Moara cu noroc

de Ioan Slavici

Tema si viziunea artistica

Apartinand realismului, textul surprinde tema sociala reconstituind detaliat mediul din Ardeal
in a doua jumatate a secolului XIX( scriitorul realist este interesat de societatea contemporana
dorind sa obtina iluzia realitatii prin reprezentare veridica pe baza observatiei/ experientiei
documentarii). In acest context, identificam o dezvoltare a unui conflict exterior printr-o
opozitie intre societatea traditionala, reprezentata de Ghita si familia lui si cea a porcarilor,
bazata pe legi nescris si reprezentata de Lica Samadaul; acest conflict este definit de o ciocnire
la nivelul valorilor: pe de o parte valorile exprimate inca din incipit prin replica batranei ,, Omul
sa fie multumit cu saracia sa, caci daca e vorba, nu bogatia, ci linistea colibei tale te face fericit”
( valorile sunt familia, cinstea, harnicia) , pe de alta parte, prin antiteza, sunt promovate valori
precum banul, violenta, crima generand treptata degradare a societatii porcarilor; in final
aceasta se autodizolva prin sinuciderea violenta a lui Lica. In acest context, este semnificativa
prezenta celor 2 obiecte asociate personajului reprezentativ: Lica Samadaul este caracterizat
indirect printr-un procedeu, simbolul, obiectele semnificative sugerand instaurarea puterii prin
violenta – biciu si cutitul; indirect, acestea ar sa reflecte evolutia personajului la nivel psihologic
fixand ,totodata, relatiile acestuia cu ceilalti ,, Dar nu! El voia sa aiba perdeaua; voia sa o taie cu
cutitul ca sa nu-i mai fosneasca in urechi, insa cutitul ramasese in serpar... ii era frica, incat ii
venea sa se arunce pe cal si sa mearga si sa fuga mereu”

Prin urmare, treptat este configurata o viziune artistica obiectiva si monografica prin
reconstituirea prin detalii diverse a unui mediu prezentat prin aspecte precum valori, atitudini si
mentalitati ( ex: vorbele batranei) , categorii sociale si institutii( ,,De la Ineu drumul de tara o ia
printre paduri” ) , limbajul adecvat sustinand veridicitatea prin valorificarea expresiva a
regionalismului (,, nu vei mai putea sa te intorci acasa decat pe buna chezasie” ). Treptat, sunt
configurate cele doua coordonate ale universului epic, semnificative, in interdependenta, fiind
urmarita crearea iluziei realului; inca din incipit, obiectivitatea reprezeinta o exigenta
fundamentala prin atenuarea distinctiei dintre realitate si fictiune prin dzvoltarea unor functii
specifice. In contextul nuvelei ,, Moara cu noroc” , incipitul este semnificativ: realizat prin
intermediul dialogului, al schimbului de replici dintre batrana si Ghita, acesta anticipeaza
conflictul introducand personajele si fixandu-le intr-un anumit timp si spatiu prin limbaj;
replicile vor fi construite prin valorificarea expresiva a regionalismului, dar si prin introducerea
unor indici spatio-temporali ,, ma duc sa vorbesc cu arandasul si carciuma de la Moara cu noroc
e a noastra” .
Pe de alta parte, dialogul din incipit fixeaza o mentalitate atribuita colectivitatii traditionale: in
acest context, batrana, fiind un personaj simbolic, enunta teza operei; prin simetria incipit-final,
observam o dezvoltare treptata a unei dimensiuni moralizatoare: adevarul impus prin traditie
fiind demonstrat prin actiunile personajelor; observam, astfel, o particularitate a textului lui
Slavici prin imbinarea dominantei realiste cu un element clasic: functia educativa a literaturii,
totul ducand la reprezentarea conceptiei asupra artei ( nu trebuie sa placa, trebuie sa educe).

Timp si spatiu

- timp: a doua jumatate a secolului XIX( semnificativa raportarea evenimentul in cadrul operei la
un calendar traditional)

- spatiu: identificabil geografic; este creata iluzia realului prin valorificarea unor indici de tipul ,,
Ineu, Arad” etc.

Personajul

Instanta semnificativa a operei atat prin raportare la specia literara valorificata, cat si prin
relatia cu programul estetic, realismul; in acest context, este elementul dominant in jurul caruia
este organizata intreaga actiune; este definit de complexitate, dezvoltand atat un conflict
exterior, cat si unul interior; mai mult, este construit prin plasarea in mediul sau de
viata( identificam o spatialitate semnificativa, devenind modalitate de constructie a
personajului) .

Prin raportare la specia literara valorificata, Ghita este element central al universului fictional
de tip epic => actiunea organizatra in jurul acestuia. In acest context, Ghita este personaj
principal sustinand actiunea, exprimarea temei si viziunii artisitice. Astfel, prin relatia dintre
personaje, Ghita este protagonist, sustinand valorile societatii traditionale, iar Lica are statutul
de antagonist, sustinand valori precum crima, banul, violenta. Pe de alta parte, din perspectiva
naturii morale, Ghita este un personaj complex, evoluand pe parcursul desfasurarii actiunii:
astfel, initial sustine un conflict exterior, ulterior aceste o sa fi dublat de un conflict interior
declansat printr-o constientizare a slabiciunii sale pentru bani( secventa semnificativa –
intalnirea dintre Ghita si Lica) . Constientizarea acestei slabiciuni genereaza treptat o schimbare
a comportamentului personajului, proces surprins in etape: apar starile contradictorii, ulterior,
exteriorzate prin atitudini caracterizate de violenta; Ghita se instraineaza de familie, acceptand
relatia de complicitate cu Lica; scriitorul utilizeaza in deosebi caracterizarea indirecta,
valorificand metoda observatiei( ,, Ca om harnic si stranguitor, Ghita era mereu asezat si pus pe
ganduri, dar el se bucura cand o vedea pe dansa vesela. Acum el se facuse mai de tot ursuz, se
aprindea pentru orisice lucru de nimic, nu mai zambea ca inainte, ci radea cu hohot” ) ; prin
urmare, prin intermediul protagonistului, scriitorul surprinde un proces al dezumanizarii
generate de obsesia banului, creang, astfel, primul personaj dilematic din literatura romana;
pentru exprimarea acestui proces interior, avand un final tragic, scriitorul utilizeaza anumite
procedee precum monologul( ,,Ei! Ce sa-mi fac? ... Asa m-a lasat Dumnezeu! ... Ce sa-mi fac
daca e in mine ceva mai tare decat vointa mea? “ ) sau stilul indirect liber( ,, Se gandea la
castigul pe care l-ar putea face in tovarasia cu Lica, vedea banii gramada inaintea sa si i se
impaienjeneau ochii” ) .

Structura

Avand in vedere raportarea la realism, observam o naratiune obiectiva la persoana a III- a,

naratorul fiind extradiegetic intr-o dubla ipostaza: fie isi asuma omniscienta prin stilul indirect
liber la procesului dezumanizarii personajului, fie adopta o atitudine impersonala valorificand
metoda observatiei; in acest context, modalitatea nararii este prezentarea.

La nivelul limbajului, prin valorificarea regionalismului se creaza iluzia realului, sporindu-se,

astfel, obiectivitatea.

Compozitional, opera poate fi raportata atat la realism, cat si la clasicism: prin simetria incipit-
final observam structura inchisa de tip sferoid, semnificativa in contextul punerii in evidenta a
unui destin; pe de alta parte, prin dimensiunea moralizatoare, opera poate fi asociata
clasicismului, evenimentul capatand o functie demonstrativa.