CAP. XV.

/B

PRECANCERE CUTANATE

Precancerele cutanate sunt afecţiuni de piele care au un potenţial de transformare într-o

tumoră malignă a pielii. Cunoaşterea acestor stări permite prevenirea cancerului cutanat.

1. KERATOZELE SENIL-SOLARE (actinice)

Apar deobicei după vârsta de 30 de ani, se localizează pe zonele cutanate expuse razelor
solare (faţă, dosul mâinilor). Iniţial pe aceste zone apar pete hiperpigmentate maronii care
devin aspre la palpare datorită hiperkeratozei. Ulterior leziunile se acoperă cu o scuamă
maronie-cenuşie hiperkeratozică aderentă , detaşarea ei produce mici sângerări.
Elasticitatea tegumentului fiind pierdută în aceste zone, se produc uşor fisuri. Cu timpul
se poate observa infiltrarea bazei, urmată de proliferarea tumorală a epidermului (de
obicei epiteliom spinocelular).
O formă aparte de keratoză senil-solară se caracterizează prin aderenţa extremă a
straturilor cornoase care formează un adevărat corn cutanat dur, de câţiva mm, câteodată
de mai mulţi cm. lungime. Cornul cutanat prezintă adesea baza infiltrată, transformată în
epiteliom spinocelular.
Tratamentul keratozelor senil-solare: excizie chirurgicală, crioterapie cu azot lichid,
electrocauterizare, fotocoagulare cu aparate laser, unguent EFUDIX (5 fluorouracil)
aplicat local.

2. RADIODERMITELE CRONICE
Sunt urmarea expunerii tegumentelor la acţiunea razelor ionizante (raze X, raze gama,
betaterapie) în mediu profesional (medici radiologi, muncitori din industria energiei
nucleare) sau în cursul iradierii terapeutice a tumorilor. Radiodermita cronică se
manifestă prin tegumente atrofice, inegal hiperpigmentate , cu teleangiectazii, realizând
un aspect poikilodermic. Pielea este uscată, acoperită de scuame hiperkeratozice. Datorită
pierderii elasticităţii se produc adesea fisuri dureroase care sunt urmate de apariţia unor
ulcere atone, greu vindecabile. După o evoluţie de mai mulţi ani ulcerele vor prezenta
margini proeminente, burjonante, moment în care se poate afirma transformarea
epiteliomatoasă spinocelulară, pe baza unui examen histopatologic.
Tratament: excizia şi acoperirea cu grefă a zonei bolnave, crioterapie sau
electrocauterizare.

3. ULCERELE CRONICE
Leziunile ulceroase cronice (ulcere varicoase, ulcere atone în infecţii cronice tbc, lues)
malignizate prezintă marginile hiperplazice neregulate, baza infiltrată.

4. XERODERMA PIGMENTOSUM
Este o afecţiune ereditară caracterizată printr-o sensibilitate anormală faţă de acţiunea
razelor solare. Razele ultraviolete solare determină defecte de sinteză a ADN-lui. În mod
normal secvenţele nucleotidice anormale sunt reparate de organism pe cale enzimatică
prin eliminarea zonei anormale. Tulburarea procesului de reparaţie a defectelor de
sinteză de ADN apărute în urma iradierii solare explică marea susceptibilitate a bolnavilor
cu xeroderma pigmentosum la tumori cutanate maligne.
Din fragedă copilărie aceşti bolnavi prezintă tegumentele feţei şi mâinilor mai uscate, cu
pigmentaţii anormale, cu zone hiperkeratozice şi apariţia precoce de epiteliome
bazocelulare, spinocelulare şi melanoame maligne.
Profilaxia tumorilor cutanate maligne impune fotoprotecţia riguroasă a acestor copii prin
evitarea expunerii la soare şi aplicarea sistematică a cremelor fotoprotectoare. Tumorile
apărute vor fi tratate cât mai precoce prin excizie radicală.

5.LEUCOPLAZIILE
Sunt leziuni persistente, de culoare albă ale mucoaselor şi semimucoaselor, cu un
potenţial crescut de malignizare. În mod normal epiteliile pavimentoase pluristratificate
ale mucoaselor nu se keratinizează. Leucoplaziile prezintă o anomalie a epiteliului de la
acest nivel, caracterizată prin evoluţie spre keratinizare, manifestată clinic prin mucoasă
îngroşată, cu un strat albicios aderent, opalescent la suprafaţă.

