Povestea lui Harap Alb

Povestea lui Harap Alb de Ion Creangă a fost publicată în revista

“Convorbiri literare” în anul 1877. Opera aparține, prin trăsăturile sale
definitorii, speciei literare basm cult.
Realismul este un curent literar care s-a manifestat în secolul al XIX-
lea și a apărut ca reacție la romantism. Trăsăturile realismului sunt
prezentate în operă: autorul are o atitudine critică față de societate (lipsa
calitaților eroice poate fi inlocuită, generozitate si modestie), iar personajele
reprezintă caractere (Harap-Alb este tipul naivului pe cale de inițiere).
Genul epic cuprinde totalitatea operelor literare, în care se relatează
întâmplări reale sau imaginare, puse pe seama unor personaje şi povestite
de un narator. Opera este un basm cult, specie narativă a genului epic,
deoarece prezintă trăsături specifice. Personajele îndeplinesc o serie de
funcții: donatori, ajutoare(Sfânta Duminică), antagoniști (Spânul). Conflictul
dintre bine şi rău se încheie cu victoria binelui asupra răului. Timpul şi
spațiul sunt nedeterminate şi apar formulele narative specifice: formula
inițială “Amu cică era odată”, formula finală “şi a ținut veselia ani întregi”.
Se remarcă şi folosirea formulelor mediane:” şi merge ei o zi, şi merge
două, şi merge patruzeci şi nouă”.
Basmul lui Creangă prezintă o viziune clasică, prin caracterul său
educativ: susținerea valorilor morale: adevăr, prietenie, respect. Se îmbină
în mod original comicul; (prezenta celor 5 prietenei ciudați, proverbe,
zicători) sau tragicul (cruzimea Spânului).
Tema este lupta dintre binelui împotriva răului, încheiată prin triumful
binelui. Eroul parcurge un drum al maturizării pentru dobândirea unor valori
etice şi morale. Motivele narative specifice sunt: superioritatea mezinului,
călătoria, demascarea răufăcătorului, pedeapsa şi căsătoria.
Titlul este compus dintr-un substantiv comun, articolul hotărât “lui” şi
un substantive propriu, reprezentănd numele protagonistului, “Harap-Alb”
este un oximoron ce evidențiază statutul social al personajului, semnificând
“rob de origine nobilă”.
Acțiunea poate fi redată simplu, fiind construită pe un singur fir
narativ, narațiunea fiind realizată la persoana a III-a. Starea de echilibru de
la început este reprezentată de un crai care avea trei feciori, iar în celălalt
capăt al lumii, fratele său mai mare, Verde-împărat avea doar fete.
Echilibrul este tulburat de sosirea unei scrisori de la Verde-împărat, în care
îl roagă pe fratele său să îl trimită pe cel mai vrednic dintre nepoți.
Craiul îşi supune feciorii la o încercare grea: se îmbracă în piele de urs
şi iese în calea lor de sub un pod.