C4

IX. Forme / Mijloace de realizare a activităţilor de educare a limbajului

1. Memorizarea
Prin activitățile de povestire și de memorizare, preșcolarul face primii pași în universul magic
al cărții, al literaturii. Atingerea obiectivelor generale ale educaței preșcolare în domeniul limbă și
comunicare precum dezvoltarea capacităţii de exprimare orală, de înţelegere şi utilizare corectă a
semnificaţiilor structurilor verbale orale, educarea unei exprimări verbale corecte din punct de vedere
fonetic, lexical, sintactic, dar mai ales dezvoltarea creativităţii şi expresivităţii limbajului oral nu este
posibilă fără recursul la literatură. Prin capacitatea ei de a construi lumi coerente și complexe,
concentrând diverse paliere, literatura poate fi o modalitate globală de educare a școlarilor și
preșcolarilor. De altfel, numeroasele încercări de a defini literatura pentru copii demonstrează
extraordinarul potențial educativ al literaturii pentru copii, care nu se rezumă strict la componenta
estetică și expresivă, ci are în vedere practic dezvoltarea globală a copilului, pe diverse domenii. După
Vistrian Goia (Literatura pentru copii și tineret, 2003, p. 13), „literatura pentru copii cuprinde
totalitatea operelor accesibile micilor cititori, indiferent dacă au fost scrise sau nu pentru ei. Ea
constituie un domeniu al creaţiei literare şi poate fi apreciată în funcţie de criteriile estetice ale
acesteia”. Adela Rogojinaru susține că „literatura pentru copii si tineret reprezinta ceea ce un lector
desemneaza drept cartile 'începutului de drum', cartile pe care se bizuie cultura sa generala, nu atât în
cunostinte, cât mai ales în valori si comportamente fundamentale. Contrar pozitiei didactice, care
moralizeaza excesiv pentru a impune norme indiscutabile, literatura pentru copii pune în circulatie
valori si modalitati de gândire prin intermediul fictiunii, evaziunii, deseori absurdului. Încercari de
definire a L-C din aceasta perspectiva arata ca o astfel de literatura tinde sa actualizeze forme
elementare de emotionalitate, raspunsuri nesofisticate pe care oamenii le adreseaza lumii mult
înainte de a si-o putea explica” (Adela Rogojinaru, O introducere în literatura pentru copii, 1999, p. 20-
21).
Literatura pentru copii rămâne un element esențial pentru educarea moral-estetică și literară
a copiilor, dar nu numai. Prin lectura cărților „începutului de drum”, copilul își va deschide sau își va
menține mintea deschisă spre posibile laterale, își va îmbogăți cunoștințele despre om și societate, își
va îmbogăți și nuanța modalitățile de exprimarea a lor, identificându-se cu personajul va experimenta
emoții, senzații, trăiri la care altfel n-ar fi avut acces, va avea posibilitatea de a cunoaște elemente
aparținând unei culturi sau alteia și, de ce nu, va fi pus în situația de a reflecta la teme ce depășesc
aria sa sa de interes imediat. Țară a minunilor, spațiu al libertății și al jocului, al reveriei ludice și
neangajate, miraculosul cărților copilăriei poate să descrie în mod original, prin distanța și ruptura
care îl caracterizează, angoasele individuale, ale familiei, ale societății, ale epocii. Drumul eroului
echivalează cu o înfruntare a acestor angoase și o regăsire de sine, sau/și de răspunsuri la
frământările cele mai intime și mai profunde, o inițiere și, apoi, odată ieșit din acest spațiu o
repoziționare în raport cu lumea reală.
O incursiune în universul cărților pentru copii, fie că au fost scrise pentru aceștia sau nu, dar
cu siguranță alese de copii și citite, după criterii precum accesibilitatea și tematica, pune în evidență
diversitatea acestei categorii. Astfel, găsim aici reprezentate diverse genuri și specii, creații populare
sau culte, teme precum natura și necuvântătoarele, copilăria, istoria etc., gravitate, umor, ironie,
absurd, morală implicită. Așa cum remarcă Alina Pamfil (Alina Pamfil, Limba și literatura română în
școala primară: perspective complementare, București, 2009, p.194), aria literaturii pentru copii
cuprinde un nucleu reprezentat în primul rând de mituri, basme, povestiri legende, „texte liant între
generații”, căruia i se alătură creațiile ce „mediază cunoașterea lumii de aici”, sub formă alegorică,
create deci prin „îndepărtare de real” și „creațiile de tip mimesic/mimetic … construite prin imitarea
realului”. Cunoașterea și aprofundarea literaturii pentru copii echivalează cu păstrarea, și pentru
generațiile următoare, a uneia dintre cele mai frumoase imagini legate de copilăria noastră, aceea în
care priveam fascinați coperta unei cărți noi, cu gândul la minunatele și nemaiîntâlnitele întâmplări