Localizarea frecventă a leucoplaziilor:

- buza inferioară (la fumători)
- mucoasa jugală, îndărătul comisurilor bucale (la fumători)
- mucoasa genitală (la femei în climacteriu, la barbaţi – pe gland, faţa internă a
prepuţului).
Evoluează cronic, după mai mulţi ani se complică cu fisuri, ulceraţii. Infiltrarea bazei
ulceraţiilor şi proliferarea neregulată a marginilor anunţă transformarea epiteliomatoasă
spinocelulară.

Tratament: crioterapie cu azot lichid, electrocauterizare, excizie chirurgicală,

fotocoagulare laser, EFUDIX (5 fluorouracil).

1. CICATRICILE
Orice cicatrice are un potenţial de malignizare. Mai frecvent apar tumori maligne pe
cicatrici după lupus vulgar, tuberculoză verucoasă, lupus eritematos cronic, arsuri.
Iniţial apar pe cicatrici zone ulceroase care se transformă în tumori ulcero-vegetante.

2. BOALA BOWEN
Se caracterizează prin apariţia pe tegumentele expuse razelor u.v. şi traumatismelor
cronice a unor pete eritematoase, acoperite de scuame alb-gălbui. După detaşarea
scuamei rămân zone de tegument eritematos, umed, uneori papilomatos. Leziunea se
măreşte încet, evoluează mai mulţi (câteodată zeci) ani. Infiltrarea şi ulcerarea leziunii
semnalează debutul malignizării.
Examenul histopatologic confirmă diagnosticul: epidermul apare îngroşat, cu mugurii
interpapilari lărgiţi, piriformi. Structura normală a epidermului este dezorganizată. Sunt
prezente celule de talie mare, cu dublu contur, cu mitoze atipice, cu keratinizare
individuală. Stratul cornos este parakeratozic.
3. ERITROPLAZIA QUEYRAT

Este localizarea pe mucoase a bolii Bowen. Apare des pe gland şi prepuţ sub forma unor
pete eritematoase cu margini bine delimitate, persistente, cu mucoasa purpurie catifelată,
de aspect umed, "lăcuit".

Tratament: excizia leziunii, criocauterizare, fotocoagulare laser, electro-cauterizare,

EFUDIX (5 fluorouracil).

4. BOALA PAGET MAMARĂ ŞI EXTRAMAMARĂ

Reprezintă o metastază cutanată epidermotropă a unei tumori maligne a ductului glandei
mamare sau sudoripare apocrine. Clasic este descrisă ca un precancer cutanat, deoarece
leziunea cutanată evoluează ani de zile înainte de apariţia tumorii adenocarcinomatoase
de duct glandular.
 Boala Paget mamară.

Debutează unilateral la nivelul mamelonului sau areolei, printr-o pată eritematoasă bine
delimitată, acoperită de scuamo-cruste eczematiforme / psoriaziforme. Poate fi însoţită de
prurit şi arsură locală. Se extinde încet, îndepărtarea scuamei pune în evidenţă o suprafaţă
eritemato-exudativă lucioasă, adesea cu mici zone ulcerate. Malignizarea este prevestită
de apariţia de noduli subcutanaţi şi retracţia mamelonului.

Examenul histopatologic este necesar pentru susţinerea diagnosticului: în epidermul

îngroşat se pun în evidenţă celule Paget izolate sau în cuiburi (talie mare, lipsa
filamentelor de unire cu celulele epidermice, citoplasma clară, nuclei voluminoşi,
uneori cu dublu contur (diskeratoză)).

Tratament: mastectomie.

 Boala Paget extramamară.

Se localizează în axile şi perigenito-anal, unde se găsesc glande sudoripare apocrine.

Reprezintă manifestarea cutanată a carcinomului ductelor acestor glande. Clinic şi
histopatologic se aseamănă cu boala Paget mamară, dar aspectul clinic este adesea
camuflat de leziunile intertriginoase din pliuri, de aceea examenul histopatologic este
indispensabil pentru diagnostic.

Tratament: excizia zonei afectate.