A
1

New American Security,” Keynote Address, Center for a New American Security, Washington, DC
6
problemei, precum și o vizualizare clară a modului în care forțele ating
obiectivele propuse.

Capitolul 2 : Viziunea lui Churchill în al Doilea Război Mondial

Perioada lui Winston Churchill ca prim-ministru în cel de-al Doilea Război

Mondial trebuie să fie un prim exemplu de conducere în timp de război. Pe
măsură ce considerăm acea conducere, vedem imagini ale discursurilor și
transmisiunilor sale celebre către compatrioții săi bătuți. La mai bine de șaizeci
de ani după încheierea războiului, „Vom lupta pe plaje... nu ne vom preda
niciodată” și „Oamenii vor spune în continuare, „acesta a fost cea mai bună oră a
lor”” răsună în conștiința popoarelor libere. Churchill a schimbat lumea cu
cuvinte.
Talentul de scriitor al lui Churchill i-a permis să articuleze viziunea, un
aspect cheie al leadership-ului. Considerată pe scară largă o componentă cheie a
conducerii politice, în special într-o perioadă de conflict, viziunea este un
concept cu adevărat larg. Dar viziunea unui lider este demonstrată de capacitatea
sa de a încadra sau defini în mod eficient conflictul și combatanții în propriile
sale condiții și în contextul pe care dorește să-i înfățișeze.
Sir Martin Gilbert a definit „viziunea uluitoare” a lui Churchill ca fiind
„claritatea cu privire la scopul războiului... că a fost un război drept, un război
care se ducea împotriva răului.” În acest context, era necesar să se definească
inamicul, natura. a conflictului şi a caracterului poporului său. Viziunea lui
Churchill a modelat modul în care Marea Britanie, aliații ei, Germania și
războiul însuși au fost înțelese, iar discursurile sale au transmis și articulat acea
viziune. Prin studierea și catalogarea imaginilor, frazelor și cuvintelor pe care
Churchill le-a folosit pentru a defini inamicul din 1932 (prima sa mențiune
despre Adolf Hitler) până la încheierea mandatului său de premier, iese la iveală
o explicație mult mai coerentă pentru puterea discursurilor sale.
Un studiu al strategiilor definiționale ale lui Churchill relevă două fapte
esențiale. În primul rând, a arătat o consistență remarcabilă în imaginile și
frazele specifice pe care le-a folosit pentru a defini actorii și conflictul.
Numeroasele sale laitmotive și gama de descrieri comune au fost folosite atât

7
pentru a-și sublinia viziunea, cât și pentru a oferi un sentiment de continuitate
ascultătorilor săi. În al doilea rând, în ciuda modelelor sale consistente de
imagine, a existat o evoluție notabilă în strategia în care a folosit acele imagini.
Cu alte cuvinte, el a menținut același arsenal de imagini, dar le-a desfășurat cu
un accent diferit în funcție de timp și context, reflectând înțelegerea sa
aprofundată a situației politice și mondiale.
De exemplu, în anii dinaintea începerii conflictului, concentrarea sa a fost
definirea Germaniei ca pe o amenințare, o sarcină complicată atât de reticența
Marii Britanii de a face față unui alt război atât de curând după Primul Război
Mondial, cât și de poziția sa nepopulară în fața guvernului britanic. Odată ce
războiul a început, accentul lui s-a îndreptat către definirea poporului britanic în
lupta lor pentru supraviețuire. În mod similar, definirea conflictului a avut un rol
central în strategiile definitorii ale lui Churchill, pe măsură ce războiul a intrat în
plină desfășurare. Identitatea și amenințarea inamicului erau clare, deși natura și
rezultatul războiului nu erau încă stabilite, iar el și-a variat strategiile în
consecință. Pe scurt, a existat o evoluție notabilă în strategiile sale, dar a stat mai
mult în accent decât în formă.
La șaizeci de ani de la triumful Aliaților, pare absurd că oricine din vremea
lui Churchill ar fi putut contempla altceva decât victoria totală. Privind în urmă,
credem că este inevitabil ca războiul să fie câștigat, că Hitler și naziștii au fost
personificați rău și sortiți să cadă. Dar nu toată lumea era atât de sigură la acea
vreme, iar căderea celui de-al Treilea Reich nu era inevitabilă. La fel de ușor,
valul s-ar fi putut întoarce și toată Europa ar fi putut cădea sub regimul nazist.
Într-adevăr, lumea ar fi putut aluneca în „abisul unei noi epoci întunecate” și ar
fi putut foarte bine să o facă, fără viziunea și cuvintele lui Winston Churchill.

Concluzii

Inamicul este un element crucial, dar adesea trecut cu vederea, al strategiei.

Acest lucru nu este și nu poate fi acceptabil, deoarece inamicul este un element
necesar pentru război și, prin urmare, pentru strategie. Întrucât strategia este
relațională, este necesar ca strategul să ia în considerare propriile scopuri, căi și

8
mijloace cu referire la cele ale inamicului. A face acest lucru înseamnă a crea
condițiile care permit cel mai bine crearea de strategii care să permită impunerea
voinței proprie asupra inamicului: scopul ultim al strategiei.
În plus, inamicul prezintă o sursă de învățare pentru strateg inteligent.
Observând inamicul, se poate încerca să înțeleagă presupunerile lui despre sine
și natura războiului. Acest lucru poate fi exploatat de comandant, acesta
folosindu-și viziunea și astfel strategul câștigă oportunități din luarea în
considerare a inamicului. În plus, perspectiva extrospectivă pe care inamicul este
capabil să o ofere asupra propriei strategii, în contrast puternic cu cea
introspectivă care domină în mod necesar elaborarea strategiei, este de neprețuit.
În concluzie, viziunea are un rol foarte important în organizarea și
desfășurarea acțiunilor militare deoarece inamicul în strategie nu este doar un
rău necesar, existent doar pentru a fi învins, ci un factor incredibil de important
în activitatea de modelare a strategiei, prin viziune.

9
Bibliografie

- Deployable Training Division, Insights and Best Practices Focus Paper,

Design and Planning, July, 2013
- STRATEGIA MILITARĂ A ROMÂNIEI, București, 2021
- Managementul organizaţiei militare – funcţii şi funcţiuni
- Dr. Petre DUŢU, MANAGEMENTUL ŞI CONDUCEREA MILITARĂ
STRATEGICĂ ÎN VIITOARELE CONFRUNTĂRI ARMATE, Editura
Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I”, Bucureşti, 2012
- ADP 5-0 The Operations Process, May 2012
- Robert Erdeniz, Military Operations Planning and Methodology
- Major Brian D. Prosser, NESTED CONCEPTS: IMPLEMENTING
COMMANDER'S VISION AND SECURING UNITY OF EFFORT

10