1
ascunse în paginile ei, nerăbdători să trecem pragul și să intrăm într-o altă lume, cu atât mai
captivantă cu cât se îndepărta mai mult de lumea reală, cunoscută.
Date fiind toate aceste considerații asupra rolului literaturii în educație, este necesar să
creăm în învățământul preșcolar cât mai numeroase situații de receptare a unor texte narative și
lirice. Doar astfel copilul va putea înțelege intuitiv caracteristicile expresive și estetice ale unui text,
deci va avea posibilitatea de a se familiariza cu latura estetică a unei comunicări verbale, iar apoi va
putea să creeze el însuși structuri verbale, rime, ghicitori, povestiri, mici dramatizări, utilizând intuitiv
elemente expresive.
Așa cum arată Magdalena Dumitrana, în Educarea limbajului în învățământul preșcolar, vol. I,
sarcina educatoarei este de a pune la dispoziția copiilor o serie de texte bine alese pe care ea le
povestește, recită ori citește, punând în evidență coloratura textelor, frumusețea versurilor,
expresivitatea. Este important ca educatoarea să aleagă textele pentru povestire, lectură sau
memorizare în funcție de calitățile acestora în plan estetic, expresiv. Expresivitatea limbajului oral
poate fi evidențiată prin intonație, pauze, ritmul vorbirii, precum și prin modificări ale vocii în funcție
de personajul ce vorbește ori situația prezentată; vocea este mai groasă ori mai subțire, calmă ori
înfricoșată, molcomă sau grăbită, veselă, sprințară ori misterioasă, șoptită. Pe lângă utilizarea
mijloacelor de expresie verbală, se utilizează expresiile faciale (mimica) și cele corporale (mișcări
expresive ale corpului și pantomimă). De asemenea, educatoarea deține și un alt mijloc de educare a
capacităților de receptare de către copii a expresivității și calităților estetice ale unui text: propriul
său entuziasm, propriile sale afirmații privind frumusețea textului. La vârsta preșcolară, important
este să le transmitem copiilor plăcerea, bucuria receptării textelor literare, în ideea că în afara
sentimentului nicio apreciere de ordin estetic nu poate fi autentică. Atitudinea copiilor față de
literatură este puternic influențată de atitudinea educatoarei. Dacă educatoarea recită, povestește
sau citește cu plăcere, demonstrând astfel că este ea însăși o iubitoare de literatură, va reuși să
stimuleze interesul copiilor pentru literatură.
Ar fi de dorit ca poezia să fie mai des întâlnită în activitățile de dezvoltare a limbajului, și mai
ales în alte contexte decât cele festive sau strict în cadrul activităților de memorizare, tocmai pentru
a forma o atitudine pozitivă față de literatură în general, izvorâtă din plăcerea de a asculta o poezie.
Mai întâi, preșcolarii descoperă și învață versificațiile din povești, numărătorile ritmate și rimate cu
care se deschid jocurile; apoi sunt încurajați să rețină scurte poezii, tradiționale pentru copii, pentru
ca în sfârșit să fie puși în situația de a recepta poezii ceva mai complicate, cu un număr mai mare de
versuri, cu un conținut ideatic relativ simplu, dublat de o puternică încărcătură afectivă.
Activitățile de memorizare propriu-zise pot fi atractive pentru copii atâta timp cât se regăsesc
într-un număr rezonabil în cadrul activităților de educare a limbajului și, de asemenea, în măsura în
care educatoarea reușește să-și pună în practică creativitatea prin captarea și menținerea interesului
pentru textul poeziei, prin diversificarea metodelor și procedeelor etc. Memorizarea contribuie la
dezvoltarea gândirii logice, pe baza succesiunii ideilor poetice, dezvoltarea atenției, memoriei,
auzului fonematic, dar mai ales are în vedere sensibilizarea copiilor față de expresivitatea limbajului
și formarea deprinderii de a recita. Etapele activității de memorizare sunt organizarea activității,
desfășurarea activității și încheierea activității.
În ceea ce privește desfățurarea activității de memorizare, după ce s-a creat un cadru
emoțional favorabil receptării textului poetic, lucrările de metodică (Florica Mitu, Ștefania
Antonovici, Metodica activităților de educare a limbajului) rețin următoarele secvențe și momente:
1. Secvența I, în care li se spune copiilor că vor avea de învățat o poezie, li se comunică titlul și
autorul, anumite obiective operaționale menite să creeze motivația învățării. Această
secvență cuprinde următoarele momente:
 Introducerea copiilor în tema activității prin reactualizarea și precizarea reprezentărilor și
a cunoștințelor implicate în textul poeziei. Prin variate metode (povestire, conversație,
explicație, exercițiu etc.), copiii sunt pregătiți pentru familiarizarea cu conținutul de idei și
de sentimente al poeziei. Metodele și procedeele de realizare a acestei secvențe depind
de nivelul de vârstă și de specificul și de complexitatea textului literar. Pentru facilitarea

