MIRCEA ELIADE - proză
MAITREYI
1933
- roman al experienței
- „primul roman exotic din literatura
română” – G. Călinescu
- roman modern, subiectiv, al
experienței și autenticității, de
factură gidiană
- caracter de confesiune
- procedee moderniste: ilustrarea
conceptului de epic pur, prezența
elementelor de analiză psihologică,
utilizare monologului interior, a
introspecției
- titlul = numele eroinei, cea care
produce schimbare în destinul
protagonistului
- tema = iubirea, drept calea de
cunoaștere a tainelor universului, dar
și sursa inepuizabilă de suferință
- perspectiva spațio-temporală: spațiu
real, exotic, dar și imaginar (trăirile
și frământările interioare), sec. XX
- dpdv compozițional: 15 capitole,
narațiune subiectivă, relatată la pers.
I de către un narator-personaj
- timpul narării este diferit de timpul
narat
- incipitul: stă sub semnul
incertitudinii („Am șovăit atât în
fața acestui caiet, pentru că n-am
izbutit să aflu ziua precisă când
am întâlnit-o pe Maitreyi. Nici o
femeie nu m-a tulburat atât.”)
- narațiunea ia forma jurnalului intim
- Tânăr european, Allan, de 24 de ani,
trăiește experiența din Calcutta,
alături de Narendra Sen, în casa
căruia o cunoaște pe Maitreyi –
mezina familiei. Spirit aventuros și
cuprins de dorință, nu o place la
început, dar o vede „cu ochii ei prea
NUNTĂ ÎN CER
1938
- roman erotic
- roman modern, subiectiv, al
experienței și autenticității, de
factură gidiană
- caracter de confesiune
- epic pur, analiză psihologică,
introspecție, retrospecție, monolog
interior
- titlul = sugerează că iubirea perfectă
înseamnă predestinare, dincolo de
lumea reală, în universul spiritului
- tema = iubirea perfectă, tranformată
într-o experiență totală, într-un ideal
+ erosul și mitul androginului
(celebru în Grecia antică,
simbolizând cele două ființe,
bărbatul și femeia, ca un tot unitar,
„suflet-pereche”)
- perspectiva spațio-temporală: spațiu
real (București), dar și imaginar, sec.
XX
- dpdv compozițional: 16 capitole,
narațiune actorială, homodiegetică,
focalizare internă, viziunea
„împreună cu”
- în primele 9 capitole: povestea dintre
primii îndrăgostiți (A.M. și Ileana)
- incipitul: stă sub semnul
incertitudinii, opera debutând cu
confesiunea dramatică a lui A.M.
(„Gândul ăsta m-a obsedat
întotdeauna: că toate ar fi putut fi
altfel sau s-ar fi putut să nu fie
deloc.”)
- narațiunea ia forma confesiunii
- Andrei Mavrodin meditează asupra
destinului său, prin singurătate,
descoperindu-se pe sine, prin prisma
iubirii care i-a marcat destinul. O
întâlnește pe Ileana, femeia de 30
ani, descrisă printr-o caracterizare
directă ca fiind o femeie cu un aer
 MIRCEA ELIADE - proză
mari și prea negrii, cu buzele
cărnoase și răsfrânte, cu sânii
puternici de fecioară bengaleză
crescută prea plin, ca un fruct trecut
în copt”. Tânăra de 16 ani are parte
de evoluție, de la naivitate și
instinctualitate la inteligență și
rafinament. Allan deține maturitate
biologică, sexuală, dar nu și afectivă,
relația cu fata contribuind la
tranformarea sa emoțională. La
început orgolios și superior, devine
un altul spre final. Dragostea pt. ea
nu reprezintă doar legătura bărbat-
femeie, ci este spirituală, ea
manifestându-și dragostea față de un
copac. În final, taina iubirii lor este
descoperită și spulberată. Ea se
dăruiește unui negustor de fructe, iar
el pleacă în munți, în Himalaya,
eliberându-se de trecut printr-o nouă
iubire.
- finalul: deschis, de natură tragică,
iubirea dintre cei doi se pierde: „Aș
vrea să văd ochii Maitreyiei”.
CONCLUZIE
În romanele lui Eliade, erosul reprezintă însăși substanța narativă, iubirea fiind
înțeleasă ca un act integral, ca proces al reîntregirii umane, prin fuziunea bărbat-femeie,
recompunându-se perechea ideală.
misterios, mâini neobișnuit de palide
și degete foarte lungi. La început, nu
o place, dar pe parcurs, se naște o
iubire profundă: „noi amândoi nu
suntem din lumea asta, nu ne
putem împotrivi destinului care
ne-a ales pentru o astfel de nuntă.”
Iubirea pentru creație, însă, îl
îndepărtează de Ileana, este
concentrat pe scrierea romanului
său. Ileana își dorește familie și, dar
el nu simte la fel. Femeia rămâne
însărcinată, face avort, știind că el
nu-și poate asuma rolul de tată și
nici nu vrea să-i îngrădească acestuia
libertatea de creație. În a doua parte
a romanului, este relatată experiența
de iubire Barbu Hasnaș-Lena, în
urmă cu 8-9 ani. Întâlnirea a avut loc
în tren, Lena având 15 ani, el 24, cu
studii de inginerie, iar ea pasionată
de romane tolstoiene. Se regăsesc
după câțiva ani, dar nu iubirea lor nu
durează, întrucât el își dorea copii,
iar ea nu se simte pregătită.
- Observăm opoziția celor două
cupluri, doi bărbați narator-personaj
și o singură femeie: Ileana/Lena.
- Dan Mihăilescu afirmă că personajul
feminin este un amestec de
nehotărâre, jucându-și destinul prin
patima dăruirii și refuzul
autosacrifical al maternității.
- Fiecare dintre cei doi bărbați doresc
să obțină de la femeia lor exact ce
respinsese celălalt.
- Critica literară subliniază
preocuparea maniacă pentru propria
persoană și accentul pe valorile
personale.