2
 înțelegerii poeziei, se pot folosi jucării, obiecte, accesorii atractive care pot sugera tema
poeziei; se pot folosi ilustrații care reprezintă secvențe din poezie.
 Familiarizarea copiilor cu textul literar se realizează în funcție de accesibilitatea și de
complexitatea textului literar. Aceeași metodică recomandă ca, în cazul poeziilor
descriptive, receptarea să fie asigurată printr-o convorbire bazată pe ilustrații, tablouri
adecvate sau printr-o scurtă povestire, în care se folosesc cuvinte și expresii din textul
literar. Din punctul nostru de vedere, familiarizarea copiilor cu textul literar presupune o
primă recitare model a poeziei, menită să creeze emoție, urmată de a doua recitare și de
o analiză a conținutului ce are în vedere înțelegerea textului ce va fi memorat. Prin
întrebări formulate clar și înlănțuite logic, educatoarea va urmări descifrarea textului
împreună cu copii (stabilirea sensului cuvintelor noi, evidențierea și explicarea unor
imagini/procedee artistice etc.). Materialul didactic folosit poate contribui și el la
facilitarea înțelegerii textului.
2. Secvența a II-a, predarea-învățarea poeziei
În funcție de conținutul și de gradul de dificultate al poeziei, învățarea acesteia se face în
întregime (învățarea globală), în cazul poeziilor mai simple, sau pe unități logice, care nu întodeauna
echivalează cu o strofă, în cazul poeziilor mai dificile. Fiecare unitate logică de memorat se reproduce
numai după ce au fost recitate unitățile logice anterioare. Repetarea unităților precedente contribuie
la înțelegerea unității de conținut a poeziei și fixează în memorie fragmente logice în succesiunea lor
firească. Se recomandă, de asemenea, exersarea recitării individuale, în care copilul solicitat să spună
titlul și autorul poeziei, să reproducă reproducă versurile cu ajutorul educatoarei, pe baza
materialului intuitiv. Copiii pot fi stimulați prin aprecieri individuale, prin apalauze sau alte procedee
de motivare a învățării.
În activitatea de consolidare a memorării se pot realiza: recitări pe roluri, îmbinarea recitării
individuale cu cea colectivă, recitarea selectivă. Pentru dezvoltarea dicției și pentru sesizarea
muzicalității și expresivității limbajului se pot utiliza procedee precum folosirea unor elemente de joc
prin care se relevă ritmul și rima poeziei, mimarea unor stări sufletești, reproducerea unor
onomatopee etc.
Încheierea activității se poate realiza prin interpretarea unui cântec cu temă asemănătoare,
executarea unor mișcări imitative, organizarea unui joc legat de tema poeziei etc.

3
1. Realizaţi un demers metodologic privind înţelegerea unuia dintre textele de mai jos în
vederea memorizării:

Alb de parcă-i scris cu cretă

Ca o rază subţirel,
Cu zăpadă pe beretă
A ieşit un ghiocel,
Şi-n luminile poienei,
Pe sub cerul azuriu
Se tot freacă pe la gene,
E devreme? E târziu?
(Grigore Vieru, Ghiocelul)

A ieșit din ou la soare,

Cel din urmă puișor.
Se usucă pe picioare
Și-o pornește binișor.

Stă găina la-ndoială,

Că din șapte puișori
Șase-s galbeni, gălbiori.
Numai cel de la sfârșit
A ieșit mai ponosit!
Și se-ntreabă speriată:
” - Nu cumva-i de ciocolată?”
(Otilia Cazimir, Puișorul cafeniu)

O furnică mică, mică,

Dar înfiptă, va să zică,
Ieri, la prânz, mi s-a urcat,
De pe vișinul uscat,
Pe picioare, pentru căci
Mi le-a luat drept niște crăci.
Mărunțică de făptură
Duse, harnică, la gură
O fărâmă de ceva
Care-acasă trebuia
Așezat în magazie
Pentru iarna ce-o să vie.

-Unde mergi așa degrabă?

Gândul meu mâhnit o-ntreabă,
Încă nu te-ai lămurit
Că greșești și-ai rătăcit?
(Tudor Arghezi, O furnică)